Mihail Sadoveanu

(1880-1961)
 Din viața scriitorului – Primii ani,
copilăria
• S-a născut la Pașcani Mihail Ursachi, în familia
avocatului Alexandru Sadoveanu și a Profirei
Ursachi, la 5 noiembrie 1880.
• A urmat cursurile școlii primare în orașul natal,
având dascălul Mihai Busuioc, evocat mai târziu
în operă sub numele de ,,Domnu’ Trandafir”. Prin
intermediul lui, îl va cunoaște pe bădia Creangă.
• Iubirea pentru oamenii din popor i-a fost sădită în
suflet din copilărie de către mama sa, Profira
Ursachi, țărancă din Verșeni, care ,,povestea
frumos... lucruri de la noi, de la Moldova”
Adolescența
În anul școlar 1894-1895 va
rămâne repetent
• În 1896 rămâne orfan de
mamă, la 16 ani
Debutul literar
• are loc în 1897, când îi apar
versuri și schița domnișoarei
M din Fălticeni în 2 numere
din revista umoristică
,,Dracu” din București,
semnându-se ,,Mihai din
Pașcani”
Tinerețea
• 1895 Încep hoinărelile la bălțile cele mari ale
Somuzului și la Nada Florilor, în așa fel încât pasiunea
pescuitului cu undița „au anulat interesul meu pentru
examenele de fine de an din 1895... când am rămas
repetent, după cum mărturisesc, vai, veacului meu
cataloagele școlii" (în „Anii de ucenicie”)
• În 1897-1900 are o intensă activitate publicistică, face
studii la Liceul Național din Iași; concomitent publică
versuri și proză în revista ,,Pagini literare” din București.
Mai colaborează la această revistă Caragiale, Jean Bart.
• În martie 1900 e exmatriculat de la liceu.
• La sugestia tatălui său, în septembrie, pleacă la
București, cu gândul de a se înscrie la Facultatea de
Drept, dar, odată ajuns acolo, este prins în viața boemă
și în activitatea literară a capitalei
• În 1901 îl aflăm la Fălticeni
căsătorindu-se cu Ecaterina
Bâlu (coana Catincuța), la
doar 21 de ani. Din această
primă căsătorie vor rezulta
11 copii.
• În Revista modernă publică o
traducere din Dostoievski
• În iunie e încorporat în armată
• În tot acest an se naște primul copil,
Despina-Lia;
• 1904, pe când avea numai 24 de ani,
este anul ,,Mihail Sadoveanu”. Este
remarcat de Nicolae Iorga, Eugen
Lovinescu, Sixtil Pușcariu.
• În 1905 primește Premiul Academiei
Române
• I se mai naște un băiat, Dimitrie-Miti
Maturitate
• în 1906, începe colaborarea la Convorbiri
Literare
• În martie, se împrietenește cu Garabet
Ibrăileanu, care îi va fi ,,prietin unic”
Alături de George Topîrceanu și de Otilia Cazimir
• Se mută la Fălticeni, unde își va construi o
gospodărie și creează un cadru propice
venirii pe lume a celui de al treilea copil,
o fetiță care va purta numele mamei sale,
Profira.
• 1908 - Se constituie Societatea Scriitorilor
români și Sadoveanu este ales vicepreședinte
• 1909 - Apare volumul de povestiri ,,Cântecul
Amintirii”, i se naște o nouă fetiță, Teodora-
Didica.
• 1909-1919 este director al Teatrului Național
din Iași

• 1910 se naște al cincilea lui copil, Bogdan-

Mihail însă nu va trăi decât 2 ani
• 1912: i se nasc 2 gemeni
• În revista ,,Viața românească” începe
să publice în foileton romanul
,,Neamul Șoimăreștilor”
• 1913: este locotenent în rezervă, e
încorporat și participă la războiul
româno-bulgar; se vor ivi, din
experiența războiului, opere
importante
• 1915 Apare romanul istoric ,,Neamul
Șoimăreștilor”; se naște al optulea
copil, Mircea
• 1916: se naște fiica Livia-Lucia
• 1917 Se naște al 10-lea copil, Ligia -
Mărioara
• 1918 1 decembrie, Marea Adunare de la
Alba-Iulia. Realizarea statului național
unitar.
• 1918 se stabilește la Iași, în casa care
aparținuse lui Mihail Kogâlniceanu, pe Dealul
Copoului.
• 1923 e ales membru al Academiei Române,
peste puțin timp devine președintele secției
literare a academiei
• 1925 îl însoțește pe Panait Istrati într-o
călătorie prin Munții Moldovei și Cheile
Bicazului. Tot în acest an apare volumul
,,Venea o moară pe Siret”
1929 Vizitează Constantinopolul, împreună cu
Ionel Teodoreanu și Ștefan Velisar.
1930 Apare romanul ,,Baltagul”
1934 Apar volumele ,,Nopțile de Sânziene",
,,Soarele în baltă" și ,,Viața lui Ștefan cel Mare".
De remarcat în această perioadă „refuzul
activității“, prin care scriitorul își manifestă
indirect atitudinea sa viguros antifascistă.
15 aprilie 1934: rostește o cuvântare la primul
convent al francmasoneriei române unite. Va
ocupa demnitatea de mare maestru în ordinul
francmasoneriei
1935 Apare primul volum al trilogiei ,,Frații Jderi”,
intitulat ,,Ucenicia lui Ionuț".
În imagine, cu șorț de
mason
• după ce guvernul
român a scos în afara
legii mişcarea
masonică (1937),
Sadoveanu a făcut
pocăinţă, „nu una
publică, ci tainică,
ştiută şi primită de
Milostivul Dumnezeu
prin duhovnicul lui.”
• 1 aprilie 1937: Grupările de dreapta
pornesc o campanie violentă împotriva
scriitorului, ajungând să-i ardă cărțile în
piața publică. Ripostează energic un
grup de intelectuali ( L.Rebreanu,
G.Călinescu, E.Lovinescu, Zaharia Stancu
și alții) care semnează Protestul
intelectualilor
• 6 februarie 1938 În aula Universității
din Iași are loc solemnitatea înmânării
diplomei de „doctor honoris causa”
(doctor datorită meritelor)
• În 1942, după moartea primei soții, se
recăsătorește cu Valeria Mitru.
• 1943 își înalță o casă de vară la Oașa Mică, pe
Valea Frumoasei
• 1947 Mânăstirea Neamț pune la dispoziția
scriitorului, pentru creație și odihnă, locuința
aflată în vecinătatea ei.
• 1948-04-13 Mihail Sadoveanu este ales
vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări
Naționale.
 Activitatea politică
• După preluarea puterii de către sistemul comunist,
Sadoveanu a sprijinit noile autorități, trecând de la
propria versiune de realism la doctrina comunistă
a realismului socialist.

1948,
Prezidiul
Provizoriu al
Adunării
Deputaților
Ținând un discurs la București care este o încercare de a îmbunătăți
imaginea Stalinismului în România; publică alte texte controversate și ține discursuri
prin care laudă sistemul sovietic
Apusul unui Soare
• 1955-11-05 Cu ocazia împlinirii vârstei
de 75 de ani, i se conferă titlul de „Erou al
Muncii Socialiste", pentru merite
deosebite în domeniul creației literare și
în opera de dezvoltare a culturii din țara
noastră
• 1957 cade greu bolnav.
• 1960-11-05 împlinește 80 de ani.
• 1961-05-20 este distins cu Premiul
Nobel pentru Pace.
• În ultimii ani ai
vieţii, şi-a legat
existenţa de
schitul Vovidenia,
aflat într-o
suferinţă
apăsătoare după
accidentul
vascular major
din anul 1956,
romancierul a
fost diagnosticat
cu hemiplegie
totală dreapta.
Sfârșitul
• 1961-10-19 Scriitorul se stinge din viață la
locuința sa din București, la 9 dimineața
• 1961-10-21 este înmormântat cu funeralii
naționale la Cimitirul Bellu, lângă Eminescu.
Amplu ecou în presa națională și internațională.
Geo Bogza publică o memorabilă inscripție:
„Văzându-l cum joacă și dându-mi seama ce fel de
ceas e acela în viața poporului nostru, l-am
petrecut îndelung cu privirea, urându-i în gând:
Drum bun, Măria Ta... Fiindcă în toamna aceasta
noi l-am dus la locul de veșnică odihnă pe Ștefan
cel Mare al literaturii românești".
 Referințe critice
• Despre Mihail Sadoveanu, George Călinescu
spune că ,,are realismul lui Balzac și
melancolia unui romantic”. Într-adevăr,
creatorul eposului românesc a debutat
continuând tradiția realismului sentimental și
a naturalismului descriptiv după modelele:
Neculce, Creangă, N.Gane, Duiliu Zamfirescu și
folosind surse din literatura universală:
A.Daudet, Guy Maupassant, E.Zola,
Turgheniev, Sienkiewicz.
• Tot Călinescu considera că
,,Luat în totalitate, M.
Sadoveanu e un mare
povestitor, cu o capacitate
de a vorbi autentic enormă.
(…) Ca și poezia lui
Eminescu, proza lui
Sadoveanu atinge fondul
cel mai adânc al
specificității noastre."
• ,,În pofida diferențierii sufletului modern și în
ciuda orientării spre abstract a omului de
cultură -scria L.Blaga în ,,Universul literar” din
1926 - gândirea mitică se mai declară din când
în când cu nealterată spontaneitate, dacă nu
în genii filozofice sau știintifice, atunci în poeți
de rasă, care știu să asculte zvonurile
misterioase ale Naturii”. M.Sadoveanu este un
asemenea poet în proză, un neîntrecut
povestitor ,,de rasă”, care gândește pe
coordonatele geniului mitic românesc.
• Lumea lui Mihail Sadoveanu trăiește ,,într-un
decor sublim și aspru, măreț, fabulos, dotat cu
instituții geto-scitice, formulate pe cale
imaginativă. Ca și Chateubriand, Sadoveanu
creează întâi un Univers pentru a-si așeza
făpturile sale, care nu sunt însă mișcate, ca la
romanticul francez de melancolii stilizate, ci de
porniri instinctive, tăcute și rituale”
(G.Calinescu, ,,Istoria literaturii române de la
origini până în prezent”)
• O dată cu ,,Hanu-Ancuței”, lumea țăranilor oropsiți din
povestiri rămâne în urmă, pentru a face loc unei lumi
deosebite, ce aduce ceva din atmosfera ,,Sindipei” și a
ciclurilor arabe, unde eroii sunt regi, califi, viziri,
negustori bogați, filozofi, oameni care prin natura
statutului lor social duc o existență confortabilă și
trăiesc într-o continuă delectare. ,,Sadoveanu
transferă mâncarea, băutura și petrecerea întru
poveste - cu ceremonia lor cu tot - asupra unei lumi
compuse în fapt din oameni simpli, săraci, lucrători cu
brațele”(N. Manolescu, “Sadoveanu sau utopia cartii”).

“Hanu Ancuței nu
era han, era
cetate."
• Personajele povestirii simt nostalgia vremii trecute: ,,Într-adevăr, în
vremea veche s-au întâmplat lucruri care astăzi nu se văd (…) Acum
nici nu mai sunt oamenii care au fost… Acuma trăiește o lume nouă,
becisnică.”, observa N.Manolescu. Tot acesta remarca și că, deși ni
se creează impresia că povestitorii rememorează faptele trăite,
,,accentul cade pe puterea de fabulație, care joacă un rol mai mare
decat memoria. Personajele se prefac a-și aminti, în fond ele
inventează”. ,,Eroii lui Sadoveanu sunt însă izvoarele, bălțile, codrii,
albinele, gângăniile, peștii, mistreții, zimbrii, bourii, păsările cerului,
păstorii, plugarii, ostașii, norodul. Natura minerală și vegetală,
animală și morală a vorbirii prin graiul său, credincios ca ecoul, care
cel mult dublează și triplează, fără a introduce comentarii sonice
proprii…(…) Sadoveanu a fost cetățeanul fără pereche în cea mai
simplă artă și în cea mai rafinată, universul tocmai prin aceea de a fi
curs în albia sa, ca orice adevărat fluviu. A evocat umilințele și
deznădejdiile celor din vechime, suferințele, suspinele și
razvrătirile asupriților și, părând pentru cei înguști absorbit de
vremurile cronicarilor, a facut tocmai prin asimilarea procesului
evocativ întreg al istoriei saltul de care numai spiritele mari sunt în
stare…” (G.Călinescu).
• ,,Povestirea sadoveniană oprește timpul,
creând în jurul omului, povestitor și
ascultător, un spațiu magic care-l protejează.
Eroii nu povestesc spre a-și ușura sufletul, ori
spre a reda viața, ci pentru a se sustrage vieții
și morții. Niciodată arta povestirii n-a fost mai
rafinată în simplitatea ei” (N.Manolescu)
Casa memorială din Iași, monument
istoric al României
• secţie a Muzeului Literaturii Române din
Iaşi
• Perioada ieșeană, cea mai valoroasă din
întreaga creație sadoveniană, echivalează cu
apariția a aproximativ 35 de volume, unele
dintre ele capodopere ale literaturii române
• În prima duminică (a lunii mai) în care arborii
din curte înfloresc, aici se organizează
tradiționala ,,Sărbătoare a liliacului”