Materiale bibliografice:

- Codul de procedura penala

- Cursuri procedura penala
- Curs de procedura penala Zarafiu C H Beck- cod pana in 2016
- Curs procedura Anastasiu Crisu- cod pana 2017/ 2018
- Tratat procedura penala Ion Neagu Universul Juridic
- Sinteze Mihail Udroiu C. H. Beck- cea mai recenta
- Curs pt admiterrea in profesie Bogdan Micu
- Teste grila

Examen: grile inchise si semideschise

Nota: punctaj obtinut la examen plus beneficii seminar
 Curs 1
Știința dreptului procesual penal. Procesul penal

Pentru înțelegerea procedurii penale române cea mai mare problemă este cea a termenilor
tehnici. În acest sens, vom defini următoarele concepte:
-Drept procesual penal și procedura penală: fiecare evocă două categorii distincte. În
momentul în care vorbim de știință procedurii penale nu există nicio diferență de sens. Astfel
că, putem defini dreptul procesual penal, că știință a dreptului, că fiind ramură de drept care
este alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează desfășurarea procesului
penal
La nivelul obișnuit al limbajului, dar și juridic, nu există echivalență între termenii de
procesual și procedural
Exemplu: Art. 304 CPP: ”infirmarea actelor procesuale sau procedurale” ( * în ceea ce
privește procedura civilă, nu se face aceeași greșeală, toate sunt definite ca acte juridice )
====> Normele de drept procedural penal pot fi grupate în două categorii: norme
procesuale, care se referă la acte, adică manifestări de voința ale organelor, și norme
procedurale, care se referă la activități, mai exact cum sunt duse la îndeplinire aceste acte.
-Obiectul principal al celor două categorii juridice este procesul penal. Este greu de definit
întrucât cu cât un termen este mai des folosit, cu atât de mult crește riscul de a fi confundat cu
obiectul asupra căruia poartă.
-În sens strict: procesul penal este definit că o succesiune de activități judiciare prin care
se realizează tragerea la răspundere a unei persoane. În acest sens procesul penal poate fi
definit ca un cadru în care pot fi exercitate cele două acțiuni judiciare posibile:
-Acțiunea principala, de ordine publică, este cea penală. Se naște posibilitatea
exercitarea în momentul săvârșirii infracțiunii și se realizează tragerea la răspundere a
făptuitorului.
-Printr-o faptă penală se pot crea prejudicii. În mod normal prejudiciile țin de domeniul
dreptului civil, însă există situații când poate exista o acțiune civilă în cadrul celei penale.
*Art. 14 alin 3: acțiunea penală poate fi exercitată oricând în timpul procesului penal
Art.14
(1) Acțiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit
infracțiuni.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.
(3) Acțiunea penală se poate exercita în tot cursul procesului penal, în condițiile legii
 -În sens larg: toate acțiunile care pot fi exercitate în materie penală ( ex: activitate prin
care se realizează soluționarea unei cereri de liberare condiționată * nu mai e vorba de tragere
la răspundere * )
*Extrădarea ca urmare a cooperări judiciare este corect încadrată numai în sensul larg de
proces penal*
Cele două sensuri ale noțiunii de proces penal sunt date de codul de procedura penală în
art. 1 alin 1, care definește normele de drept procesual penal.
Art. 1
(1) Normele de procedură penală reglementează desfășurarea procesului penal și a altor
proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală.
(2) Normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor
organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și ale celorlalți participanți în procesul penal
astfel încât să fie respectate prevederile Constituției, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,
ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum și ale pactelor și
tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.

=> Când vorbim de proceduri judiciare ne referim la sensul strict, când vorbim de alte
activități de referim la sensul larg.
În opinia mea, procesul penal, în sens strict, este echivalent cu noțiunea de cauză penală
( în CPP avem folosită expresia „cauza penală” ), în sens larg, este echivalentă cu expresia de
„pricină” sau „afacere” penală sau judiciară.
* Au loc procese penale pentru ca în final să asigurăm respectarea ordinii de drept *

Scopul normelor de procedura penală îl deducem din art. 1, în timp ce scopul procesului
penal, în sens strict, îl regăsim în art. 8. Acesta constă în constatarea la timp a faptelor care
constituie infracțiuni. Tot o formă de apărare a ordinii de drept, doar că una imediată, nu
mediată.
Art. 8
Organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea
garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate
la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă
la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-
un termen rezonabil.

* Într-un sistem modern nevinovăția unui om trebuie să primeze asupra tragerii la

răspundere a unui infractor
*Trebuie să facem diferența dintre activitate judiciară și activitate făcută în scop
judiciar.
Trei caracteristici ale activității care compune procesul penal
-Activitate succesivă: urmează etape prestabilite ( trebuie să treci printr-o succesiune
de acte care urmează o linie prestabilită )
 -Activitate progresivă: constă în acumulări anterioare ( nu poți începe procesul penal
și să pui imediat sub acuzare pe cineva )
- Activitate coordonată: activitatea curentă depinde în mod esențial de activitatea
anterioară (nu poți trece în următoarea etapă dacă nu ai trecut de cele anterioare )
Această activitate a procesului penal se subdivide în mai multe activități fragmentate care
constituie fazele procesului penal:
1. Urmărirea penală: faza invetigativă, de anchetă
!!! Fază procesuală, nu preprocesuală !!! ( în litigiile de muncă avem și faze
preprocesuală )
Corespunzător acestei faze sunt organele de urmărire penală: procurorul, organele de
cercetare penală și organele de cercetare penală speciale.
Dacă procurorul consideră că există suficiente probe pentru a constata vinovăția, îl va
trimite pe inculpat în judecată.
2. Camera preliminară: Se verifică legalitatea actelor și probelor strânse înainte de a
începe judecată
Rațiunea pentru care avem nevoie de un filtru este că valoarea ocrotită de norme este
mult prea importantă pentru a fi periclitată de erori.
Se poate decide, descendent, trimiterea către procuror a dosarului sau, ascendent,
trimiterea către judecată
3. Faza de judecată
!!! Numai instanța de judecată trage la răspundere penală, nu procurorul sau judecătorul
de camera preliminară !!!
4. Punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive
*Se realizează mereu din oficiu
!!! Nu vorbim de executarea propriu-zisă, pentru că nu mai ține de procesul penal, ci
faza administrativă, faza executare efectivă ( emiterea mandatului de executare, comunicări
etc ) !!!
!!! Se realizează de un organ specializat- instanța de punere în executare !!!
În doctrina s-a pus întrebarea firească: câte faze are procesul penal? Există autori care
spun că patru, alții nu iau în considerare cea de a două faza și spun că trei. La nivel european
sunt consacrate două faze, de investigare și de judecată ( opinia noastră este aceeași, fazele
următoare de după cele două le considerăm faze procedurale ).
Nu este obligatoriu ca orice proces să parcurgă toate fazele. În timpul urmăririi penale
procurorul poate dispune clasarea dosarului, iar în timpul fazei de judecată judecătorul poate
dispune achitarea. Astfel că, se va parcurge o fază a procesului penal, respectiv trei faze.
!!! Pentru a trage pe cineva la răspundere penală trebuie să parcurgem toate etapele.
Atenție la renunțarea la aplicarea pedepsei și la alte măsuri de individualizare a pedepsei!!!
 Din inspirațiile sistemului anglo-saxon s-a reglementat procedura acordului de
recunoaștere a vinovăției. Aceasta este o procedura specială, inculpatul beneficiind de o
reducere de pedeapsă. Astfel că avem următoarele faze:
1. Urmărire penală
Aici avem acordul de recunoaștere, apoi trece în faza de judecată
2. Faza de judecată
3. Punerea în executare a hotărârii judecătorești definitive
*Toate aceste faze privesc cauzele penale, nu putem realiza o enumerare a procedurilor
judiciare, fiind de un număr mult prea mare