ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL de Costache Negruzzi

,,Alexandru Lăpuşneanul” este una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Costache
Negruzzi, pentru faptul că în ea sunt încadrate marile teme şi motive ale creaţiei autorului. Această
trăsătură se manifestă şi în ceea ce priveşte încadrarea nuvelei în curentul literar al romantismului.
Publicată în primul număr al ,,Daciei Literare” (1840), nuvela ilustrează una din sursele literaturii
romantice, istoria naţională, potrivit recomandărilor lui Mihail Kogălniceanu, în articolul ,,Introducţie”.
Este o nuvelă romantică datorită inspiraţiei din istoria patriei, a personajelor excepţionale care
acţionează în împrejurări excepţionale, a antitezei angelic/demonic şi a descrierilor amănunţite ale
vestimentaţiei, obiceiurilor, mesei domneşti.
Costache Negruzzi, întemeietorul nuvelei istorice româneşti, este primul scriitor care valorifică
scrierile cronicarilor moldoveni, Grigore Ureche şi Miron Costin. Din cronica lui Ureche, preia scene,
fapte, replici, primul şi ultimul motto, dar se distanţează de realitatea istorică prin apelul la ficţiune, prin
viziunea romantică asupra istoriei. De la Miron Costin preia scena morţii boierului Batişte Veveli pe care
o transpune în scena morţii lui Moţoc.
Perspectiva narativă este obiectivă, întâmplările fiind prezentate de un narator omniscient şi
omniprezent.
Titlul este alcătuit dintr-un subtantiv propriu, numele personajului în jurul căruia gravitează
întreaga acţiune.
Tema e pusă în evidenţă prin dezvăluirea particularităţilor societăţii medievale. Pe fundalul acestei
societăţi, se configurează lupta pentru putere în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lăpuşneanul, domnitor tiran, crud şi sângeros.
Compoziţional, nuvela este alcătuită din 4 capitole. Secvenţele narative sunt înlănţuite cronologic,
iar trecerea de la una la alta se face prin alternanţă. Se observă simetria dintre capitole, fiecare având un
motto cu rol rezumativ ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”este răspunsul dat de Lăpuşneanul soliei de
boieri, la graniţă; „Ai să dai samă, Doamnă!” e ameninţarea văduvei unui boier ucis, adresată doamnei
Ruxanda; „Capul lui Moţoc vrem...” sunt cuvintele mulţimii, iar „De mă voi scula, pre mulţi am să
popesc şi eu...” este ameninţarea rostită de Lăpuşneanul când se vede călugărit.
Indicii spaţio-temporali sunt verosimil precizaţi şi au rolul de a orienta cititorul în universul
ficţiunii. Acţiunea este plasată în Moldova, în timpul celei de-a doua domnii a lui Lăpuşneanul.
Varietatea şi complexitatea conflictelor sunt o trăsătură fundamentală a nuvelei. Conflictul
central este exterior, politic, între domnitor şi boierii trădători. Conflictul social, între boieri şi popor, se
limitează la revolta mulţimii din capitolul al III-lea.
Acţiunea nuvelei începe brusc, rezumând evenimentele care motivează revenirea la tron a lui
Lăpuşneanul. Primul capitol cuprinde întoarcerea la tronul Moldovei, în 1564, în fruntea unei armate
turceşti şi întâlnirea cu solia formată din boierii Moţoc, Veveriţă, Spancioc şi Stroici. La cererea boierilor
de a se întoarce, domnitorul dă dovadă de hotărâre prin replici celebre. Capitolul al doilea conţine fuga lui
Tomşa în Muntenia, incendierea cetăţilor, confiscarea averilor boiereşti, uciderea unor boieri, intervenţia
doamnei Ruxanda pe lângă soţul ei pentru a înceta cu omorurile. Lăpuşneanul îi promite că „ de poimâine”
nu va mai omorî şi că „mâine” îi va da „un leac de frică”. În capitolul al treilea, Lăpuşneanul „îmbrăcat
în toată pompa domnească” participă la slujba de la Mitropolie, apoi rosteşte un discus de împăcare şi
invită boierii la un ospăţ. 47 de boieri sunt omorâţi, Moţoc e linşat de mulţime, iar piramida din capete e
oferită ca leac de frică domniţei. Ultimul capitol începe cu o elipsă. După patru ani de la cumplitele
evenimente, Lăpuşneanul se retrage în Cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, este călugărit potrivit
obiceiului vremii. Faptul că, atunci când îşi revine, ameninţă să-i ucidă pe toţi, o determină pe doamna
Ruxanda să accepte sfatul boierilor de a-l otăvi. Alexandru Lăpuşneanul moare în chinuri şi este
înmormântat la Mânăstirea Slatina.
Personajele sunt încadrate în tipologii diferite şi sunt realizate în manieră romantică, prin antiteză:
înger-demon, boieri trădatori (Moţoc şi Veveriţă) - boieri patrioţi (Spancioc şi Stroici).
Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal, excepţional, care acţionează în împrejurări
excepţionale. Întruchipează tipul domnitorului sângeros, tiran şi crud. Hotărât, bun cunoscător al
psihologiei umane, dar şi extrem de hotărât, personajul este puternic individualizat şi devine memorabil.
Doamna Ruxanda este un personaj secundar, un caracter slab, întrucât nu acţionează niciodată din
proprie voinţă. Boierul Moţoc e tipul trădătorului, viclean şi laş, care nu urmăreşte decât propriile lui
interese. Spancioc şi Stroici sunt personaje episodice, cu rol justiţiar.
 Limbajul naratorului şi al personajelor valorifică aceleaşi registre stilistice: regionalisme „şepte”,
„găsând”, arhaisme „vornic”, „pre”, ,,spătar”, neologisme „schinteie electrică”. Stilul nuvelei este
sobru, concis, specific prozei istorice.
În concluzie, întâlnirea cu nuvela ,,Alexandru Lăpuşneanul” este, pentru orice cititor, o experienţă
de viaţă, deoarece intră într-o lume plăsmuită după propria viziune a autorului. Fiind prima nuvelă istorică
din literatura română, ea nu aduce în faţa contemporanilor un model de patriotism, ci un antimodel de
conducător şi reconstituie culoarea locală a epocii.

777 cuvinte