BISERICA

SFÂNTUL
PANTELIMON
DIN CHIȘINĂU

Pazurati Ana, Grupa T-021

• Biserica Sfântul Pantelimon (numită istoric și Biserica Sinadino, Biserica
greacă) este un lăcaș de cult și monument de arhitectură de însemnătate
națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură
din municipiul Chișinău. A fost construită în 1891, în spiritul stilizărilor
istorice, în baza arhitecturii medievale grecești după arhitectul Alexandru
Bernardazzi.
Fosta capelă a comunității grecești,
ctitoria fraților Ivan și Victor Sinadino.
Biserica a fost apreciată în presa vremii
drept una din cele mai valoroase creații
artistice de acest gen din anii respectivi
din Imperiul Rus. Evocă aspectul
arhitectural exterior al unei biserici
caracteristice pentru Grecia, patria
istorică a comanditarilor chișinăueni.
Planul în formă de cruce cu ramurile egale. La ramura de est este
alipită absida altarului, la cea de vest – clopotnița. O
particularitate constructivă este perechea de arcuri care se
intersectează spațiul central, și prezintă baza cupolei octogonale,
acoperită cu o cupolă. Silueta este înviorată de două turle
voluminoase, cu cornișele în „volane”, repetându-se forma în arc
a golurilor de la ferestre, iar parametrul se remarcă prin
alternarea după tonalitate a asizelor din piatră și includerea
cărămizii roșii în decorul fațadelor. Spațiul interior este compus
dintr-o sală cruciformă în plan, supraînălțată de turla masivă,
susținută prin intersecția a patru arcuri, soluție de origine
armenească. Golurile ferestrelor sunt împărțite în trei arcade prin
menouri de piatră, ce amintesc aceiași sursă de inspirație ce-a
fost utilizată la crearea formelor exterioare.
Clădirea se distinge prin unitatea stilistică a bisericii și
clopotniței, cizelarea detaliilor și elementelor construcției,
utilizarea savantă a materialului de construcție. Grație
căptușirii originale a zidăriei, organizată în asize orizontale
– două de pietre de nuanțe deschise și unul de nuanță
întunecată, fațadele sunt pitorești. S-au păstra elementele
de ameranjare a terenului – gardul compus din grilaje din
fier forjat, ridicate pe soclu din piatră, izolate între ele de
tumbe acoperite în două pante, decorate cu capete de lei.