Sunteți pe pagina 1din 2

în caz că traumatismul continuă şi după provocarea fracturii bimaleolare, astrgalul

are tendinţa de a se aşeza transversal, apasă pe marginea posterioară a pilonului


tibiai, provocând fracturarea acestuia, în acest caz, va rezulta o fractură
bimaleolară şi marginală posterioară sau o fractură „trimaleolară” (asimilând
marginea posterioară a pilonului tibiat cu o a treia maleolă). Leziunea este mult
mai gravă, fiind însoţită de rupturi ligamentare şi capsulare.

Tratament Tratamentul este ortopedic sau chiar chirurgical după situaţie. De câte
ori este posibil, se va face un tratament conservator (ortopedic) – reducerea
ortopedică şi imobilizarea. Pentru fracturile unimaleolare, de regulă fără
deplasare, este suficientă imobilizarea într-o cizmă gipsată de mers, sub genunchi
timp de 4-6 săptămâni. Se permite sprijinul pe membrul fracturat la 2 săptămâni
de la accident. Pentru fracturile bimaleolare, adeseori tot fără deplasare, se aplică
o cizmă gipsată de mers sub genunchi pentru 6-8 săptămâni şi se permite sprijinul
pe membrul fracturat la 3-4 săptămâni de la accident. Pentru fracturile
trimaleolare şi fracturile uni sau bimaleolare cu subluxaţii, tratamentul este mult
mai nuanţat. După reducerea ortopedică, se face o imobilizare în cizmă gipsată
peste genunchi, femuro-podală timp de 3 săptămâni, apoi sub genunchi până la 8
saptamani, iar sprijinul pe membrul inferior se permite după 6 săptămâni de la
imobilizare; timp necesar pentru refacerea formaţiunilor fibroase (capsulare şi
ligamentare). Reducerea fracturii trimaleolare cu subluxatie posterioară se face
prin metoda de „scoatere a cizmei” iar imobilizarea se va face cu piciorul în poziţie
de „talus” (flexie dorsală), în primele 3 săptămâni, iar apoi în poziţie de unghi
drept (90°) faţă de gambă. După imobilizare, se va face control radiografic la 5, 10
şi 15 zile pentru a se verifica menţinerea reducerii (fracturi cu deplasare sau
subluxaţie). Dacă se produc deplasări sub aparatul gipsat, se reia reducerea sau se
trece la tratamentul chirurgical.

Osteosinteza se face de regulă cu placa si surburi pentru peroneu si suruburi /


placa sau hobanaj pentru maleola tibială, iar după operaţie, imobilizarea este
aceeaşi ca şi în cazul fracturilor tratate ortopedic. Neconsolidarea vârfului
maleolei interne smuls şi necomplicat cu subluxaţii, deplasări mari etc, este
compatibilă cu o bună biomecanica a gleznei, în cazul in care durerea persista, se
face chirurgical „avivarea” fostului traiect de fractură şi se fixează maleola cu un
şurub sau se extirpă vârful detaşat al maleolei şi se insera ligamentul deltoian pe
baza maleolei.