Doțe Gabriela-Florentina

Anul II, secția Istorie, grupa A-M

Restaurarea Stuarților și Revoluția Glorioasă

I.Contextul restaurării dinastiei Stuarților și Carol al II-lea Stuart

În urma îndelungatului Război Civil Englez(1642-1651), care se încheie cu victoriile militare

uriașe ale lui Oliver Cromwell și ale aliaților săi împotriva Regelui și Regaliștilor, de la
Drogheda în Irlanda(1649), Dunbar în Scoția(1650) si Worcester în Anglia (1651), regele Carol I
Stuart (Charles I Stewart) este condamnat de Parlament, este susținut un proces, iar regele va fi
condamnat la moarte.1Pentru moment, în cele trei regate, nu poate conduce un rege, deși fiul lui
Carol I, Carol al II-lea Stuart(Charles II Stewart) a fost ales rege în Scoția de Parlamentul
Scoțian, Carol al II-lea nedispunând de suficiente forțe pentru a ajunge la Londra și pentru a
prelua conducerea este nevoit să se refugieze.2În acest mod, este instaurată o nouă formă de
guvernământ, republica federală (Commonwealth of England) și ulterior, în urma unor
numeroase evenimente și conflicte de natură militară și politică, cum ar fi dizolvarea
Parlamentului în 1653, este instaurat Protectoratul și este adoptat un nou document, cu rol de
Constituție, “Instrument de guvernare” (Instrument of Government), iar Oliver Cromwell devine
Lord Protector pe durata întregii sale vieți.3Însă, moartea lui Oliver Cromwell în 1658 și
preluarea rolului de Lord Protector de către fiul acestuia, Richard Cromwell a adus cu sine eșecul
Protectoratului, demisia lui Richard Cromwell și reîntoarcerea regelui Carol al II-lea din exil, în
1660, pentru a restaura monarhia.4

Restaurarea monarhiei și implicit, restaurarea dinastiei Stuarților reprezintă un subiect foarte

dezbătut de către specialiști: Unii istorici consideră că restaurarea a avut loc până la încoranarea
regelui William al III-lea și a Reginei Maria și adoptarea Declarației Drepturilor Omului, alții
consideră că acest proces de restaurație se încheie cu domnia lui Carol al II-lea Stuart;Însă, am

1
https://www.britannica.com/event/English-Civil-Wars , 27 Decembrie 2018

2
David Ogg, England in the Reigns of James II and William III, Oxford University Press, 1955, p. 139
3
Ibidem, p.140
4
http://www.historyofparliamentonline.org/volume/1660-1690/member/monck-george-1608-70/, 28 Decembrie
2018
putea considera că evenimentele definitorii pentru restaurarea dinastiei au loc în anii1660-1661,
la începutul domniei lui Carol al II-lea(de facto).

Încheierea Interregnumului(„între domnii”, între domnia lui Carol I și domnia lui Carol al II-lea)
și instabilitatea creată i-au determinat pe oamenii politici să găsească soluții cât mai rapide și
care să garanteze stabilitatea statului englez.Prin urmare, guvernatorul scoțian, generalul George
Monck decide să meargă la Londra, forțează Parlementul să readmită membrii excluși din
Parlamentul cel Lung în 1648(regaliști, membrii ai Camerei Comunelor) și în aprilie 1660 au loc
primele alegeri, la aproape de 20 de ani distanță.În urma acestor alegeri, la 25 aprilie 1660 se
constituie Parlamentul Convenției, „parlamentul liber”, care la 16 Martie 1660 a votat pentru
propria sa dizolvare și pentru noile alegeri, cu o Cameră a Comunelor ce poate fi o considerată
oglinda societății engleze, divizată între regaliști și susținători ai Parlamentului din punct de
vedere politic, prezbiterieni și anglicani din punct de vedere religios.5

Carol al II-lea este proclamat rege de către Parlament în data de 8 Mai 1660 la Londra și 14 Mai
1660 la Dublin.Ajunge în portul Dover în data de 25 Mai 1660 și în 29 mai 1660 se află la
Londra.6

Pentru a nu se ajunge la o situație similară celei din 1641 și pentru a garanta siguranța publică și
imposibilitatea izbucnirii unui nou război civil, a fost necesară emiterea unor documente.Printre
cele mai importante documente ale restaurării se numără declarația regelui, „Declarația de la
Breda”(The Declaration of Breda), datată la 4 Aprilie 1660.Declarația a fost scrisă în urma unui
schimb de scrisori dintre rege și George Monck, deținătorul puterii efective la acel moment:La
data de 1 mai 1660 a fost publicată atât Declarația, cât și celelalte scrisori.Documentul a fost
redactat de rege și cei trei sfătuitiri ai săi, Edward Hyde(considerat „arhitectul” restaurării, James
Butker și Nicholas Monck(fratele lui George Monck).În această declarație Carol al II-lea promite
amnistie pentru crimele comise în timpul Războiului Civil și Interregnum-ului pentru toți cei

5
John Miller,Charles II, Weidenfeld and Nicolson, London , 1991, pp.24-25
6
Paul Seaward, Charles II, ediție online : 3 Ianuarie 2019
http://www.oxforddnb.com/view/10.1093/ref:odnb/9780198614128.001.0001/odnb-9780198614128-e-5144#odnb-
9780198614128-e-5144-div1-d288260e1339
care îl recunosc conducător de drept și rege legitim, toleranță religioasă etc.7Cu toate acestea,
unele crime au fost considerate impardonabile, cum ar fi uciderea lui Carol I, regicizii au fost
condamnați, unii dintre ei au fost uciși, alții au fost închiși pe viață și alții au fost excluși pentru
totdeauna din viața publică și politică.8

II.Regele Iacob al II-lea Stuart (James II) și Revoluția Glorioasă

După moartea fără urmași legitimi a fratelui său, regele Carol al II-lea, în 1685, Iacob devine
rege.Este încoronat pe 23 Aprilie 1685 și va conduce sub numele de Iacob al II-lea al Angliei și
Irlandei și Iacob al VII-lea al Scoției.9

Spre deosebire de fratele său care a reușit să-și întărească puterea și să mențină un relative
echilibru social(cu ajutorul sfătuitorilor săi), Iacob al II-lea a întreprins o serie de acțiuni care nu
au făcut decât să-i slăbească puterea și să-i mărească numărul de adversari politici.

Principalele atribute negative ale regelui Iacob al II-lea sunt religia catolică a cărui adept și
susținător fățiș este și preferința pentru modelul monarhic absolutist.Aceste două elemente nu fac
decât să-i aducă o mulțime de adversari, rebeliuni și chiar tentative de asasinat.

Printre cele mai importante acțiuni întreprinse de rege și care, mai târziu vor reprezenta cauze ale
izbucnirii Revoluției Glorioase și pierderea tronului, se numără instituirea unei armate
profesioniste permanente.Acest fapt creează o mulțime de tensiuni și dezechilibre prin
comportamentul inadecvat al soldaților și prin nerespectarea tradiției engleze.10

De altfel, Iacob al II-lea nu respectă principalele documente emise și adoptate chiar în timpul
domniei lui Carol al II-lea:Spre exemplu, acesta încalcă, în nenumărate rânduri, prin numirea
catolicilor în Parlament, în Consiliul Coroanei, în instanțele de judecată sau în alte instituții,
„Test Act”(1673), un document prin care confesiunea anglicană era o condiție obligatorie pentru
a deține funcții politice sau publice.11

7
Paul Seaward, Charles II, ediție online : 3 Ianuarie 2019
http://www.oxforddnb.com/view/10.1093/ref:odnb/9780198614128.001.0001/odnb-9780198614128-e-5144#odnb-
9780198614128-e-5144-div1-d288260e1339
8
https://www.royal.uk/charles-ii/ , 5 Ianuarie 2019
9
Tim Harris, Revolution: The Great Crisis of the British Monarchy, 1685–1720. Penguin Books. 2006, p.49
10
Ibidem, pp 225-228
11
Ibidem, pp 221-222
O altă decizie politică care a contribuit la izbucnirea revoluției și care a atras cu sine o mulțime
de contestatari printre cei mai importanți actori politici ai momentului este proclamarea
„declarației de indulgență” la 12 februarie 1687 în Scoția și la 4 aprilie 1687 în Anglia.12
„Declarația de indulgență” este un document ce presupune libertate religioasă și lipsa necesității
de a adopta confesiunea anglicană, însă principalul beneficiar al acestei proclamații este regele
catolic Iacob al II-lea și acest lucru atrage o opoziție vehementă din partea Parlamentului și nu
numai.

În plus, nașterea lui James Francis Edward Stuart, la 10 iunie 1688, duce la modificarea liniei de
succesiune:fiica cea mare a lui Iacob al II-lea, Maria(Mary) și soțul acesteia, William de
Orania(William of Orange), protestanți, au trecut pe locul în ordinea de succesiune la tron și
astfel există posibilitatea instaurării unei dinastii catolice permanente:Iacob al II-lea este catolic,
cea de a doua soție a acestuia și mama prințului de Wales, Maria de Modena(Mary of Modena),
este catolică.În acest moment este clar că opoziția va reacționa și este dorită înlăturarea
regelui;Adversarii săi politici caută și găsesc sprijin în persoana lui William de Orania, acesta
fiind invitat să invadeze Anglia alături de o armată considerabilă.13

Pentru a evita invazia principelui de Orania, Iacob al II-lea renunță la măsurile luate în favoarea
sa și a catolicilor, iar toți magistrații, oamenii politici anglicani concediați și-au reprimit
funcțiile.Cu toate acestea, pericolul iminent al invaziei nu a putut fi evitat, la 5 noiembrie 1688
flota olandeză debarcă pe coastele engleze.Între cele două armate nu a avut loc niciun conflict,
motiv pentru care Revoluția Glorioasă a fost numită și „Revoluția fără sânge”(The Bloodless
Revolutio):generalul John Churchill și fiica cea mică a lui Iacob, Ana(Anne, protestantă, din
prima căsătorie) trec de partea principelui de Orania și Iacob al II-lea ordonă retragerea.După o
încercare nereușită de fugă, la finalul anului 1688 regele Iacob al II-lea se refugiază în Franța, la
curtea vărului său, Ludovic al XIV-lea(Louis XIV).

În 1689, Parlamentul declară că Iacob al II-lea a abdicat și oferă tronul lui William al III-lea și
Mariei a II-a, ce vor domni împreună, amândoi având funcția de monarh, conform “Declarației
Drepturilor Omului”(The Bill of Rights).Un document cu rol constituțional ce limitează puterea
monarhului și funcționează conform principiului sepărării puterilor în stat.

12
Ibidem, p.211
13
http://www.bbc.co.uk/history/people/william_iii_of_orange/ , 5 Ianuarie 2019
Bibliografie

o Harris, Tim, Revolution: The Great Crisis of the British Monarchy, 1685–1720. Penguin
Books. 2006;
o Miller, John, Charles II, Weidenfeld and Nicolson, London , 1991;
o Ogg, David, England in the Reigns of James II and William III, Oxford University Press,
1955;
o http://www.oxforddnb.com/view/10.1093/ref:odnb/9780198614128.001.0001/odnb-
9780198614128-e-5144#odnb-9780198614128-e-5144-div1-d288260e1339 , 3 Ianuarie
2019;
o https://www.britannica.com/event/English-Civil-Wars , 27 Decembrie 2018;
o http://www.historyofparliamentonline.org/volume/1660-1690/member/monck-george-
1608-70/, 28 Decembrie 2018;
o https://www.royal.uk/charles-ii/ , 5 Ianuarie 2019;
o http://www.bbc.co.uk/history/people/william_iii_of_orange/ , 5 Ianuarie 2019.