Migrarea păsărilorreprezintă mutarea în masă a acestora, din unele ținuturi în altele, în anumite

epoci ale anului, în vederea reproducerii și în căutarea unor condiții prielnice de trai.

Cuprins

 1Avantaje ale migrării

 2Stimulii fiziologici
o 2.1Migrarea către sud
o 2.2Migrarea către nord
 3Comportamentul antemigrațional
 4Specii de păsări migratoare
 5Atestări istorice ale migrației păsărilor
 6Vezi și
 7Bibliografie

Avantaje ale migrării[modificare | modificare sursă]

Latitudinea sudică oferă păsărilor o vreme mai bună în timpul iernii. De asemenea, acolo se
poate găsi hrană mai multă pentru păsările insectivore și frugivore, hrană ce nu este prezentă în
latitudinea nordică în timpul iernii. De ce însă păsările nu rămân definitiv la tropice? În timpul verii,
la tropice ziua durează 12 ore, pe când în latitudinile nordice, până la 16 ore, sau chiar mai mult.
Astfel, păsările au mai mult timp să construiască cuiburile și să strângă hrană pentru puii lor,
hrană ce trebuie să asigure o creștere de 15 ori a masei puiului în 3 săptămâni. Astfel, verile
nordice oferă păsărilor condiții mai bune de reproducere și mai multă hrană, de aceea migrarea
înapoi către nord se mai numește migrare de reproducere.Păsările migratoare se duc și se întorc
în stoluri foarte mari.

Stimulii fiziologici[modificare | modificare sursă]

Migrarea este considerată de unii cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea
animală. Activitatea migrațională a păsării este controlată de un ceas intern, ce lucrează pe un
ritm aproximativ în același an.

Migrarea către sud[modificare | modificare sursă]

Migrarea către sud este condiționată de hormonii eliberați în timpul toamnei. Eliberarea acestor
hormoni este condiționată de mai mulți factori. Astfel, fotoperidiocitatea, scăderea temperaturii,
apariția maselor de aer rece afectează sistemul nervos simpatic al păsării
și hipotalamusul eliberează o serie de hormoni, ce alertează ceasul intern al păsării și îi spune că
e timpul să migreze spre sud.

Migrarea către nord[modificare | modificare sursă]

Cauzele care determină migrarea spre nord sunt mai complicate. Deoarece zilele au aceeași
lungime și aceeași temperatură la sud, cauzele migrării către nord nu sunt aceleași ca pentru
migrarea la sud. Sunt mai multe ipoteze în privința motivelor migrării. Cea mai plauzibilă susține
că ceasul intern al păsării, la o anumită perioadă de timp după migrarea în sud, este alertat de
prezența unor hormoni sexuali și pasărea se duce la nord în vederea reproducerii.
De ce migrează păsările?
Principalele motive ale migrării păsărilor sunt: oferta de hrană variată în funcție de anotimp,
căutarea celui mai potrivit loc pentru cuibărit, fuga din fața inamicilor naturali și evitarea
suprapopulării. Durata și distanța parcursă cu ocazia migrării este însă diferită. Unele păsări
migrează zilnic: nopțile și le petrec în centrul orașului, unde este mai cald decât la periferie. Alte
păsări, care cuibăresc în emisfera nordică, observă că toamna zilele devin mai scurte și mai reci,
scade ritmul de creștere al plantelor și oferta de hrană. De aceea migrează spre Sud. Primăvara,
în locurile de iernat temperatura crește și scade umiditatea, astfel încât păsările doresc să se
întoarcă în regiunile mai reci. Dacă găsesc un teritoriu cu climă potrivită și hrană suficientă,
clocesc acolo, iar toamna următoare migrează din nou spre Sud.
Orientarea păsărilor migratoare
Multe păsări migrează în stoluri și se presupune că păsările mai în vârstă și mai experimentate
zboară în față, arătându-le drumul celor mai tinere. Astfel cunoștințele referitoare la drumul ce
trebuie parcurs se transmit, într-o oarecare măsură, din generație în generație. Unele păsări
migrează însă singure. Ele oare de unde știu încotro trebuie să se îndrepte și cum să ajungă
acolo? Se poate conchide că unele păsări se nasc cu un fel de instinct ce le indică în ce direcție
să zboare. În navigație, multă vreme omul s-a ghidat după soare și stele. Păsările care se
ghidează după soare trebuie să-și modifice permanent ceasul intern în funcție de poziția
acestuia, pentru a stabili cu exactitate direcția de urmat. Bineînțeles, în acest sistem de orientare
trebuie să ia în considerație și mișcarea soarelui. Păsările care zboară noaptea folosesc în
același fel stelele, drept urmare bolta cerească le servește drept hartă. În afară de aceasta,
păsările se folosesc și de câmpul magnetic al Pământului în stabilirea direcției. Dacă o pasăre își
folosește în timpul zborului busola internă, mai târziu își va aduce aminte din ce direcție a sosit și
este capabilă să se întoarcă exact în același loc. Probabil recunoaște și anumite puncte de reper
de pe uscat, cu ajutorul cărora își formează un fel de hartă proprie. Este posibil ca unele păsări
să se poată orienta și cu ajutorul mirosului: mirosurile recepționate din diferite direcții le pot aduce
în legătură cu locurile lor de trai. Este posibil și ca sunetele neobișnuite să le fie de folos.
Majoritatea păsărilor se orientează combinând aceste posibilități.
Specii de păsări călătoare
Se presupune că rândunica este cea mai cunoscută pasăre călătoare. De regulă, ea este privită
ca vestitorul primăverii când revine din regiunile sudice ale Africii în Europa Centrală. Până la
venirea toamnei, când pleacă din nou spre Sud, rândunelele cresc două generații de pui.
Asemeni rudei sale, lăstunul de casă, rândunica este capabilă să zboare pe distanțe mari datorită
corpului aerodinamic, suplu, și datorită aripilor înguste și arcuite. Păsările mai grele, cum ar fi
berzele, trebuie să depună un efort mai mare pentru acest zbor. Tocmai din acest motiv, se
străduiesc ca în timpul migrației să parcurgă distanțe cât mai mari prin planare. În timpul zborului
de toamnă, dinspre Europa spre Africa, prin intermediul curenților ascendenți calzi se pot ridica
ușor, din ce în ce mai sus. Pentru multe păsări, Europa Centrală reprezintă cel mai sudic punct al
migrării. Lebăda pitică, de exemplu, migrează din zonele de clocit ale Siberiei de Nord până la
malul Mării Nordice. Păsările migratoare nu se întâlnesc doar în emisfera nordică; dar, deoarece
la Sud de Ecuator suprafața uscată este mult mai mică, numărul lor este redus, fiindcă au mai
puține locuri pentru clocit. Cel mai departe migrează chira arctică. Ea cuibărește la Polul Nord și
iernează în Africa de Sud, America de Sud și Antarctica; aceasta înseamnă că parcurge anual 35
de mii de kilometri.

Comportamentul antemigrațional[modificare | modificare sursă]

Înainte de migrare, păsările își măresc masa. Unele păsări mici chiar își dublează masa. Păsările
depozitează atâta grăsime, încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. La
păsările mici se ard câte 500 mg pe oră de zbor.

Specii de păsări migratoare[modificare | modificare sursă]

 Păsări migratoare din emisfera de est;
 Păsări migratoare din emisfera de vest.

Atestări istorice ale migrației păsărilor[modificare | modificare

sursă]
În Biblie se întâlnesc unele articole, unde metaforele se exprimă prin intermediul migrațiunii
păsărilor. De asemenea Herodot descria migrațiunea păsărilor de la stepele Sciției până la
delta Nilului.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Pasăre migratoare

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

 L. Rudescu. Migrația păsărilor, Editura Științifică, București, 1958
 migratoare, descriere
[ascunde]
v•d•m
Păsări
Anatomie Anatomie · Schelet · Zborul · Ou ·Pene · Cioc
Evoluție și
Evoluție · Archaeopteryx ·Păsări preistorice ·Păsări recent dispărute
dispariție
Comportame
Cântecele păsărilor · Inteligența ·Migrație · Reproducere ·Comunicare · Bioritmuri · Boli
nt
Liste Lista păsărilor după regiuni ·Păsările României ·Păsările Republicii Moldova
Cufundari · Corcodei · Furtunari ·Pelicani, cormorani · Berze și stârci ·Țigănuși și
lopătari · Flamingi ·Lebede, gâște, călifari ·Răpitoare de zi ·Cocoși sălbatici,
fazani ·Cocori, lișițe, dropii ·Nagâți, ploieri, sitari, pescăruși ·Porumbei,
Clasificare
turturele · Cuc ·Răpitoare de noapte · Caprimulgi ·Drepnele ·Pescărași, prigorii,
(29 ordine)
pupeze ·Ciocănitori · Păsări cântătoare ·Struți · Tinamiformes · Pinguini ·Găinușe de
pustiu · Papagali ·Trogoniformes · Coliiformes ·Phaethontiformes · Opisthocomidae ·Eur
ypygiformes · Mesitornithiformes ·Leptosomatiformes
Științe legate
Ornitologie · Conservare · Avicultură ·Oologie
de păsări