ARHITECTURA ROMANIEI

Proiect realizat de: Sara Mitroi

Jo Elle Murzaku Zimbrea

 CE ESTE ARHITECTURA?

• Arhitectura este stiința și arta de a

proiecta și de a construi clădiri.
1. ARHITECTURA IN TRANSILVANIA
• În Transilvania nu se poate vorbi despre un stil
arhitectonic propriu. Pe lângă elemente aparţinând
stilului bizantin, aduse o dată cu creştinismul, apar
influenţe ale stilurilor romanic şi gotic în construirea
bisericilor. Cele mai multe dintre acestea sunt din
piatră. Arhitectura religioasă din piatră a cunoscut o
mare înflorire în secolul al Xlll-lea.

• Stilul ajunge la maturitate în secolele XIV-XV la

biserica Sf. Mihail din Cluj şi biserica Neagră din
Braşov, ambele construcţii de proporţii impunătoare
cu o bogată decoraţie sculpturală (sec. XIV – XV).
BISERICA DIN DENSUŞ ( SEC. XIII)
BISERICA DIN STREI ( SEC. XIV)
MÂNĂSTIREA PRISLOP – (SEC. XIV)
CATEDRALA ROMANO – CATOLICĂ DIN ALBA IULIA
BISERIC SFÂNTUL MIHAIL DIN CLUJ - NAPOCA
BISERICA NEAGRĂ DIN BRAŞOV
 2. ARHITECTURA IN MOLDOVA

• Arta meşterilor locali din Moldova, concretizată în

vechile biserici de lemn care le-au precedat pe cele
de piatră, a cunoscut într-o primă etapă influenţe
bizantine şi romanice, apoi gotice.

• Acestea s-au concretizat în: contraforţii care

sprijină zidurile, nervurile de piatră ale bolţilor,
tendinţa de înălţare a bisericilor, elemente
decorative ale sculpturii în piatră, forma
acoperişului, a turnului şi a clopotniţelor.
MÂNĂSTIREA PUTNA – 1470
MÂNĂSTIREA VOTONEŢ - 1488
MÂNĂSTIREA NEAMŢ - 1497
MÂNĂSTIREA MOLDOVIŢA- CTITORIA LUI PETRU RAREŞ
MÂNĂSTIREA SUCEVIŢA – CTITORIA MITROPOLITULUI
GHEORGHE MOVILĂ
MÂNĂSTIREA PROBOTA – CTITORIA
LUI PETRU RAREŞ
MÂNĂSTIREA DRAGOMIRNA – CTITORIA
MITROPOLITULUI ANASTASIE CRIMCA
 3. TARA ROMANEASCA
• Până la dezvoltarea unui stil propriu în Ţara
Românească, stilul bizantin (Bisericile Sân-
Nicoară şi Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de
Argeş, păstrate până astăzi) a primit influenţe
sârbeşti (Mănăstirea Tismana, Mănăstirea
Cozia), orientale (Mănăstirea Dealu,
Mănăstirea Curtea de Argeş), autohtone
(Mănăstirea Snagov, Catedrala Mitropolitană
din Târgovişte).
 BISERICI DIN ŢARA ROMÂNEACĂ CONSTRUITE ÎN STIL
BIZANTIN

BISERICA SÂN NICOARĂ – CURTEA DE BISERICA SFÂNTUL NICOLAE

ARGEŞ DOMNESC – CURTEA DE ARGEŞ
 a) STILUL VECHI ROMÂNESC SAU STILUL MUNTENESC

• în Ţara Românească s-a dezvoltat, începând cu secolul

al XVI-lea, stilul vechi românesc sau stilul muntenesc

• Construite în general în plan treflat, bisericile au

dimensiuni mici şi proporţii armonioase.

• Decorul exterior este simplu, constituit din alternanţa

fâşiilor orizontale de cărămizi aparente cu fâşiile de
cărămizi tencuite, compartimentarea în dreptunghiuri
prin fâşii de cărămizi aparente aşezate vertical din loc în
loc, decorarea pereţilor exteriori cu un brâu median cu
motive decorative, care împrejmuieşte toată biserica.
BOLNIŢA MÂNĂSTIRII COZIA
MÂNĂSTIREA MIHAI VODĂ - BUCUREŞTI
CATEDRALA PATRIARHALĂ
 b) STILUL ARHITECTURAL BRÂNCOVENESC

• Sub domnia Sfântului Voievod Martir Constantin

Brâncoveanu (1688-1714), stilul autohton se dezvoltă şi se
maturizează, luând naştere stilul brâncovenesc.

• Monumentele brâncoveneşti au plan treflat, un turn-

clopotniţă pe pronaos, pridvor deschis în faţă, sprijinit pe
coloane bogat ornamentate cu motive florale. Acest stil
arhitectonic se caracterizează prin armonia şi eleganţa
proporţiilor, prin bogata ornamentaţie exterioară a coloanelor
din pridvor şi a chenarelor de la uşi şi ferestre.

• Cele mai reprezentative construcţii bisericeşti în stil

brâncovenesc sunt: Mănăstirea Hurezi, Biserica Sfântul
Gheorghe Nou din Bucureşti (gropniţa domnească),
Mănăstirea Brâncoveanu-Sâmbăta de Sus, Biserica
Stavropoleos din Bucureşti (ctitoria arhimandritului grec
loanichie).
MÂNĂSTIREA SÂMBĂTA DE SUS
BISERICA SAVROPOLEOS - BUCUREŞTI
 Elementele specifice bisericilor din lemn
• îmbinarea cu măiestrie a bârnelor masive;

• proporţionarea volumelor;

• pridvorul deschis în partea de vest, prevăzut cu stâlpi de susţinere şi cu o

balustradă;

• înălţimea turnurilor, prezente mai ales în construcţia bisericilor

maramureşene. în partea inferioară a turnurilor există o secţiune pătrată
care se continuă cu o galerie cu arcade, deschisă, unde sunt aşezate
clopotele. Această galerie este prevăzută cu un coif conic sau piramidal
terminat cu o săgeată. în secolul al XVIII-lea apar, ca elemente de
influenţă gotică, turnuleţele care înconjură baza săgeţii.

• acoperişurile largi, în pante repezi, aplecate până aproape de pământ, sau

acoperişul „în poală dublă", cu două rânduri de streşini, cea inferioară mai
largă;

• decorurile exterioare (crucea, brâul, soarele, pomul vieţii, motivele

geometrice) care au legătură cu texte biblice;

• absenţa temeliei îngropate, fapt care face posibilă mutarea bisericilor de

lemn dintr-un loc în altul.
MULTUMIM DE VIZIONARE!