1

Biserica mea de suflet

Mănăstirea Curtea de Argeș este o mănăstire ortodoxă din România, situată în

orașul Curtea de Argeș, construită între 1515-1517 de Neagoe Basarab. Ansamblul cuprinde
catedrala episcopală, unul dintre cele mai celebre monumente de arhitectură din Țara
Românească. Catedrala este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, În timpul
lui Carol I, catedrala a fost transformată în necropolă pentru familia regală a României. În
afară de mormintele regale, la Mănăstirea Curtea de Argeș se află și moaștele sfintei Filofteia.

Supusă mai multor lucrări de restaurare, forma actuală este data de arhitectul francez  
Andre Lecomte  du Nouy  și de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea.

Planul bisericii, respectand traditia cultului ortodox, cuprinde trei incaperi: altarul, naosul
si pronaosul, care se disting in doua parti esentiale, privite atat din interior cat si din exterior,
o parte, in forma de trilob (trilobata), cu trei abside egale, cuprinde altarul si naosul, dupa
principiile de la Cozia.

Partea a doua cuprinde pronaosul, de forma dreptunghiulara, supralargit fata de naos, care
formeaza partea originala a acestei cladiri, si care a servit de mausoleu ctitorului si familiei
sale. De forma dreptunghiulara, pronaosul cuprinde patru parti distincte: un vestibul
dreptunghiular in fata intrarii, in continuarea acestuia, un spatiu central patrat, delimitat de 12
coloane, destinat credinciosilor, si lateral, cuprinde intre coloane si zidurile marginase, doua
compartimente, avand o destinatie specifica funerara: locuri de ingropaciune. Pronaosul e
incununat cu trei turle: una mare - in ax, dar nu deasupra mijlocului incaperii, ci la limita ei
estica, si doua turle mai mici, deasupra colturilor de nord-vest si sud-vest.Turla mare de pe
pronaos este octogonala numai la exterior, in interior fiind ca la bisericile mai vechi, cilindrica
si e deci acoperita cu o calota sferica. Turlele mici - si ele cilindrice in interior si terminate in
calote sferice - se sprijina, prin intermediul pandantivilor, fiecare pe cate un soclu constituit,
pe doua laturi, de peretii ce formeaza coltul respectiv al incaperii, iar pe celelalte doua laturi,
de arce care leaga acesti pereti de cotloanele de colt ale careului, central. Intreaga incapere a
pronaosului e luminata, atat lateral prin opt ferestre geminate ce strapung peretii, cat si de sus,
prin ferestrele turtlelor.

Naosul se prezinta ca "o incapere" cu planul in dreptunghi cu laturile lungi paralele cu

axul edificiului, incununata deasupra partii estice de o turla si largita in dreptul acestei turle de
doua abside. Cele patru mari arce care, sustin turla - doua longitudinale si doua transversale -
sunt egale intre ele si determina un patrat.
2

Pe sub arcul ce formeaza latura dinspre est se face trecerea spre incaperea altarului; celor
doua arcuri longitudinale, de nord si de sud, le sunt alipite absidele - identice ca forma si
dimensiuni cu absidele altarului - iar spre vest, dincolo de arcul ce incheie patratul naosului,
laturile de nord si sud sunt prelungite prin doua ziduri pline si groase. Absidele naosului sunt
mai inguste decat arcele carora le sunt ailipite. Absidele sunt strapunse de cate trei ferestre,
capatand mai multa lumina, necesara in timpul slujbelor la strani. Turla de pe naos, atat la
exterior cat si la interior, este octogonala. Fiecare dintre cele opt fete ale turlei este strapunsa,
ca la Cozia si Dealu, de cate o foarte inalta si ingusta fereastra.

Incaperea altarului este compusa dintr-o absida semicirculara la interior si in cinci laturi la
exterior, precum si dintr-o mica portiune dreptunghiulara ce face legatura cu naosul.

În interior pictura murală în ulei a fost executată de pictorii francezi, F. Nicolle, Ch.
Renouard, și pictorul român  N. Constantinescu. Biserica este plină de semnificație crestină ,
cei 12 apostoli fiind reprezentați  de 12 coloane executate dintr-un singur bloc. Izvoarele
istorice susțin faptul că aici s-a petrcut la 16 august 1517 canonizarea Sfântului Ierarh Nifon,
Patriarh al Constantinopolului și Mitropolit al Munteniei. De aici, moaștele Sfântului au
plecat într-un sicriu de argint placat cu aur la Mânăstirea Dionisen –Athos.

Din același ansamblu mânăstiresc face parte și Capela – Paraclis,  unde se află moaștele
Sfintei Mucenițe Filofteia.

In exterior, biserica este asezata pe o platforma pardosita cu lespezi de piatra, inaltata cu

trei trepte deasupra solului si marginita de o balustrada de piatra noua, cioplita insa dupa
modelul celei vechi. Deosebit de artistic este realizata arhitectura exterioara a bisericii si a
parametrului ei bogat, sapat in piatra de Albesti. In fata bisericii, platforma aceasta se
prelungeste formand o curticica patrata, in mijlocul careia se inalta un gratios aghiazmatar.
Croit in genul si dupa modelul fantanilor decorative ce se gasesc in fata unor anumite
moschee turcesti, aghiazmatarul de la Curtea de Arges a fost adoptat la biserica lui Neagoe ca
loc de pregatire si sfintire a apelor in ziua de Boboteaza, precum si ca altar de rugaciune in aer
liber.  Intrarea in biserica, unica, se gaseste in fatada dinspre Apus. Douasprezece trepte de
marmura conduc in fata unei inalte arcade, prinse in chip de portal intr-o rama lata,
impodobita cu o minutioasa florala stilizata. Biserica se ridica astfel pe un soclu foarte larg si
inalt, depasind cu mult proportiile de la Dealu si chiar pe cele relativ mai ample, ale unor
manastiri moldovenesti contemporane acesteia.

La fel ca la Dealu, corpul bisericii la exterior este subimpartit in douaregistre inegale printr-un
puternic profil, decorat aici in forma de torsada rasucita continuu si intr-un singur sens.
Registrul de jos, mai inalt, e impartit in panouri dreptunghiulare, in fiecare, panou e asezata
cate o rozeta sculptata, dintre care unele sunt ajurate si servesc totodata si de aerisire.
3

Urmeaza apoi o cornisa puternica, acoperita cu un rand triplu de alveole - intrand format
prin retragerea de la alinierea, unei cladiri - si stalactite. Alte rozete-discuri se gasesc in
punctele intretaiate ale arcelor si peste aceste discuri se afla cate un porumbel de piatra aurit.
Deasupra cornisei si asterialei, placi de plumb amestecate cu cositor, aplicate pe extradosul
boltilor, formeaza invelitoarea bisericii. Patru baze patrate sustin turlele octogonale. La baza
turlei dominante de peste centrul navei se repeta motivul cornisei principale, compusa din
alveole si stalactite. Proportiile si disproportiile acestor turle repeta gruparea de la Dealu intr-
o forma mai imbogatita.Turlele spiralice din fata introduc un element arhitectonic instabil,
impunand fatadei miscari de rotatie in viu contrast cu elementele predominante ale
compozitiei. Prin infatisarea cu totul noua si mareata a monumentului, prin calitatea
materialelor puse in opera si prin finetea si perfectiunea lucrului, biserica Manastirii Curtea de
Arges reprezinta un monument deosebit de important in evolutia arhitecturii de piatra a Tarii
Romanesti.

De asemenea, în imediata vecinătate a mănăstirii, se află un izvor, pe care localnicii îl

numesc „Fântâna lui Manole”. Această denumire poartă peste timpuri povestea meșterului
legendar, care, neputând coborî de pe biserică după terminarea ei — luându-i-se scările — și-
ar fi făcut aripi din șindrilă și, similar mitului lui Icar, a sărit de pe acoperișul sfântului locaș,
la temelia căruia se spune că-și zidise propria soție. În locul în care s-ar fi prăbușit, sufletul
său s-ar fi preschimbat într-un izvor.