Tuberculoză

Tuberculoza (abrev. TBC) se referă la o boală provocată de

Mycobacterium tuberculosis, M bovis, M africanum; de obicei
infectarea se produce prin inhalarea microorganismelor din
picăturile eliminate de către bolnavii de tuberculoză. Mycobacerium
poate rezista în aer o perioadă mai mare de timp și de aceea poate
crește riscul răspândirii bolii. Incidența cazurilor variază în funcție de vârstă, sex și statutul
socioeconomic. O incidență crescută s-a observat la persoanele infectate cu HIV, la
persoanele de culoare și hispanice. Probabilitatea transmiterii infecției depinde in mare
măsură de imunitatea persoanei respective, nivelul de expunere precum și de virulența tulpinii
bacteriene.
Dacă este tratată adecvat, tuberculoza cauzată de tulpini chimiosensibile este curabilă
în toate cazurile. Dacă nu este tratată, boala poate fi fatală în decurs de 5 ani în mai mult de
jumătate din cazuri.
Cea mai răspândită formă a bolii este tuberculoza pulmonară. În popor, ea este cunoscută și ca
boala de plămâni.
Faptul că tuberculoza este una dintre cele mai vechi boli ce au afectat umanitatea a
fost demonstrat prin identificarea tuberculozei vertebrale la mumiile egiptene. Grecii
denumeau această boală phthisis („consumare”), subliniind aspectul dramatic de emaciere
generală, asociat cazurilor cronice netratate, în timpul revoluției industriale și în perioada de
urbanizare corespunzătoare din secolele al șaptesprezecelea și al optsprezecelea, tuberculoza a
devenit o problemă de proporții epidemice în Europa, cauzând cel puțin 20% din totalul
deceselor din Anglia si Țara Galilor în 1650. Pe Coasta de Est a Statelor Unite, rata
mortalității anuale prin tuberculoză la începutul secolului al nouăsprezecelea a fost de 400 la
100 000 locuitori.
Etiologia infecțioasă a tuberculozei a fost controversată până la descoperirea
bacilului tuberculozei, de către Robert Koch, în 1882. îmbunătățirea condițiilor
socioeconomice și izolarea pacienților contagioși în sanatorii a avut un impact favorabil
asupra epidemiologiei tuberculozei în prima jumătate a secolului al douăzecilea. Rata
mortalității în Europa si Statele Unite a început să scadă cu câteva decenii înainte de
introducerea medicamentelor antituberculoase, la mijlocul secolului.
Infecția începe din momentul pătrunderii bacteriei în alveole, infectarea macrofagelor
alveolare, acolo unde bacteria se multiplică exponențial. Bacteria este transportată in
ganglionii limfatici, iar de aici prin sistemul circulator ajunge în organele corpului, acolo unde
potențial se poate dezvolta: plămâni, ganglionii limfatici periferici, creier, oase și rinichi.
Astfel apar diferitele tipuri ale tuberculozei: tuberculoza extrapulmonară, genitourinară,
meningita tuberculoasă, tuberculoza miliară, peritonita tuberculoasă, pericardita tuberculoasă,
limfadenita tuberculoasă, tuberculoza osteoarticulară, gastrointestinală, hepatică.