Exista doua cai pe care Creatorul ni le-a pregatit in cea de a doua stare, pentru a ne aduce in ce-a

de-a treia:
A) Calea respectarii Tora si Mitzvot.
B) Calea Suferintei, pentru ca suferinta in sine purifica trupul si, intr-un sfarsit, ne va forta sa ne
inversam voia de a primi sub forma unei voi de a darui si sa ne lipim de El. Este asa cum au spus
inteleptii nostri (Sanhedrin, 97b): Daca va caiti, bun, iar daca nu, Eu voi pune peste voi un rege
precum Haman, iar el o sa va oblige sa va caiti. Inteleptii au mai spus, despre versetul: va grabi
in timpul sau – Daca sunt recompensati, voi grabi aceasta, iar daca nu – la vremea sa.
Asta inseamna ca, daca suntem recompensati prin prima cale, adica prin respectarea Tora si
Mitzvot, noi astfel ne grabim corectarea si nu vom avea nevoie de agonia aspra si de timpul
indelungat necesar pentru a le trai, pentru ca ele sa ne oblige sa ne transformam. Iar daca nu – la
vremea sa – adica, numai cand suferintele ne vor finaliza corectarea si ne va fi impus momentul
corectarii. In general, calea suferintei este reprezentata si de pedepsele sufletelor in Iad.Acum
putem intelege ca trupul nostru, cu toate maruntele sale incidente si dotari, nu este deloc corpul
nostru real. Corpul nostru real, corpul etern si perfect exista deja in Ein Sof, in prima stare, unde
isi primeste forma completa din viitoarea stare a treia, adica primirea in forma daruirii, in
echivalenta de forma cu Ein Sof.
Si daca prima noastra stare necesita ca noi sa primim Klipa corpului nostru in cea de-a doua
stare, in forma sa depravata si josnica – voia de a primi numai pentru sine, care este forta ce ne
separa de Ein Sof – pentru a o corecta si a ne permite sa ne primim practic corpul etern, in cea
de-a treia stare, atunci nu trebuie sa protestam. Lucrarea noastra nu se poate face decat in acest
corp trecator si risipitor, pentru ca omul nu poate corecta ceea ce nu este in el.
Asadar, noi suntem deja in acea masura de perfectiune, demni si potriviti pentru Operatorul
Perfect care ne-a facut, chiar si in starea noastra actuala, a doua, pentru ca acest corp nu ne
deranjeaza in niciun fel, caci el va expira si va muri si nu se afla aici decat pentru perioada
necesara pentru anularea sa si pentru dobandirea formei noastre eterne.