Stilurile arhitecturale:

bazilical
și
bizantin
 Stilul Bazilical
• Este cel dintâi stil în care s-au construit
bisericile creștine, atât în Răsărit, cât și în
Apus. Inițial bazilicile au fost niște clădiri care
se găseau în marile orașe și în care se
ranzacționau afaceri sau se foloseau ca Săli de
judecată. Ulterior ele au fost date de împărați
Bisericii pentru a le folosi ca locaș de cult.
Elemente specifice
• - Predominarea liniei drepte
• - Planul general dreptunghiular
• - Corpul principal împărţit în mai
multe nave delimitate prin coloane
• - Acoperiş plat
• Basilicile erau în general construcții simple (în
care predomină linia dreaptă), de stil clasic,
bine luminate, cu ferestre numeroase și largi,
tăiate în peretele fațadei și în pereții laterali,
ferestre care dădeau lumină multă
interiorului. Plafonul era drept din panouri de
lemn, fără niciun decor sau ornament, servind
numai ca să ascundă scheletul acoperișului.
• Predomină până în secolele VIII – IX cu
excepția unor regiuni ca: Italia, Spania,
Lombardia și sudul Franței.
• Biserică Reprezentativă: Sfânta Prassedea din
Roma
• O astfel de bazilică se află la Constantinopol
datând încă din anul 500 d.Hr.
 Stilul Bizantin
• Se dezvoltă din Stilul Bazilical.
• Stilului bizantin îi sunt specifice elementele:
- folosirea arcului semicircular sprijinit pe
coloane, cu ajutorul capitelelor;
- cupola cu baza rotundă situată central, deasupra
naosului, sprijinită pe stâlpi, folosindu-
se pandantivii.
- Aspectul exterior este simplu, sobru.
- Ca material de construcție se folosea cărămida,
uneori în alternanță cu piatra.
• Planul bisericii este cruciform.
• Biserica este împărțită transversal în trei părți
principale: pronaos, naos și altar, absidele fiind
extinse la pereții laterali ai bisericii. Altarul este
despărțit de naos prin catapeteasmă/iconostas.
• Elementele decorative sunt variate.
Ornamentația interioară este foarte bogată,
constituită din pictura în frescă și mozaicuri.
• Sculptura apare doar la chenarele ușilor, la cele
ale ferestrelor și la capitelurile coloanelor.

• Epoca de vârf a dezvoltării stilului bizantin este

secolul VI, în timpul împăratului Justinian când s-
a construit Catedrala Sf. Sofia din
Constantinopol.
• Stilul bizantin s-a extins în toată Europa.
• În strânsă legătură cu această strașnică catedrală
stă și minunata încreștinare a rușilor.
• Cel mai cunoscut edificiu în stil bizantin din Europa de Vest este Biserica
San Vitale din Ravenna având forma aproape rotundă spre exterior.