Antiinflamatoarele nesteroidiene reprezintă cea mai frecventă cauză de HTA indusă

medicamentos. 234
Toate medicamentele corticosteroide (CS) determină retenţie de sodiu şi secundar retenţie
de fluide. Pentru a diminua apariţia HTA, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă şi cea mai
scurtă durată a terapiei cu steroizi. 8-9
Este bine stabilit faptul că aminele simpatomimetice determină creşteri ale TA, efect
dependent de doză. Aminele simpatomimetice includ amfetaminele şi compuşii similari, cum ar
fi pseudoefedrina, fenil­propanolamina şi efedrina. Pseudoefedrina este un vasoconstrictor nazal,
inofensiv când este utilizat în dozele recomandate.11
Agenţii antidepresivi de tipul inhibitorilor de mono­ami­no­xidază (IMAO) pot induce
HTA severă atunci când pacienţii consumă alimente care conţin tiramină. Aceste medicamente
îşi exercită efectele prin întâr­zi­erea metabolismului aminelor simpatomimetice şi a 5-
hidroxitriptofanului, precum şi prin creşterea depozitelor de noradrenalină în neuronii
postganglionari simpatici.
Antidepresivele triciclice blochează recaptarea neu­rotransmiţătorilor în sinapsă la nivelul
sistemului nervos central. Există rapoarte că aceşti agenţi determină creşterea TA.
O creştere mică, dar susţinută şi dependentă de doză a TA pare să aibă loc şi cu alţi
agonişti ai serotoninei. Venlafaxina are un efect dependent de doză asupra TA, creşterea fiind
semnificativă clinic la doze mari(19).
Consumul excesiv, cronic de alcool a fost demonstrat că determină creşterea TA şi poate
creşte rezistenţa la tratamentul antihipertensiv. Patogenia HTA legată de alcool pare a fi
multifactorială şi explicată de vasculotoxicitatea directă, activitatea simpatică şi activarea
sistemului renină-angiotensină. Există o relaţie doză-răspuns pentru efectele hipertensive ale
alcoolului.
Disulfiramul este frecvent utilizat în tratamentul alcoolismului. Administrarea a 500
mg/zi timp de două-trei săptămâni a fost raportată că determină creşterea uşoară a TA. (21)
Cafeina poate determina acut şi tranzitoriu creşterea TA prin creşterea rezistenţei
periferice.
Ciclosporina A este un imunosupresor puternic, care poate induce HTA. Administrarea
de ciclosporină este frecventă la pacienţii cu transplant de organe şi boli autoimune.
 O multitudine de agenţi terapeutici sau substanţe chimice pot induce HTA tranzitorie sau
susţinută, pot exacerba HTA bine controlată sau antagonizează efectele terapiei antihipertensive.
O evaluare atentă a pacientului de către medicul de familie poate identifica HTA indusă chimic,
pentru a preveni sau a reduce la minimum necesitatea terapiei antihipertensive. Ori de câte ori
HTA a fost indusă chimic, iar agentul a fost identificat, agentul cauzal trebuie întrerupt. (5)