Biserica Neagră 

(în germană Die Schwarze Kirche) este biserica parohială a comunității

evanghelice luterane din Brașov, situată în centrul municipiului Brașov. Clădirea gotică a fost
parțial avariată în incendiul din 1689, când zidurile ei s-au înnegrit și a primit numele actual.
Denumirea populară de după incendiu, „Biserica Neagră”, a fost acceptată oficial în secolul
al XIX-lea.
Biserica Neagră este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură
gotică din România, datând din secolele XIV-XV. Având o lungime de peste 89 de metri este
considerată a fi a doua cea mai mare biserică din România, după Catedrala Mântuirii
Neamului și cea mai mare construcție gotică din Europa de Sud-est. Datorită mărimii ei, când
a fost finalizată a primit titlul de Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol.
Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei,
măsurând 89 de metri lungime și 38 de metri lățime. În această biserică încap circa 5.000 de
persoane. Este o biserică de tip hală în stil gotic târziu, fiind formată din cor, naos și turn. Din
lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza
turnului.
Corul se încheie printr-o secțiune de nouă laturi a unui hexadecagon. Trei perechi de
coloane îl împart în trei nave de înălțime egală. Pe latura sudică se află o intrare mică,
destinată inițial preoțior, iar pe latura nordică a corului se găsește sacristia. Exteriorul corului
este susținut de 15 contraforturi, pe fiecare dintre ele fiind ridicată câte o statuetă sub un
baldachin. Contraforturile sunt prevăzute cu fiale în partea superioară.
Naosul este format din trei nave de înălțime egală și este împărțit de cele cinci perechi de
coloane în șase travee. În navele laterale, la aproximativ jumătatea înălțimii acestora, se
găsesc galeriile, iar pe latura vestică, galeria orgii. Naosul are patru portale, iar cel sudic
conduce mai întâi într-un vestibul.
Din cele două turnuri ale planului inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o înălțime de 44
m, iar cupola sa se ridică la 65 m pe brațul transversal al crucii. Deasupra balconului, pe
latura sudică a turnului, respectiv pe cea vestică, se află cadranele ceasului din turn. Portalul
principal al bisericii se află pe latura sudică și este îmbogățit cu sculpturi ornamentale.
Mănăstirea Neamṭ, potrivit documentelor datează din secolul al XIV-lea ṣi este cea mai
veche ṣi însemnată aṣezare monahală din Moldova, fiind denumită ṣi “Ierusalimul Ortodoxiei
Române”. În prezent, în incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-
clopotniṭă cu 11 clopote, Seminarul Teologic “Veniamin Costache”, dar ṣi un muzeu cu o
Colecṭie de artă bisericească ṣi Sala tiparului. Biserica a fost ctitorită de voievodul Ştefan cel
Mare şi este considerată cel mai interesant şi reprezentativ monument al arhitecturii vremii
având faţadele bogat împodobite cu motive ornamentale. Aṣezământul mai are ṣi cea mai
veche bibliotecă mănăstirească cu 18.000 de volume contribuind astfel, la dezvoltarea
culturii ṣi artei româneṣti medievale.
Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură
moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebită. Dimensiunile si
monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a unor elemente noi:
pridvorul, situat în fața intrării și sala mormintelor, sau gropnița, amplasata între pronaos și
naos.
Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice. Naosul, tot
dreptunghiular, de dimensiuni mari, are doua abside laterale, semicirculare în interior și
pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce
mari. Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susțin zidurile până la nivelul
bolților. Fațadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din
îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălțuită, cărămizi și discuri diferit colorate, în
verde, galben, brun) cu cele gotice (contraforturi și ancadramente de uși și ferestre).
Discurile smălțuite și nișele împodobesc și turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru
ferestre. Pictura din absida principală, naos și sala mormintelor aparțin ultimilor ani de
domnie ai lui Ștefan cel Mare, iar cea din pridvor și pronaos este din timpul lui Petru Rareș.
Mânăstirea a suferit multe devastări și incendii distrugătoare, urmate de refaceri care au
distrus treptat zugrăveala inițială.