Introducere

Enzimele sunt molecule biologice deosebit de importante pentru lumea vie, catalizând mai mult
de 5.000 de tipuri de reacții biochimie. Cele mai multe enzime sunt proteine, deși câteva sunt
molecule de ARN catalitice. Enzimele sunt specifice, ele funcționează numai cu un singur reactant
pentru a produce produse specifice.(Israel-Roming,2014)

Enzimele sunt componente ale materiilor prime vegetale și animale ultilizate în industria
alimentară, acestea pot manifesta acțiuni favorabile, dorite, care conduc la îmbunătățirea calităților
naturale constituționale și gustative, sau nefavorabile, nedorite, determinând degradarea și
pierderea valorilor nutritive. Un organism cum este Escherichia coli posedă 1000-2000 de activități
enzimatice distincte. La un mamifer superior și la om, numărul speciilor de proteine enzimatice
este de ordinul miliardelor.

Unele enzime sunt folosite în scop comercial, de exemplu, în sintetizarea antibioticelor. Unele
produse de uz casnic utilizează enzimele pentru a accelera reacțiile chimice: enzimele din pulberile
biologice de spălare descompun proteinele, amidonul sau petele de grăsime de pe haine, iar
enzimele din tenderul de carne descompun proteinele în molecule molecule mai mici, făcând
carnea mai ușor de mestecat.
 Capitolul I – Ribonucleaze

Ribonucleazele sunt endonucleaze care scindează hidrolitic legăturile fosfodiester din interiolul
macromoleculei de ARN, la nivelul legăturii nucleoid -5’-fosfat, fără să afecteze legătura -3’-
fosfat, obținându-se astfel, prin hidroliză, nucleotide cu radicalul fosforil la –OH din poziția 3’ a
ribozei.(Neamțu, Cîmpeanu, Socaciu,1993) Aceaste enzime sunt formate din 124 aminoacizi a
căror succesiune a fost determinată de către Moore și Stein în 1960 și au fost obținute sintetic prin
metoda Merrifield.
Ribonucleazele pot fi împărțite în endoribonucleaze și exoribonucleaze și cuprind mai multe
subclase în cadrul EC 2.7 (pentru enzimele fosforolitice) și 3.1 (pentru enzimele hidrolitice)
claselor de enzime.

3.1.

RNaza A catalizează transfosforilarea și degradarea ARN. Aceasta a fost prima proteină

identificată ce prezenta funcționalitate de topire a ADN-ului. Această enzimă se leagă la mai
multe situsuri de legare la lanțul polinucleotidic al ARN-ului unic (ss) înainte de degradarea
acestuia. Ea interacționează cu ssADN într-o manieră similară, care este responsabilă de
proprietatea sa de "ameliorare a ADN-ului". RNaza A dimer obținut prin tandemizare prezintă
toxicitate la celulele canceroase.