Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual Matematica Clasa XI M1 PDF
Manual Matematica Clasa XI M1 PDF
Manual Matematica Clasa XI M1 PDF
MATEMATICĂ
Manual pentru clasa a XI-a
Trunchi comun
+
curriculum diferenţiat
„Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 4446
din 19.06.2006 în urma evaluării calitative organizate de către Consiliul Naţional pentru
Evaluarea şi Difuzarea Manualelor şi este realizat în conformitate cu programa analitică
aprobată prin Ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3252 din 13.02.2006“
I. Burtea, Georgeta
51(075.35)
2
PREFAŢĂ
3
b) Exerciţii şi probleme pentru aprofundarea cunoştinţelor acumulate,
notate cu litera A. Parcurgerea lor creează posibilitatea aplicării noţiunilor
învăţate în contexte variate, determină realizarea de conexiuni intra şi
extradisciplinare.
c) Exerciţii şi probleme de dezvoltare, notate cu litera D, pentru
iniţierea unui studiu mai lărgit (investigare) al unor teme, având nivel
ridicat de dificultate.
Acestea vizează aspecte mai profunde ale unor noţiuni şi pot fi folosite
pentru pregătirea olimpiadelor, pentru iniţierea unui studiu mai lărgit al
unor teme matematice, pentru referate pe baza unei bibliografii adecvate.
Ca modalităţi complementare de evaluare se mai întâlnesc:
• „Teme“, care solicită demonstrarea unor rezultate folosind metodele
întâlnite în lecţie, sau sunt aplicaţii directe ale unor modele de rezolvare şi
care pot fi parcurse în clasă, individual sau pe grupe de elevi;
• „Temele de proiect“, care au scopul de a stimula pe elevi în studiul
matematicii, în dezvoltarea creativităţii şi capacităţii de investigare,
deschizând trasee individuale sau colective de studiu şi învăţare;
• „Teste de evaluare finală“, conţinând seturi de probleme care urmă-
resc verificarea cunoştinţelor acumulate de-a lungul anului şcolar.
De asemenea, secvenţele „Teme“ care apar în cadrul problemelor
rezolvate şi „Teme de proiect“ au şi scopul de a da elevilor posibilitatea să
comunice în realizarea sarcinilor didactice primite.
Manualul se încheie cu Răspunsuri şi indicaţii de rezolvare pentru un
număr semnificativ de probleme propuse.
Autorii
4
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
a1 a2 ... a k ... a n
.
a i1 a i2 ... a ik ... a in
Pe linia întâi a tabloului sunt scrise elementele mulţimii A, iar pe
linia a doua sunt scrise valorile funcţiei f, valori care sunt elementele lui A
scrise în ordinea dată de funcţia bijectivă f.
De asemenea, funcţiei f i se poate asocia funcţia bijectivă:
: 1, 2, ..., n 1, 2, ..., n , k i k , funcţie care poate fi reprezen-
1 2 ... k ... n
tată sub forma: .
i1 i 2 ... i k ... i n
În acest mod, permutarea a i1 , a i2 , ..., a in a mulţimii A este bine
descrisă de funcţia bijectivă .
De aceea studiul permutărilor mulţimii finite A cu cardinalul A n
se poate face studiind permutările mulţimii 1, 2, ..., n , adică a funcţiilor
bijective : 1, 2, ..., n 1, 2, ..., n .
5
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
DEFINIŢIE
Se numeşte permutare de gradul n a mulţimii A 1, 2, ..., n orice
funcţie bijectivă : A A.
Exemple
1
a) Pentru n 1, A 1 şi S1 .
1
1 2 1 2
b) Pentru n 2, A 1, 2 şi S2 , .
1 2 2 1
1 2 3 1 2 3 1 2 3
c) Pentru n 3, A 1, 2, 3 şi S3 , , ,
1 2 3 1 3 2 2 3 1
1 2 3 1 2 3 1 2 3
, , .
2 1 3 3 1 2 3 2 1
6
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
Exemplu
Pentru n 3 există transpoziţiile:
1 2 3 1 2 3 1 2 3
12 , 13 , 23 .
2 1 3 3 2 1 1 3 2
Se observă că 12 21 , 13 31 , 23 32 .
Exemplu
1 2 3 1 2 3 Temă
Fie , S3 , , . Efectuaţi:
3 1 2 1 3 2 1 2 3 4 1 2 3 4
Să calculăm şi . a) ;
4 1 3 2 3 2 1 4
Avem:
1 2 3 4 1 2 3 4
1 2 3 1 2 3 1 2 3 b) ;
1 1 4 2 3 1 2 3 4
3 1 2 1 3 2 3
2
1 2 3 4 1 2 3 4
c) .
1 2 3 1 2 3 1 2 3 4 4 3 2 1
.
1 3 2 3 2 1
7
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
1 2 3 3 1 2 .
1 3 2 3 1 2 2 1 3
Se observă că .
8
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
1 2 3 1 2 3 1 2 3
.
1 3 2 2 1 3 3 1 2
Se observă că .
PROPOZIŢIE
Fie S n . Au loc relaţiile:
a) m n m n , m, n N;
b) m mn , m, n N.
n
Problemă rezolvată
1 2 3 4
Fie S4 , . Să se calculeze , , , .
2 3 4 103
4 3 1 2
Soluţie
Temă
1 2 3 4 1 2 3 4 Calculaţi:
Avem: 2
4 3 1 24 3 1 2 91
1 2 3
a) ;
1 2 3 4 1 3 2
. 100
2 1 4 3 1 2 3 4
b) ;
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 3 4 1 2
3 2 . 1 2 3 4 5
45
2 1 4 34 3 1 2 3 4 2 1 c) .
3 1 5 4 2
1 2 3 4 1 2 3 4
4 3
3 4 2 1 4 3 1 2
1 2 3 4
e.
1 2 3 4
103 4253 425 3 4 3 e3 3 .
25
9
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
Demonstraţie
a) Se foloseşte definiţia transpoziţiei.
b) ij ji i ij j i; ij ij j ij i j.
Pentru k i, k j avem ij ij k ij ij k ij k k.
Aşadar 2ij e.
c) În egalitatea ij ij e, compunând cu ij1 se obţine ij ij1 .
CONSECINŢĂ
n n 1
Numărul tuturor transpoziţiilor de gradul n este C2n .
2
Demonstraţie NE REAMINTIM!
Într-adevăr, din proprietatea a) rezultă că n!
numărul tuturor transpoziţiilor de grad n este egal • Cnk ;
k ! k!
n
cu numărul submulţimilor i, j ale mulţimii n!
• Ank ;
1, 2, ..., n , număr egal cu C . 2
n
k !
n
Ank
P2. Orice permutare de gradul n se scrie ca produs • Cnk .
Pk
de transpoziţii. Această scriere nu este unică.
Exerciţiu rezolvat
Să se scrie ca produs de transpoziţii permutarea de gradul 4:
1 2 3 4
.
3 4 2 1
Soluţie
Se observă că 1 3, adică 1 1. Pentru a schimba 3 cu 1 se
consideră transpoziţia 13 şi se face compunerea:
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
13 1 . Deoarece 1 2 4,
3 2 1 4 3 4 2 1 1 4 2 3
adică 1 2 2 pentru a schimba 4 cu 2 se alege transpoziţia 42 şi se efec-
1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4
tuează compunerea: 42 1 43 .
1 4 3 2 1 4 2 3 1 2 4 3
Aşadar, 43 42 1 42 13 . Compunând la stânga cu 42
1
42 şi apoi
1
cu 13 13 se obţine 13 42 43 .
O altă descompunere se obţine considerând transpoziţia 14 şi
1 2 3 4
efectuând 14 1 . Apoi se consideră transpoziţia 23 şi se
1 4 2 3
10
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
efectuează 1 23 43 . Aşadar 43 123 1423 . Compunând la dreapta cu
23
1
23 şi apoi cu 14
1
14 se obţine 43 23 14 .
Exemplu
1 2 3 4 5
Fie S5 , .
4 3 5 1 2
Inversiunile acestei permutări sunt perechile 1, 2 , 1, 4 , 1, 5 , 2, 4 , 2, 5 ,
3, 4 , 3, 5 . Aşadar m 7.
OBSERVAŢII
1. Permutarea identică e are m e 0.
1 2 3 ... n 1 n
2. Permutarea are m 1 2 ... n 1
n n 1 n 2 ... 2 1
n n 1
C2n .
2
3. În general are loc relaţia 0 m C2n , S n .
DEFINIŢII
m
Se numeşte semnul (signatura) permutării , numărul 1 .
Permutarea se numeşte permutare pară dacă 1.
Permutarea se numeşte permutare impară dacă 1.
PROPOZIŢIA 1
Orice transpoziţie este permutare impară.
Demonstraţie
Fie transpoziţia ij S n . Pentru i k j, inversiunile acestei transpo-
ziţii sunt toate perechile i, k şi k, j la care se adaugă perechea i, j .
11
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
PROPOZIŢIA 2
j i
Fie n N* şi S n . Atunci . (1)
1 i j n ji
Demonstraţie
Produsul din relaţia (1) are C2n factori. Dacă j k şi i l,
atunci k l ( este funcţie bijectivă). Pentru k l, factorul j i k l
se simplifică cu factorul k l de la numitor, obţinându-se 1.
Pentru k l, prin simplificare, se obţine –1, iar perechea i, j este
inversiune.
j i m
După toate simplificările se obţine 1 .
1 i j n j i
Exemplu
1 2 3
Fie .
3 1 2
j i 1 3 2 3 2 1 m
Avem 1 1 1 1
2
1.
1i j3 ji 2 1 3 1 3 2
Aşadar este permutare pară.
Signatura compunerii a două permutări se poate calcula folosind
următorul rezultat.
PROPOZIŢIA 3
Dacă , S n atunci .
Demonstraţie
Folosind Propoziţia 2 avem:
j i j i j i
1 i j n ji 1 i j n j i 1 i j n ji
, ceea ce justifică enunţul.
Temă
1. Fie , Sn . Să se demonstreze că:
a) este permutare pară şi au acelaşi semn;
b) este permutare impară şi au semne diferite.
2. Să se stabilească semnul permutărilor şi 1 .
12
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
PROPOZIŢIA 4
Fie A n mulţimea tuturor permutărilor pare de gradul n. Atunci
n!
cardinalul acestei mulţimi este A n .
2
Demonstraţie
Notăm I n S n \ A n . Definim funcţia f : A n I n , f ij , unde ij
este o transpoziţie fixată. Demonstrăm că f este bijectivă. Fie , S n şi
f f . Rezultă succesiv ij ij ij ij1 ij ij1 , adică f
este injectivă.
Fie In , 1. Avem ij A n , deoarece ij ij 1 1
şi f ij ijij . Rezultă că funcţia f este surjectivă. În concluzie, f este
bijectivă şi A n I n . Deoarece S n A n I n şi A n I n , rezultă egali-
n!
tatea A n I n .
2
Problemă rezolvată
Să se determine:
a) numărul permutărilor pare din mulţimea S8 ;
b) cardinalul mulţimii Sn , dacă A n 15 n 2 !.
Soluţie
S8 8!
a) Avem egalitatea A 8 20160.
2 2
n! n n 1
b) Avem relaţia 15 n 2 !, care este echivalentă cu 15.
2 2
Se obţine n 6. Rezultă că mulţimea S6 are 6! 720 elemente.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Fie A o mulţime nevidă cu n ele- 1 2 3 4
a) ,
mente. Să se determine gradul per- 2 4 3 1
mutărilor ei ştiind că Sn are:
1 2 3 4
a) 24 de elemente; ;
3 2 1 4
b) 720 de elemente;
c) 5040 de elemente. 1 2 3 4 5
b) ,
4 3 1 5 2
E2. Să se calculeze , , 2 , 2 , ,
3
1 2 3 4 5
.
în cazurile: 2 5 1 3 4
13
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
E3. Fie , S5 , , c) .
2 1 5 3 4 3 1 4 5 2
1 2 3 4 5 Să se calculeze 100 , 203 , 2007 în
.
1 2 4 5 3 fiecare caz.
a) Să se verifice dacă şi
1 2 3 4
2 22 . E6. Fie . Să se determine
3 4 2 1
b) Să se determine 1, 1, , 11.
1
mulţimea M , 2 , 3 , ..., n , ... .
1 2 3 4
E4. Fie permutările , E7. Să se scrie transpoziţiile de gradul 4,
3 4 1 2
respectiv 5.
1 2 3 4
.
4 2 1 3 E8. Să se determine numărul inversiu-
nilor şi signatura permutărilor:
Să se rezolve ecuaţiile x şi
1 2 3 1 2 3 4
y 3 . , ,
2 3 1 4 2 1 3
E5. Să se arate că există k N* pentru 1 2 3 4 5
,
care k e, în cazurile: 5 3 2 4 1
1 2 3 1 2 3 4 1 2 3 4 5 6 7
a) ; b) ; .
3 1 2 4 3 1 2 7 5 6 1 4 3 2
APROFUNDARE
1 2 3 4 5 A3. Fie Sn . Să se arate că există
A1. Fie permutările: ,
3 1 4 5 2 k N* astfel încât k e.
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
, . 1 2 3 4 5
2 5 4 3 1 5 1 2 3 4 A4. Fie S5 , .
2 3 1 5 4
a) Să se calculeze , 1 1 1 ,
Să se determine n , n N* .
1
.
A5. Să se determine n N* , ştiind că
b) Să se calculeze 2007 , 2005 , 2010 .
Sn are 45 de transpoziţii.
c) Să se rezolve ecuaţiile x ,
y , z2005 20002006 . A6. Fie A n mulţimea permutărilor pare
ale unei mulţimi cu n elemente. Să se
1 2 3 4 5 determine n, ştiind că A n are cardi-
A2. Fie , S5 , ,
5 2 1 3 4 nalul:
1 2 3 4 5 n 4 ! ; b) n 3 ! .
. a)
4 3 1 2 5 6! 28 4!
a) Să se determine numărul de inver-
A7. Fie , S8 ,
siuni şi signatura acestor permutări.
b) Să se rezolve ecuaţiile 11x 110, 1 2 3 4 5 6 7 8
,
5 3 6 4 i 2 1 j
301x1027
2005
, x x, x x.
14
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
1 2 3 4 5 6 7 8 A11. Să se determine permutările
. , Sn , în cazurile:
1 k 5 p 3 2 4 7
Să se determine permutările astfel 1 2 n
a) ... ;
încât să fie impară, iar să fie 1 2 n
pară. 1 2 n
b) ... .
n n 1 1
1 2 ... n
A8. Fie , Sn ,
2 ... n
1 A12. Fie , Sn . Să se arate că:
1 2 ... n 1 2 n
şi . ... .
n n 1 ... 1 1 2 n
Ştiind că m k, să se calculeze
A13. Să se rezolve ecuaţiile:
m .
1 2 3
a) x2 ;
A9. Se consideră permutările: 3 1 2
1 2 3 4 n n 1 n 2 2n 1 2 3 4
b) x2 ;
, 4 3 2 1
2 4 6 8 2n 1 3 2n 1
1 2 3 4 n n 1 n 2 2n 1 2 3 4 5 6
.
c) x2 .
1 3 5 7 2n 1 2 4 2n 5 1 6 3 4 2
DEZVOLTARE
D1. Să se determine toate permutările n
1
Sn , n 3 astfel încât numerele a) a a este maximă (minimă);
i 1 i i
1 1 , 2 2 , ..., n n să for- n
15
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • I. PERMUTĂRI
D4. Fie Sn , n 3. Dacă , D5. Să se studieze surjectivitatea func-
Sn , atunci e. ţiei f : S4 S4 , f 4 .
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
1 2 3 4 1 2 3 4
1. Fie permutările , .
3 2 4 1 4 1 3 2
a) Să se determine , , 1 , 1 .
b) Verificaţi dacă are loc egalitatea
1
1 1 .
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
2. Fie permutările , .
3 2 4 1 5 2 5 4 3 1
a) Să se calculeze 1 , 1 , 2005 , 2006 .
b) Să se rezolve ecuaţiile x , x 2005 2006 .
1 2 3 4 5 6 7
3. Să se determine semnul permutării S7 , dacă .
6 7 3 4 5 1 2
Testul 2
1 2 3 4 1 2 3 4
1. Fie , S4 , , .
2 3 4 1 2 4 3 1
a) Să se verifice dacă 4 e şi 3 e.
b) Să se rezolve ecuaţiile 258x 301 , y145 98 .
1 2 3 4 5 6 7 8
3. Fie S8 , .
7 8 6 5 3 4 1 2
a) Să se determine m şi .
b) Câte soluţii are ecuaţia x2 ?
1 2 3 4 5 6
4. Să se scrie ca produs de transpoziţii permutarea .
6 3 4 2 1 5
16
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Luna 1 2 3 4
Cantitate 100 120 110 200
Preţ unitar 3 000 3 500 3 200 3 200
17
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Dacă se consideră numai datele care caracterizează fenomenul în luna
3
110
a treia se obţine un tabel de forma 110 sau , numit tabel
3 200 3 200
matriceal coloană.
Aşadar, prin organizarea unor date legate de un fenomen în asemenea
tabele matriceale, se stabileşte de fapt o corespondenţă între poziţia
ocupată de un număr din tabel şi valoarea acestuia.
Poziţia numărului din tabelul matriceal este uşor de identificat printr-o
pereche ordonată de numere naturale i, j care arată că numărul se află pe
linia i şi pe coloana j a tabelului.
Generalizarea unei astfel de corespondenţe, făcându-se abstracţie de
natura materială a datelor folosite, conduce la introducerea unei noi noţiuni
matematice.
DEFINIŢIE
Fie m, n N* şi Nm 1, 2, ..., m , Nn 1, 2, ..., n şi C mulţimea
numerelor complexe.
Se numeşte matrice de tipul m, n cu elemente numere complexe, o
funcţie A : Nm Nn C, A i, j a ij , i Nm , j Nn .
Valorile a ij C ale funcţiei A se numesc elementele matricei A.
Matricea A se poate reprezenta sub forma unui tablou dreptunghiular
cu m linii şi n coloane, astfel:
a11 a12 ... a1 j ... a1n
a 21 a 22 ... a 2 j ... a 2 n
... ... ... ... ... ...
A .
a i1 a i 2 ... a ij ... a in
... ... ... ... ... ...
a
m1 a m 2 ... a mj ... a mn
Datorită acestei reprezentări, în loc de matrice de tipul m, n se
poate spune matrice cu m linii şi n coloane.
Elementul a ij , i Nm , j Nn se află la intersecţia liniei i (primul indice)
cu coloana j (al doilea indice).
Prescurtat, matricea A se notează A a ij 1 i m sau A a ij mn .
1 j n
18
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
• M m,n R mulţimea matricelor de tipul m, n cu elemente numere
reale;
• M m,n Q mulţimea matricelor de tipul m, n cu elemente numere
raţionale;
• M m,n Z mulţimea matricelor de tipul m, n cu elemente numere
întregi.
Între aceste mulţimi de matrice există relaţiile:
M m,n Z M m,n Q M m,n R M m,n C
19
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
EGALITATEA MATRICELOR
DEFINIŢIE
Matricele A şi B se numesc matrice egale, dacă a ij bij pentru fiecare
i 1, 2, ..., m , j 1, 2, ..., n .
Problemă rezolvată
Să se determine a, b, x, y, m R astfel încât să aibă loc egalitatea de
a2 5i 2b 1 1 mi 7
matrice A B, pentru: A x , B .
2 3 2 2 31 6
y x
Soluţie
Din egalitatea a11 b11 rezultă a2 5i 1 mi. Aplicând egalitatea a
două numere complexe se obţine a2 1 şi m 5, deci a 1, 1 , m 5.
Din egalitatea a12 b12 rezultă 2b 1 7 şi b 3. Egalităţile a21 b21 şi
a22 b22 conduc la relaţiile 2x 3y 31 şi 2x 2 6. Se obţine x 2 şi y 3.
OBSERVAŢII
1. Folosind proprietăţile relaţiei de egalitate pe mulţimea C, relaţia de
egalitate pe mulţimea M m,n C are următoarele proprietăţi:
• A A, A M m,n C (proprietatea de reflexivitate);
• dacă A B, atunci B A, A, B M m,n C (proprietatea de simetrie);
• dacă A B şi B C, atunci A C, A, B, C M m,n C (proprietatea
de tranzitivitate).
2. Dacă matricele A, B nu sunt egale, se scrie A B.
2 OPERAŢII CU MATRICE
2.1. ADUNAREA MATRICELOR
Fie matricele A, B M m,n C , A a ij mn , B bij mn .
DEFINIŢII
Se numeşte suma matricelor A şi B, matricea C cij mn
ale cărei
elemente sunt date de egalităţile:
cij a ij bij , oricare ar fi i 1, 2, ..., m şi j 1, 2, ..., n .
Suma matricelor A şi B se notează A B.
20
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Operaţia prin care oricăror două matrice din mulţimea M m,n C li se
asociază suma lor se numeşte adunarea matricelor.
Exemple
1 2 i 4 3 2i
3 1 i
1. Dacă A 1
2 şi B 2 3 , atunci A B .
1 1
3 5 3 5
2 1 0 4 1 1 2 2
2. Dacă A şi B
, atunci:
2 5 1 3 2 2 3 4
1 0 2 2
AB .
0 3 2 1
a ij bij cij mn
A B C .
P3. Matricea nulă Om ,n este element neutru pentru adunarea
matricelor: A Om ,n Om ,n A A, A a ij mn .
Într-adevăr, A Om,n a ij 0 mn a ij mn A 0 a ij mn Om,n A.
P4. Pentru orice matrice A M m ,n C există matricea A'
A a ij mn , astfel încât A A ' A ' A Om ,n .
Matricea A se numeşte opusa matricei A.
21
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Exemplu
1 2 3i 1 2 3i
Dacă A , atunci opusa ei este A .
2 5 0 2 5 0
OBSERVAŢII
Dacă A, B M m,n C , atunci suma A B se notează A B şi se
numeşte diferenţa matricelor A şi B.
Operaţia prin care oricăror două matrice A, B M m,n C li se asociază
diferenţa lor se numeşte scăderea matricelor.
Exemplu
1 1 3 4 1 3 1 4 4 5
Dacă A şi B , atunci A B .
1 2 3 2 1 3 2 2 4 4
DEFINIŢII
Se numeşte produsul dintre scalarul k şi matricea A, matricea
B bij mn ale cărei elemente sunt date de egalităţile bij ka ij ,
i 1, 2, ..., m , j 1, 2, ..., n .
Produsul dintre matricea A şi scalarul k se notează kA.
Operaţia prin care fiecărei perechi k, A C M m,n C i se asociază
matricea kA se numeşte operaţia de înmulţire a matricelor cu scalari.
Exemplu
1 i 2i i 1 2
Fie k i şi A . Atunci iA .
1 2i 0 2 2 i 0 i 2
REŢINEM!
• Pentru a înmulţi o matrice cu un scalar, se înmulţeşte fiecare
element al matricei cu acel scalar.
22
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
P2. A A, , C, A M m,n C ;
P3. A A A, , C, A M m,n C ;
P4. A B A B, C, A, B M m,n C ;
P5. A Om,n 0 sau A Om,n .
DEFINIŢIE
Se numeşte produsul matricelor A, B (în această ordine), matricea
C cij mp ale cărei elemente sunt date de egalităţile:
n
cik a i1 b1k a i2 b2k a in b nk a ij b jk , i 1, 2, , m ,
j1
k 1, 2, , p .
Produsul matricelor A şi B se notează A B sau AB.
Operaţia prin care fiecărei perechi de matrice A, B Mm, n C Mn, p C
i se asociază matricea AB Mm, p C se numeşte înmulţirea matricelor.
OBSERVAŢII ŞI PRECIZĂRI
1. Elementul cik al matricei produs AB se obţine ca sumă a produselor
dintre elementele liniei „i“ a matricei A cu elementele corespunzătoare
din coloana „k“ a matricei B.
Această corespondenţă este indicată de diagrama următoare:
... b1k ...
... ... ... ...
... b2k ...
ai1 ai2 ... ain ... cik ai1 b1k ai2 b2k ... ain bnk ...
... ... ...
... ... ... ...
... bnk ...
Regula de înmulţire a două matrice se denumeşte pe scurt regula de
înmulţire a liniilor cu coloanele sau regula linie-coloană.
2. • Produsul AB are sens dacă numărul de coloane ale matricei A este egal
cu numărul de linii ale matricei B.
• Dacă A M m,n C , B M n,p C , atunci AB M m,p C .
3. • Dacă A M m,n C , B M n,m C , atunci au sens produsele AB şi BA.
23
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
• Dacă A, B M n C , atunci înmulţirea matricelor este peste tot
definită (are sens atât AB cât şi BA).
4. În general AB BA (înmulţirea matricelor nu este operaţie comutativă).
Exemplu
4 1
1 2 1
Fie A M 2,3 R şi B 1 0 M 3,2 R .
3 0 2 3 3
Se observă că numărul de coloane ale matricei A este egal cu numărul de linii
ale matricei B. Aşadar, se poate calcula matricea produs AB cij 22 cu următoa-
rele elemente:
c11 a11 b11 a12 b21 a13 b31 1 4 2 1 1 3 1
c12 a11 b12 a12 b22 a13 b32 1 1 2 0 1 3 4
c21 a21 b11 a22 b21 a23 b31 3 4 0 1 2 3 6
c22 a21 b12 a22 b22 a23 b32 3 1 0 0 2 3 9
1 4
Se obţine matricea AB M2 R .
6 9
Pentru matricele A, B se poate efectua totodată şi produsul BA M 3 R ,
7 8 6
egal cu BA 1 2 1 .
6 6 3
Se observă că AB BA, ceea ce justifică faptul că înmulţirea matricelor nu
este comutativă.
TEOREMA 1
Înmulţirea matricelor este asociativă: dacă A M m,n C , B M n,p C
şi C M p,q C , atunci are loc egalitatea A B C A B C .
Demonstraţie
Fie A a ij mn , B b jk np şi C ckl pq .
Notăm A B d ik mp şi A B C eil mq .
n p p
n p n
Atunci d ik a ij b jk şi eil d ik ckl aijb jk ckl aijb jk ckl . (1)
j1 k 1 k 1 j1 k 1 j1
24
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
p
Să notăm B C u jl nq şi A B C v il mq . Avem u jl b jk ckl şi
k 1
n n p
n p p n
v il a ij u jl b jk c kl a ij a ij b jk c kl a ij b jk c kl . (2)
j 1 j 1 k 1 j 1 k 1 k 1 j 1
Din relaţiile (1) şi (2) rezultă că eil v il pentru oricare i 1, 2, ..., m
şi l 1, 2, ..., q . În concluzie A B C A B C şi teorema este demonstrată.
TEOREMA 2
Înmulţirea matricelor este distributivă faţă de adunarea matricelor:
a) A B C A B A C, A M m,n C şi B, C M n,p C
(distributivitatea la stânga a înmulţirii faţă de adunare);
b) B C A B A C A, B, C M m,n C şi A M n,p C
(distributivitatea la dreapta a înmulţirii faţă de adunare).
Demonstraţie
a) Fie A a ij mn , B b jk np şi C c jk np .
Notăm A B C d ik mp , A B u ik mp şi A C v ik mp .
n n n
Avem d ik a ij b jk c jk a ij b jk a ijc jk u ik v ik , pentru orice
j1 j1 j1
TEOREMA 3
Fie M n C mulţimea matricelor pătratice de ordinul n, n N* . Atunci
există o matrice I n M n C astfel încât:
A In In A A, A Mn C .
Demonstraţie
1, dacă i j
Considerăm matricea I n d ij nn , d ij ,
0, dacă i j
1 0 0 ... 0
0 1 0 ... 0
deci I n 0 0 1 ... 0 .
... ... ... ... ...
0 0 0 ... 1
Fie matricea A a ij nn şi A I n bij nn .
25
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Atunci bij a i1d1 j a i2d 2 j ... a ijd jj ... a in d nj a ij , i, j 1, 2, ..., n .
Aşadar A I n A.
Analog se arată că I n A A şi teorema este demonstrată.
Matricea I n M n C cu proprietatea că A In In A A, A Mn C
se numeşte matrice unitate sau matrice identică de ordinul n.
1 0
Astfel, matricea unitate de ordinul 2 este I2 , matricea
0 1
1 0 0
unitate de ordinul 3 este I 3 0 1 0 .
0 0 1
Teorema 3 arată că matricea unitate I n este element neutru pentru
înmulţirea matricelor pe mulţimea M n C .
Legătura dintre înmulţirea matricelor şi înmulţirea cu scalari a
matricelor este dată de următoarea egalitate:
a AB = aA B = A aB , A M m,n C , B M n,p C şi a C.
26
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Exerciţiu rezolvat
1 1
Fie A . Să se calculeze A şi A .
5 8
2 1
Soluţie
Din exemplul de mai sus se cunosc matricele A 2 , A3 , A 4 . Pentru A5 se
1 2 5 1 1 11
poate folosi regula A5 A 2 A3 , iar pentru
4 1 2 5 22 1
7 4 7 4 17 56
A8 se poate folosi regula A 8 A 4
2
.
8 7 8 7 112 17
i 0
Probleme rezolvate
a b
1. Fie A M2 C . Să se veri-
c d
fice egalitatea: William Rowan
A2 a d A ad bc I2 O2 . HAMILTON
(1805-1865)
(Relaţia Hamilton-Cayley) matematician, astronom
Soluţie şi mecanician irlandez
Avem (englez)
A expus teoria fundamentală a
a b a b a2 bc ab bd numerelor complexe, a evidenţiat
A2 2
.
c d c d ac cd bc d principiile de comutativitate, asocia-
tivitate, distributivitate. A dezvoltat
Atunci A 2 a d A ad bc I2 teoria numerelor hipercomplexe
a2 bc ab bd a d a a d b lărgind noţiunea de număr. A ela-
2
borat teoria cuaternionilor.
ac cd bc d a d c a d d Contribuţii importante în optica
geometrică punând bazele opticii
ad bc 0 0 0 matematice.
O2 .
0 ad bc 0 0
2 1
2. Fie matricea A . Să se calculeze A , n N .
n *
1 0
27
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Soluţie
Metoda I: Utilizarea inducţiei matematice
2 1 2 1 3 2
Calculăm A2 A A .
1 0 1 0 2 1
3 2 2 1 4 3
A3 A 2 A .
2 1 1 0 3 2
4 3 2 1 5 4
A 4 A3 A .
3 2 1 0 4 3
n 1 n
Se observă că A n , n N . Pentru n 1 egalitatea
*
n n 1
k 1 k
este adevărată. Presupunem că A k şi demonstrăm că
k k 1
k 2 k 1
A k 1 .
k 1 k
k 1 k 2 1 k 2 k 1
Avem A k 1 A k A , ceea
k k 1 1 0 k 1 k
ce trebuia demonstrat.
n 1 n
Aşadar, A n , n N .
*
n n 1
k 0
n 1 n Temă
Aşadar, A n C0n I2 C1n B I2 nB . Calculaţi:
n n 1 n
3 4
a) ;
1 1
Metoda a III-a: Utilizarea relaţiei Hamilton-Cayley 100
Pentru matricea A, relaţia Hamilton-Cayley se 2 9
b) .
scrie: A2 2A I2 O2 . 1 4
28
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
2 1 n 1 0 n 1 n
Aşadar A n n n .
1 0 0 n 1 n 1
2 3
3. Să se determine A M 2 C dacă A 2 A .
0 2
Soluţie
2 3 2 3
Din relaţia dată se obţine că A 3 A 2 A şi A A
3 2
A,
0 2 0 2
2 3 2 3
deci A A. (1)
0 2 0 2
a b
Dacă A din relaţia (1) se obţine:
c d
2a 3a 2b 2a 3c 2b 3d
şi c 0, a d.
2c 3c 2d 2c 2d
a b
Aşadar, A , iar din egalitatea dată rezultă că:
0 a
a2 a 2ab b 2 3
cu soluţiile a 1, b 1 şi a 2, b 1. Se
0 a2 a 0 2
1 1 2 1
obţine A şi A .
0 1 0 2
29
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Problemă rezolvată
Fie G un graf sub formă sagitală ca în figura
1. Să se determine drumurile de lungime 2 şi 3 de 1
la vârful 1 la celelalte vârfuri.
Soluţie 2
Matricea booleană asociată grafului este
0 1 0 1 4
1 0 1 0 iar puterile de ordin 2 şi 3 sunt:
A ,
1 0 0 1 3 Figura 1
0 1 0 0
1 1 1 0 2 1 1 2
1 1 0 2 1 3 1 1
A2 , A3 .
0 2 0 1 2 1 2 0
1 0 1 0
1 1 0
2
Rezultă că există un singur drum de lungime 2 de la vârful 1 la vârful 2,
respectiv la vârful 3 şi nici un drum de lungime 2 de la vârful 1 la vârful 4.
Aceste drumuri sunt d1,2 1, 4, 2 , d1,3 1, 2, 3 . Citind matricea A3 se
deduce că există un singur drum de lungime 3 de la vârful 1 la vârful 2,
respectiv la vârful 3 şi două drumuri de la vârful 1 la vârful 4. Acestea sunt
d1,2 1, 2, 1, 2 , d1,3 1, 4, 2, 3 , d1,4 1, 2, 3, 4 , d1,4
'
1, 2, 1, 4 .
Temă
Să se determine drumurile de lungime 2 şi 3 de la vârfurile 2, 3, 4 la celelalte
vârfuri ale grafului din figura 1.
30
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
Problemă rezolvată
2 1
1 2 3
Se dau matricele A şi B 3 1 .
0 1 1 4 3
a) Să se calculeze transpusele matricelor A, B, AB şi BA.
b) Să se calculeze matricele t A tB, tB t A şi să se compare cu matri-
BA , AB .
t t
cele respectiv
Soluţie
1 0
2 3 4 20 10 20 7
AB
t
a) A 2 1 , tB
t
, AB , ,
3 1 1 1 3 7 4 10 4
2 3 5 2 3 4
t
BA 3 7 10 , BA 3 7 11 .
t
AB t B tA
4 11 15 5 10 15
1 0 2 3 4
2 3 4 t
b) A B 2 1 3 7 11 BA .
t t
3 1 1 1 3
5 10 15
1 0
2 3 4 20 7 t
B A 2 1 AB .
t t
1 1 3 3 1 10 4
31
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Se dau matricele: 4x 2 p!
1 3 i3 c)
lg y 1 C2
1 2 1 z
A 7 8 2 , B ,
4 8 3 1 3 2x 1 60
0 4 0, 2 2 O .
1
z 1, 5
2
14 2
1
C 28 , D 5 6 5 .
2 E5. Să se determine matricea A, ştiind că:
8
1 2 5 6
a) 4A ;
a) Să se precizeze tipul matricelor 5 3 7 9
A, B, C, D.
2 2 1
b) Să se scrie elementele a23 , a31 , b) 2A
0 4 9
b22 , b13 , c21 , c31 , d11 , d14 .
4! C24 ln e
c) Care afirmaţie este adevărată: 3 .
• urma matricei A este Tr A 6,8. lg 1 A 2 i100
3
• a21 c21 b23 d14 12;
E6. Să se determine matricele A şi B,
• a23 b21 b13 c31 d12 30;
dacă:
• 25a233 a31 d12 c11 c31 a31
2 3
? 1 0
a) 2A B ;
1 3
E2. Să se determine numerele reale pen-
5 7
tru care au loc egalităţile: 3A 2B ;
3 2 x 2a 5 6 9 1
a) ;
3y 5 4 7 b 5
2 8 7 2
b) 2A 3B ,
x y 2x y 3 y 2 1 6 5
b) . 3 0 1
4 2a b a 2b 5 A 2B .
3 4 1
E3. Se dau matricele:
1 1 2 3 7 1 2 1 1
E7. Se dau matricele A ,
A 4 3 5 , B 0 9 3 .
3 4 0
3 2 8 2 1 0
1 1
Să se determine A B, A B, A B, 1 1
B 3 5 , C . Să se
3A, 5B, 3A 5B, A 2O3 . 0 2 1 0
E4. Să se determine numerele pentru calculeze AB, BA, ABC, CAB C2 ,
care au loc relaţiile:
ABC CAB 2 .
3 x x 1 2
a) x
2x 3 1 x
E8. Matricele A, B verifică egalităţile:
9 4 y 1 1 2 3
; AB
z 2 4t şi 2A B . Să se
2 3 2 4
x 6 2 5 3y 3 y2
A B
2 2
t t
b) x ; calculeze A B, B A, .
1 x z 2t 7 4
32
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
1 2 E12. Să se calculeze An , n N* , în cazurile:
şi f X X X
3 2
E9. Fie A
0 1 1 0 1
1 2
5X 2I2 , g X X 2 3X I2 . Să se a) A ; b) A 0 1 0 ;
0 1 1 0 1
determine matricele:
B 2f A 3g A , C f A g A .
t t
1 0 2
3 0 0
c) A 0 1 0 ; d) A 0 1 0 .
E10. Se dau matricele: 0 0 1 0 1 1
2 x y 3
A şi B .
y 3 5 2x 1 3
a) Aflaţi x, y C astfel încât:
2 2
E13. Fie A .
14 2 3 1
AB .
19 6 2 2
b) Aflaţi x, y C astfel încât: Să se calculeze A 2 , A 3 , A 6 , A15 , A 24 .
25 59
A xI2 B yI2 .
2x y2
20 E14. Fie A, B M n C .
Să se verifice egalităţile:
1 4 3 1
E11. Fie matricele A , B . a) Tr A B Tr A Tr B ;
0 5 x y
b) Tr aA aTr A ;
a) Să se afle x, y pentru care
A B AB I2 . c) Tr AB Tr BA ;
b) Există x, yC astfel încât A B ? 2 2
d) Tr t AB Tr t
A t B .
3 4 5 100
c) Să se calculeze A , A , A , A .
APROFUNDARE
A1. Se dă matricea A k M 2,3 C , k N, A4. Să se determine matricele A M2 C ,
k k 2
k 1 k în fiecare din cazurile:
Ak . Să se cal- a) A 2 I2 ; b) A 2 O2 ;
2k 1 0 3k 2
culeze Sn A1 A 2 ... A n . 1 0 1 0
c) A 2 2
; d) A .
1 1 1 1
1 k A5. Se consideră egalitatea:
A2. Fie k N şi Ak . Să se
k 1 k 1 x y
2
a b
calculeze sumele de matrice: . Să se arate că
z t c d
a) U n A1 A 2 ... A n ;
dacă numerele reale x, y, z, t sunt
b) Vn A12 A 22 ... A 2n . în progresie aritmetică, atunci şi
numerele a b, b c, c d sunt în
A3. Să se determine matricea X M2 R , progresie aritmetică. (ASE, Buc., 1993)
33
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
1 0 ln a A13. Fie D M 1,2 C şi f : D D,
a 1
c) 0 a 0 ; d) A ; f x y 3x y 4x 3y . Să se
0 0 1 a
1 arate că:
1 0 0 a) f aA af A , a C şi A D;
a b 2
e) A ; f) 1 0 , unde b) f A B f A f B , A, B D;
b a
2 1 c) f este funcţie bijectivă.
2
1. 3 1
d) Dacă A , atunci
4 3
A7. Să se calculeze: t
x
cos sin
n
f x y A .
, nN . y
*
sin cos
A14. Fie D M 1,2 C , funcţiile
A8. Să se determine matricea A cu toa-
f , g : D D şi matricele
te elementele numere naturale, ca-
re verifică egalitatea:
A, B M 2 C , A aij , B bij .
1 2 4 A 3 1 2 . Dacă:
f x y a11x a12y a21x a22y ,
1 0
A9. Să se rezolve ecuaţia A n , g x y b11x b12y b21x b22y ,
1 1
unde A M 2 R . să se arate că:
t
x
f g x
y A B .
a b y
A10. Fie A M 2 C , A şi
c d Generalizare.
a d, b c, c, b C * . A15. Să se rezolve ecuaţiile în M 2 R :
a bn 5 6
Dacă A n n , să se arate că: a) A 2 2A ;
c
n d n 4 2
bn cn a n dn 10 0
. (ASE, Buc., 1996)
b c ad b) A 3 A .
0 2
0 1 A16. Harta unor trasee turistice este re-
A11. Fie A . Să se arate că:
1 1 dată sub forma unui graf în figura 1.
a) Să se scrie matricea booleană A
a a n 1
a) A n n , unde an Z , a grafului dat.
a n 1 a n 2 b) Să se calculeze A 2 , A 3 , A 4 .
n N* ; c) Între ce puncte turistice există
b) pentru oricare n, m N* au loc cele mai multe trasee de lungime 2?
Dar de lungime 3?
relaţiile: an 2 an 1 an şi
d) Găsiţi punctele turistice între
a m n a m 1 an 1 a m an . (Univ., care există cel puţin 5 trasee tu-
Craiova, 1996) ristice de lungime 4.
1 2
A12. Să se arate că pentru oricare n N*
nu există matrice A, B Mn C , ast-
5 3
fel încât AB BA In .
4 Figura 1
34
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
2 3 6 1
1. Fie matricele A , B şi numerele reale Tr A B ,
4 5 5 8
Tr 2A 3B , suma elementelor matricei AB şi u . Atunci:
a) u 7; b) u 28; c) u 49; d) u 56.
10 4 3 3
2. Fie matricele A , B şi suma elementelor matricei
5 6 1 7
AB t A t B. Atunci:
a) 82; b) 47; c) 38; d) 82.
2 1 1
3. Fie matricea A 1 4 2 . Atunci matricea A 3 este egală cu:
0 1 2
a) 2A 3I3 ; b) O3 ; c) 4A 6I3 ; d) 13A 17I3 .
5 1 3a 2 b2 2b 0 4
4. Se consideră egalitatea 2 5 2 x 9 y2 7 9 3 în M 3,2 C şi
3 4 2
u 16 lg v 8 5
m a b x y u2 v, unde b 0. Atunci m este:
a) 9 2; b) 3 2; c) 2 3; d) 10.
1 0 2
5. Fie matricea A 2 1 1 M 3 R şi f X X 3 5X 2 8I3 . Atunci f A este:
3 1 3
a) I3 ; b) t A; c) A 2 ; d) O3 .
Testul 2
2x 0 2y 1 0 2z 6z
1. Se dau matricele A , B , C . Să se
3x 1 3x 3y 3y 1 6z 3z
0 1 0 1
determine x, y, z astfel încât A B C.
1 0 1 0
35
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • II. MATRICE
1 0 1 0
2. Fie A M 2 R , A n
. Să se arate că A şi să se
a 1 a x
n 1 x n
1 0 2001
3. Să se determine X M 3 R astfel încât X 2001
0 22001
0 .
0 0 1
Testul 3
0 1 1
1. Se consideră matricea A 1 0 1 .
1 1 0
a) Să se determine numerele a, b R astfel încât aA 2 bA 2I3 O3 .
b) Să se arate că pentru orice n N* există numerele an , bn R astfel încât
A n a n A bn I3 .
4 0
2. Să se determine matricea X M2 R dacă X 2 .
4 4
2 x x 1 *
3. Se consideră mulţimea de matrice M x R .
2 2x 2x 1
a) Să se arate că dacă A, B M , atunci A 2 B2 M .
b) Există matrice A M astfel încât A 2001 I2 ?
1 k 2k
4. Se consideră matricele A k , k N, unde este
3k
1 2k
1 3k
rădăcina cubică a unităţii. Să se calculeze matricea A A1 A 2 ... A n , n N* .
36
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
DEFINIŢIE
a12 a11
Fie matricea A M 2 C , A . Numărul d a11a22 a12a21 se
a22 a21
numeşte determinantul de ordinul 2 sau determinantul matricei A.
37
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Revenim la formulele (2) care dau soluţiile sistemului (1). Se observă
b a12
că numărătorii fracţiilor reprezintă determinanţii matricelor A1 1
b2 a 22
a b1
şi A 2 11 .
a21 b2
Aceste matrice sunt obţinute din matricea A înlocuind coloana
coeficienţilor necunoscutelor x1 , respectiv x 2 cu coloana formată din
termenii liberi b1 , b2 ai ecuaţiilor sistemului (1). Astfel, cu ajutorul
determinantului de ordinul 2, formulele (2) se scriu sub forma:
b1 a12 a11 b1
b2 a 22 a b2
x1 , x 2 21 , (3)
a11 a12 a11 a12
a 21 a 22 a21 a 22
formule denumite formulele lui Cramer pentru sistemul de două ecuaţii
liniare cu două necunoscute.
38
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Desfiinţând parantezele şi cu notaţiile:
d x1 b1a22a33 b2a12a32 b3a12a23 b1a23a32 b2a12a33 b3a13a22 şi
d a11a22a33 a13a21a32 a12a23a31 a13a22a31 a12a 21a33 a11a 23a32 , relaţia (6) se
aduce la forma d x1 d x1 . (7)
DEFINIŢIE
a11 a12 a13
Fie matricea A M3 C , A a 21 a 22 a23 .
a a33
31 a32
Numărul d a11a22a33 a13a21a32 a12a23a31 a13a22a31 a12a21a33 a11a23a32 (8)
se numeşte determinantul de ordinul trei sau determinantul ma-
tricei A.
Pentru determinantul de ordinul trei se folosesc notaţiile:
a11 a12 a13
d a21 a 22 a 23 , det A sau A .
a31 a32 a33
39
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
CALCULUL DETERMINANTULUI DE ORDINUL 3
Relaţia (8) care dă valoarea determinantului de ordinul 3 este destul
de dificil de memorat fără un suport logic. De aceea se vor indica două
tehnici practice de obţinere a celor şase termeni, tehnici specifice numai
determinantului de ordinul 3.
1. Regula lui Sarrus
Exemplu
2 1 4 2 1 4
5 3 2 5 3 2 2 3 1 5 1 4 0 1 2 4 3 0 2 1 2 1 1 5 35
0 1 1 0 1 1
2 1 4
5 3 2
2. Regula triunghiului
40
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Exemplu
2 1 4
d 1 1 3 2 1 5 4 1 1 4 1 3 4 1 4 2 3 1 5 1 1 15
4 1 5
PRECIZARE
Pentru o matrice A a11 M1 C , determinantul său este determi-
nantul de ordinul 1, d a11 a11 .
Exemplu
Matricea A 5 M1 C are determinantul d 5 5, iar matricea
B 2 i M1 C are determinantul d 2 i 2 i.
41
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
2. fiecare termen este un produs de forma a11 a2 2 , unde S2
pentru determinantul d 2 şi de forma a11 a22 a33 , unde S3 pentru
determinantul d 3 ;
3. termenii cu semnul (+) corespund permutărilor pare, iar termenii
cu semnul (–) corespund permutărilor impare.
Cu aceste observaţii, cei doi determinanţi se pot scrie sub forma:
2 a11 a 2 2 , 3 a11 a 2 2 a3 3 .
S2 S3
DEFINIŢIE
Numărul det A a 1 1
a 2 2 a n n , unde Sn este mulţimea
S n
OBSERVAŢII
1. Noţiunea de determinant al unei matrice are sens numai pentru
matricele pătratice.
2. Matricea nu trebuie să se confunde cu determinantul său; o matrice este
o funcţie, iar determinantul matricei este un număr.
42
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
3. În formula determinantului unei matrice de ordinul n sunt n! termeni
n! n!
dintre care au semnul (+) şi au semnul (–).
2 2
4. Dacă A Mn K , atunci det A K, unde K Z, Q, R, C .
DEFINIŢII
Determinantul de ordinul n 1 care se obţine suprimând linia i şi
coloana j din determinantul d se numeşte minorul elementului a ij şi
se notează d ij .
ij 1 d ij
i j
Numărul se numeşte complementul algebric al
elementului a ij .
43
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Cu aceste noi noţiuni, relaţiile (1) şi (2) devin:
2 a1111 a1212 şi 3 a1111 a1212 a1313 . (3)
Aşadar, determinanţii de ordin 2, respectiv 3 se scriu ca sumă de
produse dintre elementele liniei întâi şi complemenţii algebrici ai acestora.
Prin calcul direct sau aranjarea adecvată a formulelor (1) şi (2) se
poate arăta că alegând oricare linie (coloană) din determinant au loc
relaţiile:
2 a i1i1 a i2i2 şi 3 a i1i1 a i2i2 a i3i3 , i 1.
Pentru determinantul de ordinul n, d a ij n au loc relaţiile:
d a i1 i1 ai2 i2 ain in , i 1, n; (4)
(dezvoltarea determinantului după linia i)
d a1j1j a2 j 2 j a nj nj , j 1, n. (5)
(dezvoltarea determinantului după coloana j)
Probleme rezolvate
2 1 1 1
2 1 0 3
1. Să se calculeze determinantul matricei A
3 0 1 0
2 2 2 5
Soluţie
• Exersăm dezvoltarea determinantului după linia a treia:
det A 3 31 0 32 1 33 0 34 .
1 1 1
Avem: 31 1
31
d 31 d 31 1 0 3 3
2 2 5
2 1 1
33 1
3 3
d 33 d 33 2 1 3 12
2 2 5
Aşadar, det A 3 3 0 1 12 0 3.
Determinarea complemenţilor algebrici 32 şi 34 nu a fost necesară
deoarece în scrierea determinantului, aceştia erau înmulţiţi cu zero.
Exersăm dezvoltarea determinantului după coloana a doua:
det A 1 12 1 22 0 32 2 42
2 0 3
Avem: 12 1
1 2
d12 d12 3 1 0 2
2 2 5
44
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
2 1 1
22 1
2 2
d 22 d 22 3 1 0 21
2 2 5
2 1 1
42 1
4 2
d 42 d 42 2 0 3 13
3 1 0
Aşadar, det A 1 2 1 21 0 2 13 3.
a11 0 0 0
a a 0 0
2. Să se calculeze determinantul d 21 22 având toate
an1 an2 an3 ann
elementele de deasupra diagonalei principale zero (determinant triunghiular).
Soluţie
Facem dezvoltarea determinantului după prima linie şi obţinem:
a22 0 0 0
a a33 0 0
d a1111 a11 32 .
an2 an3 an4 a nn
Continuăm procedeul dezvoltării după prima linie şi după încă un pas
a33 0 0 0
a a44 0 0
se obţine d a11a22 43 .
an3 a n4 an5 ann
După n paşi se obţine d a11a22a33 ann .
OBSERVAŢIE
Un determinant triunghiular are valoarea egală cu produsul elementelor
de pe diagonala principală.
45
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
P1. Determinantul unei matrice A este egal cu determinantul matricei
transpuse t A : det A det t A .
OBSERVAŢIE
Din această proprietate se desprinde concluzia că orice proprietate dată
pentru linii într-un determinant este adevărată şi pentru coloanele lui.
P2. Dacă într-o matrice pătratică se schimbă între ele două linii (sau
coloane) se obţine o matrice care are determinantul egal cu opusul
determinantului matricei iniţiale.
Exemplu
3 4 1 1 0 2
Fie A 1 0 2 şi B 3 4 1 matricea obţinută din A schimbând
2 2 1 2 2 1
liniile 1 şi 2 între ele.
Se obţine det A 26 şi det B 26 det A .
Exemplu
2 1 0 2 1 0
REŢINEM!
Fie A 2 3 1 şi B 2 3 1 matricea
1 0 4 3 0 12 Dacă A Mn C , k C
obţinută din A înmulţind elementele liniei a treia cu det kA kn det A .
factorul 3 .
Se obţine det A 15 şi det B 45 3 det A .
P4. Dacă elementele unei linii (sau coloane) dintr-o matrice pătratică
sunt nule, atunci determinantul matricei este nul.
Într-adevăr, dezvoltând determinantul matricei după linia (coloana)
care are toate elementele nule se obţine valoarea determinantului egală cu zero.
46
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Exemplu
1 1 3 2
0 0 0 0
Dacă A , atunci det A 0 21 0 22 0 23 0 24 0.
5 6 7 1
8 3 5 i5
P5. Dacă o matrice pătratică are două linii (coloane) identice, atunci
determinantul ei este nul.
Într-adevăr, fie A Mn C o matrice în care două linii sunt identice.
Dacă schimbăm aceste linii între ele se obţine o matrice B egală cu A.
Aşadar det A det B .
Aplicând proprietatea P2, rezultă că det A det B şi, ca urmare,
avem det A det A , deci det A 0.
Exemplu
1 0 1
Matricea A 5 2 5 are coloanele 1 şi 3 identice.
4 i 4
Rezultă că det A 0. (Verificaţi prin calcul.)
CONSECINŢĂ
Fie d a ij n un determinant de ordinul n. Pentru orice i j au loc
egalităţile:
1. a i1 j1 a i2 j2 a in jn 0;
2. a1 j1i a 2 j2i a njni 0.
Demonstraţie
Pentru relaţia 1 considerăm determinantul d ' obţinut din d înlocuind
linia j cu linia i. Rezultă că d ' 0. Dezvoltând determinantul d' după linia j
se obţine egalitatea 1.
Pentru egalitatea 2 se foloseşte proprietatea P1 şi egalitatea 1.
P6. Dacă elementele a două linii (coloane) ale unei matrice pătratice
sunt proporţionale, atunci determinantul ei este nul.
47
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Exemplu
3 2 4 0
4 5 2 1
Fie matricea A al cărei determinant se cere.
6 4 8 0
4 7 1 1
Se observă că liniile 1 şi 3 sunt proporţionale, factorul de proporţionalitate
fiind k 2. Conform proprietăţii P6 det A 0. Aplicând această proprietate,
rezultatul s-a obţinut fără calcul.
Exemplu
a b a1 b1 a a1 b b1
Fie A . Atunci B , C .
c c1 c c1 c c1
Conform proprietăţii 7 are loc egalitatea det A det B det C , adică
a b a1 b1 a a1 b b1
.
c c1 c c1 c c1
OBSERVAŢIE
Proprietatea 7 este specifică determinanţilor:
det A det B det C , dar A B C.
48
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Linia a doua este o combinaţie liniară de celelalte linii:
a2 j a1 j a3 j , j 1, 3 şi 2, 1.
Se obţine că det A 0, conform proprietăţii P8. (Verificaţi prin calcul.)
OBSERVAŢIE
Proprietatea 9 dă posibilitatea ca prin operaţii efectuate cu diferite linii
sau coloane ale unei matrice sau ale unui determinant de ordin n, să se
obţină pe o linie sau coloană n 1 elemente nule care reduce calculul
determinantului dat la unul de ordin inferior.
Exerciţii rezolvate
1 3 3 6
2 1 1 2
1. Să se calculeze: d .
4 1 5 1
0 3 1 1
Soluţie
Aplicând proprietatea P9, adunăm linia a doua înmulţită cu 3 la
prima linie şi se obţine:
5 0 0 0
1 1 2
2 1 1 2
d 5 11 5 1 5 1 200.
4 1 5 1
3 1 1
0 3 1 1
49
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
1 1 1 1 1 1 1 1
a b c d a b c d
V4 2
a b2 c2 d2 0 b ab
2
c ac
2
d ad
2
b3 ab2 c3 ac2 d 3 ad 2 b2 c2 d 2
Cu ultimul determinant obţinut, notat V3 se procedează ca mai sus
sau, de exemplu, se poate scădea coloana întâi din celelalte şi se obţine:
1 1 1 1 0 0 1 0 0
V3 b c d b cb d b c b d b b 1 1
2 2
b c d 2
b c b d b
2 2 2 2 2
b cb db
2
c b d b d c . Aşadar, V4 b a c a d a c b d b d c .
PRECIZARE
Determinanţii V4 şi V3 se numesc determinanţi Vandermonde de
ordinul 4, respectiv 3.
Theophile VANDERMONDE
3. Să se calculeze determinantul: (1735-1796) matematician
1 1 1 1 1 1 şi fizician elveţian
În matematică a avut
1 2 0 0 0 0 contribuţii în studiul
d n 0 1 2 0 0 0 . determinanţilor, a funcţiilor
simetrice şi a teoriei ecua-
ţiilor algebrice. În fizică a
0 0 0 0 1 2 studiat dilatarea gazelor.
Soluţie
Se dezvoltă determinantul după coloana întâi şi se obţine:
2 0 0 0 0 1 1 1 1 1
1 2 0 0 0 1 2 0 0 0
d n 1 11 1 21 .
0 0 0 1 2 0 0 0 1 2
50
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Primul determinant este un determinant triunghiular şi are valoarea
2 n 1
, iar al doilea este de tipul celui iniţial dar de ordinul n 1 .
Aşadar, avem relaţia de recurenţă d n 2n1 d n1 . Dând lui n valori şi
însumând relaţiile obţinute se găseşte d n 2n 1, n 1.
Temă de proiect
Verificarea proprietăţii P10 pentru cazul n 2, 3 . Generalizare.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze determinanţii de C60 C16 C26
1! 2! 3!
ordin 2:
e) 2! 3! 4! ; f) C15 C25 C35 ;
6 10 3 32
a) ; b) ; 3! 4! 5! C24 C34 C44
2 4 2 27
A30 A13 A32
1 i 1 i 2 1 1 3
c) ; d) ; g) A14 A24 A 34 .
2 3i 2 3i 1 3 2 1
A50 A15 A52
sin x cos x 1 3
e) ; f) , 1.
cos x sin x
E4. Să se rezolve în R ecuaţiile:
E2. Să se rezolve în C ecuaţiile: 1 1 x
a) 1 x 1 0;
x 2 2x 1
a) 10; b) 5; x 1 1
3 x 3 2x
x 1 1 1 1 x
x1 x
c) 3 x; b) 1 x 1 1 x 1 ;
x 1 1
1 1 x x 1 1
x2 2x x 3 6x 1
d) ; x x1 x2
5 2 x 1 1 x1 x
c) x 3 x 4 x 5 .
lg x 1 3 4 5
e) log 2 32. 2x 2x 1 x 3
1 2
E5. Fie x1 , x2 , x3 soluţiile ecuaţiei
E3. Să se calculeze determinanţii de
ordin 3: x 1 2
3 2 1 3 2 1 2 x 1 0.
a) 4 4 3 ; b) 5 1 4 ; 1 2 x
1 1 2 8 1 5 Să se calculeze suma S x13 x32 x33 .
5 0 0 3 1 8 E6. Cu ce semn apar în determinantul
c) 1 3 0 ; d) 0 2 6 ; de ordinul 4 termenii: a13a22a34a41 ,
4 1 3 0 0 5 a13a24a32a41 , a14a21a32a43 ?
51
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
E7. Cu ce semn apare în determinantul de 1 0 1 1 1 2 2 2
ordin n produsul elementelor de pe: 0 1 1 1 2 1 2 2
a) diagonala principală; c) ; d) .
b) diagonala secundară? 1 1 0 1 2 2 1 2
1 1 1 0 2 2 2 1
E8. Sunt termenii unui determinant pro-
dusele: a15a23a31a42a54 , a13a24a31a43 , E10. Să se rezolve ecuaţia:
a11a22a33a45a54 ? x1 1 4 2
2 2 1 1 x 5
E9. Să se calculeze determinanţii de .
1 1 2 3 1 2
ordin 4:
3 3 0 2
1 1 1 1 2 0 2 0
1 1 1 1 0 2 0 2
a) ; b) ; E11. Dacă A Mn C , det A 2,
1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1 det 4A 128, să se determine n.
APROFUNDARE
A1. Folosind proprietăţile determinan- cos2x sin2 x sin x
ţilor, să se scrie ca produs:
c) cos2y sin2 y sin y ;
1 a a2 a a1 a2
cos2z sin2 z sinz
a) 1 b b2 ; b) b b 1 b 2 ;
2
1 c c2 c c1 c2 1 cos x ctg x
d) 1 cos2 y ctg y .
a a2 1 a 1 a a3 1
1 cos2 z ctg z
c) b b2 1 b 1 ; d) b b3 1 ;
c c2 1 c 1 1 1 1 A3. Fie x1 , x2 , x3 soluţiile ecuaţiei
3 2
x y z 2x 3x 3x 1 0.
e) x y2 2
z ; 2 x12 x22 x23
yz zx xy Să se calculeze d x2 x3 x1 .
x3 x1 x2
ab bc ca
f) a2 b2 b2 c2 c2 a2 . A4. Fie x1 , x2 , x3 , x4 soluţiile ecuaţiilor
a3 b3 b3 c3 c3 a3 x4 1 0. Să se calculeze:
x1 x2 x3 2x4
A2. Să se calculeze determinanţii trigo- 2x1 x2 x3 x4
nometrici: d .
x1 2x2 x3 x4
1 sin2 x cos2 x x1 x2 2x3 x4
a) 1 sin2 y cos2 y ;
A5. Există numere a Z astfel încât
1 sin2 z cos2 z ecuaţia:
cos2x cos x 1 2a a x x 1
1 x 1 să
2
b) cos2y cos y 1 ; 1 x2 x2
cos2z cosz 1 2 a 2x x a x 2
aibă o rădăcină întreagă?
52
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
A6. Se consideră determinantul A10. Fie A M3 R cu toate elementele
2
e2x e a e x egale cu 1 sau 1. Să se arate că 4
f x e a divide det A . Generalizare.
2
e2x e x , a R .
2
e x e x e2a
A11. Fie A M3 C . Să se arate că
a) Să se determine a R pentru
care ecuaţia f x 0 are soluţii
det A t A 0.
strict negative.
A12. Fie A M3 R cu aij a R \ Q ,
b) Pentru ce valori ale lui a R,
ecuaţia f x 0 are soluţii reale? i 1, 3 şi produsul elementelor pe
(ASE, Buc., 1993) orice linie sau coloană să fie 1. Să
se arate că det A 0.
A7. Să se rezolve ecuaţiile:
x 1 1 1
A13. Fie A, B Mn R astfel încât
1 x 1 1
a) 0; AB BA.
1 1 x 1
1 1 1 x a) Să se arate că det A 2 B2 0.
x 1 0 0 1 b) Rămâne proprietatea a) adevă-
0 x 1 1 0
rată dacă AB BA ?
b) 0;
1 0 x 1 0
A14. Fie A Mn R . Să se arate că
0 1 0 x 1
x a b c
det In A A 2 0.
a x c b A15. Fie A M2 R . Să se arate că are loc ega-
c) 0.
b c x a
litatea A2 Tr A A det A I2 O2.
c b a x
(Relaţia Hamilton-Cayley)
A8. Să se verifice egalităţile:
1 a b c c A16. Să se demonstreze prin inducţie
a) a 1 b c a după n că:
1 1 1
b b 1 c a
a1 a2 an
a b c 1 ;
2
Vn a12 a22 a2n
1 a1 a2 a3 an
a1 1 a2 a3 an a1n 1 a2n 1 ann 1
b)
a1 a2 a3 1 an
1 j i n
a i aj .
1 a1 a 2 a n . (Determinantul Vandermonde de
ordin n)
A9. Fie a, b, c, n Z. Să se arate că deter- a 0 0 0 b
0 a 0 b 0
a2 n ab ac A17. Fie 2n . Să
2
minantul ab b n bc este
b 0 0 0 a
ac bc c2 n
n
2
se arate că 2n a2 b2 , n N* .
divizibil cu n .
53
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
5 3 0 0 0 0 b) dn 3n 1 2n 1 , n N* .
2 5 3 0 0 0
A18. Fie dn 0 2 5 3 0 0 . A19. Fie matricea A aij n n
astfel
1, dacă i j
0 0 0 0 2 5 încât aij . Să se
i j, dacă i j
Să se arate că:
a) dn 5dn 1 6dn 2 , n 3. calculeze det A .
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
2 3 5 1
1. Fie A şi B iar det A B det AB .
2 7 2 1
Atunci:
a) 90; b) 120; c) 0; d) 0.
x2 1 1 x x 1
3. Fie ecuaţia 5 cu soluţiile x1 , x2 , x1 x2 .
x 4 2 x
Dacă 7x12 2x22 , atunci:
a) 28; b) 70; c) 98; d) 70.
1 4 2
x2 x 1 1
4. Fie ecuaţia 0 3 1 .
3 6
5 1 2
Atunci modulul diferenţei soluţiilor ei este: a) 2; b) 3; c) 1; d) 4.
Testul 2
1. Să se calculeze determinanţii:
1 a b a2 4 1 1 1
3 2 1
1 4 1 1
a) 9 4 1 ; b) 1 b c b2 ; c) .
1 1 4 1
1 1 1 1 ca c 2
1 1 1 4
1 1 1
2x 2x 1 2
2. Să se rezolve ecuaţiile: a) 30; b) lg x lg 2x 1 0.
2x 1 2x 8
lg 2 x lg 2 2x 1
54
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
1 1 1
3. Să se arate că ecuaţia 1 a a3 0 are cel puţin o soluţie complexă cu
1 x2 x6
partea reală nulă pentru a R \ 1 .
x3 x2 x 1
1 2 1 1
4. Se consideră funcţia f : R R , f x .
1 1 5 3
4 1 0 0
a) Să se rezolve ecuaţia f x 0.
b) Să se discute numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei f x 8m x2 1 ,
m R.
55
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
Dacă M x, y este un punct oarecare al dreptei AB, atunci relaţia (1) ex-
primă şi faptul că punctele M x, y , A x1 , y1 , B x2 , y2 sunt puncte coliniare.
În concluzie, trei puncte A x1 , y1 , B x 2 , y2 , C x 3 , y3 sunt puncte
coliniare dacă şi numai dacă are loc egalitatea:
x1 y1 1
x 2 y 2 1 0. (2)
x3 y3 1
Problemă rezolvată
Se consideră punctele A 2, 3 , B 1, 4 şi C 2m 1, 10 .
a) Să se scrie ecuaţia dreptei AB.
b) Să se determine m R astfel încât punctele A, B, C să fie coliniare.
Soluţie
a) Aplicând formula (1), ecua- Temă
1. Să se scrie ecuaţiile laturilor triun-
ţia dreptei AB sub formă de deter-
ghiului ABC, dacă A 1, 2 , B 3, 4 ,
minant este:
x y 1 C 4, 4 .
2. Studiaţi coliniaritatea punctelor:
2 3 1 0, care este echi-
a) A 1, 0 , B 3, 4 , C 5, 4 ;
1 4 1
b) M 2, 1 , N 0, m 3 , P 1, 7 .
valentă cu ecuaţia 7x 3y 5 0.
b) Condiţia de coliniaritate a punctelor A, B, C conduce la relaţia:
2m 1 10 1
2 3 1 0, echivalentă cu 14m 28 0, care conduce la m 2.
1 4 1
Aşadar, pentru m 2 punctele A, B, C sunt coliniare, iar pentru
m R \ 2 , punctele sunt necoliniare.
56
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
n M1 M0 n M1 M0 cos0o , din care se obţine că:
n M M a x 0 x1 b y 0 y1
d M0 , M1 M1 M0 1 0 . (3)
n a 2 b2
Din condiţia că M1 x1 , y1 d se obţine ax1 by1 c 0.
Înlocuind în relaţia (3) se obţine:
ax 0 by 0 c
d M0 , M1 (4), relaţie care reprezintă formula distan-
a 2 b2
ţei de la punctul M0 x 0 , y0 la dreapta de ecuaţie ax by c 0.
x y 1
x2 y 2 1 0, echivalentă cu y 2 y 3 x x 2 x 3 y x 2 y 3 x 3 y 2 0.
x3 y3 1
Conform formulei (4) se obţine:
y2 y3 x1 x2 x3 y1 x2y3 x3y2
d A, BC .
2 3 2 3 y2 y3 x2 x3
2 2 2 2
x x y y
Cu aceste explicitări, formula (5) a ariei suprafeţei triunghiulare devine:
1 1
AABC x 2 x 3 y2 y3
2 2
.
2 x x y y 2
2 2
2 3 2 3
57
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
OBSERVAŢIE
Condiţia de coliniaritate a trei puncte se poate regăsi scriind că aria
suprafeţei triunghiulare corespunzătoare este zero, deci că 0.
Problemă rezolvată
Se consideră punctele A 1, 1 , B 2, 3 , C 3, 1 . Să se determine:
a) lungimea înălţimii triunghiului duse din A;
b) aria suprafeţei triunghiulare ABC ;
c) aria suprafeţei patrulatere ABDC , unde D 5, 4 .
Soluţie Temă
a) Ecuaţia dreptei BC este: Se dau punctele
x y 1 A 2, 1 , B 3, 4 , C 0, 6 .
2 3 1 0 4x y 11 0. Rezultă a) Calculaţi lungimile înălţi-
milor triunghiului ABC.
3 1 1
b) Calculaţi A ABC , AOBC .
4 1 1 1 11 6 17
că d A, BC . c) Sunt coliniare punctele
42 12 17 A, O, B?
1 1 1
1 1
b) AABC , unde 2 3 1 6. Aşadar, AABC 6 3.
2 2
3 1 1
2 3 1
1
c) Avem: AABDC AABC ABCD. Dar ABCD , unde 3 1 1 13,
2
5 4 1
13 13 19
deci ABCD . Se obţine, AABDC 3 .
2 2 2
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Fie punctele A 3, 2 , B 5, 1 , E2. Se dau punctele A 3, 4 , B 3, 2 ,
C 1, 3 . C 2a 1, 1 şi D 3, 1 .
a) Să se scrie ecuaţiile dreptelor a) Pentru ce valori ale lui a R
AB, AC, BC. punctele A, B, C sunt coliniare?
b) Ce lungimi au înălţimile triun- b) Calculaţi aria suprafeţei [ABD].
ghiului ABC?
c) Să se calculeze A ABC prin două
c) Punctul M m2 2, 4m 1 , m Z ,
58
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • III. DETERMINANŢI
E3. Să se determine m , n R dacă E8. Se dau punctele A 3, 2 şi B 2, 4 .
punctele A, B, C sunt coliniare: Să se determine punctele M de pe
a) A m 1, 3 , B 2m, m , dreapta xy 3 pentru care
C 2m 3, 1 m ; AOAM AOBM .
b) A m n, 1 m , B 2m n, 1 ,
E9. Se dau punctele A 0, 1 , B 4, 2 ,
C m, n 1 .
C 4, 1 , D 5, 3 . Să se determine
E4. Se dau punctele A 8, 0 , B 3, 6 , punctele M de pe dreapta de
ecuaţie 3y x 5 0 pentru care
C 0, 3 şi Ox BC D , AB Oy
AMAB AMCD .
E .
59
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Exerciţiu rezolvat
1 0 1 1
Să se cerceteze dacă matricele A şi B sunt inversa-
1 1 1 1
bile în M2 R .
Soluţie
a b 1 0 a b
• Presupunem că există A 1 astfel încât
c d 1 1 c d
a b 1 0 1 0
.
c d 1 1 0 1
a b 1 0
Din aceste egalităţi de matrice rezultă că
a c b d 0 1
a b b 1 0
şi se găseşte A . Aşadar A este inversabilă în M2 R .
1
c d d 1 1
60
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
x y 1 1
• Presupunem că există matricea B 1 astfel încât
u v 1 1
x y 1 0 x u y v 1 0
. Se obţine egalitatea ceea ce este
u v 0 1 x u y v 0 1
imposibil. Aşadar B nu este matrice inversabilă în M2 R .
TEOREMA 1
Inversa unei matrice pătratice, dacă există, este unică.
Demonstraţie
Fie A Mn C şi B, B' Mn C astfel încât AB BA In şi AB' B' A
I n . (1)
Folosind proprietatea de asociativitate a înmulţirii matricelor şi
relaţia (1), se obţine:
B B I n B AB ' BA B ' I n B ' B ', deci B B '.
Aşadar, inversa unei matrice, dacă există, este unică.
În continuare se pune problema identificării matricelor inversabile şi
găsirii unui procedeu de determinare a inversei unei matrice inversabile,
altul decât acela pornind de la definiţie.
Fie A Mn C o matrice de ordinul n.
DEFINIŢII
Matricea A se numeşte matrice singulară dacă determinantul ei este nul.
Matricea A se numeşte matrice nesingulară dacă determinantul ei
este nenul.
Un exemplu uzual de matrice singulară este matricea nulă On , iar de
matrice nesingulară este matricea unitate I n .
TEOREMA 2
Matricea A Mn C este matrice inversabilă în Mn C dacă şi numai
dacă det A 0 (A este matrice nesingulară).
Demonstraţie
„ “ Să presupunem că matricea A este inversabilă în Mn C .
Atunci există A 1 Mn C astfel încât A A 1 A 1 A I n . Trecând la
determinanţi în această relaţie şi aplicând proprietatea 10 a determinaţilor
se obţine că: det A det A 1 det I n 1. Rezultă că det A 0.
61
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
„ “ Arătăm că dacă A este matrice nesingulară, atunci este matrice
inversabilă în Mn C .
Pentru aceasta vom construi efectiv matricea A 1 .
Fie A a ij nn .
62
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Analog se obţine că A 1 A I n .
Aşadar, dacă det A 0, atunci matricea A este inversabilă în Mn C
şi inversa ei verifică egalitatea:
1
A 1 A* .
det A
OBSERVAŢII ŞI PRECIZĂRI
1. Dacă matricea A este nesingulară, atunci A 1 este nesingulară.
2. Dacă matricea A este nesingulară, atunci A * este nesingulară.
Într-adevăr, din relaţia AA * d I n , rezultă că det AA * d n , de unde se
obţine că det A * d n 1 0.
3. Matricea A Mn Z este inversabilă în Mn Z dacă şi numai dacă
det A 1, 1 .
4. Dacă A, B M n C sunt inversabile, atunci A B este inversabilă şi
AB
1
B 1 A 1 .
Exerciţii rezolvate
1 2 1
1. Să se determine inversa matricei A 3 0 1 în M3 C .
1 1 2
Soluţie
Cercetăm dacă A este matrice inversabilă în Temă
1 2 1 Calculaţi A 1 dacă:
M3 C . det A 3 0 1 3 2 12 1 14 0. 2
a) A
5
;
2 18
1 1 2
1 2 1
Rezultă că există A 1 .
b) A 0 4 0.
Determinăm: 0 0
1
1 3 1 1 5 2
t
A 2 0 1 şi A 5 3 4 .
*
1 1 2 3 1 6
Se obţine:
1 5 2
1 1
A 1
A
*
5 3 4 M3 C .
det A 14
3 1 6
63
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
m 2 m 2
2. Se dă matricea A M3 C , A 1 m 3
1 , m C.
3 4 1
Să se determine m C astfel încât A să fie inversabilă în M3 C .
Soluţie
Temă
Conform teoremei 2, A este inversabilă în Aflaţi m C astfel încât
M3 C dacă şi numai dacă det A 0. Avem m2 0
A să fie
det A 2 m 1 . 3 m 3
2
inversabilă în M2 C .
Aşadar, A este inversabilă dacă şi numai
dacă m 1 0, adică m C \ 1 .
2 ECUAŢII MATRICEALE
Se numeşte ecuaţie matriceală, o ecuaţie în care necunoscuta este o
matrice.
Să considerăm următoarea ecuaţie matriceală:
1 1 4 1
X (1), unde X M2 C este necunoscuta ecuaţiei.
2 1 1 1
Vom căuta să determinăm matricea X folosind inversa unei matrice
1 1 4 1
pătratice. Notăm A , B şi ecuaţia matriceală (1) devine
2 1 1 1
AX = B, (2). În acest moment de observă că dacă matricea A este inversa-
bilă, înmulţind ecuaţia (2) la stânga cu A 1 se obţine X A 1B şi problema
este clarificată.
1 1 1 1
Într-adevăr, det A 3 0. Aşadar există A1 A* ,
det A 3 2 1
1 1 1 4 1 1 3 0 1 0
iar X .
3 2 1 1 1 3 9 3 3 1
Ca urmare, se poate spune că există anumite tipuri de ecuaţii
matriceale care pot fi rezolvate folosind „inversabilitatea matricelor“.
TEOREMĂ
Fie A Mn C şi C Mm C matrice inversabile.
Atunci ecuaţiile matriceale:
a) AX B, B Mn, m C (1)
b) XA B, B Mm, n C (2) au soluţii unice.
c) AXC B, B Mn , m C (3)
64
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Demonstraţie
a) Se înmulţeşte ecuaţia (1) la stânga cu matricea A 1 Mn C şi
aplicând asociativitatea înmulţirii se obţine succesiv:
A 1 AX A 1B A 1 A X A 1B X A 1B Mn, m C .
Aşadar, ecuaţia (1) are soluţie unică în Mn, m C , X A 1B.
b) Înmulţind ecuaţia (2) la dreapta cu A 1 Mn C şi aplicând
asociativitatea înmulţirii, se obţine succesiv:
XA A 1 BA 1 X AA 1 BA 1 X BA 1 Mm, n C ,
deci ecuaţia (2) are soluţie unică în Mm, n C , X BA 1 .
c) Combinând tehnica de la puntele a) şi b) se obţine:
AXC B A 1 AXC C1 A 1BC1 A 1 A X CC1 A1BC1 X
A 1BC1 .
Aşadar, ecuaţia (3) are soluţie unică în Mn, m C , X A 1BC1 .
Problemă rezolvată
1 1 1 1 0 0 1 0 0
Să se rezolve ecuaţia matriceală 0 1 1 X 3 1 0 1 2 0 .
2 1 0 1 2 1 2 3 0
Soluţie
Se observă că ecuaţia este de forma A X B C.
Dacă matricele A şi B sunt inversabile atunci ecuaţia matriceală are
soluţia unică X A 1 C B 1 (cazul c) din teoremă).
1 1 1 1 1 0 1 1 0
Avem: A 0 1 1 , det A 1, A 2 2 1 2 2 1 şi
1
2 1 0 2 1 1 2 1 1
1 0 0 1 0 0 1 0 0
B 3 1 0 , det B 1, B 3 1 0 3 1 0 .
1
1 2 1 7 2 1 7 2 1
Soluţia ecuaţiei matriceale este:
1 1 0 1 0 0 1 0 0 8 2 0
X A C B 2 2 1 1 2 0 3 1 0 9 1 0 .
1 1
2 1 1 2 3 0 7 2 1 2 1 0
65
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine care matrice sunt E4. Să se rezolve ecuaţiile matriceale:
inversabile: 1 2 2 1
a) X ;
1 1 1 2
a) ; b) ; 3 5 3 1
0 1 4 8 2 1
1 2 3 1 1 1 1 2
b) X 3 1 ;
3 5 0
c) 2 3 4 ; d) 1 1 0 .
1
3 4 5 2 1 1
2 3 11
c) X ;
E2. Să se determine inversele matricelor: 3 4 1 0
1 1 1 1 3 2 1 0
1 3 2 3
d) X ;
a) ; b) ; c) 0 1 1 ; 5 14 1 2 1
0 1 3 4 0 0 1 3 2 4 1 1 0
e) X ;
1 1 1 2 3 4 4 3 5 1 0 1
3 2 1 1 1 1
d) 1 2 2 ; e) 0 1 1 ;
1 2 3 2 2 1
f) X .
4 3 0 1 0 1
3 2 0 1 0 0 0 1
E5. Să se rezolve ecuaţiile matriceale:
0 2 2 1 0 0 1 0
f) ; g) . 1 1 1 1 0 0
1 2 3 2 0 1 0 0
a) 0 1 1 X 1 1 0 ;
0 1 2 1 1 0 0 0 0 0 1 1 1 1
E3. Să se determine valorile parame- 3 0 1
2 0 1
trului m R pentru care matrice- b) X 1 0 1 ;
le sunt inversabile: 2 1 2 1 2 1
3 m m 9
a) ; b) ; 3 4 2 1
2 4 1 m
c) 2 3 1 X 0 .
1 1 m 1 m 1 1 1 2 2
c) 2 1 1 ; d) m 1 1 .
0 m 1 1 1 m
APROFUNDARE
2 x 3 x1 x2 2
A1. Fie matricea A 1 2 m . A 2 x1 x2 .
x 1 x 1 0 1
Să se determine m R, dacă: Să se arate că A este inversabilă
pentru orice m R.
a) A este inversabilă, x R ;
1 1
b) A 1 A * şi 7x 3m. A3. Fie A, B M2 R , A ,
0 1
A2. Fie ecuaţia x2 m 5 x m 2 0 a b 1
B şi C ABA .
cu soluţiile x1 , x2 şi matricea b a
Să se calculeze Cn , n 1.
66
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
A4. Fie A M2 Z astfel încât In A sunt inversabile şi să se cal-
6 0 culeze inversele acestora. (Univ.,
A2 A . Bucureşti, 1990)
10 6
Să se arate că A este inversabilă şi A8. Fie matricele A, B Mn C cu A3
să se determine inversa acesteia.
A2 şi A B In . Să se arate că
A5. Să se rezolve sistemele matriceale:
matricea In AB este inversabilă.
1 0 2 1
a) A B , A B
1 1 1 1 A9. Fie A, B Mn C , astfel încât AB
2 1 A B. Să se arate că matricele
;
0 1 In A, In B sunt inversabile şi
2 0 3 1 că AB BA.
b) X Y ;
0 2 2 0 A10. Fie matricele A, B Mn C . Să se
0 2 3 2 arate că:
X Y .
2 0 1 0 a) dacă In AB este inversabilă,
TEST DE EVALUARE
1. Să se determine inversele matricelor:
2 0 5 1 1 1
a) A 1 1 3 ; b) A 1 2 , unde 2 1 0.
0 7 1 2
1
2 x1 3
2. Să se determine m R pentru care matricea A x 1 1
x 1 este
1 2 m
inversabilă pentru orice x R.
3. Se dă ecuaţia y3 a 1 y2 2a 5 y a 3 0, a C cu soluţiile y1 , y2 , y3 . Să
y1 y 2 y 3
se determine a astfel încât matricea A y2 y3 y1 să fie inversabilă.
y
3 y1 y 2
3 0 1
4 0 2
4. Să se rezolve ecuaţia matriceală: X 1 0 1 în două moduri.
2 1 2 2 4 2
67
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
68
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Determinarea valorilor necunoscutelor x, z, y se va face pe baza unor
considerente legate de matrice şi de determinanţi.
Forma generală a unui sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute este:
a11x1 a12 x 2 ... a1n x n b1
a21 x1 a 22 x 2 ... a 2n x n b2
. (1)
a x a x ... a x b
m1 1 m2 2 mn n m
a x
j1
ij j bi , 1 i m.
a
j1
ij j bi , 1 i m.
69
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Din punct de vedere al existenţei soluţiei şi al numărului de soluţii,
un sistem de ecuaţii liniare poate fi în una din situaţiile:
1. Sistem incompatibil. În această situaţie sistemul nu are nici o soluţie.
Exemplu
2x1 x 2 5
Fie sistemul de ecuaţii liniare .
2x1 x 2 1
Dacă ar exista perechea 1 , 2 care să verifice cele două ecuaţii, atunci ar
trebui ca 5 = 1, ceea ce este fals. Aşadar, sistemul este incompatibil.
2. Sistem compatibil. În această situaţie sistemul are cel puţin o soluţie.
a) Un sistem compatibil cu o singură soluţie se numeşte sistem com-
patibil determinat.
Exemplu
x1 2x 2 5
Sistemul de ecuaţii are soluţia unică x1 1, x 2 2.
x1 x 2 3
b) Un sistem compatibil cu mai multe soluţii se numeşte sistem com-
patibil nedeterminat.
Exemplu
2x1 x 2 3
Sistemul de ecuaţii este sistem compatibil nedeterminat
4x1 2x 2 6
deoarece are o infinitate de soluţii de forma , 3 2 , R.
OBSERVAŢIE
Orice sistem liniar omogen este compatibil. Se observă că o soluţie a
acestuia este 0, 0, ..., 0 numită soluţia banală.
Problema esenţială care se pune în legătură cu un sistem de ecuaţii liniare
este dacă acesta este compatibil sau incompatibil, iar în caz de compatibilitate
care este numărul soluţiilor şi cum se determină mulţimea acestora.
PRECIZARE
În acest capitol se vor studia sisteme de ecuaţii liniare cu cel mult
4 necunoscute.
70
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
DEFINIŢIE
Un sistem de n ecuaţii liniare cu n necunoscute
cu proprietatea că matricea sistemului are de-
terminantul nenul se numeşte sistem de tip
Cramer.
Dacă sistemul (S) este sistem de tip Cramer Gabriel CRAMER
d det A 0 , atunci matricea A a sistemului (1704-1752) matematician
şi fizician elveţian
este matrice inversabilă în Mn C şi matricea X a În 1750 a introdus rezol-
necunoscutelor este X A B. Pornind de la
1 varea sistemelor liniare cu
ajutorul determinanţilor.
această exprimare a matricei X a necunoscutelor, Are contribuţii în cadrul
vom deduce o regulă de determinare element cu teoriei curbelor algebrice.
element a soluţiei x1 , x 2 , , x n a sistemului.
71
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Aplicând egalitatea a două matrice se obţin formulele după care se
calculează fiecare necunoscută x1 , x 2 , , x n :
1 d
x1 b111 b2 21 bn n1 1
d d
1 d
x 2 b1 12 b2 22 bn n2 2
d d
..........................................................
1 d
x n b1 1n b2 2n bn nn n
d d
unde d det A 0 şi d k este valoarea determinantului obţinut din deter-
minantul d al matricei A înlocuind coloana k prin coloana termenilor liberi.
OBSERVAŢIE
Formulele (1) se numesc formulele lui Cramer.
Pentru n = 2 şi n = 3 aceste formule au fost obţinute atunci când s-a
definit determinantul de ordin 2, respectiv de ordin 3.
Exerciţiu rezolvat
Să se rezolve sistemul de ecuaţii liniare folosind regula lui Cramer:
2x1 x 2 x 3 x 4 0
3x1 2x 2 x 4 2
.
2x1 2x 2 x 3 3
x1 x 2 x 3 3x 4 3
Soluţie
2 1 1 1
3 2 0 1
Matricea sistemului este A şi d det A 65 0.
2 2 1 0
1 1 1 3
Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi are soluţie unică dată de
d d d d
formulele Cramer: x1 1 , x 2 2 , x 3 3 , x 4 4 .
d d d d
0 1 1 1 2 0 1 1
2 2 0 1 3 2 0 1
Dar d1 65; d 2 0;
3 2 1 0 2 3 1 0
3 1 1 3 1 3 1 3
72
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
2 1 0 1 2 1 1 0
3 2 2 1 3 2 0 2
d3 65; d 4 65.
2 2 3 0 2 2 1 3
1 1 3 3 1 1 1 3
Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este sistemul de numere 1, 0, 1, 1 .
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se scrie sub formă matriceală şi 2x y z t 4
să se rezolve sistemele de ecuaţii
2x y 3t 6
folosind inversa unei matrice: c) ;
x y 2 2x 3y 1 x y 3z 5
a) ; b) ; x y 4t 4
2x 3y 5 3x 4y 2
3x y 2z 4t 4
5 x y 2 x y 3y a
c) ; 2x 3y z t 2
3 x 2y y 2x x b
d) x 2 2y 3z t 3 .
x y z 3 x y z a
4 x 2y 6 z 1 y t 5
d) 2x y z 2 ; e) x 2y z b ;
2
4x y z 4 x 3y 2z c
x y z 1 E4. Să se rezolve sistemele de ecuaţii
prin două metode:
f) x iy z 2 i .
ix y z 2 i 5x 3y 9y 11
x y 7
14
a) ;
E2. Rezolvaţi prin regula lui Cramer 3x 2y 2y 4
sistemele de ecuaţii de la E1. 2 x
2 5
E3. Să se rezolve prin regula lui Cra- 7
mer sistemele: 2x 6y 9 10x 24z
x y z 2 x y z 2 b) 9y 20z 6 x 48y .
a) 2x 3y z 5 ; b) 2x y 3z 4 ;
2 x y 2z 128 y
3x y 3z 4 x 2y z 2
APROFUNDARE
A1. Să se rezolve sistemele de ecuaţii 1 i x 2y z 3 i
liniare:
b) x 1 i y iz 1 ;
2 x 2z 3 y 4 t 0
x 2 i y z 2 2i
x 3z 2 2t y 4 3
a) ; C13x C23y 4C33z C30t 0
3 x y t 8 y 1 t z 5
0 1 2
2 2x t 2z t y 14 C4x C4z C4t 5
c) 1 .
0 2
2C5x 4C5y C5t 6
2 1 3
A 3x 2A 3y A 3z 0
73
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
A2. Să se rezolve sistemele de ecuaţii b) Să se afle m R pentru care sis-
ştiind că numerele a, b, c, d sunt temul este compatibil determinat.
numere reale diferite: c) Să se rezolve sistemul de ecuaţii
x ay a2z a3 pentru m = 2.
d) Pentru m = 0 să se precizeze da-
a) x by b2z b3 ; că sistemul este compatibil.
2 3
x cy c z c A5. Se consideră sistemul liniar:
x y z 1 2m 1 x my 3z 1
b) ax by cz d .
m 2 x y m 2 z 2 .
2 2 2 2
a x b y c z d
3x m 1 y 2m 1 z 3
A3. Să se determine valorile parame- a) Să se scrie matricea A a sistemu-
trilor reali pentru care fiecare sis- lui şi să se rezolve ecuaţia det A 0.
tem este de tip Cramer şi să se re-
zolve în acest caz: b) Pentru ce valori ale lui m R,
2ax y z 0 sistemul este de tip Cramer?
c) Să se determine soluţia
a) x ay z 1;
x 2ay z 1 x m , ym , zm în condiţia b).
d) Pentru ce valori ale lui m R
a 2 x 2y z 1 are loc relaţia x m y m zm 3?
b) x y z a 2 ;
A6. Să se rezolve ecuaţia matriceală:
a 1 x 2y 2z 1
1 2 2 1 1 1
X X .
2x p 1 y z p 2 3 1 1 1 0
c) x py p 1 z 2p ;
A7. Se consideră sistemul de ecuaţii
p 3 x 3p 3 y pz 3 4
x 2y z t 0 aijx j 6 i, i 1, 4, unde
j1
x my 2z t 0 i, dacă i j
d) x y z t 0 . aij ; i, j 1, 4.
2, dacă i j
6x y z m2 m t 1
a) Să se calculeze det A , unde
A4. Se consideră sistemul liniar: A aij 4 4
.
1 m x y z 1 b) Să se rezolve sistemul de ecu-
x 1 m y z m . aţii.
x y 1 m z m , m R
2
A8. Să se rezolve sistemul de ecuaţii:
4
a) Să se scrie matricea A a sistemu-
lui şi să se calculeze det A .
aijx j 4i 1 , aij ji 1 , i, j 1, 4.
j 1
74
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Determinantul format cu elementele matricei A situate la intersecţia
celor r linii şi r coloane se numeşte minor de ordinul r al matricei A.
Numărul minorilor de ordinul r ai matricei A este egal cu Crm Crn .
Fie A Om, n o matrice cu m linii şi n coloane. Deoarece mulţimea
minorilor matricei A este finită, există r N, 1 r min m, n , astfel încât
matricea A să aibă cel puţin un minor de ordin r nenul, iar toţi minorii de
ordin superior lui r, dacă există, să fie nuli.
DEFINIŢIE
Spunem că o matrice nenulă A Mm, n C are rangul r şi se scrie
rang A r dacă matricea A are un minor de ordin r nenul şi toţi minorii
lui A de ordin mai mare decât r (dacă există) sunt nuli.
Dacă A Om, n se convine să se spună că are rangul 0, adică
rang Om, n 0.
Pentru determinarea rangului unei matrice este util să se folosească
următorul rezultat.
TEOREMA 1
Fie A Mm, n C o matrice nenulă şi r N* .
Rangul matricei A este r dacă şi numai dacă există un minor de
ordinul r al lui A, nenul, iar toţi minorii de ordinul r 1 sunt nuli
(atunci când există).
Demonstraţie
Dacă rang A r, atunci toţi minorii de rang mai mare decât r sunt
nuli, deci şi cei de ordinul r 1 sunt nuli.
Pentru afirmaţia reciprocă trebuie observat că dacă toţi minorii de un
anumit ordin k sunt nuli, atunci vor fi nuli şi minorii de ordinul k 1 ai
matricei. Acest lucru se întâmplă deoarece dezvoltând un minor de ordinul
k 1 după elementele unei linii sau coloane se obţine o sumă de produse, în
care fiecare factor este un minor de ordinul k al matricei. Minorii de ordinul k
fiind nuli, rezultă că suma este nulă, deci minorul de ordinul k 1 este nul.
OBSERVAŢIE
Dacă A Mm, n C , B Mn, p C , atunci:
rang AB min rang A, rang B .
75
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Probleme rezolvate
1. Să se calculeze rangul matricelor:
2 1 1
2 1 2 1 3 2 1
a) A 1 2 1 1 ; b) B 4 2 1 .
3 1 3 2
1 1 1
1 3 2
Soluţie
a) Se observă că A M3, 4 C şi ca urmare rang A 3.
Calculăm minorii de ordinul 3 ai matricei A în număr de C33 C34 4.
2 1 2 2 1 1 2 2 1 1 2 1
Avem: 1 2 1 0, 1 2 1 0, 1 1 1 0, 2 1 1 0.
3 1 3 3 1 2 3 3 2 1 3 2
Rezultă că rang A 3. Alegem un minor de ordinul 2.
2 1
Fie acesta: 3 0. Aplicând teorema asupra rangului se obţine
1 2
că rang A 2.
b) B M5, 3 C şi ca urmare rang B 3.
Alegem un prim minor de ordinul 3 şi obţinem:
2 1 1
3 2 1 17 0. Aşadar rang B 3.
4 2 1
76
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
1 1 1
• Pentru m 1 se obţine A 1 1 1 şi rezultă rang A 1.
1 1 1
1 1 1
• Pentru m 1 se obţine A 1 1 1 şi deoarece minorul d1
1 1 1
1 1
2 0 rezultă că rang A 2.
1 1
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine rangul matricelor: 1 1 1 m 1 1
3 2 2 2 2 2
a) b) e) m n 1 ; f) 1 m 1 .
; ;
5 3 1 1 1 1 2 3 2
1 1 m2
4 1 1 2 1 1
c) 2 0 3 ; d) 3 1 2 ; E3. Să se determine valorile parame-
1 0 0 5 0 3 trilor m, n R, dacă perechile de
2 1 1 1 matrice au acelaşi rang:
3 1 1 1 3 1 3 4
1 2 1 1
e) ; f) 2 2 2 1 . a) , ;
1 1 2 1 5 3 2 2 12 4 m 8
4 4 4 3 7 14 3 m n
b) , ;
E2. Să se discute rangul matricelor pen- 4 8 2 1 2
tru m, n R : 3 2 1 2 1 5
3 m 3 m m 1 c) 1 2 1 , 1 m 1 .
a) ; b) ; 2
2 6 2 1 2 4 2 1 11 2 3m
3 m m 2
m m 1 n
c) 6 2
1 ; d) ;
1 1 1 2 3
0
APROFUNDARE
A1. Să se determine rangul matricelor. A2. Se dă matricea
Discuţie. 4 1 1 2 2
4 1 2 5 m 1 1 1 A 4 1 b 1 2 M 3, 5 R .
a 1 1 1 c
a) 2 10 12 5 ; b) 1 m 1 1 ;
2 2 2 2 Să se determine a, b, c astfel încât
1 1 m 1
rang A 2.
1 1 1 1 1 1 1
c) 0 2 1
; d) 3 2 .
1 1 3 2 2 2
9 4
1 0 1 1
77
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
3 x 1
2 Să se determine x R pentru care
rang A x este minim.
2 3 4 4
A3. Fie matricea A x .
4 2 2x 1
1 4 3 3 A5. Fie matricea
Să se determine x R astfel încât 1
a b c
2
rang A x 3.
1
A c a b M3 Z .
A4. Se dă matricea 2
b 1
3
1 2 3
c a
5 1 3 0 2
A x .
1 1 4 x 2 Să se arate că rang A 3.
13 3 x 6
78
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
tarea) cu o linie formată din coeficienţii necunoscutelor principale dintr-o
ecuaţie secundară şi cu o coloană formată din termenii liberi ai ecuaţiilor
principale şi termenul liber al ecuaţiei secundare alese, se numeşte minor
caracteristic.
Minorii caracteristici se vor nota dc1 , dc2 , ... .
Numărul acestora este egal cu numărul ecuaţiilor secundare ale
sistemului.
OBSERVAŢII
1. rang A rang A.
2. Un sistem liniar (S) este compatibil rang A rang A r.
Rezultă că toţi minorii de ordinul r 1 ai matricei A sunt nuli, deci şi
toţi minorii caracteristici sunt nuli.
Astfel, proprietatea Kronecker-Capelli poate fi enunţată sub următoa-
rea formă echivalentă:
Exerciţiu rezolvat
Să se stabilească compatibilitatea sistemului de ecuaţii:
2x 3y z 1
x 2y 5z 4 .
3x y 6z 3
Soluţie
Matricea sistemului de ecuaţii, respectiv matricea extinsă a acestuia sunt:
2 3 1
Eugene ROUCHÉ
A 1 2 5 M3 R , (1035-1910)
3 1 6 matematician francez
2 3 1 1 Are contribuţii importante
în algebră, geometrie,
A 1 2 5 4 M3, 4 R . geometrie descriptivă şi
3 1 6 3 analiză matematică.
2 3 1
2 3
Avem det A 1 2 5 0 şi minorul 7 0.
1 2
3 1 6
79
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
2 3
Rezultă că rang A 2 şi d p . Ca urmare, matricea A are un
1 2
2 3 1
singur minor caracteristic: d c1 1 2 4 0.
3 1 3
Conform teoremei lui Rouché rezultă că sistemul este compatibil.
80
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Exerciţii rezolvate
1. Să se rezolve sistemul de ecuaţii:
2x1 x 2 3x 3 x 4 1
x1 x 2 2x 3 3x 4 2.
5x x 4x 5x 0
1 2 3 4
Soluţie
Scriem matricele A şi A asociate sistemului de ecuaţii:
2 1 3 1 2 1 3 1 1
A 1 1 2 3 M3, 4 R şi A 1 1 2 3 2 M3, 5 R .
5 1 4 5 5 1 4 5 0
Se observă că rang A 3. Se calculează minorii de ordin 3 şi se
constată că toţi sunt nuli. Deoarece există minori de ordin 2 nenuli, rezultă
că rang A 2.
2 1
Alegem minorul principal d p 3 0.
1 1
2 1 1
Există un singur minor caracteristic d c 1 1 2 0.
5 1 0
Conform teoremei lui Rouché sistemul este compatibil.
Ecuaţiile principale sunt primele două ecuaţii ale sistemului, iar ecu-
aţia secundară este ecuaţia a treia.
Necunoscutele principale sunt x1 , x 2 , iar necunoscutele secundare
sunt x 3 , x 4 .
Din acest motiv sistemul este compatibil dublu nedeterminat.
Notăm parametric necunoscutele secundare x 3 , x 4 , , R.
Se formează sistemul principal:
2x1 x 2 1 3
x1 x 2 2 2 3
care se rezolvă cu regula lui Cramer şi se obţine:
4 1 7 5 5
x1 ; x2 .
3 3
Aşadar, mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii este:
4 1 7 5 5
S , , , , R .
3 3
81
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
2. Să se rezolve sistemele de ecuaţii:
5x 2y 3z 7 2x y z 1
x y z 3
x 3y 2z 0
a) ; b) .
x y z 1 x y 4z 6
2x 3y 5z 6 5x 2y z 5
Soluţie
5 2 3
1 1 1
a) Matricea sistemului este A M4, 3 R . Rezultă că
1 1 1
2 3 5
rang A 3.
5 2 3
Se găseşte că d p 1 1 1 10 0, deci rang A 3.
1 1 1
5 2 3 7
1 1 1 3
Sistemul are un minor caracteristic d c 4 0.
1 1 1 1
2 3 5 6
Aplicând proprietatea lui Rouché se obţine că sistemul este incompatibil.
2 1 1
1 3 2
b) Matricea sistemului este A M4, 3 R .
1 1 4
5 2 1
Se găseşte că rang A 3 şi un minor principal este:
2 1 1
dp 1 3 2 16.
1 1 4
Sistemul are un singur minor caracteristic d c det A 0.
Aşadar, sistemul este compatibil.
Deoarece numărul de necunoscute este egal cu rang A, rezultă că
sistemul este compatibil determinat (nu există necunoscute secundare).
Sistemul principal ataşat sistemului dat este:
2x y z 1
x 3y 2z 0 , care este un sistem de tip Cramer cu soluţia: 1, 1, 2 .
x y 4z 6
82
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
3. Să se rezolve sistemul de ecuaţii discutând după valorile parame-
trului m R:
mx y z 1
2x m 1 y m 1 z 2 .
3x m 2 y 2m 1 z 3
Soluţie
m 1 1
Matricea sistemului A 2
m 1 m 1 M3 R are
3 m 2 2m 1
det A m 1 m 2 .
2
83
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Aşadar, sistemul este sistem compatibil.
Prima ecuaţie a sistemului care corespunde minorului principal este
ecuaţie principală, iar celelalte ecuaţii sunt secundare. Necunoscuta
principală este x iar necunoscutele secundare sunt y şi z pe care le notăm
parametric: y , z , , R.
Ecuaţia principală este x 1 .
Aşadar, pentru m 1 sistemul este compatibil dublu nedeterminat cu
mulţimea soluţiilor S 1 , , , R .
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze compatibilitatea 3x 2y z 1
sistemelor:
2x y 3z 0
2x y z 2 e) ;
a) ; 12x y 11z 1
5x y 2z 6 2x y 5z 1
2x y 2z 1
x 3y 2z 4t 1
b) x y z 3 ;
11x 6y 9z 8 f) x 3y 2z 5t 6 ;
x 3y 2z 7t 3
2x 3y 5z t 6
2x y 3z 4t 0
c) 3x 3z 3t 5 ;
5x 4y 9z t 0 5x y z t 0
g) ;
x z 2t 0
x 2y 8z 21 7x 2y 4z 5t 0
3x 4y 2z 7
d) . 3x 4y 2z 0
x y 5z 7
2x y z 2 4x 2y z t 6
h) x y z t 4 ;
7x 5y 3z t 8
E2. Să se rezolve sistemele:
3x 2y 5z 8 5x 7y 5z t 0
a) 5x y z 8 ; 4x 3y 2z 4
2x 3y 4z 0
3x 4y z 2
3x 7y 2z 1 i) 6x 5y 3z 5 ;
b) x y 4z 9
x 5y z 2
7x y z 6
2x y 3z 2t 4
3x 2y 5z 2t 2
c) x y z t 3 ;
3x 2y 5z 4t 5
x y 4z 5
2x y z t 3 j) x y 3t 4 .
6x 3y 9z 4t 1
d) x 3y z 5t 16;
5x y z 7t 10 2x 5y 3z t 12
84
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b R astfel în- A6. Să se determine m R astfel încât
cât sistemele să fie compatibile: sistemul omogen:
x y z 5 x m 5 y m 1 z 0
x y z a x y 3z 0
a) ;
2
3x a a y 4z a 1
1 2m x 2y 4mz 0
să aibă numai soluţia nulă.
2x y 3z 3
x ay 1 A7. Să se determine m R astfel încât
b) x y b , a, b Z. sistemul omogen:
2x 3y 5
mx 2y z 0
A2. Să se determine parametrii a, bR m 2 x 2y 3y 0
astfel încât sistemul să fie com-
5x 2my 3m 2 z 0
patibil şi rangul matricei să fie 2:
să aibă şi soluţii nenule. Să se rezol-
x ay a2z 1
ve sistemul pentru m 1.
a) x 3y 2z 1 ;
x y z b A8. Să se studieze compatibilitatea sis-
temelor:
2x 3y 4z 5t 1 x 2y 2z 4
b) x 9y az t 3 . a) 3x y mz 4, m, p R;
5x 6y 10z bt a 3x y z p
A3. Să se determine a, b R astfel în- x y mz 0
cât sistemul b) x y z 0 , m R;
2x y 3z 1 x my z 0
x ay 2z a b x m 1 y z 2 m m2
3x by 4z a
c) mx y z 0 , m R;
să fie sistem simplu nedeterminat 2
şi să se rezolve. x 2y mz 3m m 2
A4. Să se determine parametrii a, bR x y 3
astfel încât sistemul: 2x y 5
d) .
2x y z t 1 2x 3y m 4
2
x y az t 1 7x my m 2
x y z bt c
să fie compatibil dublu nedeter- A9. Să se rezolve sistemul de ecuaţii:
minat. 1 a 1 a a 1 2
X X ,
A5. Să se determine a, b R astfel în- 1 1 1 1 2 a 1
cât sistemul: a R.
x 3y 2z 1
2
A10. Să se rezolve şi să se discute în R
2x y a x 0 sistemele:
x 7y az b
x my m x y z m
a) ; b) ;
să fie sistem incompatibil. Să se re- mx y 1 mx y 2z 1
zolve pentru a 2 şi b 3.
85
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
x ay z 1 x y z 5
c) x y z 1 ; x y z a
2
ax a y z a
2 j) 2x y 3z 3 ;
x y az 1
2
3x a a y 4z a 1
d) ax y az 1 a ;
x 2by 2z 2b 2
ax 3y 3z 1
x y 2z 4t 0
m 4 x 2y z 1
5x 3y 7z 6t 0
k) .
e) x y z m 4 ; 8x 5z m 4 t 1
m 3 x 2y 2z 1
4x 2y mz m 2 t p
ax y z t 1 A11. Să se rezolve sistemul:
f) x ay z t a ; 2x y z 0
2
x y az t a x 2y z 0
. (IP, Buc., 1987)
ax 2y z 1 m 2 x y 2z 0
x2 y2 z2 243
g) x a 1 y z 1;
x y a 1 z 1 A12. Se dă sistemul de ecuaţii
3
x y z 2t 1
aijx j bi , i 1, 2, 3, astfel încât
x y 5z 3t 1 j 1
h) ;
2x 8z t 2 2bi 23i2 95i 84 şi
m 2 x my 3z m 1 t 2 1, dacă i j
x 2y z t 0 aij 0, dacă i j , i, j 1, 3.
3x y 7z 5t 0 1 C j , dacă i j
i j i
i) ;
2x y 3z 3t 0 a) Să se calculeze rang A, unde
4x a 1 y 2az a 3 t 0
A aij 33
.
b) Să se rezolve sistemul de
ecuaţii.
86
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Să notăm cu x, y, z, t preţul pe unitatea de produs pentru tipul de
produs A, B, C, respectiv D.
Modelul matematic al situaţiei date este:
10x 16y 15z 18t 6 020
15y 30z 24t 4 860
.
25z 45t 3 800
125t 5 000
Se observă că s-a obţinut un sistem liniar de 4 ecuaţii cu 4 necunoscute
cu o aşezare „triunghiulară“. Soluţia se obţine cu uşurinţă pornind de la
ultima ecuaţie din care se obţine t 40. Apoi, prin metoda substituţiei se
obţin pe rând z 80, y 100, x 250.
Aşadar, preţul pe unitatea de produs este: 250 u.m., 100 u.m., 80 u.m.,
respectiv 40 u.m.
Din cele de mai sus se desprinde ideea simplităţii rezolvării unui
sistem de ecuaţii liniare având o astfel de formă „triunghiulară“ , dar şi
întrebarea „cum trebuie procedat ca un sistem de m ecuaţii liniare cu
n necunoscute să fie adus la o formă atât de simplă?“
Răspunsul la această întrebare reprezintă esenţa a ceea ce urmează.
Fie (S) un sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute, n 4.
a 11 x1 a12 x 2 a13 x 3 a14 x 4 b1
a21 x1 a22 x 2 a23 x 3 a 24 x 4 b2
.
................................................
a x a x a x a x b
m1 1 m2 2 m3 3 m4 4 m
DEFINIŢII
Sistemul (S) este echivalent cu un sistem S1 şi se scrie S S1 , dacă
au aceeaşi mulţime de soluţii.
Se numeşte transformare elementară de tipul 1 a sistemului (S) orice
permutare a două ecuaţii ale sistemului.
Se numeşte transformare elementară de tipul 2 a sistemului (S) o
operaţie prin care se adună o ecuaţie cu o altă ecuaţie înmulţită
eventual cu un număr nenul.
87
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Exerciţii rezolvate
1. Să se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de ecuaţii liniare:
2x y z t 1 x y z 2 2x 3y z 1
3x z t 3 2x y 2z 2 x 2y 3z 0
a) ; b) ; c) .
2x y 3t 2 x 4y 5z 8 x 12y 11z 1
2x 2y 2z 5t 6 2x 5y 6z 10 4x 15y 9z 0
Soluţie
Vom aplica convenabil transformări de tipul 1 sau 2 astfel încât să se
elimine succesiv câte o necunoscută şi sistemul să fie adus la o formă
triunghiulară sau trapezoidală.
a) Eliminăm necunoscuta x din ecuaţiile a doua, a treia şi a patra.
3
Pentru aceasta se înmulţeşte prima ecuaţie cu şi o adunăm la a
2
doua ecuaţie, apoi înmulţim prima ecuaţie cu 1 şi o adunăm pe rând la
ecuaţia a treia şi a patra (transformări de tipul 2).
88
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
2x y z t 1
3y 5z 5t 9
Se obţine sistemul echivalent: .
z 2t 1
3y 3z 6t 7
Facem o transformare de tipul 1, permutând ecuaţia a treia cu a patra.
2x y z t 1
3y 5z 5t 9
Se obţine sistemul echivalent: .
3y 3z 6t 7
z 2t 1
Eliminăm necunoscuta y din a treia ecuaţie având ca ecuaţie de refe-
rinţă ecuaţia a doua.
2x y z t 1
3y 5z 5t 9
Se obţine sistemul: .
2z t 2
z 2t 1
Eliminăm necunoscuta z din ecuaţia a patra având ca ecuaţie de
referinţă ecuaţia a treia.
Rezultă sistemul liniar scris în formă triunghiulară:
2x y z t 1
3y 5z 5t 9
2z t 2 .
3
t2
2
4
Pornind de la ultima ecuaţie către prima se obţine soluţia: t ,
3
5
z , y 2, x 0. Soluţia sistemului iniţial este sistemul de numere
3
5 4
0, 2, 3 , 3 , iar sistemul este compatibil determinat.
b) Aplicând succesiv transformări elementare de tipul 1 şi 2 se obţin
următoarele sisteme echivalente:
xyz2 2 , 1 x y z 2 x y z 2
2x y 2z 2 3y 4z 6 3y 4z 6
~ ~ S '
x 4y 5z 8 3y 4z 6 0z 0
2x 5y 6z 10 3y 4z 6 0 z 0
89
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
Din compoziţia sistemului (S') scris sub formă trapezoidală se observă
că z poate lua orice valoare. De aceea z se va lua necunoscută secundară, şi
se va nota parametric z , unde C.
6 4
Se deduce apoi y şi x .
3 3
6 4
Mulţimea soluţiilor sistemului dat este S , , C , iar
3 3
sistemul este compatibil simplu nedeterminat.
c) Se aplică transformări elementare de tipul 1 sau 2 şi sistemul (S)
devine succesiv:
x 2y 3z 0
x 2y 3z 0 x 2y 3z 0
7y 7z 1
2x 3y z 1 7y 7z 1
S~ ~ ~ 0z 1 .
x 12y 11z 1 14y 14z 1
4x 15y 9z 0 23y 21z 0 23
2z
7
Acest ultim sistem conţine o ecuaţie contradictorie 0 1 , fapt pentru
care acest sistem este incompatibil, deci şi sistemul iniţial este incompatibil.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se rezolve sistemele de mai jos E2. Pentru golirea unui bazin cu apă se
prin metoda lui Gauss: utilizează trei robinete. Dacă primul
x y 4 2x y 3 robinet este deschis 2 ore, al doilea
a) ; b) ; 3 ore şi al treilea 6 ore, se evacuează
2x 3y 9 x 2y 0 în total 220 hl de apă. Lăsându-se
x y z 1 deschise 3 ore, 2 ore, respectiv 6 ore,
c) x 2y 2z 1; se evacuează în total 210 hl de apă,
x y 2z 2 iar dacă primul şi al doilea sunt
deschise câte 2 ore, iar al treilea
x y z 3t 7 3 ore se evacuează 145 hl de apă. Să
d) ;
2x 5y 4z t 10 se afle debitul fiecărui robinet.
x y z 3 3x y z 2 E3. Dacă tatăl ar avea cu 7 ani mai
2x 2y z 1 mult decât are, atunci vârsta
x z t 1
e) ; f) ; 1
2x y 2t 1 x y 2z 3 actuală a fiului mai mic ar fi din
3x 4y z 6 4x 2y 3z 1 6
vârsta tatălui. Peste 15 ani vârsta
x y 3 2x y z 3t 0 1
2x y 5 x 2y z 4t 0 fiului mai mare va fi din vârsta
2
g) ; h) .
3x y 6 3x y 4z 5t 0 tatălui. Să se determine vârsta fie-
4x 3y 1 x 6y 2t 0 căruia, dacă peste 18 ani cei doi
copii vor avea împreună vârsta
tatălui.
90
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
E4. Să se rezolve sistemele prin metoda 3 x y 2 z 2y x 1
lui Gauss şi să se discute:
2 x y 1 3 z y 1 x
x 3y 6z 4 b) ;
x y z 3 0
a) 3x y z 3 ;
x 2 y z z 1
6x 2y az b
x 2y z 1 3x 4z 2 2 y
b) 3x 5y 2z b . c) 5y 7z 4 x 4 ;
2x 3y az 1
11z 31y 47z 68
E5. Să se rezolve sistemele de ecuaţii x 4y z m 1 t 0
prin două metode: x y z t 0
d) .
2 x 2y 3z 11
2x y z 3t 0
5x 3y 6 5z 2x x 2y 3z t 0
a) ;
3 x z 15 y 5z
6 x y 11z 4 y
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
x y z 1
1. Se consideră sistemul de ecuaţii liniare: 3x 2y 2z 8 .
2x 3y 2z 4
a) Să se determine rangul matricei sistemului.
b) Să se rezolve sistemul de ecuaţii prin două metode.
x y 3z t 0
2x y z t 1
2. Să se rezolve prin metoda lui Gauss sistemul de ecuaţii: x 2y z 2t 3 .
x y z t 1
x 2y z 4t 0
x my z 1
x y mz 1
3. Să se studieze compatibilitatea sistemului de ecuaţii: , m R.
mx y z 1
x2 y2 z2 1
x y az at b
x ay az t b
4. Fie sistemul: , a, b R.
ax ay z t b
ax y z at b
i) Condiţia necesară şi suficientă ca sistemul să fie compatibil este:
a) a R \ 1, 1 ; b) a R \ 1 ; c) b 0; d) b 0, a 1; e) a 1, b 0.
91
Elemente de calcul matriceal şi sisteme de ecuaţii liniare • IV. SISTEME DE ECUAŢII LINIARE
ii) Condiţia necesară şi suficientă ca sistemul să fie compatibil simplu
nedeterminat este:
a) a R \ 1, 1 ; b) a 1; c) a 1; d) a 1; e) a 1, b 0.
Testul 2
1
4.
Se consideră matricele A aij , B bij , C 3
A B , A, B, C M 3 C , unde
aij
i i
min C j , A j , dacă i j
, bij max i, j , i, j 1, 2, 3 .
max Cij , A ij , dacă i j
a) Să se determine A B.
x
b) Să se rezolve sistemul A y B.
z
c) Să se determine X M 3 C , dacă X C B.
92
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
93
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
P4. Proprietatea de ordine totală
Dacă x, y R, atunci fie x y, fie y x.
P5. Proprietatea de compatibilitate cu operaţiile de adunare şi
înmulţire pe R :
• Dacă x, y R şi x y, atunci x a y a, a R.
• Dacă x, y R şi x y, atunci ax ay, a 0, .
În legătură cu relaţia de ordine x y pe R menţionăm şi următoarele rezultate:
P6. Axioma lui Arhimede
Pentru oricare număr x R există un număr întreg unic n Z,
astfel încât n x n 1.
Numărul n Z, cu această proprietate se numeşte partea
întreagă a lui x şi se notează cu x .
P7. Proprietatea de densitate a mulţimii Q
Dacă x, y R, x y, atunci există r Q, astfel încât x r y.
Proprietatea P7 arată că mulţimea Q a numerelor raţionale este
mulţime densă în R.
INTERVALE MĂRGINITE
Fie a, b R, a b numere reale şi A a , B b punctele asociate
acestora pe axa numerică. Se definesc următoarele mulţimi de numere reale.
1. Intervalul închis cu extremităţile a şi b:
a, b x R a x b
2. Intervalul deschis cu extremităţile a şi b:
a, b x R a x b
Imaginile geometrice pe axa numerică a intervalelor a, b , respectiv a, b
sunt segmentul închis AB , respectiv segmentul deschis AB , (figura 1).
– A(a) B(b) + – A(a) B(b) +
Figura 1
94
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
3. Intervalele semideschise cu extremităţile a şi b:
a, b x R a x b (închis la stânga, deschis la dreapta)
a, b x R a x b (deschis la stânga, închis la dreapta)
a b Figura 2
a b
INTERVALE NEMĂRGINITE
a x a x
Figura 3
95
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
INTERVALE SIMETRICE
– A O B + – A O B +
–a 0 –b Figura 5 –a 0 –b
Temă
1. Fie I R un interval. Să se arate că I este un interval simetric dacă şi
numai dacă x I rezultă x I.
2. Fie A R o mulţime cu proprietatea că x A x A. Rezultă că A
este interval simetric?
96
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Aşadar, a r, a r x R x a r şi
a r, a r x R
x a r .
Intersecţia şi reuniunea a două intervale centrate în a sunt intervale
centrate în a.
Exemplu
Intervalele 1, 3 şi 0, 4 sunt centrate în a 2 şi au intersecţia 1, 3 , iar
reuniunea 0, 4 , ambele centrate în 2.
Temă
1. Fie I1 , I2 două intervale centrate în a R, diferite. Să se arate că
I1 I2 , I1 I2 I1 , I2 .
2. Fie n N* şi I1 , I2 , ..., In intervale centrate în a R. Să se arate că
reuniunea şi intersecţia lor sunt intervale centrate în a.
TEOREMA 1
Dacă x 0 R şi I R este un interval deschis care conţine pe x 0 , atunci
există un interval centrat în x 0 , inclus în I.
Demonstraţie – +
Fie I a, b .
a x0 b
Notăm cu min b x 0 , x 0 a . Figura 7
Atunci intervalul I x 0 , x 0 a, b şi este centrat în x 0 .
3 MULŢIMI MĂRGINITE
3.1. MAJORANŢI, MINORANŢI
Fie A R, o mulţime nevidă de numere reale.
DEFINIŢII
Numărul real m se numeşte minorant al mulţimii A, dacă m a, a A.
Numărul real M se numeşte majorant al mulţimii A, dacă a M, a A.
– minorant M +
Figura 1
m A majorant
DEFINIŢII
O mulţime A R se numeşte minorată sau mărginită inferior dacă
are cel puţin un minorant.
97
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
O mulţime A R se numeşte majorată sau mărginită superior dacă
are cel puţin un majorant.
O mulţime A R se numeşte mărginită dacă este mărginită inferior şi
mărginită superior.
TEOREMA 2
Mulţimea A R este mulţime mărginită dacă şi numai dacă există
M 0, , astfel încât x M, x A.
Demonstraţie
Dacă x M, x A, atunci M x M, x A, deci –M este
minorant pentru A, iar M este majorant pentru A. Aşadar, mulţimea A este
mulţime mărginită.
Reciproc
Fie a, b R, astfel încât a x b, x A. Luând M max a , b se
obţine că x M, x A.
minoranţi 0 1 majoranţi
Figura 2
c) Pentru mulţimea A, mulţimea minoranţilor este M1 , 1 , iar
mulţimea majoranţilor este M2 5, , figura 3.
M1 M2
minoranţi –1 1 3 5 majoranţi
Figura 3
2. Să se arate că mulţimea N a numerelor naturale este minorată, dar
nu este majorată.
Soluţie
Un minorant al mulţimii N este numărul 0, sau oricare număr real
negativ.
98
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Să arătăm că nici un număr real nu poate fi majorant pentru mul-
ţimea N. Pentru demonstraţie folosim metoda reducerii la absurd. Presu-
punem că există M R majorant al mulţimii N. Atunci n M, n N.
N
0 1 2 m0 M m 0 1
minoranţi
Figura 4
DEFINIŢII
O mulţime A R se numeşte nemărginită inferior dacă nu are nici
un minorant.
O mulţime A R se numeşte nemărginită superior dacă nu are nici
un majorant.
Exemple
• Mulţimea N este nemărginită superior.
• Mulţimile Z, Q, R sunt nemărginite atât superior, cât şi inferior.
OBSERVAŢII
O mulţime A R este nemărginită superior dacă, pentru oricare x R,
există cel puţin un element a A, astfel încât x a.
O mulţime A R este nemărginită inferior dacă pentru oricare număr
real x R, există cel puţin un element a A, astfel încât a x.
99
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
DEFINIŢII
Numărul real m se numeşte margine inferioară a mulţimii A R, dacă
este minorant al mulţimii A şi este cel mai mare minorant al mulţimii A.
Numărul real M se numeşte margine superioară a mulţimii A R dacă
este majorant al mulţimii A şi este cel mai mic majorant al mulţimii A.
Exemplu
Fie A 0, 1 .
0 A 1
M1 M2
100
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
OBSERVAŢII
sup N , inf Z , sup Z , inf Q , sup Q ,
inf R , sup R .
Referitor la simbolurile şi se acceptă următoarele reguli de calcul:
• a şi a , a R;
• a şi a , a R;
• şi ;
, dacă a 0 , dacă a 0
• a ; • a ;
, dacă a 0 , dacă a 0
• ; ; ;
a a
0, a R; • ; 0.
• 0 şi
Referitor la relaţiile de ordine se acceptă că:
; a şi a, a R.
Nu se atribuie nici un sens expresiilor:
; ; 0 ; ; 1 ; 1 şi .
0
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se scrie cu ajutorul relaţiei de E2. Să se determine x R pentru care in-
inegalitate: tervalele date sunt intervale simetrice:
a) x 3, 7 ; b) x 2, 3 ; a) 3, x ; b) x 1, 5 ; c) 2x 1, 7 ;
c) x 2, ; d) x , 3 . x 3 2x
d) x2 , 2x 1 ; e) , .
x 1 x 2
101
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
E3. Se consideră intervalul E6. Să se arate că următoarele mulţimi
1 1 sunt mărginite:
In 1 , 5 , n N* .
n n
a) A sin n n N* ;
Să se determine:
a) I3 I4 şi I3 \ I4 ; b) In N. n
b) A n N* ;
n 1
E4. Să se determine în funcţie de x R ,
x 1
intersecţiile de intervale: c) A x , 1 ;
a) I1 1, 3 şi I2 x, x 1 ; x 3
b) I1 3, x 1 şi I2 x 2, 5 ;
d) A x R
x 1 2 ;
x 3x 1
c) I1 ,
x 1 x 5
şi I2 , .
e) x R x x 1 1 .
2 4 3 2
E5. Să se determine mulţimile de mi- E7. Să se arate că următoarele mulţimi
noranţi şi de majoranţi pentru sunt nemărginite:
mulţimile:
a) A n2 1 n Z ;
a) 1, 3 ; b) A 3, ;
b) A 1 n
n nN ;
c) A x R x2 4 ;
1 c) A tg x x , ;
d) A x 0, 1 ; 2 2
x
1 n n 2
x 1
e) A x R 0 . d) A n N .
n1
2
x 4
APROFUNDARE
A1. Pentru care valori ale lui x R A4. Fie A, B R două mulţimi mărgi-
următoarele intervale sunt mulţimi nite. Să se arate că mulţimile A B,
nevide: A B, A \ B sunt mulţimi mărginite.
a) I 2x 1, 1 3x ;
1
x 1 x 1 2 A5. Fie A n N* . Să se arate că
b) I , ; c) I , ? n
x 1 x x 1 x 2
inf A 0 şi sup A 1.
A2. Să se determine intersecţia inter-
1
valelor: A6. Să se arate că dacă A n Z* ,
x 1 x 1 2 n
I1 , , I2 , .
x 1 x x 1 x 2 atunci inf A 1 şi sup A 1.
A7. Să se determine inf A , sup A
A3. Să se stabilească valoarea de adevăr
a propoziţiilor: pentru mulţimile:
a) Orice mulţime finită este mărgi- n
a) A n N* ;
nită. n 1
b) Orice submulţime a unei mulţimi
mărginite este mulţime mărginită.
b) A x2 x x 1, 1 ;
c) Dacă mulţimea A R este măr- 2x
ginită superior, atunci orice sub- c) A 2 x R ;
mulţime a sa este mărginită inferior. x 1
102
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
d) A , 2 ;
f) A x R 2x 4x 6 ;
e) A x Z x 2 3 ; g) A x R
2 3x 9x 90 .
DEZVOLTARE
D1. Fie A R o mulţime nevidă şi m R. D3. Fie A, B R două mulţimi nevide
Să se arate că m inf A , dacă: şi mărginite. Să se arate că:
a) m x, x A; a) inf A B min inf A , inf B ;
b) 0, există un element x A, b) sup A B
astfel încât x m . max sup A , sup B .
V
x 0 a, b V
– a b +
x0 Figura 1
Exemple
• Mulţimile 1, 1 , 1, 1 , 1, , , 2 sunt vecinătăţi pentru x 0.
• Mulţimile 2, 3 4 , 2, 3 4, 8 sunt vecinătăţi pentru x 1, dar nu
sunt vecinătăţi pentru x 4.
OBSERVAŢII
1. Un punct x 0 R are oricât de multe vecinătăţi. Vom nota mulţimea
vecinătăţilor lui x 0 cu V x 0 .
103
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
OBSERVAŢIE
• Intersecţia unui număr finit de vecinătăţi ale lui x 0 R este vecinătate a
lui x 0 , dar intersecţia unui număr infinit de vecinătăţi ale lui x 0 poate
să nu mai fie vecinătate a lui x 0 .
Exemple
1 1
1. Fie Vn 1 , 1 V 0 , n 1. Avem Vn 1, 1 , care este
n n n 1
vecinătate pentru x 0.
1 1
2. Fie Vn , V 0 , n 1. Rezultă că Vn 0 , care nu este
n n n 1
vecinătate a lui x 0.
TEOREMA 3 (teorema de separare)
Fie x, y R puncte diferite de pe dreapta reală. Atunci există vecină-
tăţile V V x şi U V y , astfel încât V U .
Demonstraţie
Fie x y. Intervalul I x, y este mulţime V U
nevidă, deci există cel puţin un punct c x, y .
x c y
Luând V V x , V , c şi UV y , U c, , Figura 2
vom avea V U , (figura 2).
104
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
PUNCTE DE ACUMULARE ALE UNEI MULŢIMI
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se precizeze care dintre următoa- E3. Fie A 2, 3 . Să se arate că mulţi-
rele mulţimi sunt vecinătăţi ale lui 0:
mea A este vecinătate pentru fiecare
a) V1 1, 3 ; b) V2 1, 0 0, 1 ; punct al ei.
c) V3 0, ; d) V4 4, 0 ;
E4. Să se determine punctele de acumu-
e) V5 Z ; f) V6 Q ; g) V7 R ;
lare în R pentru mulţimile:
h) V8 R \ Z. a) A 0, 2 ;
E2. Care dintre următoarele mulţimi b) A 0, 1 ;
sunt vecinătăţi pentru :
c) A 3, 5 ;
a) V1 1, , V2 3, ,
d) A , 1 ;
V3 1, 3 10, ,
e) A 1, 3 4, 5 ;
V4 , 1 5, ;
f) A 4, 8 \ 5 ;
b) V5 N, V6 Z , V7 Q , V8
g) A 1, 0 0, 1 1, 2 .
R \ Z , V9 R \ Q ?
105
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
APROFUNDARE
A1. Să se demonstreze proprietăţile P2 , A4. Să se arate că un interval I R este
deschis dacă şi numai dacă este veci-
P3 , P4 ale vecinătăţilor.
nătate pentru oricare punct al său.
A2. Să se arate că următoarele mulţimi A5. Să se determine punctele de acu-
A R nu sunt vecinătăţi pentru
mulare în R pentru mulţimile:
oricare punct x0 A : a) A N; b) A Z ; c) A Q ;
a) A N; b) A Z ; c) A Q ; d) A R ; e) A R \ Q ; f) A R \ Z.
d) A R \ Q.
A6. Să se determine punctele de acu-
A3. Să se arate că următoarele mulţimi mulare în R pentru mulţimile:
sunt vecinătăţi pentru fiecare punct
1 n
al lor: a) A sin n N* ;
2n 4
a) A R \ 0 ; b) A R \ N;
n n
n b) A cos n N* ;
c) A R \ Z ; d) A 0, n 1 ; n 1 6
n 1
1 1 1n n N* .
e) , 1 \ 0, 1 . c) A 1
n 1 n n n
DEZVOLTARE
D1. Fie A, B R două mulţimi nevide b) A B ' A ' B ' .
şi A ', B ' mulţimile punctelor de c) A B ' A ' B ' .
acumulare. Să se arate că:
a) A B A ' B ';
106
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
De aceea, în acest paragraf se va face o actualizare sumară a elementelor
esenţiale legate de funcţiile numerice particulare cunoscute, precum şi unele
completări.
FUNCŢII POLINOMIALE
Funcţia f : R R, f x a n x n a n 1 x n 1 ... a1 x a0 , unde a n , a n 1 , ...,
a1 , a0 R, a n 0, n N, se numeşte funcţie polinomială de gradul n.
Cazuri particulare
a) Pentru n 0 se obţine funcţia constantă f : R R, f x a0 . Aceasta
este funcţie monotonă pe R şi mărginită.
b) Pentru n 1 se obţine funcţia de gradul I, f : R R,
f x a1 x a0 . Funcţia de gradul I este strict monotonă pe R, bijectivă,
inversabilă şi nemărginită. Aceste proprietăţi se pot desprinde şi din imaginea
geometrică a graficului său, reprezentat de o dreaptă.
y y a1 < 0
a1 > 0
a B 0, a0 B 0, a0 a
A 0 , 0 A 0 , 0
a1 a
1
Figura 1 O x Figura 2 O x
FUNCŢII RAŢIONALE
Fie f, g : R R două funcţii polinomiale de gradul n, respectiv de
gradul m şi D x R g x 0 .
f x
Funcţia h : R \ D R, h x se numeşte funcţie raţională.
g x
Cazuri particulare
• Atunci când funcţia polinomială g este constantă, funcţia raţională h
este funcţie polinomială.
107
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Aşadar, funcţiile polinomiale sunt cazuri particulare de funcţii raţionale.
• Dacă f, g : R R, f x 1, g x x n , n N, atunci se obţine funcţia raţi-
1
onală h : R* R, h x x n (funcţia putere cu exponent întreg negativ).
x n
a n n am
1 1
• Pentru sau se obţin funcţiile f, g : 0, R,
2 3
f x x, respectiv g x x, adică funcţia radical de ordinul 2, respectiv 3.
3
1
Mai general, pentru , n N* \ 1 y
f x n x
n
se obţine funcţia radical de ordinul n,
1
f : 0, R, f x n x. Funcţia radical de
ordinul n este strict crescătoare pe 0, , O 1 x
este concavă şi nemărginită, (figura 3). Figura 3
Funcţia f : R R, f x n x, unde y f x n x , n 2k 1
n N, este număr impar, n 1, se numeşte
funcţia radical pentru n impar. Imaginea 1
geometrică a graficului ei este redată în –1
figura 4. 1 x
Lectura grafică confirmă următoa- –1
Figura 4
rele proprietăţi:
• este strict crescătoare pe R;
• este convexă pe , 0 şi este concavă pe 0, ;
• este bijectivă;
• este impară.
108
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
FUNCŢIA EXPONENŢIALĂ
y a 0, 1 a 1 y
A 0, 1 A 0, 1
O x O x
Figura 5
FUNCŢIA LOGARITMICĂ
A 1, 0
O x O A 1, 0 x
Figura 6
109
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
110
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Proprietăţi ale funcţiilor tangentă şi cotangentă:
• sunt funcţii periodice cu perioada principală T :
tg x tg x, x R \ 2k 1 k Z ,
2
ctg x ctg x, x R \ k k Z ;
• sunt funcţii impare:
tg x tg x, x R \ 2k 1 k Z ,
2
ctg x ctg x, x R \ k k Z ;
• sunt funcţii surjective şi nu sunt funcţii injective;
• sunt funcţii nemărginite;
• nu sunt funcţii strict mo- y tg y ctg
notone pe domeniul de existenţă;
• sunt strict monotone pe
orice interval din domeniul de
existenţă; 2
Curbele reprezentative ale O x O x
graficelor celor două funcţii sunt 2 2
redate în figura 8 pe intervalul
2 , 2 , respectiv 0, . Figura 8
FUNCŢIILE ARCSINUS ŞI ARCCOSINUS
Funcţiile f : 1, 1 , , f x arcsin x, şi g : 1, 1 0, ,
2 2
g x arccos x, reprezintă funcţiile arcsinus şi arccosinus.
Curbele reprezentative ale graficelor funcţiilor arcsinus şi arccosinus
sunt redate în figura 9.
y
arcsin y
2
arccos
3
5 6
4 3 4
1 6 2 3
3
–1 2 2 2
O 1
1 2 3 x 3
2 2 2 4
6
6
4
3
–1 3 2 1 O 1 2 3 1 x
2
2 2 2 2 2
2 Figura 9
111
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Proprietăţi ale funcţiilor arcsin, arccos:
• sunt funcţii bijective;
• sunt funcţii mărginite:
arcsin x , , x 1, 1 şi arccos x 0, , x 1, 1 ;
2 2
• sunt funcţii strict monotone pe intervalul 1, 1 : funcţia arcsinus
este funcţie strict crescătoare pe intervalul 1, 1 , iar funcţia arccosinus
este funcţie strict descrescătoare pe 1, 1 ;
• arcsinus este funcţie impară: arcsin x arcsinx, x 1, 1 ; arccosinus
nu este nici funcţie pară, nici funcţie impară;
• arcsinus este funcţie concavă pe 1, 0 şi convexă pe 0, 1 ;
• arccosinus este funcţie convexă 1, 0 şi concavă pe 0, 1 .
Funcţia f : R , , f x arctg x reprezintă funcţia arctangentă.
2 2
Funcţia g : R 0, , f x arccotg x reprezintă funcţia arccotangentă.
Curbele reprezentative ale graficelor funcţiilor arctg şi arcctg sunt
redate în figura 10.
y y
2
4 3 4
arcctg
–1 1 2
O x
4 arctg 4
2 –1 O 1 x
Figura 10
112
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
• sunt funcţii strict monotone pe R : funcţia arctg este funcţie strict
crescătoare pe R, iar funcţia arcctg este funcţie strict descrescătoare pe R;
• funcţia arctg este funcţie impară: arctg x arctg x, funcţia
arcctg nu este nici funcţie impară, nici funcţie pară;
• funcţia arctg este convexă pe , 0 şi concavă pe 0, ;
• funcţia arcctg este concavă pe , 0 şi convexă pe 0, .
DEFINIŢIE
Funcţiile constante, funcţiile polinomiale, funcţiile raţionale, funcţia putere
(cu exponent natural, întreg, raţional sau real), funcţia exponenţială, funcţia
logaritmică şi funcţiile trigonometrice sunt numite funcţii elementare.
6 LIMITE DE ŞIRURI
6.1. ŞIRURI CARE AU LIMITĂ FINITĂ
Problemă rezolvată NE REAMINTIM!
Fie an un şir de numere reale cu termenul • O funcţie f : N * R
n se numeşte şir de
general an , n N* . numere reale.
n 1
• Numărul f n an ,
a) Să se determine câţi termeni ai şirului a n
n N * se numeşte
9 11 termenul general al
sunt în afara vecinătăţii V , a lui 1.
10 10 şirului.
999 1001
b) Să se arate că în afara vecinătăţii V , a lui 1 se află
1000 1000
un număr finit de termeni ai şirului.
c) Fie > 0 şi V 1 , 1 o vecinătate a lui 1. Să se arate că în
afara vecinătăţii V se află un număr finit de termeni ai şirului a n .
Soluţie
9 11
a) Din condiţia an se obţine 9 < n. Aşadar a n V pentru
10 10
n 10, iar termenii a1 , a2 , ,a9 sunt în afara vecinătăţii V.
999
b) Dacă a n V, rezultă că a n şi se obţine n > 999. Aşadar în
1000
afara vecinătăţii V se află primii 999 de termeni ai şirului a n .
113
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
c) Să aflăm mai întâi câţi termeni Figura 1 V 1
aparţin vecinătăţii V 1 , 1 . ( )
0 a1 a2 ... a9
Din condiţia 1 a n 1 se obţine
1 V 1
n 1. ( )
0 a1 a2 ... a999
• Dacă 1, atunci toţi
termenii şirului a n aparţin vecină- V 1
tăţii V. (
)
• Dacă < 1, pentru numărul na- 0 a1 a 2
... a n
1 – 1
1
tural n , termenii a1 , a2 ,,an În afara vecinătăţii V se află un
număr finit de termeni pentru > 0.
nu aparţin lui V, iar dacă n n , avem că a n V.
Din problema rezolvată anterior se observă că în afara oricărei
vecinătăţi V a lui 1, există un număr finit de termeni ai şirului a n .
Aşadar, orice vecinătate V V 1 , conţine toţi termenii şirului a n
cu excepţia unui număr finit de termeni ai acestuia.
De asemenea, dacă 0, atunci condiţia ca a n V 1 , 1 este
echivalentă cu a n 1 , sau, altfel spus d a n ; 1 .
Pentru > 0 foarte mic avem că distanţa d a n ; 1 este suficient de
mică, putând să considerăm că de la un anumit rang, n 0 N* , termenii a n
pot fi aproximaţi cu 1. Vom spune astfel că şirul a n admite pe 1 ca limită.
DEFINIŢIE
Un număr R se numeşte limita şirului a n dacă în afara oricărei
vecinătăţi a lui se află un număr finit de termeni ai şirului.
n n
a n , cu termenul general an , putem scrie 1 lim .
n 1 n n 1
Probleme rezolvate
2n 1
1. Să se arate că 2 lim .
n n 1
Soluţie
Trebuie să arătăm că în afara oricărei vecinătăţi V V 2 există un
număr finit de termeni ai şirului. Este suficient să considerăm vecinătăţi
centrate în 2, V 2 , 2 , cu > 0.
114
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
2n 1 2n 1
Din condiţia V, se obţine: 2 2 , de unde
n 1 n 1
3 2
n . (1)
2
• Pentru , relaţia (1) este adevărată pentru oricare n N* , deci
3
în afara vecinătăţii V nu se află nici un termen al şirului.
2 3 2
• Pentru şi n 1, avem n n , deci în afara vecină-
3
2n 1
tăţii V se află termenii a1 , a2 , ,a n , în număr finit. Aşadar, 2 lim .
n n 1
n2
2. Să se arate că lim 2.
n n 3
Soluţie
Trebuie arătat că există cel puţin o vecinătate V a lui 2 în afara căreia
se află un număr infinit de termeni.
3 n2 3 n2
Fie V , 3 . Deoarece 1 , n N* , avem că V,
2 n3 2 n3
n N* , deci toţi termenii şirului sunt în afara vecinătăţii V. Aşadar,
n2
2 lim .
n n 3
OBSERVAŢII
1. Numărul R nu este limita şirului a n dacă există cel puţin o vecinătate
V V în afara căreia se află un număr infinit de termeni ai şirului.
2. Există şiruri de numere reale care nu au limită.
Exemplu
Fie a n şirul cu termenul general a n 1 . Atunci a2n 1, a2n 1 1,
n
V V se află toţi termenii şirului cu excepţia unui număr finit dintre aceştia.
Deosebim situaţiile:
• , 1 . Pentru V , 0 , a2n V, n N* .
• 1, 1 . Pentru V 1, 1 , a n V, n N* .
• 1, . Pentru V 0, , a2n 1 V, n N* .
Figura 2
În concluzie, nici un număr real a2n 1 a2n
nu poate fi limită a şirului a n . ( ) ( )
–1 O 1
115
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
DEFINIŢII
Şirul an are limita , dacă în afara oricărei vecinătăţi a lui se
află un număr finit de termeni ai şirului.
Şirul a n are limita –, dacă în afara oricărei vecinătăţi a lui – se
află un număr finit de termeni ai şirului.
Probleme rezolvate
n2
1. Fie a n un şir cu termenul general a n , n 1. Să se arate că
n 1
lim a n şi lim a n .
n n
Soluţie
Fie V a, , a > 0, o vecinătate a lui . Din condiţia a n V,
n2 1
rezultă că a, de unde n 1 a. Dacă m a 2, pentru
n 1 n 1
n m, rezultă că a n a, deci în afara vecinătăţii V se află un număr finit
de termeni: a1 , a2 , ,a m 1 . Rezultă că lim a n .
n
Soluţie
Să presupunem că lim a n şi R. Atunci în afara vecinătăţii
n
Pentru m max a n1 , a n2 , , a np , 1 , în vecinătatea V , m a
lui se află toţi termenii şirului a n . Dar a n fiind nemărginit superior,
116
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
există cel puţin un termen a n0 , astfel că a n0 m. Contradicţie. Aşadar
R. Rezultă astfel că în oricare vecinătate a lui se află toţi termenii
şirului a n , mai puţin un număr finit de termeni, deci lim a n .
n
Temă
Să se arate că următoarele şiruri au limita infinită:
n2 1
a) an 2n 7; b) an 3n2 2; c) an ;
n1
n3
d) an ; e) an n n2 .
n1
117
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
DEFINIŢII
Şirurile de numere reale care au limită finită se numesc şiruri convergente.
Şirurile de numere reale care au limita , – sau nu au limită se
numesc şiruri divergente.
Se observă uşor că un şir de numere reale care nu este convergent este
şir divergent. Aşadar, oricare şir de numere reale este sau şir convergent
sau şir divergent.
Exemple
n
Şirul a n , a n este şir convergent având limita lim a n 1.
n 1 n
2 2
n n
Şirurile cu termenii generali: an 1 , bn
n
, cn sunt şiruri divergente.
n 1 n 1
DEFINIŢIE
Fie an un şir de numere reale şi : N* N* o funcţie strict crescă-
toare. Şirul a n se numeşte subşir al şirului a n .
Exemple
Dacă a n este şirul cu termenul general a n n, atunci şirurile a2n 1 ,
a2n , a3n , a10n 3 , n 1 sunt subşiruri ale şirului a n .
TEOREMA 5
Fie a n un şir de numere reale şi lim a n . Atunci orice subşir al
n
TEOREMA 6
Fie a n un şir de numere reale. Dacă toate subşirurile şirului a n au
aceeaşi limită R, atunci şirul a n are limită şi lim a n .
n
Demonstraţie: (Temă)
118
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Problemă rezolvată
Fie a n un şir de numere reale, astfel încât subşirurile a2n şi a2n 1
au aceeaşi limită, R. Să se arate că lim a n .
n
Soluţie
Fie a
n
un subşir oarecare al şirului an . Atunci a
n
poate
conţine numai termeni ai subşirului a2n , numai termeni ai subşirului
a2n 1 sau termeni ai ambelor subşiruri. În fiecare caz, conform teoremelor
anterioare, lim a n . Aşadar toate subşirurile şirului
n
an au aceeaşi
limită şi, în consecinţă, lim a n .
n
TEOREMA 7
Fie an un şir de numere reale cu limita R. Atunci, prin
înlăturarea sau adăugarea unui număr finit de termeni se obţine un
şir cu aceeaşi limită .
Demonstraţie Figura 3
Într-adevăr, dacă V V , V
bi1 bi2 ... bik b j1 b j2 ...
atunci înlăturarea sau adăugarea ( )
unui număr finit de termeni nu În afara lui V, sunt mai puţini termeni
modifică faptul că în afara veci- sau mai mulţi, dar tot în număr finit.
nătăţii V se află un număr finit de
termeni.
OBSERVAŢIE
• Fie an un şir de numere reale care are limita R. Prin adăugarea unui
număr infinit de termeni, şirul obţinut are aceeaşi limită sau nu are limită.
Exemple
1 2
bn 1
n
• Fie an şi , n 1. Se observă uşor că b2n an şi
n n
2
b2n 1 . În acest caz, prin adăugarea termenilor b2n 1 , n 1, s-a obţinut un
2n 1
şir cu aceeaşi limită: lim an lim bn 0.
n n
caz, noul şir bn nu mai are limită, deoarece are două subşiruri cu limite diferite.
119
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
OBSERVAŢII
1. Reciproca acestei teoreme nu este adevărată.
De exemplu, pentru şirul cu termenul general a n 1 , avem că
n
echivalente:
a) 0; b) lim a n 0.
n
1 1
TEOREMA 9
Orice şir convergent este mărginit. –
( )
Demonstraţie Figura 4
a lui se află toţi termenii şirului cu excepţia unui număr finit dintre aceştia.
În particular, în afara vecinătăţii V 1 , 1 se află un număr
finit de termeni: a n1 , a n2 , , a np . Luând M max an1 , an2 , , a np , 1 ,
toţi termenii şirului sunt în intervalul M, M , deci şirul este mărginit.
OBSERVAŢII
1. Reciproca teoremei nu este adevărată.
Într-adevăr, şirul a n , a n 1 este mărginit, dar nu este convergent.
n
120
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
3. Dacă un şir este nemărginit sau are un subşir nemărginit, atunci şirul
este divergent. Aşadar, condiţia de mărginire este condiţie necesară
pentru ca un şir să fie convergent.
Demonstraţie
Folosim metoda reducerii la absurd.
Presupunem că a 0. Din relaţia a lim a n , rezultă că orice
n
OBSERVAŢII
1. Rezultatul este adevărat şi dacă şirul are limită şi conţine termeni
pozitivi, începând de la un rang n 0 N* .
2. Dacă şirul a n are limită, conţine o infinitate de termeni negativi, dar
are un subşir a n cu termeni pozitivi, atunci lim a n 0.
n
3. Dacă şirul an are limită şi toţi termenii săi sunt negativi, atunci
lim a n 0.
n
121
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Demonstraţie
Fie a lim a n , b lim bn . Deosebim cazurile:
n n
OBSERVAŢIE
• Dacă pentru şirurile a n şi bn există relaţia a n b n , n N* , nu
rezultă că lim a n lim b n .
n n
Exemplu
1 1
Fie a n şi bn cu a n , bn . Se observă că a n bn , n N, dar
n n
lim a n 0 lim bn .
n n
CONSECINŢA 1
Fie a n un şir de numere reale convergent şi numerele a, b R, astfel
încât a a n b, n N* . Atunci a lim a n b.
n
Demonstraţie
Se consideră şirurile x n , y n astfel încât x n a, y n b şi vom avea
x n a n şi a n y n . Conform teoremei 11 se obţine rezultatul cerut.
122
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
CONSECINŢA 2
Fie a n un şir crescător de numere reale şi lim a n .
n
Atunci a n , n N . *
Demonstraţie
• Dacă , rezultatul este evident.
• Dacă R, din monotonia şirului an se obţine că a n a m ,
m, n N , n m. Prin trecere la limită după m se obţine că:
*
an lim an lim am , n N* .
m m
Temă
Enunţaţi un rezultat analog pentru şirurile descrescătoare.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că şirurile an sunt b) Există un rang n0 N, astfel
divergente dacă: încât an 0, n n0 ?
n
a) an 1 1 ; b) an sin
n
;
2 E4. Fie a n un şir cu termenul general
2n2 2n 6
c) an . an .
n3 2n 3
a) Să se arate că lim an 1.
a n 1
n 1
E2. Fie , n 1. Se poate n
n Rezultă că R \ Q ?
a) Să se arate că lim an 1.
n
APROFUNDARE
A1. Se consideră şirurile an şi bn A2. Să se arate că şirul a n cu termenul
care au aceeaşi limită . Să se n
a bn n 1 , n par
arate că şirul cn , cn n general an
2
n 1 , n impar
1 n n 2
a n bn are limita .
are limita 1.
2
123
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A3. Şirul an are termenii a2n 0 şi A6. Se consideră şirul an , astfel încât
a2n 1 0 pentru oricare n N . * verifică una din condiţiile:
a) Poate fi convergent acest şir? a) an 1 an 1 1 0, n N* ;
b) Poate avea acest şir limita ? b) an 1 an 1 2 0, n N* .
Dar ?
Rezultă că şirul an este con-
A4. Se consideră şirul an , astfel încât
vergent? (Olimpiadă locală, 1993)
a2n 3, n N* şi lima2n1 3. Este
n
A7. Se consideră şirul an , astfel încât
convergent şirul an ?
subşirurile a5n
a2n1 , a2n şi
A5. Fie a n un şir, astfel încât subşi-
au limită. Să se arate că şirul a n
rurile a3n , a3n1 şi a3n2 au
are limită.
aceeaşi limită. Să se arate că şirul
an are limită.
DEZVOLTARE
D1. Din a n un şir de numere reale şi c) Dacă R * , să se arate că există
lim an . Să se arate că dacă se n0 N* , astfel încât an 0, n N* ,
n
schimbă ordinea termenilor şirului n n0 .
an , noul şir are aceeaşi limită.
D3. Fie an un şir de numere reale,
D2. Fie a n un şir de numere reale şi astfel încât lim an , R
n
lim a n .
n şi an , n N* . Să se arate că
a) Dacă 0, să se arate că există termenii şirului se pot rearanja,
n0 N* , astfel încât an 0, n N* , astfel încât să se obţină un şir
crescător.
n n0 .
b) Dacă 0, să se arate că există D4. Şirul an are limită R. Dacă
n0 N , astfel încât an 0, n N ,
* *
a2n 0 şi an an 1 0, n N * , să
n n0 . se determine .
124
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
număr finit de termeni ai şirului a i1 a i2 ... a i p V an a j1 a j2 ... a jk
a n . Aceasta înseamnă că există ( )
–
un rang n , depinzând de , Figura 1
OBSERVAŢII
Numărul R este limită a şirului an , dacă pentru 0, inecuaţia
a n , cu necunoscuta n, are un număr finit de soluţii.
Numărul R nu este limită a şirului a n dacă există 0 astfel încât
inecuaţia a n , cu necunoscuta n, are un număr finit de soluţii sau,
altfel spus, inecuaţia a n are o infinitate de soluţii.
125
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Exerciţii rezolvate
2n 1
1. Să se arate că lim 2.
n n 1
Temă
Soluţie
Să se arate că:
3 2n
Fie 0. Din relaţia a n 2 , rezultă că , • lim 2;
n 1 n n 5
3 3n 1 3
de unde n 1. Dacă 3 se poate lua n 1, iar • lim
n 2n 1
;
2
1 n
3 • lim 1.
pentru 3, se poate lua n şi se obţine n n 1
a n 2 , n n , deci lim a n 2.
n
3n
2. Să se arate că lim 4.
n n 1
Soluţie Temă
n4 Arătaţi că:
an 4 1, n N* . Aşadar pentru 1 se 4n
n 1 • lim 1;
n 2n 1
obţine că inecuaţia a n 4 1 are o infinitate de soluţii.
n 1
• lim .
Aşadar, lim a n 4. n 2n 1 3
n
astfel încât a n , n n .
b) lim a n , dacă şi numai dacă 0, există un rang n N* ,
n
126
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Reciproc
Dacă V V , atunci există V1 , , cu 0, astfel încât
V1 V. Conform ipotezei există n N* , astfel încât a n , n n .
Dar această condiţie este evident echivalentă cu an V1 , n n şi
astfel, în afara vecinătăţii V1 , deci şi a lui V, se află un număr finit de
termeni. În consecinţă lim a n .
n
Aplicaţie
Fie a n un şir de numere reale nenule şi lim a n 0.
n
1
lim .
n a
n
Demonstraţie
a) Se poate considera că a n 0, n N* , deoarece prin îndepărtarea
unui număr finit de termeni a1 , a 2 , ..., an0 ai şirului an , limita şirului
1
nu se modifică.
an
Deoarece lim a n 0, atunci pentru oricare 0, există n N* ,
n
1 1
astfel încât a n , n n . Se obţine , n n . Aşadar, folosind
an
1
criteriul cu pentru limite infinite rezultă că lim .
n an
b) Se arată analog punctului a).
1 1
Convenţii de scriere: , .
0 0
127
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Folosind criteriul cu , să se arate că: n3 2n
c) lim ;
3n 2 2
n n 3n 1
a) lim 3;
n n 4
3n2
2n2 3n d) lim .
n n 3
b) lim 2 2;
n n 4n 1
DEZVOLTARE
D1. Fie xn un şir de numere reale D4. Fie an un şir de numere reale. Să
pozitive şi lim xn . Folosind cri- se arate că şirul an este conver-
n
teriul cu , să se arate că: gent dacă şi numai dacă 0,
a) dacă 1, atunci lim ln xn 0; există un rang n N* , astfel
n
b) dacă , atunci încât am an , m, n n( ).
lim ln xn ; (Criteriul lui Cauchy).
n
128
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Dacă a n şi bn sunt două şiruri de numere reale, avem:
• a n b n a n bn , (suma a două şiruri);
• a n b n a n bn , (diferenţa a doua şiruri);
• a n b n a n bn , (produsul a două şiruri);
• a n a n , R, (înmulţirea cu un număr real);
•
an an , dacă b n 0, n N* , (câtul a două şiruri).
bn bn
Atunci:
a) şirul a n bn este convergent şi lim an bn lim an lim bn ;
n n n
astfel încât a n a şi b n b , n n( ).
2 2
Atunci: a n b n a b a n a b n b a n a b n b
2 2
, n n( ), de unde rezultă că lim an bn a b.
n
b) Avem:
a n b n ab a n a b n b n b a a n a b n b n b a . (1)
Şirurile a n şi bn , fiind convergente sunt şi mărginite, deci există
M 1 , M 2 0, , astfel încât a n M 1 , b n M 2 , n N * .
Alegem M max{M1 , M2 } şi rezultă că a n M, b n M, n N * .
Fie 0. Deoarece a lim a n şi b lim bn pentru 1 există un
n n 2M
rang n N * , astfel încât:
a n a 1 şi b n b 1 , n n . (2)
2M 2M
129
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Din relaţiile (1) şi (2) se obţine:
a n bn ab M M , n n .
2M 2M
Aşadar lim a n bn ab.
n
OBSERVAŢII
În particular, se obţin următoarele rezultate pentru şirurile convergente:
1. lim a n b n lim a n lim b n ; 2. lim a n lim a n ;
n n n n n
n
n
3. lim a n lim a n , R; 4. lim a n b n lim a n lim b n ;
n n n
Problemă rezolvată
Fie a n şi bn două şiruri convergente şi a lim a n , b lim bn . Să se
n n
arate că:
a) şirul c n , cn max{a n , bn } este convergent şi lim c n max{a, b};
n
Soluţie
a n bn a n bn
a) Se are în vedere că max{a n , bn } , de unde:
2
lim c n lim
n n
a n bn a n bn
2
1
lim a n lim bn lim(a n b n )
2 n n n
ab ab
max{a, b}.
2
a n bn a n bn
b) Se are în vedere relaţia: min{a n , bn } .
2
TEOREMA 15
Fie a n , bn şiruri de numere reale convergente şi a lim a n ,
n
a
b lim bn . Dacă b n , b R * , n N* , atunci şirul n este şir conver-
n
bn
a lim an
gent şi lim n n .
n
bn lim
n
bn
(Limita câtului este egală cu câtul limitelor.)
130
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
OBSERVAŢII
1. Dacă an este un şir de numere reale nenule, convergent şi
.
p
lim a n a R * , atunci pentru oricare p Z, lim a n lim a n
p
n n n
1 1 REŢINEM!
lim 0.
n
n p
, a 0,
Mai general, dacă a 0, , atunci lim n a ,
lim n 0, a , 0
a
n
n
0. 1, a 0
a
şi lim n
n
Exemplu
n
an 1 an
a n 1 , bn 2 . Rezultă că 0, dar şirurile a n
n n
şi lim
b n 2 n bn
şi bn nu au limită.
an
3. Dacă lim a n a R * , iar lim bn 0, atunci şirul este nemărginit.
bn
n n
Exemple
1 1 a a
a) Pentru a n , bn 2 rezultă că n n şi lim n .
n n bn n b
n
a 1 a a
b) Pentru a n , bn , a R * se obţine n a şi lim n a.
n n bn n bn
1 1 a 1 a
c) Pentru a n , bn se obţine n şi lim n 0.
n2 n bn n n b
n
1
n
1 a
se obţine n 1 care nu are limită.
n
d) Pentru a n , bn
n n bn
Aşadar, în cazul lim a n lim bn 0, nu se poate preciza nimic în pri-
n n
131
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
preciza nimic referitor la valoarea acesteia. Se spune că, în acest caz,
0
(numit cazul ), există o nedeterminare.
0
a) Avem succesiv:
1 1 1
n 2 1 1 lim 1
n2 n n lim n n
n 10 1.
lim 2 lim
n 2n 3 3 n 3 3
2 2 lim 2 2 2 0 2
n
n2 2 2
n n n
n
b) Procedând analog punctului a), se obţine că:
2
3
3n 2 n
2
n n 3 0 3.
lim 2 lim
n n 5n 1 n 5 1 100
1 2
n n
Modul de determinare a limitelor din problema precedentă poate fi
aplicat la calculul limitelor şirurilor (a n ) cu termenul general a n R n ,
unde R : R \ D R, este o funcţie raţională, astfel încât R n are sens
pentru oricare n N* .
a 0 n p a1n p 1 ... a p 1n a p f n
Dacă R n , p,q N* scriind
b0 n b1n
q q 1
... bq 1n bq g n
a a b b
f n n p a 0 1 ... pp n p x n , g n n q b0 1 ... qq n q y n .
n n n n
n x
p
x a
se obţine: lim R n lim q n lim n p q lim n 0 lim n p q .
n n n y n n y b0 n
n n
Rezultă:
a0
b ,dacă p q
0
a0 n p a1n p1 ... a p a
lim 0, dacă p q
n b n q b n q 1 ... b
0 1 q b0
0, dacă p q
132
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
TEOREMA 16
Fie a n şi bn şiruri convergente, a n 0, n N* şi lim a n a R * .
n
lim bn
Atunci: lim a n
bn
lim an n
.
n n
OBSERVAŢII
Dacă lim a n 0 şi lim b n 0 se obţine cazul de nedeterminare 00.
n n
1
Pentru b n , p N* , p 2 rezultă că lim p a n p lim a n .
p n n
1
Pentru a n a 0, şi b n se obţine că lim n a 1.
n n
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor an : n
3n4
c) an 2n 2 n 3; d) an ;
a) an 2 n n 2 ; b) an n 3 n 1 ; 2 n5
c) an
2n 1 n 2
; e) an
n
3n2 ; f) an 2n 2 n 2 .
3n 2 2n 1 1 2 n
2n2 3n
d) an ; E3. Să se calculeze:
4n2 5n 3 2n
e) a n
n 1 2 n 1 2 ; 2n2 3 n 1
a) lim 2 ;
2n2 5 n 3n 1
n 1 3 2 n 1 3 n 1
f) an . n2 4n 2n 3
n 1 3 3 n 1 2 b) lim
n 4n2 3
;
E2. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) : n
3 5n 2 2n 2
1 c) lim 3 ;
a) an 1 2 3 ... n ;
2
n 2n 5 n 6
n 1
d) lim n 1 n 2 n 3 .
12 22 32 ... n2 n
b) an ;
n 1 2 3 ... n
APROFUNDARE
A1. Să se calculeze limita şirurilor: n
4
1 n n2 ... n10
1 2 2 3 ... n n 1 c) an 2 10
.
a) an ; 2 n n ... n
1 3 3 5 ... 4n2 1
A2. Să se determine numerele a, b R* ,
n2 1
n 1 n 2 n 3 n 4 1 n n
2 ştiind că:
b) a n ; an3 bn 1 bn2 a
n 1 n 3 2 lim 2 lim .
n 2n3 n 1 n 3n2 b
133
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A3. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) : A4. Să se determine numerele naturale
1 2 n 1 n a, b N* , pentru care:
a) an ... ; bn 2
2! 3! n! (n 1)!
an2 n a n 3
1! 1 2! 2 3! 3 ... n ! n lim 16.
b) an . n 2
n 3
1 n 1 !
Demonstraţie (EXTINDERE)
a) Fie 0. Deoarece lim bn 0, există un rang n N* , astfel încât
n
Temă
Problemă rezolvată Să se arate că:
Să se arate că: 1
lim cos n 1 0;
n n
1 1 1
a) lim sin 0; b) lim ln 1 0; n 1
n n n n n lim 2 ln 1 0;
n n 1 n
n 1
2
1 3n2 n 3
c) lim 2 . lim .
n 2n n 2 n 2n2 1 2
134
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Soluţie
1 1 1
a) Deoarece sin x x , x R, rezultă că sin 0 sin , n N* .
n n n
1 1
Având lim 0 se obţine că lim sin 0.
n
n n n
1
b) Deoarece 1 1 2 se obţine că:
n
1 1 ln 2 1 1
ln 1 , n 1. Cu criteriul majorării se obţine că lim ln 1 0.
n n n n n
n
n2 1 1 n2 1
c) Avem succesiv , n 1 şi folosind
2n n 2 2 2n n n
2 2
TEOREMA 18
Fie a n un şir de numere reale strict pozitive, crescător şi nemărginit.
1
Atunci lim 0.
n an
Demonstraţie (EXTINDERE)
Fie 0. Din nemărginirea şirului an rezultă că există un rang
n N* , astfel încât a n . Din monotonia şirului se obţine că a n a n ,
1 1 1
n n . De aici se obţine că , n n , deci lim 0.
an n a n
OBSERVAŢII
135
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
3. Orice şir crescător şi nemărginit are limita . Într-adevăr, pentru
0, din nemărginirea şirului rezultă că există un rang n N* , astfel
încât a n . Din monotonia şirului rezultă că an an , n n .
Aşadar, în orice vecinătate V , a lui se află toţi termenii cu
excepţia unui număr finit dintre aceştia. Rezultă că lim a n .
n
TEOREMA 19
Fie (a n ) şi (bn ) şiruri de numere reale, astfel încât lim a n 0, iar (b n )
n
Demonstraţie
Din mărginirea şirului (b n ) există M 0, astfel încât bn M, n N* .
Putem scrie: a n b n 0 a n bn M a n , n N* . Deoarece lim a n 0, din
n
1
2. Să se calculeze lim cos1 cos 2 ... cos n .
n n2
Soluţie
Fie a n cos1 cos 2 ... cos n. Deoarece cos x 1, x R, rezultă că
1 1 a 1
2
a n n. Se obţine că: cos1 cos2 ... cos n n şi cum lim 0, iar
n n n n n
an
1, limita cerută este egală cu 0.
n
TEOREMA 20
, dacă a 1
Fie a 1, . Atunci lim a 1, dacă a 1
n
.
n
0, dacă a 1, 1
136
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Demonstraţie
• Fie a 1. Atunci şirul a
n
este crescător şi nemărginit, deci
lim a , (teorema 18).
n
n
1
• Fie a 1, 1 \ 0 şi b , 1 1, .
a
1 1
Pentru b 1, şirul bn are limita şi lim a n lim 0.
n n b n
Pentru b 1, considerăm subşirurile b2n şi b2n 1 care au limitele
1 1
, respectiv . Atunci: lim a2n lim 0, iar lim a 2n 1 lim 2n 1
n n b n n n b
1
0. Aşadar, dacă a 1, 1 , lim a n 0.
n
OBSERVAŢII
1. Pentru a 1, şirul a n nu are limită.
Exemplu
Dacă a 2, atunci şirul a n are subşirurile a2n 22n şi a2n 1 22n 1 cu
limitele , respectiv .
1
2. Pentru a 1, lim 0.
n an
O problemă de electrostatică
Se consideră circuitul din figura 3 format din două condensatoare C1 şi
C2 având capacităţile a, respectiv b şi o baterie cu tensiunea electromotoare
E şi un comutator K. Comutatorul este în poziţia 1, iar condensatorul C2
este descărcat.
a) Să se calculeze tensiunea la bornele condensatorului C2 după a n-a
comutare a comutatorului K între poziţiile 1 şi 2.
b) Care este tensiunea la bornele condensatorului C2 dacă n tinde la
infinit? 1 2
Soluţie
a) În poziţia 1, condensatorul C1 are sarcina K
Q aE, care prin cuplarea comutatorului pe pozi- E C2
C1
ţia 2 se va redistribui pe cele două condensatoare
în Q1 aU1 şi Q2 bU 2 , deci aE a b U1 . Figura 3
Prin cuplare din nou la poziţia 1 şi apoi la 2, condensatorul C2 va avea
137
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
a
tensiunea U 2 dată de relaţia aE bU1 a b U2 . Notând , se
ab
b
obţine că U1 E, U2 E E, unde . Procedând analog în
ab
1 n
continuare se obţine că: U n E 1 2 ... n 1 E E 1 n .
1
b) Având în vedere că 1 se obţine că lim 0 şi astfel lim U n E.
n
n n
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că următoarele şiruri 1 1 1 1
au limita 0: b) lim
n n2
1 p p ... p 0, p 2;
2 3 n
1 1 ; n
a) an
n
sin n2 ; b) an
n1
1 1 1 1
c) lim 1 2 ... n 0.
n n 2 2 2
n n3 1
c) an 2 ; d) an 6 .
n 1 n n 1
E5. Fie an sin n sin 2n ... sin 2 ,
n2 n
E2. Să se arate că:
n n2 n 1. Să se arate că lim an 0.
n
a) lim 1; b) lim ;
n n 2 n n 2
APROFUNDARE
A1. Să se arate că: c)
1 1 2 1 1 1
a) lim lim 0;
n n 2 1 3 2 n n n 1 n n 2 n n n
1
0; d) lim
ln 1 en 1;
n1 n n n
1 1 3 2 4 3 5
b) lim 2 2 2
n n 2
0; e) lim
ln 1 2n ln2.
n n 2
3 4 n 12 n n
138
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A2. Să se calculeze limita şirului (an ) : cător şi nemărginit, atunci limaxn ;
n
2n 1 2n 3n1 b) dacă a 1, iar şirul xn este
a) an n 1 ; b) an n 1 ;
2 3 2 3n
descrescător şi nemărginit, atunci
22n1 3n 1 lim a xn 0;
c) an ;
3n 4n n
DEZVOLTARE
D1. Un şir (an ) de numere reale veri- xn r1
yn , n 1, este o progresie
fică relaţiile de recurenţă: a1 a, xn r2
a2 b, an 1 an an 1 , n 2, geometrică.
b) Să se studieze convergenţa şiru-
, , a, b R. (Relaţie de recurenţă
lui xn în condiţiile cazului a).
liniară şi omogenă de ordinul 2)
Dacă r1 , r2 C sunt soluţiile ecuaţiei D4. Să se studieze convergenţa şirurilor
2 şi în caz de convergenţă să se afle
r r , să se arate că există limitele acestora:
c1 , c2 C , astfel încât n N * : a) a1 2, a2 10, an 1 2a n 3an 1 ,
a) an c1r1n c2r2n , în cazul r1 r2 ; n 2;
b) an c1n c2 r1n , în cazul r1 r2 . b) a1 1, a2 2, a n 1 4a n 4a n 1 ,
n 2;
D2. Fie a n şi bn două şiruri de nu- an 5
c) a1 2, an 1 , n 1;
mere reale date de relaţiile de recu- an 1
renţă: a1 a, b1 b, an 1 an bn 4
d) a1 2, an 1 , n 1;
şi bn 1 an bn , n 1. Să se arate 3 an
că şirurile an şi bn verifică o
e) a1 2, an 1
an 3
, n 1;
relaţie de recurenţă omogenă de an 1
ordinul 2. f) a1 2, b1 1, an 1 2a n 3bn ,
139
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Demonstraţie
Dacă lim a n , aplicând criteriul majorării, a n bn c n
n
n 3 n3
b) Deoarece 1 sin n 2 1, n N* se obţine că an ,
n 2
n2
1 3 1 3
sau 2 an 2 , şi astfel lim a n 0.
n n n n n
140
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
1 1 1
n2 n n2 1 n2 1
1 1 1
c) Avem inegalităţile evidente n 2 n n 2 2 n 2 1 .
...
1 1 1
n 2 n n 2 n n 2 1
Prin adunarea acestor relaţii se obţine că:
n n n n
an 2 , n N* . Dar cum lim 2 lim 2 0, aplicând
n n
2
n 1 n n n n n 1
criteriul cleştelui se obţine că lim a n 0.
n
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) : E2. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) :
n 2
2n 3n 1 n1 n2 nn
a) an ; b) an ; a) a n ... 3 ;
n2 7 3n3 2n 1 n3 1 n3 2 n n
1 1 1
c) an n 1 2n ; d) an n 2n 3n ; b) an ... ;
2 2 2
n 1 n 2 n n
3n en
e) an ; f) an ; 12 1 22 2 n2 n
n! n! c) an ... ;
n3 1 n3 2 n3 n
an 2n 3n 5n
g) an , a 0; h) an ; (Olimpiadă judeţeană, 1975)
n! n! n1 n2 nn
d) an ... .
2n 2n 3n 3 3
i) an ; j) an . n 1 n 2 n3 n
n
3 1 3n 4n
APROFUNDARE
A1. Să se calculeze limitele şirurilor (an ) : A2. Să se determine a 0, , astfel
a) an n a n bn , a,b 0, ; încât şirul an , an 2 n 4 n a n
b) an n a1n a2n ... anp , a1, a2, ..., ap 0; să aibă limita:
a) 5; b) a2 4a; c) 25a 1 .
sin1 sin2 sin n
c) a n ... 2 ;
n2 1 n2 2 n n A3. Să se calculeze limitele şirurilor an :
1 1 1
d) a n ... ; 2 22 2 ... n2 2
1 3n 2 3n n 3n a) an ;
1 1 1 n3 n
e) a n 0 ... n ;
2 3n 21 3n 2 3n 1
n n n
1! 2! ... n! b) an ln 3 1 3 2 ... 3 n .
f) an . n
n 2n !
(Olimpiadă locală, 1994)
141
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A4. Fie an un şir de numere reale Să se arate că lim an 0.
n
pozitive cu proprietatea: (Criteriul raportului)
a
lim n 1 1.
n a
n
TEOREMA 22
Fie x n un şir astfel încât x n R * , n N* şi lim x n 0.
n
sin x n
Atunci: lim 1.
n xn
Demonstraţie
y
Fie cercul trigonometric C 0, 1 şi unghiul
cu măsura în radiani egală cu
la centru AOM N
M
x, x 0, , (figura 4). Din interpretarea geome- x x
2
B A 1,0
trică a funcţiilor trigonometrice sinus şi tangentă
avem că: sin x BM x AN tg x, (1). Înmul-
1
ţind relaţia (1) cu se obţine că: Figura 4
sin x
x 1 sin x
1 , adică cos x 1.
sin x cos x x
Aceste inegalităţi au loc şi pentru x , 0 , deoarece funcţiile
2
sin x
x cos x, x sunt funcţii pare. Pentru un şir x n cu lim x n 0,
x n
sin x n
începând de la un anumit rang avem că x n şi cos x n 1. (2)
2 2 xn
xn x2
Dar 1 cos x n 1 2 sin 2 1 n . (3)
2 2
x 2n sin x n
Din relaţiile (2) şi (3) se obţine că: 1 1, şi aplicând
2 xn
sin x n
criteriul cleştelui rezultă lim 1.
n xn
142
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
CONSECINŢĂ
Fie x n un şir de numere reale nenule, cu lim x n 0. Atunci:
n
tg x n arcsin x n arctg x n
a) lim 1; b) lim 1; c) lim 1.
n xn n xn n xn
Temă
Să se calculeze limitele şirurilor:
1 2 3
a) an n sin ; b) an n2 sin 2 ; c) an n sin sin ;
n n n n
d) an n3 sin
1
n
2
sin 2 ;
n
1
n
2n
e) an n sin 2
n 1
;
f) an n 1 n sin
n
.
APLICAŢII ÎN GEOMETRIE
LUNGIMEA CERCULUI
B1 B2
A1 A2
r
2 r 2
n n
An A3 Bn B3
O O
A4 B4
Figura 5
Obţinem A1 A 2 2r sin şi B1B2 2r tg , n 3. Notând cu pn şi Pn
n n
perimetrele celor două poligoane regulate vom obţine că pn 2nr sin şi
n
Pn 2nr tg , iar dacă l este lungimea cercului vom avea că:
n
pn l Pn , n 3. (1)
143
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Prin trecere la limită, vom obţine că:
sin tg
lim p n lim 2r n 2r şi lim P lim 2r n 2r.
n n n
n
n
n n
Folosind criteriul cleştelui, din relaţia (1) se obţine că l 2r.
ARIA CERCULUI
144
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Folosind proprietatea lui Weierstrass rezultă că orice şir monoton şi
mărginit este convergent.
Studiul convergenţei unui şir folosind proprietatea lui Weierstrass
prezintă avantajul că nu trebuie să cunoaştem limita acestuia, dar are şi
dezavantajul că nu dă o metodă de calcul a limitei şirului.
Totuşi, lucrând cu şiruri monotone, se arată că dacă a n este un şir
monoton şi A a n n N* , atunci:
• lim a n sup A, dacă şirul este crescător;
n
OBSERVAŢII
Dacă an este un şir nemărginit superior, atunci acesta conţine un
subşir cu limita .
Dacă a n este un şir nemărginit inferior, atunci acesta conţine un subşir
cu limita .
Probleme rezolvate
1. Să se studieze convergenţa şirurilor a n cu termenul general:
2n 1 1 1 1
a) a n ; b) a n 2 ... 2 .
n2 1 2
2
n
Soluţie
2n 3 2n 1 3
a) Deoarece an1 an 0, n N, rezultă
n3 n 2 n 2 n 3
3
că şirul este monoton crescător. Dar an 2 2, Temă
n2 Studiaţi conver-
n N* , rezultă astfel că şirul an este mărginit genţa şirurilor:
3n 1
superior. Folosind proprietatea lui Weierstrass an ;
n3
rezultă că a n este convergent. 2n
an 2 ;
1 n 1
b) Deoarece a n 1 a n 0, n N* , se
n 1 1 1
2
an .
n1 n2
obţine că şirul a n este monoton crescător.
145
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Folosind inegalitatea n 2 n 1 n 1 , n 2, se obţine:
1 1 1 1 1 1 1
a n 1 ... 2 2, n N* , deci şirul
1 2 2 3 n 1 n n
an este mărginit superior. Aşadar a n este şir convergent.
10n
2. Să se studieze convergenţa şirului cu termenul general a n .
n!
Soluţie
a n 1 10
Avem: 1, n 10. Aşadar, şirul an este monoton
an n 1
descrescător începând de la termenul de rang 10. Temă
Deoarece a n 0, n N* , şirul este mărginit inferior. Studiaţi conver-
genţa şirurilor:
Considerând şirul bn cu termenul general 9n
an ;
b n a n 10 , rezultă că bn este monoton descrescător n 1 !
şi mărginit inferior, deci este convergent. 10n
an .
Şirul a n este şir convergent deoarece se obţine n 1 !
din şirul bn prin adăugarea unui număr finit de termeni.
OBSERVAŢII
Din problema rezolvată 2, rezultă că dacă un şir an este mărginit şi
există un rang n 0 N , astfel încât subşirul a n nn este monoton, atunci
*
0
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze convergenţa şiru- 4n2 + 1
rilor a n în cazurile: c) an = ;
n2 + 1
n+4 3n 2 1 1 1
a) an = ; b) an = ; d) an = + + .
2n + 1 n1 n+1 n+2 n+3
146
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
E2. Să se studieze convergenţa şirurilor: vergent şi să se dea un exemplu de
asemenea subşir:
1 1 1
a) an 1 2 1 2 ... 1 ; n 1
n
n 1 a) an = 1 ;
n
2 3 2
b) a n ;
n1
1 1
b) an = 1 + 1 + ... 1 + ;
1
c) a n sin
n
; d) a n cos
n 1 ;
1 2 n 6 4
c) a n =
1 1 1
+ + + ... +
1
; e) a n tg
2n 1 ;
0! 1! 2! n! 3
n 3
2
n n
d) an = . f) a n sin cos .
n2 + 1 4 3
E3. Să se arate că următoarele şiruri
a n au cel puţin un subşir con-
APROFUNDARE
A1. Să se studieze convergenţa şiru- 1 1 1
b) a n ... ;
rilor a n : 1! 1 2! 2 n ! n
an 1 1 1
a) a n , a 0; c) a n ... n .
n! 2 3 22 32 2 3n
np
b) an n , a 1, p N; A4. Să se determine mulţimea limite-
a
lor subşirurilor următoarelor şiruri:
c) a n n 1 n;
a) an 1 1 ;
n
1 1 1
d) a n 1 1 1 2 ... 1 2n ;
2 2 2 b) a n
1 n n ;
1 3 5 2n 1 n1
e) a n ... ; n
2 4 6 2n c) a n 2 sin ;
1 1 1 3
f) a n ... . n
n1 n2 nn d) a n 2 cos ;
4
A2. Se consideră şirul cu termenul general: n n
n
k2 2k e) a n sin cos ;
a n log 1 . Să se arate că 3 6
3 k 1
2
k 1 n n
1 i 1i
şirul a n este convergent. f) a n ;
2 2
(Turism, Suceava, 1997) n n
3 i 3 i
A3. Să se studieze convergenţa şiru- g) a n .
2 2
rilor a n :
1 1 1
a) a n ... ;
n n 1
2 2 2
1 2 23
DEZVOLTARE
D1. Să se arate că: D2. Să se determine mulţimea punctelor
a) orice şir nemărginit superior limită (mulţimea limitelor subşiru-
are un subşir cu limita +; rilor) pentru şirurile:
a) a n 1 n;
n
b) orice şir nemărginit inferior are
un subşir cu limita .
147
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
n2 D3. Fie an un şir de numere reale.
b) a n 1
n
;
n3 Să se arate că an are cel puţin
n
c) a n n sin ; un punct limită.
3
n D4. Să se demonstreze teorema lui
d) an 1 n cos
n
;
4 Weierstrass. ([1])
e) a n 1 i 1 i ;
n n
D5. Să se demonstreze lema lui Cesaro.
1 i 3
n n
f) a n 1 i 3 . ([1])
148
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Pentru a 0, 1 , şirul a
xn
este descrescător, iar a yn
este cres-
cător, şi rezultatele anterioare se menţin.
Dacă x n este un şir de numere reale convergent, lim x n şi
n
Problemă rezolvată
Să se studieze convergenţa şirurilor a n :
1
a) a1 2, a n 1 2 a n , n 1; b) a1 1, a n 1 , n 1.
1 an
149
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Soluţie
a) Se observă că a1 2 2, a2 2 a1 2 2 2.
Presupunem prin inducţie că a k 2. Atunci a k 1 2 a k 2 2 2.
Din principiul inducţiei matematice, rezultă că a n 2, n N* , deci şirul
este mărginit superior. Avem şi a n 0, n N* , Temă
deci şirul a n este mărginit. Studiaţi convergenţa
şirurilor:
2
2 an an a) x1 0, 1 ,
Deoarece an1 an 2 an an
2 an an 2
xn 1 xn xn 1, n 1;
1 an 2 an 0, n N* , rezultă că şirul b) x1 2,
an este 1
2 an an xn 1 xn 1, n 1.
2
crescător. În concluzie, şirul a n este convergent.
Pentru calculul limitei, fie lim a n x 0, 2 . Folosind operaţiile cu
n
1 2 3 5
b) Avem: a1 1, a2 , a3 , a4 , a5 , şi se observă că
2 3 5 8
a1 a3 a5 şi a2 a4 .
Presupunem prin inducţie că a2k 1 a2k 1 şi a2k a 2k 2 , k 1.
Rezultă că:
1 1 1 1
a2k 1 a2k 3 şi a2k 2 a2k 4 .
1 a2k 1 a2k 2 1 a2k 1 1 a2k 3
Din principiul inducţiei se obţine că a2n 1 a 2n 1 şi a2n a2n 2 , n N* .
Aşadar subşirul a2n 1 este monoton descrescător, iar subşirul a2n este
monoton crescător. Dar 0 a n 1, n N* şi astfel se obţine că subşirurile
a2n1 şi a2n sunt convergente. Fie x lim a 2n 1 şi y lim a2n . Din relaţia
n n
1
de recurenţă, pentru n par şi apoi pentru n impar rezultă relaţiile x
1y
1
şi y , de unde se obţine că x y. În concluzie şirul an este
1 x
5 1
convergent, subşirurile a2n şi a2n 1 având aceeaşi limită .
2
150
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze convergenţa şiru- 2
a n 1 a n 2a n 2, n 1;
rilor a n date de relaţiile de recu-
1
renţă şi să se afle limitele acestora: c) a1 0, an 1 an 1, n 1;
2
an 2
a) a1 1, an1 , n 1; d) a1 2, an 1 , n 1.
2
1 an 1 an
b) a1 1, 2 şi
APROFUNDARE
A1. Să se studieze convergenţa şiru- 2 1 1
rilor a n date prin relaţiile de re- d) a1 , a n 1 a n , n 1;
4 2 2
curenţă, iar în caz de convergenţă e) a1 0, a2 1, 13an2 12an1 5an ,
să se afle limitele acestora:
n 1;
a) a1 0, 1 , a n 1 a n a n , n 1;
3
1 2
f) x1 a, xn xn1 , n 2.
2an 4
b) a1 1, an1 2
, n 1;
1 an (Olimpiadă locală, 1988)
c) a1 0, an1 6 an , n 1;
DEZVOLTARE
D1. Fie f : a, b a, b o funcţie mo- a) Să se arate că subşirurile x2n1
noton crescătoare şi x n un şir, ast- şi x2n sunt monotone.
fel încât x1 a, b şi xn 1 f x n , b) Şirul x n este convergent?
n 1.
a) Să se arate că xn este mono- D3. Să se studieze convergenţa şirurilor:
a) x1 1, xn1 ln 1 xn , n 1;
ton crescător dacă x1 x2 , şi mo-
1
noton descrescător dacă x1 x2 . b) x1 , xn 1 x n 2xn , n 1;
3
b) Să se arate că şirul xn este
1
convergent. c) x1 1, xn 1 1 , n 1;
xn
151
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Apelând la un creditor pentru suma S, i se impun următoarele condiţii:
Datoria generată de împrumut trebuie plătită o singură dată la
sfârşitul perioadei stabilite.
Dacă perioada de timp i s-ar considera împărţită în n părţi egale,
suma datorată la sfârşitul fiecărei părţi din cele n va fi egală cu suma
datorată la sfârşitul părţii anterioare majorate cu a n-a parte din aceasta.
a) Cât ar plăti la final această persoană dacă perioada de timp ar fi
considerată împărţită în 1, 2, 3, ... respectiv n părţi egale?
b) Cât de mare ar putea fi datoria ce trebuie plătită la final în aceste
condiţii? Suma S investită ar aduce profit în condiţiile acestui împrumut?
152
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Investitorul ar putea considera că suma finală plătită ar fi cu atât mai
mare cu cât n ar fi mai mare.
Aşadar, suma maximă plătită ar depinde de lim x n , dacă aceasta există.
n
n
1
Pentru şirul x n , x n 1 , avem următorul rezultat:
n
153
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
xn
1
2. Fie x n , x n 0 şi lim x n . Atunci lim 1 e.
n n
xn
Într-adevăr, fie y n x n , partea întreagă a numărului x n .
Deoarece x n 1 y n x n , rezultă că lim y n şi
n
1 y n 1 xn yn
1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 .
1 yn 1 yn xn yn yn
Prin trecere la limită în inegalităţile anterioare rezultă că:
xn
1
e lim 1 e, şi astfel se obţine limita cerută.
n
xn
Proprietatea (2) este adevărată şi dacă şirul x n are limita , dar
nu toţi termenii săi sunt pozitivi.
Într-adevăr, deoarece lim x n , atunci în afara vecinătăţii V 0,
n
a lui , există un număr finit de termeni ai şirului x n . Cum limita unui
şir nu se schimbă prin înlăturarea unui număr finit de termeni, rezultă că
xn
1
lim 1 e.
n
xn
1
3. Fie xn un şir cu lim x n 0. Dacă şirul
n
yn , y n 1 x n x n
1
este definit, atunci: lim 1 x n xn e.
n
154
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
n 2 n2
n2 2 nlim
n 2 2 1
n 1
b) lim 1 2 1 e e0 1.
n
n 1
4. Dacă x n este un şir de numere reale nenule, cu lim x n 0,
n
atunci:
ln 1 x n a xn 1
• lim 1; • lim ln a, a 0, \ 1 ;
n xn n xn
1 x n
r
1
• lim r, r R.
n xn
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor an : n2
n4 2n2 1 n 1
2
n
5
n 1 b) a n 4 2 ;
a) an 1 ; b) an 1 ; n n 3n
n n 1 3n
n2 1
2 c) a n 3 27n ;
c) a n 1 ; n
n 1 n 1
n2 1 n
1 d) a n 1 sin .
d) an 1 2 ; n 3
n 1
n
n E3. Se consideră şirul an ,
e) a n 1 2 ;
n 1 1 1 1 1
an ... .
n
n2
1 3 2 4 3 5 n n 2
f) an 1 2 ;
2n 1 Să se calculeze:
n5
n
2n 3
n 1 a) lim an ;
n
g) a n ; h) a n ;
n2 2n 4 1
n 1
n 12 b) lim 2n an .
n2 n 2 n 4
i) an 2 ;
n n1
2 n
E4. Să se calculeze limitele şirurilor:
n 1
j) an ; a) an n ln 1 ;
1 n n
n n1
n 1 n
b) an n ln 1 2 ;
k) an . n n 1
2 n2
n 1 n2 1
E2. Să se calculeze limitele şirurilor an : c) an n3 ln ln 2 ;
n n
n 1
1 1 1 2 n3
a) an ... ; d) an n2 sin ln .
1 2 2 3 n n 1 n n
155
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
E5. Să se calculeze limitele şirurilor: n
3 1
a) an n n
2 1 ;
c) an n
2 1
; d) a n n n
5n4 ;
n a 1 , a 1;
n
b) a n n n
3 n2 n3 n7
e) an ; f) an .
n n
5 3 2
APROFUNDARE
A1. Fie an şi bn şiruri de numere an2 bn 1
n 1
c) lim 2 e;
reale astfel încât: n
n 3n 2
1 1 1
an ... , an2 2n a 1
n
2 2 2
n 1 n 2 n n d) lim e2a b ;
2
bn n.
n
bn 3n 1
17 n
Să se calculeze lim an
bn
. n2 a2 n2 b b2 2a
n e) lim e 4 .
n
n1 n2
156
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
REŢINEM!
Dacă şirurile an şi bn au limită, iar suma limitelor are sens în R,
atunci: lim a n bn lim a n lim bn .
n n
n
Exerciţiu rezolvat
Să se calculeze:
n2
a) lim
n
n 1 n ; b) lim
n n 1
n 1.
Soluţie Temă
a) Cazul . Avem succesiv: Calculaţi:
lim n 1 n lim n 1 n
a) lim n2 1 n ;
n
n n
n 1 n
n2 n
1 b) lim n .
lim 0. n
n 2
n
n 1 n
b) Cazul . Avem:
n2 n2 n2 n n 1 1
lim n 1 lim lim 0.
n n 1 n n 1 n 1
n
157
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Produsul a două şiruri cu limita infinită:
lim a n lim bn lim a n bn Scrierea simbolică a
n n n
operaţiei
Produsul a două şiruri care au limită, unul dintre acestea fiind convergent:
lim a n
n
lim bn lim a n bn
n
Scrierea simbolică a operaţiei
n
a0 a , a 0
a0 a a 0
a0 a , a 0
a0 a , a 0
0 În acest caz se obţine o nedeterminare.
0 Operaţia 0 nu este definită.
În cazul limitei produsului există cazul de nedeterminare 0 .
Exemple
1
n
1
c) an n 2 , bn . Avem lim a n b n lim n .
n n n
1
d) an n 2 , bn . Avem lim an bn lim n .
n n n
REŢINEM!
Dacă şirurile an şi bn au limită şi dacă produsul limitelor are sens
în R, atunci: lim a n bn lim a n lim bn .
n n
n
11.3. CÂTUL A DOUĂ ŞIRURI CARE AU LIMITĂ
a
Fie an şi bn două şiruri care au limită, astfel încât şirul n să
bn
fie definit.
158
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Cazul în care şirurile sunt convergente s-a tratat la operaţii cu şiruri
convergente.
În cazul în care cel puţin una dintre limitele şirurilor an şi bn este
infinită, avem situaţiile:
an Scrierea simbolică a
lim a n lim bn lim
n n n bn operaţiei
a a
a R 0 0, 0
Operaţiile , , ,
Cazuri de
nedeterminare nu sunt definite, fiind consi-
derate operaţii fără sens
Aşadar, în cazul limitei raportului a două şiruri rezultă cazurile de
0
nedeterminare şi .
0
Exemple
an
a) an n, bn n. Atunci lim .
n b
n
an
b) an n 2 , bn n. Atunci lim lim n .
n bn n
an 1
c) an n, bn n 2 . Atunci lim lim 0.
n b n n
n
an
d) an n 2 , bn n. Atunci lim lim n .
n bn n
a a
e) a n 2n 1 1 n, bn 2n 1 1 n. Şirul n are subşirurile 2n
n n
bn b2n
3n 1 a n 1 1 a
cu limita 3 şi 2n 1 cu limita . În acest caz şirul n nu are limită.
n 1 b2n 1 3n 1 3 bn
REŢINEM!
a
Dacă şirurile an şi bn au limite, iar şirul n este definit şi
bn
raportul limitelor are sens în R, atunci:
a lim an
lim n n .
n
bn lim bn
n
159
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
nedeterminare , 00 nu sunt
0
0 0 definite
Exemple
n
a) an 1 , bn n. Atunci lim 1 e , 0.
n n
n
n2
1 1
b) an 1 , bn n 2 . Atunci lim 1 e .
n n
n
n
2n 1 1 n
1 1
c) a n 1 , bn 2n 1 1 n. Atunci lim 1
n
nu există,
n n
n
6n 1
b2n 1
deoarece pentru n par se obţine a2n 1 cu limita e3 , iar pentru n
2n
2n 2
1
impar se obţine c n 1 cu limita e.
2n 1
160
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
OBSERVAŢII
Cazul 1 se soluţionează folosind şiruri care au limita numărul e.
Cazurile 0 şi 00 se pot aduce la cazul 0 .
b
Dacă avem cn an n , atunci putem scrie c n e bn ln an şi se au în vedere
rezultatele:
a) Dacă x n 0, , lim x n 0, atunci lim x n ln x n 0.
n n
ln x n
b) Dacă lim x n , atunci lim 0.
n n xn
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor an : n3 n2 n
c) an ;
a) an n2 n; 2n2 1
n3 n2 1
b) an n3 2n2 ; d) an .
n2 3n 1
c) an 4n3 3n 1;
d) an 4n4 5n6 3. E4. Să se calculeze limitele şirurilor
an :
E2. Să se calculeze limitele şirurilor an :
n 1 n 2 ;
3 3
n 2n2 3n a) an
a) an 2 ; b) an ;
n 1 4n2 n 1 n 12 n 12
b) an
n 12 22 32 ... n2 ;
2n3 5n 1 7 2n n3 2
c) an ; d) an . 1 3 5 ... 2n 1
3n2 n 1 2n2 3n 1
E3. Fie , R. Să se calculeze limitele 1 3 2 4 3 5 ... n n 2
c) an ;
şirurilor: 1 2 2 3 3 4 ... n n 1
2n2 n 1 n 1 n 2 ... n n ;
a) an ;
3n2 2n 1 d) an
1 4 7 ... 3n 2
n2 2n 1
b) an ; 1 3 5 ... 2n 1 n 1
2n2 3n 1 e) an .
n 1 2
APROFUNDARE
A1. Să se calculeze limitele şirurilor an : e) an
n 1 n np , p N;
a) an
n
1 n
; f) a n
n 4 n n 2 n2 ;
n 1 n n2 n
b) an ; g) an nk , k N;
n 2 n 1 n 1 n 2
n2 1 n2 n n2 1
c) a n ; h) an .
n2 4 n n2 2n n2 2
d) an n2 n 1 n2 1;
161
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A2. Să se calculeze limitele şirurilor an : A4. Să se determine parametrii reali a
şi b, astfel încât şirurile a n şi
2n
a) an ; bn să fie simultan convergente:
1 2n
2n 3n 1 a) an a n 5 b 9n 5 4n 3,
b) an ;
3n n 1 bn a 9n 3 b 25n 30 64n 15;
3n 2 5n
c) an
7 3n 5n
; b) an a2 b n 4 n 9,
2n 3 4n 7n 2 bn a 9n 8 b2 n 5 3 n 4.
d) an ;
3 2n 4 7n
A5. Să se calculeze limitele şirurilor an :
a n 2n
e) an , a 0;
3n 2n 3
a) an n3 n n;
n 1 n 1
a b 3 3
f) an , a, b 0; b) an n3 n2 3n n2 ;
a n bn
g) an
a2n a2 8
, a 0.
c) an n 3
n3 2n n2 2 ;
a2n 2a2 4
A3. Să se determine parametrii a, b
d) an n
3
n3 3n n 3n3 .
3
R , astfel încât:
A6. Să se calculeze:
n2 n 1 n
a) lim a n b 1; 1
a) lim cos ;
n
2n 1 n n
n2 n
b) lim
n n a
n 1;
n
b) lim n2 1 n2 1 ;
2
ln n
n2 a n b n2 1
c) lim 3; c) lim 2 ;
n
n2 n 1 n n
d) lim a n 3 n 1 0;
n
n n
2
d) lim 2 .
e) lim a n 2 a2 a 3
n
n 0;
n n 3
f) lim
20 a n2 2
2n 3
2.
n 2n 1
162
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze limitele şirurilor an : 14 24 34 ... n4
e) an ;
lnn ln2 ln3 ... lnn n5
a) an ; b) an ; 1 1 1 1
n n 1 f) an ... ;
1 1 1 1 n 1 2 2 3 n n 1
c) an 1 ... ;
n 2 3 n 1 1 1 1
g) an 1 ... .
1 1 1 1 1 n 3 5 2n 1
d) an ... ;
n 1 2 3 n
APROFUNDARE
A1. Fie an un şir de numere reale şi lim
a n 1
există, atunci lim n a n
lim an .
n an n
n
an 1
a1 a2 ... an lim .
Să se arate că lim . n an
n n
A4. Să se calculeze limitele şirurilor:
A2. Fie an un şir de numere reale
a) an n n; b) an n n !;
strict pozitive şi lim an . n
n n! n!
c) an ; d) an n ;
Să se arate că: n n 1
lim n a1 a2 a3 ... an .
n
e) an n
2n ! ;
n ! n
A3. Fie an un şir de numere reale
strict pozitive. Să se arate că dacă f) an n n n 1 n 2 ... n n .
DEZVOLTARE
D1. Fie an , bn astfel încât: şi are limita .
0
a) lim a n lim bn 0; (Lema lui Stolz-Cezaro, cazul )
n n 0
b) bn este strict descrescător;
D2. Să se calculeze limitele şirurilor:
an1 an
c) şirul cn , cn , n N* este
a) an n ln2
1
1 1
... ;
bn1 bn n 1 n 2 2n
convergent şi lim cn . 1 1 1 1
n b) an n e ... .
a 0! 1! 2! n !
Atunci şirul n este convergent
bn
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
163
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
c) Orice şir convergent este monoton.
d) Orice subşir al unui şir monoton este monoton.
e) Există şiruri monoton crescătoare care au cel puţin un subşir monoton
descrescător.
f) Suma a două şiruri monotone este un şir monoton.
g) Diferenţa a două şiruri monoton crescătoare este un şir monoton
crescător.
h) Suma a două şiruri nemărginite este un şir nemărginit.
i) Orice şir divergent este nemărginit.
j) Orice şir nemărginit are limita sau .
k) Produsul a două şiruri care nu au limită este un şir care nu are limită.
l) Dacă două şiruri sunt convergente, atunci raportul lor este un şir
convergent.
m) Dacă pătratul unui şir an este şir convergent, atunci şirul an este şir
convergent.
n) Dacă un şir convergent are toţi termenii diferiţi de zero, atunci limita sa
este diferită de zero.
Testul 2
1
n
n 1 n 2n
a) an ; b) an ; c) an , R.
n3 n2 n1
(3p.)
1
Se consideră şirul an astfel încât: a1 , an 1 2a n 1 , n 1.
n
2.
3
2 n
2 1 , n 1.
n
a) Să se arate că an
3
a2n
b) Să se studieze convergenţa şirului cu termenul general bn .
a2n 1
(2p.)
3. Să se calculeze limitele şirurilor cu termenul general:
n n n 1
2 3 4
a) a n ; b) a n sin 4n2 n 1 . (2p.)
3
2 9
n n 1
2n n2 3n
4. Să se calculeze limita şirului a n dacă: 1 2 an 2 , n 1.
n 1 n n 1
(2p.)
Testul 3
164
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
2. Să se determine valorile parametrilor reali în cazurile:
n 1
2n 5 an 1 bn 3
a) lim ; b) lim a 2 e3 . (2p.)
n 3n 10n 1 2 n n 1
3. Să se calculeze:
a) lim
n
n 2 2 n n 1 ; b) lim n
n 2 2 n 1
n3 3 n2
. (2p.)
n
1
4. Să se calculeze: lim
n
ln 1 k2 .
k 2
(2p.)
1 1
(
f x
(
O 1 U 1 f x O 1U 1
( x ) x
( x ) x
1– V 1–
V
)
–
–
)
Figura 1
165
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Se observă, lecturând figura 1, că pentru 0, valorile funcţiei f vor
aparţine mulţimii V , care este o vecinătate a punctului 0.
Aşadar, intuitiv, putem spune că valorile funcţiei f sunt mereu într-o
vecinătate a punctului 0, pentru oricare 0.
Folosind un alt limbaj vom spune că dacă „x tinde la 1“ atunci „ f x
tinde la 0“.
Mai mult, fie V o vecinătate a punctului 0. Atunci există un interval
I a, b astfel încât 0 I V, (figura 2).
y y
1 1
b
(
b
f x
(
V 1 d V 1 x d
O c
( ) O c(
) x
x x
f x
)
a
a
)
Figura 2
DEFINIŢIE
Fie f : D R, x 0 R un punct de acumulare pentru mulţimea D şi R.
Numărul se numeşte limita funcţiei f în punctul x0 dacă pentru
oricare vecinătate V V , există o vecinătate U V x0 cu
proprietatea că pentru orice x D U \ x 0 rezultă că f x V.
Se foloseşte notaţia lim f x .
x x0
OBSERVAŢII
Aşa cum s-a specificat, problema existenţei limitei unei funcţii f : D R
în punctul de acumulare x 0 D' se pune chiar dacă funcţia f nu este
166
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
definită în x 0 . În acest caz restricţia x x 0 din definiţie nu mai este
necesară.
Dacă mulţimea D este nemărginită superior sau inferior, atunci x 0 poate
fi , respectiv .
Dacă x 0 nu este punct de acumulare pentru D, atunci nu se pune
problema limitei funcţiei f în x 0 .
Astfel, într-un punct izolat al mulţimii D nu se pune problema limitei.
Limita funcţiei în punctul x 0 , dacă există, este unică.
Definiţia limitei unui şir este conţinută în definiţia limitei unei funcţii
într-un punct. Mai mult, folosind limitele de şiruri se poate caracteriza
existenţa limitei unei funcţii într-un punct.
TEOREMA 27
(Eduard Heine (1821-1881), [2]) Eduard HEINE
Fie f : D R, x 0 D ' un punct de acumulare (1821-1882)
matematician
pentru D şi R. Următoarele afirmaţii sunt german
echivalente:
Are contribuţii în studiul
1. lim f x ; numerelor iraţionale, conver-
x x0
genţei şirurilor, funcţiilor
2. Pentru oricare şir xn , xn D \ x0 cu continue.
limxn x0 rezultă că lim f x .
n
n n
OBSERVAŢII
• Pentru a determina limita funcţiei f : D R într-un punct de acumulare
x 0 al lui D este suficient să cunoaştem limita unui singur şir f x n ,
unde x n D \ x 0 şi lim x n x 0 .
n
167
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Probleme rezolvate
1. Să se studieze existenţa limitelor funcţiilor f în punctele specificate:
a) f : R R, f x x 2 3x, x 0 2;
1
b) f : 0, R, f x , x 0 0.
x
Soluţie
a) Punctul x 0 2 este punct de acumulare pentru R. Dacă x n este
un şir de numere reale, x n R \ 2 , şi lim x n 2, atunci se obţine
n
f x n x n 3x n .
2
Folosind operaţiile cu limite de şiruri obţinem:
n n
2
lim f x n lim x n 3x n 22 3 2 10. Aşadar funcţia f are limită în
punctul x 0 2 şi lim f x 10.
x 2
1 1
Atunci lim f x n lim . Aşadar funcţia f are limită în
n n x n 0
x 0 0 şi lim f x .
x 0
1 1
Considerăm x n , y n , n N* şi se obţine că f x n n, f y n n şi
n n
lim f x n , lim f y n . În concluzie funcţia f nu are limită în x 0 0.
n n
b) Considerăm şirurile x n , y n cu termenii generali x n 2n,
2
yn 2n şi se obţine că f x n sin 2n sin 1, f yn
2 2 2
sin 2n sin 1. Aşadar f nu are limită la .
2 2
168
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
1, xQ
3. Să se arate că funcţia f : R R, f x nu are limită
0, x R \ Q
în nici un punct x 0 R.
Soluţie
Fie x 0 R şi x n , yn două şiruri de numere reale astfel încât
x n Q, yn R \ Q, şi lim x n lim y n x 0 .
n n
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze: E2. Să se determine constanta reală a
2
a) lim x 3x ; b) lim x 3x ;
x 1 x
2
pentru care:
2x a x2 ax 3
a) lim 2; b) lim 3;
x x3 x 1 1 x x 2 2x 3
c) lim ; d) lim ;
x 2 2;
2
x 2 x 3 x6 sin x2 ax
2 c) lim 2
sin x 1 x 0 x ax x 3
e) lim ; f) lim .
1 cos x cos x
x 1 1 1
x x
d) lim .
3 2
x 2 x 1 a x 2 4
APROFUNDARE
A1. Să se arate că următoarele funcţii A2. Să se arate că următoarele funcţii
nu au limite în punctele specificate: nu au limită în punctele speci-
1 ficate. Există puncte în care func-
a) f : R \ 0 R, f x sin , x0 0; ţiile au limită?
x
2, xQ
1
b) f : , 1 1, 2 R , a) f : R R, f x ,
x, x R\Q
2
x0 3;
f x tg , x0 1;
2x b) f : R R,
1 x2 , xQ
c) f : R R, f x
sin , x 0
, în f x , x0 1.
x 2x, x R \ Q
cos x, x 0
(Olimpiadă, 1993)
x0 0 şi x0 ;
d) f : R R , f x x , x0 Z .
169
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
13 LIMITE LATERALE
Fie f : D R o funcţie reală de variabilă reală şi x 0 D' un punct de
acumulare al mulţimii D.
DEFINIŢII
• Numărul s R se numeşte limita la stânga a funcţiei f în x 0 , dacă
pentru oricare şir x n , x n D , x 0 cu lim x n x 0 rezultă că
n
lim f x n s .
n
lim f x n d .
n
OBSERVAŢII
1. Dacă funcţia f are în punctul x 0 limite laterale, acestea sunt unice. Acest
fapt rezultă din unicitatea limitelor de şiruri.
2. Fie f : D R şi x 0 D' punct de acumulare. Funcţia f poate să admită
limită la stânga în x 0 , fără să aibă limită la dreapta în x 0 , sau reciproc.
Exemplu
1
sin , x 0
Fie f : R R, f x x . Pentru şirurile cu termenii generali
x, x0
1 1
xn şi yn care au limita 0 şi sunt negative se obţine:
3
2n 2n
2 2
lim f x n 1 şi lim f y n 1, deci funcţia f nu are limită la stânga în x 0 . Se
n n
170
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Exemplu
1
sin , x 0
Funcţia f : R R, f x x nu are limite laterale în x 0 0.
0, x 0
4. Fie f : a, b R. Atunci limita la stânga în a şi limita la dreapta în b, nu
au sens, deoarece în acest caz a, b , a şi a, b b, .
Dacă f are limite în a şi b, acestea coincid cu limita la dreapta în a,
respectiv cu limita la stânga în b.
REŢINEM!
Fie f : D R o funcţie reală de variabilă reală şi x 0 D' un punct de
acumulare pentru D.
Funcţia f are limită în punctul x 0 D' dacă şi numai dacă limitele
laterale ale funcţiei în x 0 există şi sunt egale.
lim f x f x 0 0 f x 0 0
x x0
Problemă rezolvată
2x a, x 1
Fie f : R R, f x . Să se determine a R, pentru
a x,
2
x 1
care funcţia f are limită în x 0 1.
Soluţie
Calculăm s f x 0 0 şi d f x 0 0 . Fie x n , x n 1, un şir cu
lim x n 1. Atunci lim f x n lim 2x n a 2 a s .
n n n
a d .
2
171
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se verifice dacă următoarele x2 ax, x 1
funcţii au limită în punctele speci- a) f x , x0 1;
ficate: ax 1, x 1
1 x2 ax b, x 1
a) f : R * R, f x , x0 0, 1, ;
x b) f x 2 x, x 1, 2 , x0 1 şi x0 2;
2x 1, x 2 2
b) f : R R, f x , x0 2 ; x a, x 2
5x, x2
x a
sinx
,x 0 x 1 , x 0
c) f : R R, f(x) = x , x0 0 . c) f x , x0 0.
1, x0 2x 1 , x 0
x 3
APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b R, pentru care A3. Să se arate că funcţia f : R R,
există limitele funcţiilor f : R R:
1
sin , x 0
f x
1
nu are limită în
a) f x 1 x x , x 0 ;
x
0, x0
x a, x0
x = 0.
b) f : R R,
2x a, x 1 A4. Fie f : R R,
2
f x 3x bx, x 1, 1 , 1
2 x sin , x 0
f x x .
x 2ax 1, x 1
0, x 0
în x 1 şi x 1.
a) Să se arate că dacă < 0, funcţia
A2. Fie f : R R. Să se determine punc-
f nu are limită în x = 0.
tele în care f are limită dacă:
b) Să se arate că dacă > 0, funcţia
a) f(x) = x ; b) f x x 2 ; f are limită în x = 0.
c) f(x) = [x]; d) f(x) = max {1; x2 };
e) f(x) = x sgn x ; f) f x x x .
DEZVOLTARE
D1. Fie f : D R o funcţie reală de a) f : R R, f(x) = a x , a 0, \ 1 ;
argument real şi x0 D ' un punct
b) f : 0, R, f x loga x,
de acumulare pentru D.
Să se arate că dacă f este mono- a 0, \ 1 ;
tonă, atunci funcţia f are limite c) f : [0, ) R, f x x;
laterale în x0 .
d) f : R R, f(x) = ax2 + bx + c, a R * .
D2. Să se arate că următoarele funcţii au
limită în orice punct x0 din dome- e) f : R R , f x sin x;
niul de definiţie: f) f : R R , f x cos x.
172
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
D3. Fie f : D R o funcţie reală şi numai dacă pentru oricare şir (xn ) ,
x0 D ' un punct de acumulare xn D, xn x0 , monoton crescător
pentru D.
şi lim xn x0 , rezultă că:
Să se arate că numărul s este limita n
Demonstraţie
Din condiţia lim f x rezultă că pentru oricare şir xn , xn D \ x0
x x0
REŢINEM!
lim f x lim f x , (limita modulului este egală cu modulul limitei).
x x0 x x0
x D, atunci lim f x .
x x0
Demonstraţie
Fie x n , x n D \ x 0 un şir oarecare cu lim x n x 0 . Rezultă că
n
lim g x n 0 şi f x n g x n , n N .
*
n
lim f x .
x x0
173
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Probleme rezolvate
1 Temă
1. Să se arate că lim x sin 0. Calculaţi:
x 0 x 1
Soluţie • lim x cos ;
x0 x
Considerăm funcţiile: 3
• lim x2 sin 2 ;
1 x0 x
x sin , x 0
f , g : R R, f x x şi g x x . • lim 2
sin x
.
0, x0 x x 1
1
Avem: f x 0 x sin x , x R * şi lim g x 0.
x x 0
1
Din criteriul majorării rezultă că lim x sin 0.
x 0 x
2. Să se arate că lim sin x sin x 0 şi lim cos x cos x 0 , x 0 R.
x x0 x x0
Soluţie
x x0 x x0 x x0 x x0
Avem: sin x sin x 0 2 sin cos 2 sin 2
2 2 2 2
x x 0 , x R.
Atunci lim sin x sin x 0 0 şi lim sin x sin x 0 .
x x0 x x0
Analog:
x x0 x x0 x x0
cos x cos x 0 2sin sin 2 sin x x 0 , x R şi
2 2 2
astfel lim cos x cos x 0 .
x x0
174
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Dar lim x 1 şi lim x 1 , de unde, cu criteriul majorării,
x x
Demonstraţie
Fie xn , xn V D \ x0 , astfel încât limxn x0 . Atunci f x n g xn ,
n
Demonstraţie
Fie x n , x n V D \ x 0 , un şir cu limita x0 . Rezultă că
f x n g x n h x n , n N* . Dar lim f x n lim h x n şi aplicând
n n
Probleme rezolvate
1
1. Să se arate că lim x 2 sin 0.
x 0 x
Soluţie
1
Avem inegalităţile x 2 x 2 sin x 2 , x R * şi lim x 2 0 lim x 2 .
x x 0 x 0
1
Cu criteriul cleştelui rezultă că lim x 2 sin 0.
x 0 x
1
2. Să se calculeze lim x .
x 0
x
175
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Soluţie Temă
Folosind definiţia părţii întregi se obţine: Să se calculeze:
1
1 1 1 • lim x 1 cos ;
1 , x R * . De aici rezultă că: x 1 x 1
x x x 1 2
• lim x sin sin ;
1 1 x0 x x
1 x x 1, x 0, şi 1 x x 1,
x x x
• lim .
x , 0 . Prin trecere la limită se obţine că x x
1 1
limx 1 şi lim x 1, deci limita cerută este egală cu 1.
x0
x 0 x x 0
x 0 x
lim f x g x 0.
x x0
Soluţie
Deoarece funcţia g este mărginită rezultă că există M 0, astfel încât
g x M, x D. Atunci:
M g x M şi M f x f x g x M f x , x D.
x x0 x x0
Dar lim M f x 0 lim M f x şi cu criteriul cleştelui se obţine
că lim f x g x 0.
x x0
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că:
1
e) lim x 1 x ;
x
a) lim sin ln x 0; 2
x 1 x 1 x sin x
f) lim ;
1 x x
b) lim sin x cos 0;
x x g) lim 2 cos x ex ;
x x
2 1
c) lim 1; h) lim 3 sin x ln x ;
x 2x 1 x
1 x2
d) lim x arcsin ; i) lim sin x .
x x x x 1
APROFUNDARE
A1. Să se calculeze: 1 2
b) lim x2 2 2 ;
1 x x
a) lim x2 ; x 0
x 0 x
c) lim
x 2x ... nx .
x 0 x
176
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
A2. Fie f : R R, astfel încât f x sinx A4. Fie f : D R , x0 D ' un punct de
x , x R. acumulare pentru D şi lim f x .
x x0
Să se calculeze lim f x . Să se arate că dacă , R ,
x 0
atunci există o vecinătate V
A3. Să se determine, dacă există: V x 0 , astfel încât f x f ,
a) lim e x 1 sin x ;
x x V D \ x 0 .
b) lim x a sin x , a R . (Funcţia f este mărginită inferior
x
pe mulţinea V D \ x 0 .)
TEOREMA 33
Fie f : D R, o funcţie elementară şi x0 D D'. Atunci lim f x f x0 .
x x 0
Funcţia polinomială
Dacă f : R R, f x a 0 x n a1x n 1 ... an , este funcţie polinomială
de gradul n, n N, atunci avem:
a0 , n N*
lim f x ,
x
a0 , n0
a n , n N*
lim f x 0 .
x
a0 , n0
177
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Funcţia radical de ordin par y
Figura 1
Fie f : 0, R, f x n x. Lecturând
graficul funcţiei se obţine că lim n x . f x
x
lim x .
n
f x 1
x –1
Funcţia exponenţială – 1 x
–1
Fie f : R 0, , f x a , x
x
a 0, a 1. În funcţie de valorile
–
lui a avem graficele din figura 3.
y y
Figura 3
a>1 a 0, 1
f x f x
1 1
f x + f x +
– x O x x – x O x x
– Figura 4 –
, a 1 , a 1
lim log a x şi lim loga x .
x
, a 1 x
x 0
0
, a 1
178
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Funcţii raţionale
a0 a0
b , p q b , p q
p q
x0 . lim
f x f x
0 0
a şi lim a ;
b0 ,
x g x pq b0 ,
x g x pq
0 0
0, pq 0, pq
x 0 A 1 , 2 , ..., s şi A este nevidă. În acest caz sunt posibile
situaţiile:
Exemplu
x2 1
Fie h : R \ 1, 1 R, h x .
x 1 x 1
2
2 2
Pentru x 0 1 se obţine h 1 0 şi h 1 0 , deci h
0 0
nu are limită în punctul x 0 1.
2 2
Pentru x0 1 se obţine h 1 0 , h 1 0 şi astfel limh x .
0 0 x1
179
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Exemple
lim
x 2 3x 2 x 1 x 2 x2 1
lim lim .
x 1 x 4x 3 x 1 x 1 x 3 x 1 x 3 2
2
x 3 3x 2 x 1 x2 x 2 x2 x 2
lim lim lim
x 1 x 1 x 1
x 1 4 x 1 4 x 1 3
x 1 x 2 x2 3
lim lim .
x 1 x 1
3 2
x 1 x 1 0
Funcţiile trigonometrice
Funcţiile trigonometrice directe sinus, cosinus, tangentă şi cotan-
gentă nu au limită la şi , deoarece sunt funcţii periodice.
Funcţia tangentă nu are limită în punctele x 0 2k 1 , k Z. Din
2
lectura graficului acesteia se obţine: tg x 0 0 şi tg x 0 0 .
Funcţia cotangentă nu are limită în punctele x 0 k, k Z. Din
lectura graficului acesteia se obţine: ctg x 0 0 şi ctg x 0 0 .
Pentru funcţiile trigonometrice inverse prin lectură grafică se obţine:
lim arctg x , lim arctg x şi lim arcctg x , lim arcctg x 0.
x 2 x 2 x x
Temă
1. Să se calculeze:
a) lim 3x2 9x 7 ;
x 3
b) lim 2x3 7x ;
x
c) lim 3x5 4x 1 ;
x
d) lim x ; e) lim 3
x; f) lim 4 x;
x 9 x x
x
j) lim 2x ; k) lim 2 1 ; l) lim sin x;
x x
x
3
ax3 x2 1 x2 4x 3 x2 8
d) lim 2
, a R ; e) lim 2 ; f) lim 2 .
x 2x x 1 x 1 x 2x 1 x 2 x 4x 2
180
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
lim f x g x lim f x lim g x .
x x0 x x0 x x0
Limita produsului este egală cu produsul limitelor.
1
c) Dacă operaţia are sens în R, şi g x 0, x D, atunci:
2
f x lim f x
x x 0
lim .
x x0 g x lim g x
x x0
lim g x
lim f x
g x
lim f x
x x0
.
x x0 x x0
181
Analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Astfel avem:
sin x arcsin x tg x arctg x
1. lim 1, lim 1; 2. lim 1, lim 1;
x 0 x x 0 x x 0 x x 0 x
1 x 1 r, r R;
r x
1 1
3. lim 4. lim 1 e, lim 1 x x e;
x 0 x x
x x 0
ln 1 x ax 1 ln x
5. lim 1, lim ln a; 6. lim x ln x 0, lim 0.
x 0 x x 0 x x
x 0
0 x x
Demonstraţie
Fie şirul x n , x n A \ x 0 şi lim x n x 0 . Deoarece u : A D rezultă
n
mulţimea D.
Rezultă că lim f y n şi de aici se obţine lim f u x n .
n n
OBSERVAŢII
1. Teorema anterioară permite înlocuirea calculului limitei funcţiei f u în
x 0 , cu calculul limitei funcţiei f în u 0 .
182
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
sin u x arcsin u x tg u x
• lim 1; • lim 1; • lim 1;
x x0 u x x x0 u x x x0 u x
acrtg u x 1 ln 1 u x
• lim 1; • lim 1 u x u x e; • lim 1;
x x0 u x x x0 x x0 u x
u x
a 1
• lim ln a, a 0, \ 1 ; • lim u x ln u x 0.
x x0 u x x x0
Exerciţiu rezolvat
Să se calculeze:
sin 3x sin6x sin2x ln 1 x x 2cosx 2
3
Soluţie
sin 3x 3 3 sin 3x 3
a) Avem succesiv: lim lim .
x 0
3x 4 4 x 0 3x 4
sin 6x sin 2x
b) Avem, folosind operaţiile cu limite de funcţii, lim
x 0 sin x 2 sin 3x
sin 6x sin 2x sin 6x sin 2x
x 6 2
lim
x x lim 6x 2x 6 2 8 .
x 0 sin x sin 3x x 0 sin x sin 3x 16 7
x 2 6
x x x 3x
ln 1 x x3 ln 1 x x3 x x3 x x3
c) Se obţine: lim lim 1 lim
x0 x2 x x0 x x3 x2 x x 0 x 2 x
1 x2
lim 1.
x 0 x 1
2cosx 2 2 2cosx1 1 2cosx1 1 x cosx 1
d) lim lim lim lim lim
2 2 2 2 1 cosx 1 2 1
x 1 x
x 0 x 0 x x 0 x 0 x 0 x
2
x x
2 sin 2 sin
1 cos x 1 2 lim 2 x
ln 2 lim lim 1 0 0.
ln 2 x 0 x x 0 x x 0
x 2
2
183
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze, în cazul în care
există, limitele funcţiilor f : D R,
f) lim
x
x2 2 x2 x ;
în punctele specificate:
a) f x x3 2x 7, x0 1, ;
g) lim
x
3
x 1 x 2 .3
b) f x x4 3x2 11, x0 0, ; E5. Să se calculeze:
sin6x sin6x
c) f x 2x 11x x, x0 1, .
5 3
a) lim ; b) lim ;
x 0 7x x 0 sin5x
sin x2 sin x sin3x
E2. Să se studieze existenţa limitei func- c) lim ; d) lim ;
x 0 x4 x2 x 0 sin 4x sin x
ţiei f : D R, în punctul x0 :
x2 sin x2 x ; 1
a) f x , x0 2, 1, ; e) lim f) lim xsin ;
x1 x1 x2 1 x x
x3 2x2 1 sin x sinn x
b) f x 4 , x0 0, 1, ; g) lim ; h) lim , n N;
x 2x 1 x 0 tg3x x 0 sin xn
x3 1
c) f x 4 , x0 0, 1, 1, ; i) lim
1 cos2x
; j) lim
cos3x cos5x
.
x 1 x0 x2 x 0 cos4x cos6x
2x3 4x 6
d) f x , x0 1, .
3x3 2x 5 E6. Să se calculeze:
x0 x2
c) lim
2x 1 3x 1 5x 1 ;
x
x 2 4 x 14 E7. Să se calculeze:
2
x 2 8 8 2x 1 2x 1
d) lim 6 . a) lim 2 ; b) lim 3 ;
x 2 x 26 x 0 x x x 0 x x2
2
3x 1 2 x 1 2
E4. Să se calculeze: c) lim x ; d) lim x2 1 .
x 0 2 1 x 0 3 3
a) lim
x1
3
x x2 ; E8. Să se calculeze:
b) lim 23 x ex sin2 x ; 1 1
x 0
a) lim 1 3x x ; b) lim 1 5x2 x
x 0 x0
x;
x2 5 x2 5
c) lim ; d) lim ; 1
x 3x x 3x c) lim 1 sin x ; x
x 0
1 1 x1
e) lim arctg x ; x1
x x
x0
d) lim 1 x x2 tgx ; e) lim
x x 5
.
184
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b R, astfel încât: 1 x2 1 x
x2 b) lim ;
a) lim ax b ; x0
1 x2 1 x
x x 1
x3 x2 1
c) lim
x
x 3 3 x1 2 x ;
b) lim 2 ax b ;
x
x x 1 x2 x 2 3x 1
d) lim ;
ax ax 1
2
x 1
x2 x 9 x2 x 7
c) lim x 1 0. 3
x7 x3
x
x b e) lim 3 .
x1 x7 5 x
A2. Să se calculeze:
A6. Să se calculeze:
4x5 5x4 1
a) lim ; 2 arcsin x sin x
x1
x 12 a) lim
x 0 arcsin x 2 sin x
;
A4. Să se calculeze:
A7. Să se calculeze:
3x 2x 2
a) lim x x
x0 4 2 2
;
lim
ln 1 a x , a, b 0, .
x
2 5 4 3 x x x x ln 1 b x
b) lim ;
x0 5x 4x 3x 2x
x 1
3x2 x A8. Fie f : D R, o funcţie periodică
c) lim 2 ; neconstantă, astfel încât este
x 3x x 2
un punct de acumulare pentru D.
x2 Să se arate că funcţia f nu are
2x2 x 11 x1 limită la .
d) lim 2 .
x 2x 3x 1
A9. Să se calculeze:
b) lim sin x ;
x
A5. Să se calculeze: a) lim x x ;
x0 x0
1 x 1
a) lim 2 ; 1
x 1
x0 x x
c) lim .
x 1 ln x 2
185
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
0<a<1 a>1
M(x, f(x))
M(x, f(x))
1 1
N(x, 0) O x O N(x, 0) x
DEFINIŢII
Dreapta y = a este asimptotă orizontală spre + a funcţiei f dacă
lim f x a.
x
186
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Dreapta y = a este asimptotă orizontală spre – a funcţiei f dacă
lim f x a.
x
REŢINEM!
Problema asimptotelor orizontale pentru o funcţie f : D R se pune
numai la + şi şi numai dacă + sau sunt puncte de acumulare
ale mulţimii D.
Problemă rezolvată
Să se determine asimptotele orizontale ale funcţiilor:
2x 2 x x
a) f : R R, f(x) = 2 ; b) f : R R, f(x) = 2 ;
x x 1 x 1
ln x
c) f : (1, +) R , f(x) = ; d) f : (–2, 2) R, f(x) = ln(4 – x2).
1 ln x
Soluţie
a) În acest caz sunt puncte de acumulare ale domeniului de definiţie.
2x 2 2x 2
Se obţine: lim f x lim 2 şi lim f x lim 2.
x x x 2 x 1 x x x 2 x 1
187
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
y = f (x) y = mx + n
N(x, mx + n)
M(x, f(x))
O x O x
N(x, mx + n)
Figura 2
DEFINIŢIE
Dreapta de ecuaţie y = mx + n este asimptotă oblică spre +,
(respectiv ) a funcţiei f : D R dacă distanţa dintre dreaptă şi
imaginea geometrică a graficului, măsurată pe verticală, tinde către zero
când x tinde către +, respectiv .
Cu ajutorul limitelor de funcţii rezultă că:
Dreapta y = mx + n este asimptotă oblică spre + (respectiv –) a
funcţiei f dacă lim f x mx n 0, (respectiv lim f x mx n 0 ).
x x
TEOREMA 36
Fie f : D R.
f x
a) Dacă există lim m R * şi n lim f x mx , n R, atunci
x
x x
188
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
f x f x mx f x f x mx n
m rezultă că lim m lim 0, deci
x x x
x
x x
f x
m lim .
n x
b) Se demonstrează analog ca în cazul a).
OBSERVAŢIE
O funcţie nu poate avea simultan asimptotă orizontală şi asimptotă oblică
spre +, respectiv spre –. În caz contrar, ar exista constantele m R * ,
n, a R astfel încât lim mx n a 0 , respectiv lim mx n a 0,
x x
ceea ce nu se poate.
Probleme rezolvate
1. Să se determine asimptotele oblice ale funcţiei f : R R,
x2
f x .
x2 1
Soluţie
f x x x2
a) Avem: lim lim lim 1, deci m = 1.
x x 2 1 x x 1
x x 2
x2
Rezultă lim f x x lim x
x 1
x x 2
x
lim 0 n, deci dreapta y = x este asimptotă oblică
x
x2 1 x x2 1
spre +.
f x x x2
b) Avem lim lim lim 1, deci m 1.
x x x 2 1 x
x x2 1
x2 x
Rezultă lim f x x lim x lim
x x
x 1
2
x
x 1 x2 1 x
2
0 n, deci dreapta y x este asimptotă oblică spre .
189
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Soluţie
f x
Impunem condiţiile lim 2 şi lim f x 2x 3 .
x
x x
f x ax bx 3 a
3 2
Avem lim lim 2, de unde se obţine a = 4.
x x x 2x 3 x 2
4x bx2 3
3
bx2 2x 3
De asemenea, lim(f(x) 2x) lim 2x lim
x
2x 1 2x2 1
x x 2
b
= = –3, de unde se obţine b = –6.
2
O x O 1 x
Figura 3
DEFINIŢII
Dreapta x = x 0 este asimptotă verticală a funcţiei f dacă cel puţin
una dintre limitele laterale f x 0 0 sau f x 0 0 există şi este infinită.
Dacă f( x 0 – 0) este + sau –, dreapta x = x 0 se numeşte asimptotă
verticală la stânga.
190
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
Dacă f( x 0 + 0) este + sau –, dreapta x x 0 se numeşte asimptotă
verticală la dreapta.
Dacă limitele laterale ale funcţiei f în x 0 sunt infinite, dreapta x = x 0 se
numeşte asimptotă verticală bilaterală.
Exerciţiu rezolvat
Să se determine asimptotele verticale ale funcţiilor:
x 1
a) f : R \ 1, 1 R, f x 2 ; b) f : 0, R, f x ;
x 1 x
c) f : R R, f x x 3 x 2 .
Soluţie
a) Domeniul de definiţie al funcţiei este D , 1 1, 1 1, .
Avem f 1 0 , f 1 0 , f 1 0 , f 1 0 . Rezultă că
dreptele x = 1 şi x = –1 sunt asimptote verticale bilaterale.
b) Avem f 0 0 . Dreapta x = 0 este asimptotă verticală la dreapta.
c) Pentru oricare x 0 R, lim f x x 30 x 20 R, deci f nu are asimptote
x x0
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine asimptotele funcţi- E3. Să se determine asimptotele funcţi-
ilor f : D R : ilor f : D R :
1 x a) f(x) = x2 1 ;
a) f(x) = ; b) f(x) = 2 ;
x x 1 x 4
b) f(x) = x2 1 ;
x2 1 x2 9 x 1
c) f(x) = 2 ; d) f(x) = 2 ; c) f(x) = ;
x 4 x 3x 2 x2 4
x3 x4 x x2
e) f(x) = ; f) f(x) = .
2
x 9
x 2 x2 9 d) f(x) =
x2 9
;
191
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
APROFUNDARE
A1. Să se determine asimptotele funcţi- 1
, xR\Z
ilor f : D R : b) f x x sin x ;
1 0, x
a) f x x e x ; Z
1
2
b) f x x ln x2 1 ; x e x , x 0
1
c) f x 0, x0 ;
c) f x
2
x e x 1 ; 1
1 e x , x 0
1 x
d) f x x 1 ln 1 .
x
x sin x
x 1 d) f x ;
e) f x ; f) f x ; 2 sin x
ln x ln x 1
1
g) f x x 1 e
x 1
; x , x R \ Q
e) f x ;
x 2 1 , xQ
h) f x ; x2 1
3 3
x 27
x2
x3 1 2 , xR\Q
i) f x . x 1
f) f x .
x 1
x3
x2 x 1 , x Q
A2. Să se determine parametrii reali a
şi b, astfel încât funcţiile f : D R
să admită asimptotele indicate: A4. Să se determine a R, astfel încât
ax4 x2 5x 4
a) f x , y x 3; funcţia f : D R, f x 2
bx 2 3 x a2x 2a
1 să aibă o singură asimptotă verti-
b) f x 3 ax3 bx2 , y 2x ; cală.
3
c) f x
ax b ex , y 2x 1; A5. Se consideră funcţia f : D R,
1 ex
f x ax bx2 cx 1, a, b 0, ,
d) f x
x a x a 1 , y x a 3.
c R. Să se determine parametrii
xa2
a, b, c astfel încât dreapta y 2x 1
A3. Să se determine asimptotele func- să fie asimptotă oblică spre , iar
ţiilor f : D R, în cazurile: y 1 să fie asimptotă orizontală
x spre –.
1 x , x 1 (Electrotehnică, Craiova, 1972)
a) f x ;
2x , x 1
x 1
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
192
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
2. Să se calculeze:
x7 7 x 1 1 1
a) lim
x1
x 1 2 x 0
; b) lim 1 x2 ex 1 cos2x . (3p.)
Testul 2
x2 , x 0
4. Se consideră funcţia f : R R, astfel încât: f x 2f x .
0, x 0
a) Să se studieze dacă f are limită în x 0.
b) Să se determine a, b R pentru care lim x a 2 şi lim f x b 1.
x 1 x 1
Testul 3
cos x x 1 enx
1. Se consideră funcţia f : R R, f x lim .
1 enx x
193
Elemente de analiz‘ matematic‘ • I. LIMITE DE FUNCŢII
x3 a3 , x a
3. Se consideră funcţia f : R R, f x . Să se determine a R
x 1, x a
pentru care funcţia f are limită în orice x0 R.
(2p.)
1 cos x cos 2x cos nx
4. Se consideră şirul a n astfel încât a n lim .
x 0 x2
a) Să se arate că şirul an este monoton şi nemărginit superior.
n2
6a n 1
b) Să se calculeze lim 3n .
n n
(2p.)
Testul 4
2
1. Se consideră şirul an , an ln 1 , n 1.
n
a) Să se calculeze bn a1 a2 an, n 1.
b) Să se studieze convergenţa şirurilor a n şi bn .
2ax , x 1
2. Fie f : R R, f x 2 .
a x
4 , x 1
a) Pentru care valori a R, funcţia f are limită în x0 1?
b) Să se determine a R ştiind că funcţia g : R R , g x f 2x 1 are
limită în x0 R .
3. Să se calculeze:
1!1 2!2 n !n
a) lim ;
n
2n ! 3
1
1 2x 3x nx x
b) lim .
x 0
n1
194
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
x 1, dacă x 0
Fie f : R R, f x x, dacă x 0, 1 1, , al cărei grafic este repre-
2, dacă x 1
zentat în figura 1. y
Lecturând graficul funcţiei f se observă că în
punctele x 0 şi x 1 acesta prezintă „întreruperi“ 2
(discontinuităţi), iar în toate celelalte puncte 1
x R \ 0, 1 graficul fiind reprezentat în mod
„continuu“. Să studiem ce se întâmplă cu limita 0 1 x
funcţiei şi cu valoarea funcţiei în aceste puncte.
Pentru x 0 avem: f 0 0 lim x 1 1, Figura 1
x 0
f 0 0 lim x 0 şi f 0 1.
x 0
„întrerupt“ funcţia f nu are limită sau dacă are limită, aceasta nu este egală
cu valoarea funcţiei în acest punct.
DEFINIŢII
Funcţia f se numeşte funcţie continuă în punctul x 0 D dacă x 0 este
punct izolat al mulţimii D, sau lim f x f x 0 dacă x 0 este punct de
x x0
acumulare al mulţimii D.
Un punct x 0 D în care funcţia f este continuă se numeşte punct de
continuitate al funcţiei f.
195
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
OBSERVAŢII
Dacă funcţia f nu este continuă în x 0 D, ea se numeşte funcţie
discontinuă în x 0 , iar x 0 punct de discontinuitate.
Problema continuităţii unei funcţii f nu se pune în punctele în care
funcţia nu este definită şi nici la şi –.
Condiţia lim f x f x 0 presupune existenţa limitei lim f x şi egali-
x x0 x x0
tatea ei cu f x 0 .
Problemă rezolvată
4x 2
Să se arate că funcţia f : R R, f x este continuă în
2x 2 x 1
x 0 1.
Soluţie
Folosim teorema 1. Fie xn un şir de numere reale, astfel încât
4x 2
lim x n 1. Avem f x n n
şi folosind operaţiile cu şiruri conver-
n 2x x n 1
2
n
4 x 2n 4
gente, se obţine lim f x n lim 1. Având f 1 4,
n n 2x 2 x 1 2 1 1
n n
196
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
DEFINIŢII
Funcţia f se numeşte continuă la stânga în punctul x 0 D dacă
lim f x f x 0 .
x x0
x x0
OBSERVAŢII
1. O funcţie f : D R poate fi continuă la stânga în x 0 D fără a fi
continuă la dreapta în x 0 , şi reciproc.
y
Exemplu
x2 1, x 0
Fie f : R R, f x .
2x 2, x 0
2
x 0
Avem: f 0 0 lim x2 1 1, f 0 0 lim 2x 2 2 şi
x 0 1
f 0 1. Se obţine că f 0 0 f 0 , deci f este continuă la
O 1 x
stânga în x 0 0, dar f 0 0 2 f 0 , deci f nu este
Figura 2
continuă la dreapta în x 0 0.
DEFINIŢII
O funcţie f : D R se numeşte continuă pe mulţimea A D dacă este
continuă în fiecare punct x 0 A.
Dacă funcţia f : D R este continuă pe mulţimea D se spune că ea este
funcţie continuă.
197
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
O clasă importantă de funcţii continue o constituie clasa funcţiilor
elementare deoarece s-a arătat că pentru orice punct x 0 din domeniul de
definiţie limita în x 0 este chiar valoarea funcţiei în x 0 .
REŢINEM!
Orice funcţie elementară este funcţie continuă.
Probleme rezolvate sin x
, x0
x
1. Să se studieze continuitatea funcţiei f : R R, f x a, x 0
cos x, x 0
în punctul x 0 0.
Soluţie
Punctul x 0 0 este punct de acumulare pentru domeniul de definiţie
al funcţiei. Se obţine: f 0 0 lim cos x cos 0 1, deoarece funcţia cosinus
x 0
sin x
este funcţie elementară. Avem şi f 0 0 lim 1, deci lim f x 1.
x 0 x x 0
x 2 e nx
2. Să se studieze continuitatea funcţiei f : R R, f x lim .
n 1 e nx
Soluţie
Pentru calculul limitei de şiruri, deosebim situaţiile:
x2 0
• e x 1, de unde x , 0 . Rezultă lim e nx 0 şi f x x2 ;
n 10
0 1 1
• e x 1, de unde x 0, iar f 0 ;
11 2
• e x 1, de unde x 0, . Rezultă că lim e x şi f x
n
n
e nx x 2e nx 1 x 2e nx 1
lim lim 1.
n
e nx e nx 1 n e nx 1
x 2 , dacă x ,0
1
În concluzie, f x , dacă x 0 .
2
1, dacă x 0,
198
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
1
Rezultă că f 0 0 lim x 2 0, f 0 0 1 şi f 0
, deci funcţia f
x 0 2
nu este continuă în x 0. Deoarece pe intervalele , 0 şi 0, funcţia f
este funcţie polinomială, se obţine că mulţimea de continuitate a funcţiei
este C R \ 0 .
3. Fie f : R R o funcţie continuă în x 0, astfel încât
f 2x f x x, x R. Să se arate că f x x a, a R.
Soluţie
Fie x 0 R un număr real fixat. Din relaţia dată se obţine succesiv:
f 2x 0 f x 0 x 0
x x
f x0 f 0 0
2 2
Temă
x x x Să se determine funcţiile
f 0 f 0 0
2 4 4 continue f : R R, în
cazurile:
................................
a) f 3x f x x, x R;
x x x
f n 01 f n0 n0 b) f 3x f 2x x, x R.
2 2 2
x x x
f n0 f n 01 n 01 ,
2 2 2
pentru oricare n N* .
Adunând aceste relaţii se obţine egalitatea:
x 1 1 1
f x 0 f n01 x 0 2 n 1 , n 1.
2 2 2 2
x
Deoarece lim n01 0 şi f este continuă în x 0, din relaţia anterioară,
n 2
199
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Funcţia g este continuă în x 0 deoarece lim g x lim f x g x 0 .
x x0 x x0
Exemplu
sin x sin x
Fie f : R* R, f x . Avem lim f x lim 1. Rezultă că funcţia
x x 0 x 0 x
sin x
,x0
g : R R, g x x este prelungirea prin continuitate a funcţiei f în x 0.
1, x0
DEFINIŢII
Un punct de discontinuitate x 0 D este punct de discontinuitate de
prima speţă pentru funcţia f, dacă limitele laterale ale funcţiei f în
punctul x 0 există şi sunt finite.
Un punct de discontinuitate x 0 D al funcţiei f în care cel puţin una din
limitele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 nu este finită sau nu există
se numeşte punct de discontinuitate de speţa y
a doua.
3
Exemple 2
2x 1, x 1 1
1. Fie f : R R, f x . În punctul
3x 1, x 1 0 1 x
x 0 1 avem: f 1 0 3, f 1 0 2 şi f 1 3, deci x 0 1
Figura 3
este punct de discontinuitate de prima speţă, (figura 3).
1 y
,x0
2. Fie f : R R, f x x .
0 , x 0
În punctul x 0 0 avem: f 0 0 , f 0 0
şi f 0 0. Dreapta x 0 este asimptotă verticală O x
Figura 4
200
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
bilaterală, (figura 4). Rezultă că punctul x 0 0 este punct de discontinuitate de
speţa a doua.
1, x Q
3. Fie f : R R, f x (funcţia lui L. Dirichlet). Această funcţie
0, x R \ Q
are o discontinuitate de speţa a doua în orice punct x 0 R.
Problemă rezolvată
1
sin , x 0
Să se arate că funcţia f : R R, f x x nu este monotonă
0 , x 0
pe nici un interval care conţine originea.
Soluţie
1
1. Fie I R un interval şi 0 I. Deoarece lim sin nu există, rezultă
x x 0
201
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze continuitatea funcţi- E3. Să se determine domeniul de conti-
ilor f : D R , în punctele speci- nuitate pentru funcţiile f : D R în
ficate: cazurile:
a) f x x2 x, x0 1; 1
x sin , x 0
a) f x x ;
b) f x x x , x0 0; 0, x0
1
c) f x 2x , x0 2; x 1 sin(x 1)
x , x1
d) f x x x , x 0 0. b) f x 3(x2 1) ;
2
x 5x 6, x1
E2. Să se studieze continuitatea funcţi-
sin x sin 3x
ilor f : D R , în punctele specifi- ,x 0
c) f x x x2 ;
cate: a,
x 0
x x2 , x0
a) f x , x0 0; 1 x2 1 / x
x sin x, x 0 ,x0
d) f(x) = 1 x x2 .
2x, x 0
b) f x , x0 0;
ln x, x 0 a, x0
sin 3x E4. Să se studieze natura punctelor
,x 0
c) f x 2x , x0 0; de discontinuitate pentru funcţiile
cos 3x, x 0
f : D R , în cazurile:
1 x 2x 1, x 0
2
, x1 a) f x 2 , x0 0;
1 x x 3, x 0
d) f x a, x 1 , x0 1;
sin 4x 4 sin 3x
, x 0, 1 x2 2x , x 0
8x2 8
b) f x x ln|x|, x 0 , x0 0;
1
,x2
e) f x
1
, x 0 2; 1, x0
1 3 x 2
0, x2 3 x 1
, x1
x c) f x x 1 , x0 1.
,x0
f) f x 1 e1 / x , x 0 0. 1 , x1
0, 2
x0
APROFUNDARE
A1. Să se determine domeniul de conti- enx sin x e nx cos x
c) f x lim .
nuitate pentru funcţiile f : D R n enx e nx
în cazurile:
A2. Să se determine mulţimea punctelor
xn x
a) f x lim 2n ; de discontinuitate pentru funcţiile
n x 1 f :DR:
x2 e nx
b) f x lim ; x, x Q
a) f x ;
n 1 e nx
x, x R \ Q
202
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
2 , x Q
x A4. Să se determine parametrii reali a, b,
b) f x ; c R pentru care funcţia f : D R
0, x R \ Q
f(x) f(0)
este continuă şi lim există:
2 3, x Q
x
x0 x
c) f x ;
x
4 9, x R \ Q x2 2ax b2 , x 0
a) f x ;
1 sin 2x, x0
x ,x0
d) f x x ; x2 ln(x2 a2 ), x 0
1, b) f x ;
x0 b sin 2x 2cos x, x 0
(Colegiu, Cluj-Napoca, 1995) ax ex , x0
e) f x x 2x , x 1, 2 . c) f x ;
2
b(x x 2) c, x 0
A3. Să se determine constantele reale ln3 (x e), x [ 1, 0]
pentru care funcţia f : D R , este d) f x .
a(x e) b, x (0, )
continuă pe D:
sin ax A5. Să se determine a, b R pentru care
, x0 funcţiile f : D R sunt continue:
a) f x x ;
ln(x e), x 0 ax2 en
ln x
8x
a) f x lim ln x ;
sin x, x R \ Z
n 2 x en
b) f x ;
a, xZ a|x 1|enx b(x 1)2 enx
b) f x lim .
n enx enx
ex x a, x0
c) f x ;
ln(e a x), x 0 A6. Se consideră funcţia f : R R,
x enx ln(x2 1) a
a2 2ax 6x2 , x 1 f x lim .
d) f x ; n 1 enx
x2 2a, x1 Ştiind că f este continuă, să se
a x2 f (x)
, x ( , 2) calculeze lim 3 .
x0 x
2
e) f x x b, x [ 2, 2] . A7. Să se determine constantele reale
2 pentru care funcţiile f : D R sunt
x a
, x (2, ) continue, în cazurile:
2
2 4 ,
ax ax
1 x1
tgx arctg , x (0, 1] a) f x ;
f) f x x ; 2
6x ax a, x 1
a, x0
2ax 3bx , x (, 1] [2, )
1 b) f x ;
2
(x 1)arcsin e x , x 0 8x 3, x (1, 2)
g) f x a, 2log 2 (x |a|), x 1
2
x 0;
1 c) f x ;
2 2 2
e x b 1, 2log 4 (x a ) , x 1
x0
2 x, x 2a 1
bx
d) f x ;
sin x cos(x a) 1, x 2 bx
6x 3 , x a
2
h) f x .
2cos x sin(a x), x 3x2 5x, x a 1
2
e) f x b, x [a 1, a2 ].
2
4x 8, x a
203
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
A8. Să se determine funcţiile continue A12. Să se determine a, b R, pentru
f : D R, în cazurile: care funcţiile f : R R sunt conti-
a) f 2x f 3x , x R; nue:
b) f 3x f 2x x, x R ; 2ax 3bx , x1
a) f x 12, x 1;
c) f 2x 1 f x 0, x R ;
ax 1 1 bx
3 2 , x1
d) f x f x2 , x D 0, ;
a x2 3 x 1 b2 , x 1
e) f 2 f 3 , x R , D 0, .
x x
b) f x ax b 2x2 1, x 1.
A9. Se consideră f : R R astfel încât 4, x 1
f x y f x f y , x, y R .
a) Să se arate că dacă f este con-
A13. Să se arate că următoarele funcţii
tinuă în x0 0, atunci f este con- nu sunt monotone pe nici un inter-
tinuă pe R . val I R:
b) Să se determine funcţiile conti- 1, xQ
nue f care verifică relaţia dată. a) f x 2 ;
x 2, x R \ Q
A10. Fie f , g : R R, funcţii continue, xQ
x,
astfel încât f x g x , x Q. Să b) f x 2 .
x 1, x R \ Q
se arate că f = g.
A14. Pot fi prelungite prin continuitate
A11. Fie f , g : R R, astfel încât f x
1
g x , x Q. Să se arate că dacă funcţiile f : R * R, f x sin ,
x
f este continuă, iar funcţia g este 1 2 1
monotonă, atunci f = g. (Olimpiadă f x x cos , f x x 2 ?
x x
judeţeană, 1978)
TEOREMA 3
Dacă funcţiile f, g : D R sunt funcţii continue în punctul x 0 D, atunci:
a) funcţia h f g este continuă în x 0 , pentru oricare , R;
b) funcţia f g este continuă în x 0 ;
f
c) funcţia este continuă în x 0 , dacă g x 0 0;
g
d) dacă f x
g x
are sens, x D, funcţia f g este continuă în x 0 .
204
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Demonstraţie
a) Dacă x 0 este punct de acumulare pentru D avem, folosind operaţiile
cu limite de funcţii:
lim f x g x lim f x lim g x f x 0 g x 0 h x 0 ,
x x0 x x0 x x0
OBSERVAŢII
f g
1. Dacă funcţiile f şi g sunt continue pe D, atunci şi funcţiile f g, f g, ,f
g
sunt continue pe mulţimea D, cu condiţia ca ele să fie definite pe D.
2. Pentru 1 se obţine că f g este continuă, iar pentru 1, –1
se obţine că f g este continuă.
3. Proprietăţile a), b) se pot extinde uşor pentru n funcţii. Dacă funcţiile
fi : D R, i 1, 2, , n sunt continue, atunci şi funcţiile 1 f1 2 f2
n fn şi f1 f2 fn sunt continue.
4. Dacă funcţiile f şi g sunt discontinue în x 0 D, atunci nu se poate afirma
f
nimic referitor la funcţiile f g, fg şi .
g
Exemple
1, x 0 2, x 0
a) Fie f, g : R R, f x , g x .
1,x 0 3, x 0
3, x 0
Funcţiile f şi g sunt discontinue în x 0 0, iar f g x ,
4, x 0
1
2, x 0 f 2 , x 0
f g x , x sunt discontinue în x 0 0.
3, x 0 g 1 , x 0
3
1, x 0 1,x0
b) Fie f, g : R R, f x şi g x . În acest caz,
1 , x 0 1, x 0
funcţiile f şi g sunt discontinue în x 0 0, iar f g x 0, f g x 1,
f f
x 1, x R, deci funcţiile f g, f g, sunt continue în x 0 0.
g
g
205
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
f u0 f u x 0 .
Aşadar, pentru oricare şir x n , x n A convergent la x 0 A, rezultă
egalitatea lim f u x n f u x 0 , deci funcţia f u este continuă în
n
x 0 A.
OBSERVAŢII
1. Dacă funcţia f este continuă pe D, iar funcţia u este continuă pe A, atunci
funcţia f u este continuă pe mulţimea A.
2. Dacă funcţia f sau u este discontinuă în u 0 , sau respectiv în x 0 , nu
rezultă în mod necesar că funcţia compusă f u este discontinuă în x 0 .
Exemplu
x, xQ x, xQ
Fie f,u : R R, f x şi u x . Se observă
x 1, x R \ Q x 1, x R \ Q
că funcţiile f şi u sunt discontinue în x 0 0.
Funcţia compusă h f u este h x x şi este continuă în x 0 0.
206
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Exemple
x, xQ
a) Fie f,u : R R, f x x şi u x .
x 1, x R \ Q
Funcţia u este discontinuă în x 0 0, iar f este continuă în u 0 u 0 0.
Funcţia compusă h f u este h x u x şi este discontinuă în x 0 0.
1, x 0
b) Fie f,u : R R, f x x şi u x .
1,x 0
În x 0 funcţia u este discontinuă, iar în u 0 u 0 1 funcţia f este
continuă. Pentru funcţia compusă h f u avem h x 1, x R şi este continuă în
x 0.
Aşadar, prin compunerea a două funcţii, cel puţin una fiind discon-
tinuă, nu se poate preciza nimic despre continuitatea funcţiei compuse.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze continuitatea funcţi- x, x0
f d) f x 2 ,
ilor f, g, f g, f g şi în cazurile: x 1, x 0
g
x, x1
x 1, x 1 g x 2 .
a) f x , x 1, x 1
x 1, x 1
x, x1 E2. Să se studieze continuitatea func-
g x ;
2x 1, x 1 ţiilor f, g : R R, f g şi g f, în
2x 1, x 1 cazurile:
b) f x , a) f x 2x 1, g x 3x 2;
3x 2, x 1
x2 , 3x, x1
g x
x1
; b) f x 2x 1, g x ;
2x 1, x 1 6x 3, x 1
x 1, x 1
x2 x, x 1 c) f x 2 , g x x ;
c) f x , x 1, x 1
x 3, x 1
sin x, x0
g x ; 1,
d) f x
x1 x,
, g x
x0
.
1 cos x, x0
x 1, x 1 x 1, x 0
APROFUNDARE
A1. Fie f, g : D R, funcţii continue. Să A2. Se consideră funcţia f : D R şi
se arate că funcţiile h1, h2 : D R, funcţiile f , f : D R, definite astfel:
h1 x max f x , g x , h2 x f x max f x , 0 şi
min f x , g x sunt continue. f x min f x , 0 (funcţiile parte
pozitivă şi parte negativă ale func-
ţiei f).
207
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Să se arate că funcţia f este con- x 2, x Q
tinuă dacă şi numai dacă funcţiile g x . Să se studieze
1, xR\ Q
f şi f sunt continue.
continuitatea funcţiilor f, g, f g, g f.
A3. Fie f, g : R R şi x0 R, astfel
încât g x0 0. Să se stabilească A6. Se consideră funcţia f : R R, f x
valoarea de adevăr a propoziţiei: x2 1 şi se definesc funcţiile:
f
Dacă f g, f g şi
g
sunt continue
g x min f t t x şi
în x0 , atunci funcţiile f şi g sunt h t min f t
x 1 t x .
continue în x0 . Să se studieze continuitatea funcţi-
ilor g şi h.
A4. Fie g : R R o funcţie polinomială
şi f : R R , A7. Să se determine constantele a, b
sin x, x R \ Z R, astfel încât funcţia f g să fie
f x . continuă, dacă:
g x , x Z
x a, x b
Să se determine funcţia polinomială f x ,
g pentru care funcţia f este continuă x a, x b
pe R. x b, x a
g x .
A5. Se consideră funcţiile f, g : R R, x b, x a
date de relaţiile:
A8. Să se studieze continuitatea funcţiei
x, x Q
f x , f : R R, ştiind că are loc relaţia:
2, x R \ Q
x, x1
2 f x 3 f 1 x .
2x 1, x 1
DEZVOLTARE
D1. Fie f : D R o funcţie monotonă pe D3. Fie f : I R o funcţie injectivă şi
D, astfel încât Im f este interval. continuă pe intervalul I R. Să se
arate că f este strict monotonă pe I.
Să se arate că f este continuă.
D4. Să se determine funcţiile f : R R
D2. Să se arate că funcţia f : D R
continue cu proprietatea:
este continuă în cazurile:
a) f : 1, 1 R , f x arcsin x; f f f x x, x R.
b) f : R R , f x arctg x; D5. Să se arate că nu există funcţie
c) f : 0, 1 2, 3 R , f : R R continuă cu proprietatea:
x 1, x 0, 1
f f x x, x R.
f x 2 .
D6. Fie f : I J, I, J R intervale. Să
x 4, x 2, 3
se arate că dacă f este bijectivă şi
continuă, atunci funcţia f 1 este
continuă.
208
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
y
y
B
f b
f a A
a x0 b
x0 b x a x
f a f b
A B
Figura 1
TEOREMA 5 (Cauchy-Bolzano)
Fie f : I R o funcţie continuă pe intervalul I şi a, b I, a < b. Dacă
valorile f a şi f b ale funcţiei f au semne contrare, f a f b 0,
atunci există c a, b , astfel încât f c 0.
209
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
rezultat permite să arătăm că anumite ecuaţii au cel puţin o soluţie într-un
interval dat.
Probleme rezolvate
1. Să se arate că ecuaţia x 2 2 ln x 0 are cel puţin o soluţie în inter-
valul I e 1 , 1 .
Soluţie
Considerăm funcţia f : I R, f x x 2 2 ln x, care este continuă pe I.
1
Avem: f 1 1 şi f e1 2
2 0, deci f 1 f e 1 0. Atunci există
e
c I astfel încât f c 0, deci ecuaţia are cel Temă
puţin o soluţie în I. Să se arate că ecuaţiile au
soluţii în intervalul dat:
Mai mult, deoarece funcţia f est strict
a) x sin x 1, I , 0 ;
monotonă pe I, ca sumă de funcţii strict
monotone pe I, rezultă că ecuaţia are soluţie b) x2 ex , I 0,1 .
unică.
Soluţie
Funcţia f : R R, f x x n nx 1 este funcţie polinomială, deci este
continuă. Pentru x 1 se obţine f x 0. Rezultă că ecuaţia f x 0 poate
avea soluţii pozitive numai în intervalul 0, 1 .
1 1 1
Avem: f 0 1, f n . Aşadar, există x n 0, , n 2, cu pro-
n n n
prietatea că f x n 0. Funcţia f fiind strict monotonă pe 0, 1 , soluţia x n
este unică. Din criteriul cleştelui se obţine lim x n 0.
n
210
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
TEOREMA 6
Dacă funcţia f : I R este continuă pe intervalul I şi f x 0, x I,
atunci f are acelaşi semn pe intervalul I.
Problemă rezolvată
Să se stabilească semnul următoarelor funcţii f : R R şi să se rezolve
inecuaţiile f x 0 în cazurile:
a) f x x 4 10x 2 9; b) f x x 2 x 1 2x .
Soluţie
Temă
a) Soluţiile ecuaţiei f x 0 sunt Rezolvaţi inecuaţiile:
x 3, 3, 1, 1 . Deoarece f este funcţie continuă a) x4 8x 0;
pe R şi nu se mai anulează pe intervalele
b) 2x 1 3x 3 0.
, 3 , 3, 1 , 1, 1 , 1, 3 , 3, , ea are
semn constant pe fiecare din aceste intervale. Având f 4 f 4 105,
f 0 9, f 2 f 2 15, se poate alcătui tabelul de semn al funcţiei.
x – –3 –1 1 3
f x + + + + + + + 0 – – – – – 0 + + + + + 0 – – – – – – 0 + + + + +
211
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Fie I R un interval şi f : I R o
f b
funcţie continuă, iar a, b I, a < b. Să
lecturăm graficul acesteia pe inter-
valul I, (figura 2).
Se observă că dacă alegem un
f a
număr f a , f b , atunci se poate
găsi o valoare c a, b cu propri- a c b
etatea ca f c . Figura 2
DEFINIŢIE
Fie f : D R o funcţie şi I D un interval. Funcţia f are proprietatea
lui Darboux pe intervalul I dacă oricare ar fi punctele a, b I, a < b şi
oricare ar fi cuprins între valorile f a şi f b , există un punct
c a, b astfel încât f c .
TEOREMA 7 (Cauchy-Weierstrass-Bolzano)
Fie f : D R o funcţie continuă şi I D un interval. Atunci f are
proprietatea lui Darboux pe intervalul I.
Demonstraţie
Fie a, b I, a < b şi f a y1 , f b y 2 valorile funcţiei f în punctele a
şi b. Vom presupune y1 y2 . Pentru y1 , y 2 considerăm funcţia g : I R,
g x f x . Funcţia g este continuă şi g a f a y1 0,
g b f b y2 0. Din teorema 5 rezultă că există c a, b , astfel
încât g c 0. Din egalitatea g c 0 se obţine că f c şi teorema este
demonstrată.
212
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
OBSERVAŢII
1. Dacă f : I R nu este funcţie constantă şi are proprietatea lui Darboux,
atunci Im f este o mulţime infinită deoarece odată cu valorile y1 , y2
conţine tot intervalul y1 , y2 .
Aşadar, dacă funcţia neconstantă f : I R are un număr finit de valori,
atunci ea nu are proprietatea lui Darboux pe I.
2. Dacă f : I R este o funcţie continuă pe intervalul I R, atunci
mulţimea Im f este un interval.
3. Dacă funcţia f : I R are proprietatea lui Darboux pe I, atunci ea nu
poate avea decât discontinuităţi de a doua speţă.
Probleme rezolvate
1. Să se determine funcţiile f : R R, continue, ştiind că:
f 2 x 3 f x , x R.
Soluţie
0, x A
Din relaţia dată se obţine: f x f x 3 0, x R, şi f x .
3, x R \ A
Deoarece f este funcţie continuă, atunci Im f trebuie să fie interval. Dacă
Im f 0, 3 rezultă că f nu are proprietatea lui Darboux pe R. Rămân
doar situaţiile: Im f 0 când A R şi Im f 3 când A . Aşadar,
f x 0, x R sau f x 3, x R sunt singurele funcţii care verifică con-
diţia cerută.
213
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
Soluţie
Fie f : R R, f x a0 x n a1 x n 1 a n , n impar, funcţie polinomi-
ală de gradul n.
Avem: lim f x a0 şi lim f x a0 .
x x
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că următoarele ecuaţii E3. Să se rezolve inecuaţiile:
au cel puţin o soluţie în intervalul a) x3 4x 0; b) x 1 ln x 1 0;
dat:
2x 4
a) x 1 sin x 0, I , 0 ;
c) x2 1 ex 1 0; d)
ln x 1
0;
2
3x 9 ln x 1
b) x3 5x2 4x 9 0, I 0, 1 ; e) 1; f) 1.
2x 9 3 ln x
c) x2 8 2x 1, I 2, 3 ;
E4. Să se arate că funcţiile f : R R nu
d) arctg x ln x, I 0, ; au proprietatea lui Darboux pe R:
e) x ln x 0, I 0, 1 . a) f x sgn x ;
c) f x x 1 ln x 1 ; sin x, x 0
d) f x ;
d) f x 1 ln x 2x 8 ; 2, x0
2 x
x 3x 2 ,x0
e) f x ; e) f x x .
x3 16x a, x 0
f) f x ln2 x 2 ln x.
APROFUNDARE
A1. Să se stabilească semnul funcţiei A2. Să se arate că funcţia f : R R nu
f : D R, în cazurile: are proprietatea lui Darboux pe R:
a) f x 4 sin2 x 1, D 0, 2 ; x, x Q
a) f x 2 ;
b) f x x ln x 1 , D 0, e 1 ; x , x R \ Q
c) f x sin x cos2x, D , ; x 1, x Q
b) f x x .
2 , x R \ Q
d) f x sin x ln x 1 , D 0, ;
2
A3. Să se arate că ecuaţia x3 2x 1 0
e) f x sin x sin ln x , D 1, e2 ;
nu are toate soluţiile reale numere
f) f x sin ln x , D 0, . întregi.
214
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
A4. Folosind monotonia funcţiilor şi pro- 2x
prietatea lui Darboux, să se arate f x f 2
, x R.
1 x
că funcţiile sunt bijective:
(Olimpiadă locală, 1993)
a) f : R R , f x x 2x ;
b) f : 0, R , f x x log 2 x; A10. Se consideră x0 R şi şirul xn
c) f : R R, f x 2 x. x 3
dat de relaţia de recurenţă x3n 1
x2n 2xn 12, n 1.
A5. Fie f : a, b a, b o funcţie conti- a) Să se arate că şirul este conver-
nuă. Să se arate că există un punct gent.
x0 a, b , astfel încât f x0 x 0 . b) Să se determine funcţiile f : R R
continue, astfel încât:
(x0 se numeşte punct fix.)
f x f
3
x2 2x 12 , x R.
(Academia Tehnică Militară, 1991)
(Olimpiadă locală, 1995)
A6. Fie f : 0, 2 R o funcţie continuă,
A11. Fie f : R R o funcţie continuă,
astfel încât f 0 f 2 . Să se arate
astfel încât sin f x 1, x R. Să
că există x0 0, , astfel încât
se arate că f este funcţie constantă.
f x0 f x0 . (Învăţământ tehnic, 1985)
DEZVOLTARE
D1. Fie f : a, b R o funcţie continuă D2. Fie f : D R o funcţie continuă şi
I a, b R. Să se arate că f I
şi m inf f a, b , M supf a, b .
este interval închis şi mărginit.
Să se arate că funcţia f este măr-
ginită şi există x0 , x1 a, b cu pro- D3. Să se arate că dacă f : a, b a, b
prietatea că f x0 m şi f x1 M. este funcţie surjectivă, atunci f
(Teorema lui Weierstrass) este funcţie discontinuă.
215
Elemente de analiz‘ matematic‘ • II. FUNCŢII CONTINUE
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
2.
Să se stabilească semnul funcţiei f : R R, f x 3x 27 2 3 x . (3p.)
sinax
, x0
x
3. Să se prelungească prin continuitate funcţia f : R * R, f x .
ln 1 x , x 0
ax
(3p.)
Testul 2
1. Să se studieze continuitatea funcţiilor f : D R :
arctg , x 0
a) f x x ;
a, x0
sin 5ax
, x 1, 0
9x
b) f x b, x0 . (3p.)
sin 3arcsin x
, x 0, 1
sin 9 arcsin x
3.
Să se stabilească semnul funcţiei f : R R , f x 3x 2x 5x 4x 3x . (3p.)
Testul 3
216
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Să considerăm funcţia f : a, b R , o y Gf
funcţie continuă şi punctul fix M0 x 0 , f x 0 f x M
pe imaginea geometrică Gf a graficului funcţiei.
Se pune problema determinării tangentei în
punctul M0 la curba Gf , determinare care
impune găsirea pantei (coeficientului unghiular) M0
acestei drepte. f x0
Vom gândi tangenta M0 T ca fiind o
„poziţie limită“ a unei secante M0 M atunci O x0 x x
când punctul M x, f x se apropie oricât de Figura 1
217
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
218
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
DEFINIŢII
• Se spune că funcţia f are derivată în punctul x 0 D dacă există
f x f x0
limita lim în R .
x x0
x x0
OBSERVAŢII
1. Derivabilitatea unei funcţii este o proprietate locală, deoarece în studiul
derivabilităţii unei funcţii într-un punct intervin numai valorile funcţiei
într-o vecinătate a punctului.
2. Funcţia f nu este derivabilă în punctul x 0 dacă f ' x 0 nu există sau
există şi este infinită.
3. Utilizând schimbarea de variabilă h x x 0 , atunci derivata funcţiei f în
f x0 h f x0
punctul x 0 se determină cu formula: f ' x 0 lim .
h 0 h
DEFINIŢII
• Fie f : D R, A D.
Funcţia f este derivabilă pe mulţimea A dacă este derivabilă în
fiecare punct al mulţimii.
• Mulţimea Df ' x D f ' x şi f ' x R se numeşte domeniul de
derivabilitate al funcţiei f.
• Funcţia f ' : Df ' R care asociază fiecărui x Df ' numărul real f ' x se
numeşte funcţia derivată a funcţiei f sau derivata funcţiei f.
Dacă funcţia f este derivabilă pe mulţimea D, folosind observaţia 3 ,
atunci legea de corespondenţă a funcţiei f ' se scrie sub forma:
f x h f x
f ' x lim , x D. (1)
h 0 h
219
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Exerciţii rezolvate
1. Să se arate că următoarele funcţii au derivată în punctele
specificate şi sunt derivabile în aceste puncte:
a) f x x 2 2, x 0 3;
x 1
b) f x , x 0 2.
x4
Soluţie
f x f x0
În fiecare caz se arată că există f ' x 0 lim R.
x x0 x x0
a) Avem: f ' 3
x 2
2 11 x 3 x 3 lim
lim lim x 3 6 R.
x 3
x 3 x 3
x 3 x 3
220
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
f x f x0 f x f x0
lim f x f x 0 lim x x 0 lim lim x x 0
x x0 x x0 x x0 x x0 x x0 x x0
f ' x 0 0 0.
Rezultă că lim f x f x 0 , deci funcţia f este continuă în punctul x 0 .
x x0
OBSERVAŢII
1. Reciproca teoremei 1 este în general o propoziţie falsă. Altfel spus, o
funcţie numerică poate fi continuă într-un punct fără a fi şi derivabilă în
acel punct.
Exemplu
• Funcţia modul f : R R, f x x este continuă în x0 0 deoarece
lim f x lim x 0 f 0 .
x 0 x 0
punctul x 0 0.
În concluzie, continuitatea este doar condiţie necesară pentru
derivabilitate, dar nu şi suficientă.
2. Contrara reciprocei teoremei 1 este propoziţie adevărată (principiul
contrapoziţiei: p q ˘q ˘ p :
Orice funcţie discontinuă într-un punct nu este derivabilă în acest punct.
221
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Atenţie!
Există funcţii discontinue într-un punct şi care au derivată în acel punct.
Exemplu
1
arctg , x 0
• Funcţia f : R R, f x x este discontinuă în x 0 0.
0, x0
1 1
lim f x , lim f x , f 0 0 , iar f ' 0 lim arctg .
xx 0 2 x 0
x 0 2 x 0 x x
0
Exerciţiu rezolvat
Să se determine numerele reale a şi b, astfel încât funcţia f : R R,
x 2 a 2 x 3 b, x 0
f x să fie derivabilă în x 0 0.
3x
e , x0
Soluţie
Deoarece proprietatea de continuitate a unei funcţii într-un punct este
condiţie necesară pentru derivabilitatea în acel punct, impunem condiţia ca
funcţia f să fie continuă în x 0 0.
Din egalităţile f 0 0 f 0 0 f 0 se obţine b 2.
f x f 0
Din derivabilitatea funcţiei f în x 0 0 rezultă că lim există
x 0 x0
şi este finită.
x2 a 2 x e3x 1
Se obţine că lim lim , echivalent cu lim x a 2
x 0
x 0
x x 0
x 0
x x 0
x 0
e3 x 1
lim 3, care conduce la egalitatea a 2 3, de unde a 5.
x 0
x 0
3x
În concluzie, pentru a 5 şi b 2 funcţia f este derivabilă în x 0 0.
2 DERIVATE LATERALE
S-a observat că pentru funcţia „modul“ f : R R, f x x limita
f x f 0
raportului R x în punctul x 0 0 nu există, în schimb există
x0
limitele laterale ale acestui raport în punctul x 0 0. Aceste limite laterale
vor fi denumite derivatele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 0.
222
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
DERIVATA LA STÂNGA
Fie funcţia f : D R şi x 0 D, astfel încât D , x 0 .
DEFINIŢII
• Funcţia f are derivată la stânga în punctul x 0 dacă limita
f x f x0
lim există în R.
x x0
x x0
x x0
Această limită se numeşte derivata la stânga a funcţiei f în punctul x 0
şi se notează fs ' x 0 .
• Funcţia f este derivabilă la stânga în punctul x 0 dacă derivata la
stânga în x 0 există şi este finită.
DERIVATA LA DREAPTA
Fie funcţia f : D R şi x 0 D, astfel încât D x 0 , .
DEFINIŢII
• Funcţia f are derivată la dreapta în punctul x0 dacă limita
f x f x0
lim există în R.
x x0
x x0
x x0
Această limită se notează fd ' x 0 şi se numeşte derivata la dreapta a
funcţiei f în punctul x 0 .
• Funcţia f este derivabilă la dreapta în x 0 dacă derivata la dreapta în
punctul x 0 există şi este finită.
Revenind la funcţia modul, putem spune că nu este derivabilă în
punctul x 0 0, este derivabilă la stânga în x 0 0 cu f 's 0 1 şi este
derivabilă la dreapta în x 0 0 cu f 'd 0 1.
Folosind derivatele laterale într-un punct, se poate da o caracterizare
a existenţei derivatei unei funcţii într-un punct, respectiv a derivabilităţii
acesteia în punctul considerat.
TEOREMA 2
Fie funcţia f : D R şi x 0 D.
a) Funcţia f are derivată în x 0 dacă şi numai dacă f are derivate laterale
în x 0 şi f 's x 0 f 'd x 0 f ' x 0 .
b) Funcţia f este derivabilă în x 0 dacă şi numai dacă este derivabilă la
stânga şi la dreapta în x 0 şi f 's x 0 f 'd x 0 f ' x 0 .
223
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
OBSERVAŢII ŞI PRECIZĂRI
• Să considerăm funcţia f : a, b R.
a) Dacă f are derivată în x 0 a, atunci aceasta este f ' a f 'd a .
b) Dacă f are derivată în x 0 b, atunci aceasta este f ' b f 's b .
c) Funcţia f este derivabilă în punctul a (respectiv în punctul b) dacă este
derivabilă la dreapta în punctul a (respectiv la stânga în punctul b).
Exerciţii rezolvate
1. Să se studieze derivabilitatea funcţiilor în punctele specificate:
a) f : R R, f x x x 1 , x 0 1;
b) f : R R, f x max 4x 2, x 1 , x 0 1.
Soluţie
x x, x 1
2
f x f 1 x2 x
f d' 1 lim lim lim x 1.
x 1
x 1
x 1 x 1
x 1
x 1 x 1
x 1
224
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Avem:
f x f 0 x2 2x x2 2x x 2
f ' 0 f 's 0 lim lim lim 2 lim .
x 0
x 0
x x 0
x 0
x x 0
x 0 x x 0
x 0 x
Deoarece f 's 0 , funcţia f nu este derivabilă în x 0 0.
f x f 2 x 2 2x x
• f ' 2 f 'd 2 lim lim lim . Rezultă
x 2
x 2
x 2 x 2
x 2
x 2 x
x 2
2 x 2
că f nu este derivabilă în x 0 2.
Să considerăm funcţia f : a, b R şi x 0 a, b .
• S-a arătat că dacă f este derivabilă în punctul x 0 , atunci imaginea
geometrică Gf a graficului funcţiei admite tangentă în punctul M0 x0 , f x0
a cărei pantă este m f ' x0 (interpretarea geometrică a derivatei într-un
punct), iar ecuaţia tangentei în acest punct este: y f x 0 f ' x 0 x x 0 .
• Dacă funcţia este derivabilă la stânga (sau la dreapta) în punctul x 0 ,
atunci se foloseşte noţiunea de semitangentă la stânga (sau la dreapta).
În cele ce urmează vom considera că funcţia f : a, b R este
continuă în punctul x 0 a, b .
Pentru derivatele laterale ale funcţiei f în punctul x 0 pot exista
următoarele situaţii:
y y y
M M0 M
T
Figura 1
T M0 M T M0
O x x0 x O x x0 x O x x0 x
f 's (x0 ) R f 's (x0 ) = + f 's (x0 ) = –
Semitangenta [M0T este sub Semitangenta [M0T este deasupra
punctul M0, M0T Oy punctului M0, M0T Oy
225
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
2. f 'd x 0 există. În acest caz, Gf admite semitangentă la dreapta în
punctul M0 x 0 , f x 0 , anume semitangenta M0 T cu panta m f 'd x 0 ,
(figura 2).
y y y
M M
M T
Figura 2
M0 T M0 T M0
O x0 x x O x0 x x O x0 x x
f 'd (x 0 ) R f 'd (x 0 ) = + f 'd (x 0 ) = –
Semitangenta [M 0T este deasupra Semitangenta [M 0T este sub
punctului M 0, M 0T Oy punctul M 0, M 0T Oy
PUNCTE DE ÎNTOARCERE
DEFINIŢIE
Fie funcţia numerică f : D R.
•Punctul x 0 D se numeşte punct de întoarcere al funcţiei f dacă
funcţia este continuă în x 0 şi are derivate laterale infinite şi diferite în
acest punct.
Punctul M0 x 0 , f x 0 Gf se numeşte punct de întoarcere al grafi-
cului funcţiei, iar în acest punct semitangentele la curba Gf coincid, (figura 3).
y y
Figura 3
T M0
M0 T
O x0 x O x
226
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
x , x 0
Fie funcţia f : R R, f x . Să se arate că x 0 0 este
x , x 0
punct de întoarcere al funcţiei f.
Soluţie
Avem că: lim f x lim x 0, lim f x lim x 0 şi f 0 0.
x 0 x 0 x 0 x 0
x 0 x 0 x 0 x 0
x 1 O x
fd ' 0 lim lim .
x 0
x 0
x x
x 0
0
x Figura 4
Astfel sunt întrunite toate condiţiile pentru ca punctul x 0 0 să fie
punct de întoarcere al funcţiei.
În figura 4 se observă că axa Oy este semitangentă verticală a grafi-
cului în O 0, 0 .
PUNCTE UNGHIULARE
DEFINIŢIE
Fie funcţia numerică f : D R.
•Punctul x 0 D se numeşte punct unghiular al funcţiei f dacă f este
continuă în x 0 , are derivate laterale diferite în x 0 şi cel puţin o derivată
laterală este finită.
Punctul M0 x 0 , f x 0 Gf se numeşte punct unghiular al graficului
funcţiei, iar semitangentele în acest punct la curba Gf formează un unghi
propriu, (figura 5).
y y y Figura 5
T
T T0
T0 M0
T
M0 M0
O x0 x O x0 x O x0 x
f 's (x 0 ), f 'd (x0 ) R f 's (x 0 ) , f 'd (x0 ) R f 's (x 0 ) R, f 'd (x0 )
(punct unghiular) (punct unghiular) (punct unghiular)
Temă
Reprezentaţi şi alte situaţii în care apar puncte unghiulare.
227
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
Să se arate că punctul x 0 0 este punct unghiular al funcţiei:
x 2 , x 0
f : R R, f x .
sin x, x 0
Soluţie y
Funcţia f este continuă în x0 0
deoarece lim f x 0 f 0 . y x2
x 0 xy
f x f 0 x2
f 's 0 lim lim lim x 0; y sin x
x 0
x 0
x 0 x 0
x 0
x x 0
x 0
y0 O x
f x f 0 sin x
f 'd 0 lim lim 1. Figura 6
x 0
x 0
x 0 x 0
x 0
x
Aşadar, condiţiile ca punctul x 0 0 să fie punct unghiular sunt îndepli-
nite. Punctul M0 0, 0 este punct unghiular al curbei Gf . Dreptele y 0, y x
sunt semitangente în stânga, respectiv în dreapta, în origine, (figura 6).
PUNCTE DE INFLEXIUNE
DEFINIŢIE
Fie funcţia numerică f : D R.
•Punctul x 0 D este punct de inflexiune al funcţiei f dacă funcţia este
continuă în x 0 , are derivată în punctul x 0 (finită sau infinită) iar funcţia
este convexă (concavă) de o parte a lui x 0 şi concavă (convexă) de
cealaltă parte a punctului x 0 .
Punctul M0 x 0 , f x 0 este punct de inflexiune al curbei Gf , iar
semitangentele la curbă în punctul M0 sunt semidrepte opuse.
Dreapta suport traversează curba Gf , (figura 7).
y y y Figura 7
T0 T0
M0 M0 T0
M0
T
T
O x0 x O x0 x
O x0 x
228
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
Să se arate că punctul x 0 0 este punct de inflexiune pentru funcţiile:
a) f : R R, f x 3 x; b) g : R R, g x x 3 .
Soluţie
x 1 3
a) Pentru funcţia f avem: lim f x 0 f 0 şi f ' 0 lim
lim .
x 0 x x0 3
x2 x0
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se arate că funcţia f : D R are x2 1
c) f x , x0 ;
derivată în punctul specificat, pre- x 1 2
cizând de fiecare dată domeniul d) f x cos x, x 0 0;
maxim de definiţie D:
e) f x ln x, x0 1;
a) f x 2x2 1, x 0 3;
f) f x x 2 , x0 2.
b) f x 4x3 1, x 0 1;
1
c) f x , x0 0; E3. Să se determine funcţia derivată
x3 f ' a funcţiei f : D R precizând do-
d) f x x 1, x0 1; meniile de definiţie D şi Df ' în ca-
e) f x 3 5x 3, x 0 1; zurile:
a) f x 3x 4; b) f x 5x2 1;
f) f x sin x, x0 ;
3 1
c) f x x3 3x 2; d) f x ;
g) f x 2 , x 0 1;
x x
e) f x 2006; f) f x sin x 2.
1
h) f x , x0 1.
x4
E4. Să se studieze continuitatea şi deri-
vabilitatea funcţiilor f : R R, în
E2. Să se studieze derivabilitatea funcţiei
punctul x 0 0 :
f : D R în punctul specificat, pre-
cizând mulţimea D: a) f x x2 x 4;
a) f x 3x 4, x0 2;
x 3x, x 0
2
b) f x ;
b) f x x x, x0 1;
2
3
x 3x, x 0
229
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
c) f x x x ; b) f x x2 x, x0 1;
x2 2, x 0 c) f x x3 2x, x0 3;
d) f x .
5x 1, x 0 d) f x cos x, x 0 ;
E5. Să se arate că funcţia f : R R, e) f x x2 9, x 0 4;
1
f) f x 2 3x , x0 1.
2
x sin , x 0
f x x este continuă
0, x0
E9. Să se verifice dacă x 0 este punct
în x 0 0, dar nu e derivabilă în unghiular pentru funcţiile f : R R,
acest punct. ştiind că:
x 1, x 0
2
E6. Să se calculeze derivatele laterale
ale funcţiei f : D R în punctul spe- a) f x ;
x
e , x0
cificat şi să se precizeze dacă f este
derivabilă sau nu în acest punct: b) f x max x, x3 ;
3x 4, x 1 x ,
a) f x 2
2
, x0 1; x0
x 5x, x 1 c) f x ;
sin x, x 0
x2 , x1 d) f x 5 x.
b) f x , x0 1;
2x 1, x 1
3x 1, x 1 E10. Să se verifice dacă pentru funcţia
c) f x 3 , x0 1; f : R R punctul x0 este punct de
x 3, x 1
1 întoarcere, ştiind că:
d) f x 2x 1 x, x 0 ; 1 x, x 1
2 a) f x , x 0 1;
e) f x x 3 2, x0 3. x 1, x 1
APROFUNDARE
A1. Folosind definiţia derivatei, să se c) f x ex
d) f x ln x2 4 ;
2
1
;
determine derivata f ' a funcţiei
f : D R, precizând mulţimile D şi sin x
e) f x ;
Df ' , dacă: 1 cos x
x2 f) f x x2 9x.
a) f x 3 x x; b) f x ;
x3
230
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A2. Fie funcţia f : R R, f x ax b. 2
cos x 2 , x 2
k) f x ;
Să se determine a, b R astfel încât x 2 x 1, x 2
să fie verificate condiţiile:
2x 4, x2
1 l) f x ;
f 1 1 şi f ' 3. sin x 2 , x 2
2
A3. Să se scrie ecuaţia tangentei la 2 1
4x 2x 1, x ,
curba reprezentativă a funcţiei 2
m) f x ;
f : D R în punctul specificat: 2 arcsin2x, x 1 ,
2
a) f x x2 4x 4, x0 2;
b) f x x2 sin x, x0 0; 1
x 1 sin
3
, x 1
n) f x x 1 .
c) f x x3 x ex , x0 1; 0,
x 1
ln x2 4x , x 0, 1
A5. Să se determine punctele de deriva-
d) f x 6 , x0 1. bilitate pentru funcţiile f : R R,
x 1 ln5, x 1, dacă:
5
x ,
4
A4. Să se studieze continuitatea şi deri- xQ
a) f(x) ;
vabilitatea funcţiilor f în punctele 2
x 2, x R \ Q
de legătură, ştiind că:
x , x Q
4
x2 6x, x 0, 2 b) f(x) ;
2
x , x R \ Q
a) f x 5 ;
x, x 2, A6. Să se determine a, b R astfel încât
4
funcţia f : R R să fie derivabilă
ln x2 3x ,
x , 1 în punctul de legătură, dacă:
b) f x 2ln16 5 x 1 ;
ax b, x 1
, x 1, a) f x 2 ;
4 x 1, x 1
3 x3 2x, x , 2 b)
c) f x x 4 ; a 1 ex 1 , x1
, x 2, f x ;
2 sin x 1 bcos 2x 2 , x 1
e 1,
x
x 0, 2 a x2 b, x 2
d) f x ; c) f x .
ln 1 x x , 0
, 3 2
2ax x 4a, x 2
0, x , 1 A7. Fie funcţia f : R R,
e) f x 1 ; 2ax b, x 0
e x 1 , x 1,
2
f x x 1 . Să se deter-
2 , x0
f) f x x2 4 x 1 ; x 3
mine a, b R dacă f ' 0 R.
g) f x x2 x ; h) f x 3 x3 x ;
A8. Se dă funcţia f : R R,
i) f x min x2 2, 4x 10 ; x3 a 1 x 3, x0
1 f x .
j) f x 3x 1 , x0
3
; 3
2a b ln 1 x , x 0
Să se determine a, b R astfel încât
să existe f ' 0 R.
231
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A9. Să se determine a, b, c R astfel încât axa Ox un unghi obtuz? Dar în care
funcţia f : R R , să fie paralelă cu axa Ox? Aceeaşi
x2 a 1 x b, x 0 x5
problemă pentru g : R R, g x
f x 5
1 2abx cx , x 0
2
2x3
x 2007.
să admită tangentă în x0 0 şi 3
2f 1 f 2 . A16. Se dau funcţiile f , g : R R,
f x x3 ax2 b, g x 3x2 cx 1.
A10. Se dă funcţia f : 0, R,
Să se determine a, b, c R pentru
ln x ,
2 2
x 0, e care curbele reprezentative sunt
f x . tangente în punctul cu abscisa
x x 4, x e,
2
x 1 , iar tangenta comună este
Să se determine , R astfel încât paralelă cu prima bisectoare a
f să aibă tangentă în x0 e şi să se axelor de coordonate.
scrie ecuaţia tangentei.
A17. Să se verifice dacă punctele speci-
ficate sunt puncte unghiulare:
A11. Să se determine punctele graficului
funcţiei f : R R , f x x3 4x2 1 în a) f : R R, f x x2 4 , x0 0, 2 ;
232
Elemente de Analiz‘ Matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
1. FUNCŢIA CONSTANTĂ
Exemple
a) Derivata funcţiei identice f x x, x R este funcţia definită prin
f ' x 1, x R. Scriem x' = 1.
b) Dacă f x x 2 , x R, atunci f ' x 2x, x R. Scriem x 2 ' 2x.
c) Dacă f x x 7 , x R, atunci f ' x 7x 6 , x R. Scriem x7 ' 7x 6 .
233
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
3. FUNCŢIA PUTERE CU EXPONENT REAL
Demonstraţie
h
r
x 1 1
r
Exemple
3 3 1
3 4 1 3 4 3 1
a) f x x 4 , x 0, f ' x x x 4 , x 0.
4 4 4 x
1 1
b) f x x , x > 0, f ' x x ' (x 2 )'
1 2 1
2
x
1
2 x
, x > 0.
REŢINEM!
1
( n x )' pentru x > 0 şi n par sau x 0 şi n impar.
n x n 1
n
234
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
4. FUNCŢIA LOGARITMICĂ
5. FUNCŢIA EXPONENŢIALĂ
235
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Demonstraţie
h 2x h
2sin cos
sin(x h) sin x 2 2
a) Pentru orice x R , f ' x lim lim
h 0 h h 0 h
h
sin
lim 2 lim cos x h 1 lim cos x h 1 cos lim x h cos x.
h 0
h 0 h h 0
2 h 0
2 2
2
b) Temă
OBSERVAŢIE
• Trebuie făcută distincţie clară între numerele f '(x 0 ) şi f(x 0 ) ' . Astfel,
f '(x 0 ) reprezintă valoarea derivatei f ' în punctul x 0 (atunci când există),
iar f(x 0 ) ' reprezintă derivata constantei f(x 0 ) şi este zero.
Exemple
1 ' 3
• (ln 2)' = 0; (ln)'(2) = ; sin 6 = 0; (sin)' = cos .
2 6
6 2
Temă
Aplicând formulele pentru derivatele câtorva funcţii elementare, să se
calculeze derivatele funcţiilor:
5
A. 1. f(x) = x4, x R ; 2. f(x) = 2001, x R ; 3. f(x) = x 6 , x > 0; 4. f(x) = 4 x , x > 0;
5. f(x) = 9 x , x 0; 6. f(x) = log 2 x , x > 0; 7. f(x) = 3x, x R ; 8. f(x) = 2 , x R ;
5
9. f(x) = sin, x R ; 10. f(x) = cos , x R ; 11. f(x) = e2x, x R.
2 8
B. Calculaţi şi comparaţi:
' 3 3 '
1. (sin)' şi sin ; 2. (cos)' şi cos ; 3. (ln e)' şi (ln)'(e).
6 6 4 4
C. 1. Pentru funcţia f(x) = 5x, să se calculeze f '(0), (f(0))', f '(–1), f ' log 5 3 ;
f ' log 5 ln 5 .
2. Pentru funcţia f(x) = 3 x , să se calculeze f ' 1 , f 1 ' ; f ' 8 , f 8 ' ;
f ' 1 , f 1 ' .
236
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
OBSERVAŢII
1. Dacă funcţiile f şi g sunt derivabile pe D, atunci şi funcţiile f + g şi fg sunt
derivabile pe D şi au loc următoarele reguli de derivare:
(f + g)' = f ' + g' şi (fg)' = f 'g + fg'.
2. Cele două reguli de derivare pentru sumă şi produs se pot extinde la
cazul a n funcţii, f1 , f2 , ..., fn derivabile pe mulţimea D. Avem:
(f1 f2 ... fn )' f1' f2' ... fn'
n
(f1 f2 ... fn )' f1' f2 f3 ...fn f1 f2' f3 ...fn ... f1 f2 f3 ...fn' f1 f2 f3 ...fk 1 fk' fk 1 ...fn 1 fn
k 1
237
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
REŢINEM!
(c f)' = c f ' şi (f g)' = f ' g'.
Exerciţii rezolvate
1 5
f '(1) = 2 .
3 3
c) Funcţia f este derivabilă pe (0, +) fiind exprimată ca sumă de
' 1
funcţii derivabile pe (0, +) şi f '(x) = (ln)'(x) + (2x)' – sin = 2x ln2 0,
2 x
x > 0, f '(1) = 1 + 2ln2.
238
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
TEOREMA 4
Fie funcţiile f, g : D R şi x 0 D, punct de acumulare al lui D.
Dacă funcţiile f şi g sunt derivabile în x 0 şi g( x 0 ) 0, atunci funcţia cât
f
este derivabilă în punctul x 0 şi are loc egalitatea:
g
f ' f '(x 0 ) g(x 0 ) f(x 0 ) g '(x 0 )
(x 0 ) .
g g 2 (x 0 )
Demonstraţie
Din condiţia g(x 0 ) 0 şi g continuă în x 0 , rezultă că g este nenulă pe o
vecinătate a punctului x 0 şi deci are sens derivabilitatea câtului în x 0 . Avem:
f f f(x) f(x 0 )
(x) (x0 )
f ' g g g(x) g(x 0 ) f(x) g(x0 ) f(x0 ) g(x)
(x0 ) lim = lim = lim =
g x x0 x x0 x x 0 x x0 x x0 (x x0 ) g(x) g(x0 )
f(x) g(x 0 ) f(x 0 ) g(x 0 ) f(x 0 ) g(x 0 ) f(x 0 ) g(x)
= lim =
x x0 (x x 0 ) g(x) g(x 0 )
[f (x) f (x 0 )] g(x 0 ) [g(x) g(x 0 )]f (x 0 )
= lim
x x0 (x x 0 ) g(x) g(x 0 )
f(x) f(x 0 ) g(x) g(x 0 ) 1
= lim g(x 0 ) f(x 0 ) =
x x0 x x0 g(x) g(x 0 )
x x0
1
f '(x 0 ) g(x 0 ) g '(x 0 ) f (x 0 ) 2 , ceea ce trebuia demonstrat.
g (x 0 )
Demonstraţia teoremei arată totodată că dacă funcţiile f şi g sunt
derivabile pe mulţimea D şi funcţia g nu se anulează pe D, atunci funcţia cât
f
este derivabilă pe D şi are loc regula de derivare a câtului:
g
f ' f 'g fg '
.
g g2
Aplicaţii
1. Fie funcţia f : R – (2k 1) | k Z , f(x) = tg x.
2
1
Atunci (tg)'(x) = , x (2k + 1) , k Z.
cos2 x 2
239
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
sin x ' (sin)'(x) cos x sin x (cos)'(x)
Într-adevăr, (tg)'(x) = cos2 x
=
cos x
sin 2 x cos2 x 1
, x (2k 1) , k Z .
cos x
2
cos x
2
2
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine derivatele funcţiilor f c) f : R R, f(x) = (3sinx – 1)(2 – 5 cos x),
şi să se calculeze f '(x0 ) , unde x0 este 2
x0 = ;
specificat pentru fiecare funcţie: 3
a) f : R R , f(x) = 3 x2 x3 x4 , d) f : R R , f(x) = (3 x 1)(4 x2 x) ,
x0 = –2; x0 = –8;
1 1 1 e) f : (0, +) R, f(x) = (3ln x + x)(4 – x),
b) f : R * R , f(x) = 4 2 0 ln 5,
x x x x0 = 1;
x0 = –1; f) f : (0, + ) R, f(x) = x lnx, x0 = e;
c) f : (0, +) R, f(x) = x3x4x g) f : R R, f(x) = ex (x2 + 5x – 1), x0 = –1.
5 5, x0 = 1;
E3. Să se calculeze derivatele funcţiilor
d) f : R R, f(x) = –sin x cos x – sin
2 f : D R, precizând domeniul de
definiţie şi domeniul de derivabili-
+ cos , x0 = ;
2 tate:
e) f : (0, +) R, f(x) = ln x + log3 x– lg x, 1 x1
a) f(x) = ; b) f(x) = ;
x3 x2
x0 = 2;
1 1
f) f : R R , f(x) = 5x – e–x, x0 = 0. c) f(x) = ;
x 1 x1
1 1 1
E2. Să se determine derivatele funcţiilor f d) f(x) = 2 3 ;
x x x
şi f '( x0 ) în punctul x0 specificat:
3x 5 x1
a) f : R R, f(x) = –4x4 + 3x3 – 2x2 + x – 1, e) f(x) ; f) f(x) = 2 ;
4x 7 x 4
x0 = –1; x2 2x 3 x3 3x
b) f : R R , f(x) = (2x + 3)2 + 4x3(x – 1), g) f(x) = 3
; h) f(x) = ;
x x5
x0 = 0; x2 4x 1 x
i) f(x) = 2 ; j) f(x) = ;
x 4x 2 x 1
240
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
x x tgx 1
k) f(x) = ; p) f(x) = ;
x2 tgx 1
ln x x 2
l) f(x) = ; r) f(x) = ;
ln x x sin2x 1
sin x x4
m) f(x) = ; s) f(x)= 1;
cos x 2 ex
2 sin x 3 cos x t) f(x) = log3 x logx 3;
n) f(x) = ;
3 sin x
x
xsin x u) f(x) = e2 5x.
o) f(x) = ;
1 cos x
APROFUNDARE
A1. Să se rezolve ecuaţia f '(x) = 0, pre-
cizând domeniul maxim de defi- A2. Fie funcţiile f, g : R R , astfel încât
niţie şi domeniul de derivabilitate f(x) = (x2 + 2x + 2) g(x), x R , iar
al funcţiei f : g este derivabilă în x = 1, g (1) = 1 şi
a) f(x) = x4 – 4x3; g'(1) = 0. Să se calculeze f '(1).
b) f(x) = 2x3 – 15x2 + 24x + 5;
c) f(x) = x4 – 4x3 + 4x2; A3. Fie funcţiile f, g : R R , astfel încât:
d) f(x) = x3 ex; x2
e) f(x) = sin3x + cos3x; f(x) = 2ex g(x) + 2 , x R,
x 1
f) f(x) = x2 lnx; g este derivabilă în x = 0 şi g (0) = 3,
g) f(x) = ex(x2 + 6x – 15); g' (0) = –1. Să se calculeze f '(0).
x1
h) f(x) = ;
(x 1)2 1 A4. Să se scrie ecuaţia tangentei la gra-
ficul funcţiei f : D R în punctul
1
i) f(x) = ; specificat, dacă:
x2 5x 6
a) f(x) = x4, x0 = –1;
x2 3x 3
j) f(x) = ; b) f(x) = x ln x, x0 = e;
x2 5x 7
x1
x x c) f(x) = , x0 = –1;
k) f(x) = ; x2 3
x1
x3 1
3x 1 e x
sinx d) f(x) = , x0 = 1;
l) f(x) = ; m) f(x) = ; x
2
4x 12x 1 1 tgx
e) f(x) = tg x , x0 ;
3
2 sin x sin x
n) f(x) = ; o) f(x) = . f) f(x) = x 1 ex , x0 0, x0 = 1.
cos x cos x 1
241
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
TEOREMA 5
u f
Fie I şi J intervale de numere reale şi funcţiile I J R.
Dacă u este derivabilă în punctul x 0 I , iar f este derivabilă în punctul
u x 0 y 0 J, atunci funcţia compusă f u : I R este derivabilă în
punctul x 0 şi are loc relaţia: f u ' x0 f ' u x0 u ' x0 .
Demonstraţie
f (y) f (y 0 )
, y y0
Fie F : J R, F(y) = y y 0 .
f '(y ), y y0
0
f(y) f(y 0 )
Deoarece lim F(y) lim f '(y 0 ) F(y 0 ), funcţia F este
y y0 y y0 y y0
continuă în y 0 .
u(x) y 0 f (u(x)) f (y 0 )
Din egalitatea F(u(x)) , (1)
x x0 x x0
prin trecere la limită, se obţine:
f u x f u x 0 1 u x u x0
f u ' x 0 lim lim F u x lim
x x0 x x0 x x0 x x0 x x0
F u x 0 u ' x 0 F y 0 u ' x 0 f '(y 0 ) u '(x 0 ) f '(u(x 0 )) u '(x 0 ).
OBSERVAŢII
1. Utilizând această teoremă şi definiţia derivatei unei funcţii pe o mulţime,
se obţine următorul rezultat general:
u f
Fie I, J intervale de numere reale şi I J R.
Dacă funcţia u este derivabilă pe intervalul I şi funcţia f este derivabilă
pe intervalul J, atunci funcţia f u este derivabilă pe I şi are loc
următoarea regulă de derivare:
f u ' = f ' u u'.
2. Teorema se poate extinde la un număr n, n 2 de funcţii derivabile care se
pot compune. Astfel, dacă f, u, v sunt trei funcţii care determină funcţia
f u v pe un interval I, iar dacă v este derivabilă în punctul x 0 I, f este
derivabilă în punctul u(v( x 0 )), atunci funcţia compusă f u v este
derivabilă în punctul x 0 şi are loc egalitatea:
f u v ' x0 f ' u v x0 u ' v x0 v ' x0 , sau mai general:
f u v ' f ' u v u ' v v '.
242
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
3. Teorema de derivare a funcţiilor compuse împreună cu derivatele funcţi-
ilor elementare deduse până acum conduc la următorul tabel de formule:
Funcţia Funcţia
Derivata Derivata
elementară compusă
c (constantă) 0, x R
x 1, x R u u'
x , n N*
n nxn – 1, x R un, n N* nun – 1 u'
xr , r R rxr – 1, x (0, +) ur, r R rur – 1 u'
1 1
x , x (0, +) u u'
2 x 2 u
1 x (0, ), n par 1
n
x , *
n
u u'
n n x n 1 x R , n impar n n u n 1
1 1
ln x , x (0, +) ln u u'
x u
1 1
loga x , a > 0, a 1 , x (0, +) log a u u'
x ln a u ln a
ex ex, x R eu eu u'
a x , a > 0, a 1 ax ln a, x R au au ln a u'
sin x cos x, x R sin u cos u u'
cos x – sin x, x R cos u –sin u u'
1 1
tg x , cos x 0 tg u u'
cos2 x cos2 u
1 1
ctg x , sin x 0 ctg u u'
sin 2 x sin 2 u
4. Dacă u, v : I R sunt funcţii derivabile pe I şi u(x) > 0, x I, atunci
funcţia u v este derivabilă pe I şi derivata ei este:
u v ' v u v 1 u ' u v ln u v '
Într-adevăr, avem succesiv:
Obs.3
u' u'
u ' e
v v ln u
'
e vln u . v ln u ' e vln u v ' ln u v u v v ' ln u v
u u
u ln u v ' v u u '.
v v 1
f g egln f
Exerciţiu rezolvat
Folosind regula de derivare a funcţiilor compuse, să se determine
derivatele funcţiilor:
a) h : R R , h(x) =(3x2 – 2x)5; b) h : R (0, +), h(x) = ln2 (x2 + 5);
c) h : 0, R, h x x x .
243
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
a) Să considerăm funcţiile u, f : R R , u(x) = (3x2 – 2x), f(u) = u5,
funcţii derivabile pe R , pentru care u'(x) = 6x – 2, x R şi f '(u) = 5u4 ,
u R. Rezultă că funcţia f u este derivabilă pe R.
f u x f u x 3x2 2x h x , x R. Aşadar, h
5
Observăm că
este derivabilă pe R şi h ' x f u ' x f ' u x u ' x 5u4 x u ' x
5 3x 2 2x 6x 2 , x R.
4
v u f
b) Considerăm funcţiile R (0, ) R (0, ), v(x) = x2 + 5, u(v) = ln v,
f(u) = u2 derivabile.
Avem f u v x f u v x ln 2 x 2 5 h x , x R.
Rezultă că h este funcţie derivabilă pe R şi
1 1
h'(x) = f '(u(v(x)) u'(v(x)) v'(x) = 2u(v(x)) v'(x) = 2ln(x2 5) 2 2x
v(x) x 5
4x
2 ln x 2 5 .
x 5
c) Aplicăm regula de derivare din Observaţia 4:
TEOREMA 6
Fie I şi J intervale oarecare şi f : I J o funcţie continuă şi bijectivă.
Dacă funcţia f este derivabilă în punctul x 0 I şi f '( x 0 ) 0, atunci funcţia
inversă f 1 : J I este derivabilă în punctul y 0 f(x 0 ) şi
Demonstraţie
Bijectivitatea funcţiei f asigură existenţa funcţiei inverse f 1 . Vom
f 1 (y) f 1 (y 0 )
determina limita raportului când y y 0 , y y 0 .
y y0
244
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Fie x = f (y). Deoarece y y 0 , rezultă că x x 0 şi
1
f 1 (y) f 1 (y 0 ) 1 1
se obţine : lim = .
y y0 y y0 f(x) f(x 0 ) f '(x 0 )
lim
x x0 x x0
În concluzie, funcţia f 1 este derivabilă în punctul y 0 f(x 0 ) şi
1
(f 1 )'(y 0 ) .
f '(x 0 )
OBSERVAŢII
1. Dacă în enunţ se ia f '(x 0 ) 0 , atunci (f 1 )'(y 0 ) = + în cazul în care funcţia
f este strict crescătoare pe I şi f 1 '(y 0 ) în cazul când funcţia f este
strict descrescătoare pe I. În concluzie, dacă f '(x 0 ) 0 , atunci funcţia f 1
nu este derivabilă în punctul y 0 , dar are derivată infinită în y 0 .
Din punct de vedere geometric, în punctul (y 0 , x 0 ) graficul funcţiei
inverse are tangentă verticală.
2. Folosind derivabilitatea unei funcţii pe o mulţime, teorema anterioară se
poate extinde astfel:
Fie I şi J intervale oarecare şi f : I J o funcţie continuă şi bijectivă.
Dacă funcţia f este derivabilă pe intervalul I şi f '(x) 0, x I , atunci
1
f 1: J I este funcţie derivabilă pe intervalul J şi (f 1 )' .
f '(f 1 )
Exerciţiu rezolvat
Fie funcţia f : R (1, ), f(x) = 9x + 3x + 1.
Să se arate că funcţia f este inversabilă pe R şi să se determine (f 1 )' (3).
Soluţie
Funcţia f este strict crescătoare pe R , fiind exprimată ca sumă de funcţii
strict crescătoare pe R , deci este injectivă.
De asemenea, este funcţie continuă pe R , lim f(x) 1 , lim f(x) ,
x x
245
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
funcţia f este bijectivă, deci inversabilă. Ca urmare există f 1: (1, +) R,
1
derivabilă pe (1, +) şi (f 1 )' (3) = , unde f(x 0 ) 3 şi x 0 0 . Se obţine
f '(x 0 )
1 1
că (f 1 )'(3) .
f '(0) 3 ln 3
1. Funcţia arcsinus
Funcţia f : , [–1, 1], f(x) = sin x este bijectivă, continuă şi
2 2
derivabilă şi f '(x) = cos x, cos x 0, x , .
2 2
Funcţia inversă este f 1: [–1, 1] , , f 1 (y) arcsin y căreia i se
2 2
poate aplica teorema de derivare a funcţiei inverse pe intervalul deschis (–1, 1).
Pentru y 1, 1 se obţine:
1 1 1 1
(arcsin)'(y) = .
f '(x) cos x 1 sin x2
1 y2
Aşadar, funcţia arcsin este derivabilă pe intervalul deschis (–1, 1) şi
1
(arcsin)'(x) = , x 1, 1 .
1 x2
Pentru y = –1, avem x = , iar f ' 0.
2 2
Conform observaţiei (1), (arcsin)'(–1) = + şi (arcsin)'(1) = + .
2. Funcţia arccosinus
Raţionând în mod similar sau aplicând relaţia arccos x = – arcsin x,
2
x 1, 1 , rezultă că funcţia arccos este derivabilă pe intervalul (–1, 1) şi
1
(arccos)'(x) = , x 1, 1 .
1 x2
Pentru x = –1 sau x = 1, (arccos)'(±1) = –.
246
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
3. Funcţia arctangentă
Funcţia f : , R , f(x) = tg x satisface condiţiile de derivare a
2 2
funcţiei inverse pentru I , şi J = R.
2 2
Rezultă că funcţia inversă f 1: R , , f 1 (y) arctg y este deriva-
2 2
1 1 1
bilă în orice punct y R , y = tg x şi (arctg)'(y) cos2 x .
f '(x) 1 tg x 1 y 2
2
1
Aşadar se obţine formula (arctg)'(x) = , x R.
1 x2
4. Funcţia arccotangentă
Procedând ca pentru funcţia arctg, sau folosind relaţia arcctg x =
arctgx , x R, obţinem că funcţia arcctg este derivabilă pe R şi
2
1
arcctg '(x) , x R.
1 x2
OBSERVAŢIE
• Dacă u este o funcţie derivabilă şi u x 1, 1 , atunci:
1 1
(arcsin)'(u) = u ' şi (arccos)'(u) = u '.
1u 2
1 u2
Dacă u este o funcţie derivabilă, atunci:
1 1
(arctg)'(u) = u ' şi (arcctg)'(u) = u '.
1u 2
1 u2
În concluzie, teoremele 3-6 din acest paragraf dau modalităţi de
derivare pentru diferite funcţii care sunt rezultat al:
– unor operaţii algebrice cu funcţii derivabile (adunare, produs, cât);
– unei operaţii de compunere de funcţii derivabile;
– unei operaţii de inversare a unei funcţii derivabile.
Reguli de derivare
g g2 1
247
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Folosind regula de derivare a func- w) f(x) = arcctg e-2x;
ţiilor compuse, să se calculeze deri- x) f(x) = xx1 ;
vatele funcţiilor indicând domeniul x
y) f(x) = x ; z) f(x) = (sin x)x.
maxim de definiţie şi domeniul de
derivabilitate:
E2. Să se rezolve ecuaţia f '(x) = 0
a) f(x) =(x2 + x)4; b) f(x) = sin(4x + 2);
pentru funcţia f : D R , unde D
c) f(x) = sin3 2x; d) f x cos2 x cos2x;
este domeniul maxim de definiţie al
e) f(x) = tg2 2x; f) f(x) = x ctg 2x; funcţiei f:
g) f(x) = 4x 1; h) f(x) = 9x2 8x 1; a) f(x) = (2x2 – x4)5;
2
b) f(x) = (x – 1)2 (x – 2)3;
3 x 2
i) f(x) = x3 1; j) f(x) = ; c) f(x) = 2x x2 ; d) f(x) = x 3 x 1;
x
x2 ln2 x
k) f(x) = ln (6x2 + x); l) f(x) = ln ; e) f(x) = x ln x ; f) f(x) = ;
x3 x
g) f(x) = cos 2x + x; h) f(x) = 4ex + e-4x;
m) f(x) = ln(x 9 x2 ) ;
x4 3 2
2
2x i) f(x) = ; j) f(x) = 2x 3x ;
n) f(x) = ex e x ; 2x 6
o) f(x) = 22x 3 x
; x1
k) f(x) = 3x ; l) f(x) = arctg (x2 – 4x);
2 e
ex 1
p) f(x) = x 1 1
; m) f(x) = tg3 x tg2 x;
e 1 3 2
r) f(x) = sin2(3x2 4x+1); n) f(x) = sin2 3x;
1 ex e x
s) f(x) = ; o) f(x) = 4arctg ;
(x2 2)4 2
t) f(x) = arcsin(x2 + x); 1 cos x
2 x2 p) f(x) = arctg , x 0, .
u) f(x) = arctg ; 1 cos x
4 x2
v) f(x) = arccos(x2 – 2x);
APROFUNDARE
A1. Folosind regula de derivare a funcţi- II. a) f(x) = cos2(3x + 1) sin(3x +1);
ilor compuse, să se calculeze derivata b) f(x) = sin3((x2 + 1)3);
funcţiei f : D R , precizând D şi Df ' : c) f(x) = sin (cos2x) cos(sin2 x);
d) f(x) = tg (cos (ln x));
I. a) f(x) = (x2 + 1)3 (x3 – 3x + 2)5;
1 x cos x
x(1 x2 ) 1 x2 e) f(x) = ln tg .
b) f(x) = ; c) f(x) = ; 2 2 2 sin2 x
1 x2 1 x2
4 x2
d) f(x) = x x x ; III. a) f(x) = ln ;
2 x2
e) f(x) = x(a2 – x) a2 x2 ; 1 cos x
b) f(x) = ln ;
x –x 3 1 sinx
f) f(x) = ;
x2 1 tg2x
c) f(x) = ln ;
g) f x x 3x 2.
3 3 1 tg2x
248
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
4x2 3x arccos x 1
d) f(x) = ln ; b) f(x) = , x0 ;
4x2 3x 1 x2 2
x2 x 1
e) f(x) = logx 2 x ; f) f(x) = lg . c) f(x) = arctg , x0 ;
x 1 2 1 1 x2 2
2 tgx
d) f(x) ln + arccos (sin 3x),
x2 2
4x 12 2 tgx
IV. a) f(x) = e x2 3
; b) f(x) = ex ;
4x2 1 x0 ;
5 1 4
x
c) f(x) = e (x 2 4x 2 2x 3) ; 1 x1 1 2x 1
e) f(x) = ln + arctg ,
1 3 2
x x1 3 3
d) f(x) = ex x2 sinx2 ;
ln(x2 1)
x0 1 ;
e) f(x) = e x . 1 x 1 1
f) f(x) = ln 4 arctgx , x0 ;
1x 2 2
x
x 1 3x2 1
V. a) f(x) = xcosx ; b) f(x) = ; g) f(x) = ln 1 x2 arctgx ,
x 3x3
1
x0 1 .
c) f(x) = xln(x 1) ; d) f(x) = x lnx ;
xlnx
e) f(x) = ; f) f(x) = xarcsin x. 1 1
(ln x)x A3. Fie funcţia f : , , ,
2 4
f(x) = x2 – x. Să se arate că f este
VI. a) f(x) = arcsin 9 x2 ; inversabilă şi să se calculeze (f–1)'(2)
2x şi (f–1)'(20).
b) f(x) = arcsin 2arctgx;
1 x2
A4. Fie funcţia f : R R , f(x) = x3 + 3x2 +
x2n1
c) f(x) = arccos
1 x2n
;
+ 4x – 2. Există f 1 ' 6 ? În caz afir-
1x 2 mativ să se calculeze.
d) f(x) = arccos + arctg x;
1 x2
A5. Fie funcţia f : (0, ) (1, ), f(x) = 2x +
x2 1 + x2 + x. Să se verifice dacă f este
e) f(x) = arctg 2 arctg x2 ;
x 1 bijectivă şi să se calculeze (f–1)'(4).
1 1 x2
f) f(x) = arctg ; A6. Se consideră funcţia f : (1, ) R ,
x
f(x) = ln(x – 1) + x.
x 2 x2 2x 1 a) Să se arate că f este inversabilă.
g) f(x) = 2arctg 2
ln 2 ;
1x x 2x 1 b) Să se calculeze (f–1)'(2), (f–1)'(e + 2).
4 sin x
h) f(x) = arcctg .
3 5 cos x A7. Fie funcţia:
3x x , x ( , 0]
2
f : R R , f(x) = .
A2. Să se calculeze f '(x0 ), pentru: 2
3x x , x (0, )
1 a) Să se arate că f este inversabilă .
a) f(x) = arcsin , x0 1 ;
x1 b) Să se arate că (f-1)'(–4) = (f–1)'(4).
249
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
5 DERIVATE DE ORDINUL II
Să considerăm funcţia polinomială f : R R, f x x 3 2x 2 1.
Funcţia f este derivabilă pe R şi derivata ei este funcţia f ' : R R,
f ' x 3x 2 4x.
Ne punem problema dacă noua funcţie f ' este funcţie derivabilă şi în
caz afirmativ care este derivata ei?
Răspunsul este următorul:
• funcţia f ' este derivabilă pe R ca sumă de funcţii derivabile, deci
are derivată. Derivata funcţiei f ' se numeşte derivata de ordinul II a
funcţiei f şi o vom nota f ''.
Astfel avem: f '' : R R, f x f ' ' x 6x 4.
Fie f : D R o funcţie oarecare, derivabilă pe mulţimea D R .
Derivata funcţiei f este funcţia f ' : Df ' R, Df ' D numită derivata
de ordinul I sau derivata întâi a funcţiei f.
Derivata de ordinul I se determină folosind regulile de derivare şi
derivatele funcţiilor elementare.
În continuare se va pune problema derivabilităţii funcţiei f ' într-un
punct sau pe o mulţime, precum şi problema existenţei derivatei acesteia.
DEFINIÞII
• Funcţia f : D R este de două ori derivabilă în punctul x 0 D ' D
dacă există o vecinătate V V x 0 astfel încât:
a) f este derivabilă în orice punct al vecinătăţii V;
b) funcţia derivată f ' : V R este derivabilă în punctul x 0 V.
• Derivata funcţiei f ' în punctul x 0 se numeşte derivata de ordinul II
(sau derivata a doua) a funcţiei f în punctul x 0 şi se notează f ''(x 0 ) .
f '(x) f '(x 0 )
Aşadar, f ''(x 0 ) lim .
x x0
xVV ( x 0 )
x x0
Funcţia f este de două ori derivabilă pe mulţimea D1 D dacă funcţia f este
derivabilă de două ori în orice punct al mulţimii D1 .
Funcţia (f ')' : D1 R se numeşte derivata de ordinul II a funcţiei f (sau
derivata a doua) şi se notează f " sau f (2) .
OBSERVAŢIE
• Dacă funcţia f este derivabilă numai în punctul x 0 (sau pe o mulţime care nu
are pe x 0 punct de acumulare) nu se poate defini derivata a doua în x 0 .
250
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Aşadar, orice funcţie derivabilă de două ori în punctul x 0 are derivata
întâi f ' definită pe o întreagă vecinătate a lui x 0 .
Exemplu
x ,
2
xQ
• Funcţia f : R R, f x 3 2
este derivabilă numai în
x x , x R \ Q
punctul x 0 0.
Rezultă că pentru această funcţie nu se poate pune problema derivabilităţii
de ordinul II în x 0 0.
Problemă rezolvată
Să se arate că funcţia f este de două ori derivabilă şi să se determine
funcţia f '' în cazurile:
a) f x 2x 2 x 1, x R;
b) f x sin x, x R;
c) f x ln x 2 1 , x R.
Soluţie
a) Funcţia f este derivabilă pe R ca sumă de funcţii derivabile şi
f ' x 2x 2 x 1 ' 4x 1, x R. Funcţia f ' este derivabilă pe R ca sumă
de funcţii derivabile şi derivata acesteia care este derivata de ordinul II a
funcţiei f este dată de: f '' x f ' ' x 4x 1 ' 4, x R.
b) Funcţia sinus este derivabilă pe R ca funcţie elementară şi
derivata de ordinul I este f ' x cos x, x R. Funcţia f ' este derivabilă pe
R ca funcţie elementară şi derivata acesteia care reprezintă derivata de
ordinul II a funcţiei f este f '' x f ' ' x sin x, x R .
c) Funcţia f : R R, f x ln x 2 1 este funcţie derivabilă pe R ca
o compunere de funcţii derivabile. Avem:
1
f ' x ln ' x 2 1 2 2x, x R.
x 1
Funcţia raţională f ' este derivabilă pe R fiind un cât de funcţii deri-
vabile pe R. Derivata derivatei de ordinul I este derivata de ordinul II a
funcţiei f, anume:
2x ' 2 x 1 2x 2x 2 1 x
2 2
251
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
DEFINIÞIE
• Se numeşte ecuaţie polinomială de gradul n ecuaţia f x 0, unde f
este funcţie polinomială de gradul n.
Exemplu de ecuaţii polinomiale:
1. ecuaţia polinomială de gradul 1: ax b 0, a 0;
2. ecuaţia polinomială de gradul 2: ax 2 bx c 0, a 0;
3. ecuaţia polinomială de gradul 3: ax 3 bx 2 cx d 0, a 0.
DEFINIÞIE
• Fie f o funcţie polinomială de gradul n, n N* . Numărul x 0 R se
numeşte rădăcină multiplă de ordinul m, m 1, 2, ..., n a ecuaţiei
polinomiale f x 0 dacă există o funcţie polinomială g de gradul n m
astfel încât: a) f x x x 0 g x , x R; b) g x 0 0.
m
TEOREMA 7
Fie f o funcţie polinomială de gradul n, n N* . Dacă numărul real x 0
este rădăcină multiplă de ordinul m al ecuaţiei polinomiale f x 0,
atunci ea este rădăcină multiplă de ordinul m 1 pentru ecuaţia
polinomială f ' x 0.
Demonstraţie
Din definiţia rădăcinii multiple de ordinul m rezultă că există funcţia
polinomială g astfel încât f x x x 0 g x , g x 0 0.
m
252
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Deoarece f ' x 0 0 şi h x 0 mg x 0 0 rezultă că x 0 este rădăcină
multiplă de ordinul m 1 pentru ecuaţia f ' x 0.
Această teoremă dă posibilitatea formulării condiţiilor în care un
număr x 0 R este rădăcină dublă, triplă sau de un ordin mai mare.
Astfel:
• x 0 este rădăcină simplă dacă f x 0 0 şi f ' x 0 0;
• x 0 este rădăcină dublă dacă f x 0 0, f ' x 0 0 şi f '' x 0 0;
• x 0 este rădăcină triplă dacă f x 0 0, f ' x 0 0 , f '' x 0 0 şi x 0
este rădăcină simplă pentru f '' x 0.
Probleme rezolvate
1. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinii x 0 1 pentru
ecuaţia x 4 x 3 3x 2 5x 2 0.
Soluţie
Considerăm funcţia polinomială f x x 4 x 3 3x 2 5x 2, x R.
Avem: f 1 0, f ' x 4x 3 3x 2 6x 5 şi f ' 1 0.
f '' x 12x 2 6x 6 şi f '' 1 0, iar f " x x 112x 6 .
Aşadar, f 1 f ' 1 f '' 1 0 şi x 0 1 este rădăcină simplă pentru
ecuaţia f '' x 0.
Rezultă că x 0 1 este rădăcină triplă.
2. Să se determine numerele a, b R pentru care ecuaţia 2ax2007 bx223
32 0 are rădăcina dublă x 0 1.
Soluţie
Fie funcţia polinomială f x 2ax 2007 bx 223 32, x R.
Din condiţiile f 1 0 şi f ' 1 0 se obţin relaţiile 2a b 32 0 şi
4014a 223b 0.
Se obţine a 2 şi b 36 şi se arată că pentru aceste valori f '' 1 0.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze derivata de ordinul II c) f x x x, x 0;
pentru funcţiile:
d) f x x ex
2
2x
a) f x x4 2x3 5x2 3x 1, x R; , xR ;
b) f x
x2
, x 2;
e) f x 1 x2 arctgx, x R;
x2
f) f x ln x 1 arcctg x, x R.
2
253
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
E2. Să se rezolve ecuaţia f '' x 0 pentru d) f x x2 x 4x, x f' x x f'' x 9x
funcţiile f : D R , precizând mul- 10f x 3x
ţimea D, dacă: , x 0;
4
a) f x x3 4x2 5x 2;
E4. Să se determine funcţia polinomială
b) f x x x 3;
de gradul 2, f : R R , ştiind că:
c) f x x 2arctg x; f '' 10 6, f ' 2 8, f 0 5.
d) f x x sin x;
E5. Să se determine numerele a, b R
e) f x ln 2 sin x ; f) f x e x
2
x
; pentru care ecuaţia are rădăcina
g) f x x2 4 3 ln x x2 4 ; dublă indicată:
a) x3 a 1 x2 3x 2b 0, x0 3;
1 x2 1
h) f x . b) 4x4 2ax3 5x2 bx 1 0, x0 ;
1 x2 2
identitatea dată: 0, x0 1.
a) f(x) = 5x2 4x 2, x2 f '' x f ' x E6. Să se determine ordinul de multi-
2 x f x 4 , x R ; plicitate al rădăcinii date:
a) x4 9x2 4x 12 0, x0 2;
, 4x2 1 f x 2f ' x
2
x
b) f(x) ex
b) 5x4 3x3 8x2 5x 1 0, x0 1;
f '' x 0, x R ;
1
c) 3x4 4x3 7x2 5x 1 0, x0 ;
c) f x e2x cos 4x, f '' x 4f ' x 3
8f x 0, x R ; d) 2x4 5x3 3x2 x 1 0, x0 1.
APROFUNDARE
A1. Să se studieze dacă funcţiile f : R R A3. Se dă funcţia f : R R ,
sunt derivabile de ordinul II: x3 m 1 x2 nx 2p, x 2
sin x, x0 f x .
a) f x ; arctg x 2 , x2
arctg x, x 0
Ştiind că f este de două ori derivabilă
arcctg x, x 0 pe R să se determine m, n, p R şi
b) f x 3 ;
x x, x0 f '' 2 .
c) f x x 3 .
3
254
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A5. Să se studieze existenţa numerelor a) ax10 bx9 2 0;
f '' 0 şi g'' 3 pentru funcţiile
b) a 1 xn1 2bxn1 xn 2 1 0.
x
,x0
date prin: f x x2 1 , A10.Să se determine a, b, c R ştiind că
x, x0
ecuaţiile polinomiale 2x4 3a 2 x3
ln x 2 , x 3
2
g x . 9x2 bx 4 0 şi x3 12x c 0 au
x 3 ,
2
x3 o rădăcină reală dublă comună.
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
1. Se dă funcţia f : R R, f x 3 x2 m 2 x 2 m, m R.
a) Să se determine m R astfel încât f să fie derivabilă pe R.
b) Pentru m 0 să se determine f ' 1 şi f '' 0 .
255
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
x2
3. Pe graficul funcţiei f : R * R, f x să se determine punctul A a, b
x
1
astfel încât tangenta în A să fie paralelă cu dreapta BC, unde B 1, 1 , C 2, .
2
4. Să se determine ordinul de multiplicitate al rădăcinii x 2 pentru ecuaţia
polinomială 3x4 12x3 11x2 4x 4 0.
Testul 2
Testul 3
x x2 1
1. Se consideră funcţia f : D R, f x
4
x2 2
1
2
ln x x2 2 .
b) Să se calculeze
5f '' 2 .
f' 2 f ' 7
2x
2. Să se determine punctele unghiulare ale funcţiei f : R R , f x arccos .
1 x2
ln 3 x , x2
3. Se dă funcţia f : R R, f x 2 .
ax x 2a b c, x 2
a) Să se determine a, b, c R astfel încât f să fie de două ori derivabilă în x 2.
1
b) Pentru a şi b c 0 , să se scrie ecuaţia tangentei la grafic în punctul
2
cu abscisa egală cu 18f '' 0 .
256
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
4. Fie funcţiile f, g : R R, f x x x 1, g x f x 6x2 11x 7.
3
f ' 3 .
1
257
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
DEFINIŢIE
• Fie funcţia f : D R, D R.
Un punct x 0 D se numeşte punct de y Figura 1
maxim relativ (local) al funcţiei f dacă f(x0) A(x0, f((xo))
există o vecinătate V a punctului x 0 , astfel f(x)
încât pentru orice x V D, are loc relaţia:
f x f x0 . (1)
( )
Valoarea f(x 0 ) a funcţiei în punctul de O x x0 x
maxim relativ se numeşte maximul relativ V
(local) al funcţiei, iar punctul A(x 0 , f(x 0 )) de pe x0 punct de maxim relativ
curba asociată graficului funcţiei se numeşte punct de maxim relativ al
acesteia.
y Figura 2
DEFINIŢIE
• Un punct x 0 D se numeşte punct de minim
relativ (local) al funcţiei f dacă există o f(x)
vecinătate V a punctului x 0 astfel încât pentru f(x0)
A
orice x V D, are loc relaţia:
O x0 x x
f x f x0 . (2)
V
Valoarea f(x 0 ) a funcţiei în punctul de minim x punct de minim relativ
0
relativ se numeşte minimul relativ (local) al
funcţiei f, iar punctul A(x 0 , f(x 0 )) de pe curba asociată graficului funcţiei se
numeşte punct de minim relativ al acesteia.
Punctele x 0 de maxim relativ sau de minim relativ ale unei funcţii se
numesc puncte de extrem relativ ale funcţiei.
Valorile funcţiei în punctele de extrem relativ se numesc extremele
relative ale funcţiei.
Punctele de maxim relativ şi punctele de minim relativ ale curbei
asociate graficului funcţiei se numesc puncte de extrem relativ ale
graficului.
y Figura 3
OBSERVAŢII
1. O funcţie poate avea mai multe puncte de f x 3 f x 5
extrem relativ, iar un minim relativ poate fi f x0
mai mare sau egal decât un maxim relativ.
Acest fapt justifică folosirea cuvântului O x 0 x1 x 2 x3x 4 x5 x
„relativ“, (figura 3).
258
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
2. E posibil ca o funcţie să nu aibă puncte de extrem, (figura 4).
Exemplu y
• f : 1, 2 R, f x x, (figura 4). Figura 4
DEFINIŢII 2
• Un punct x 0 D este punct de maxim absolut al
1
funcţiei f dacă f x f x 0 , x D.
• Valoarea f(x 0 ) reprezintă maximul absolut al O 1 2 x
funcţiei.
Orice punct de maxim absolut este şi punct de maxim relativ (local),
dar reciproca nu este în general adevărată.
O funcţie poate avea mai multe puncte de maxim absolut.
Exemplu y Figura 5
• Fie funcţia f : R R, f(x) = cos x.
Mulţimea 2k k Z reprezintă mul- 1
ţimea punctelor de maxim absolut, iar – –/2 /2
f 2k 1, k Z reprezintă maximul ab- O x
solut al funcţiei cosinus.
–1
DEFINIŢII
• Un punct x 0 D se numeşte punct de minim absolut al funcţiei
f : D R, dacă f x f x 0 , x D.
• Valoarea f(x 0 ) reprezintă minimul absolut al funcţiei.
Orice punct de minim absolut este şi punct de minim relativ, dar
reciproc nu este în general adevărat.
O funcţie poate avea mai multe puncte de minim absolut. În figura 5
mulţimea punctelor de minim relativ este 2k 1 k Z , iar minimul
absolut al funcţiei cosinus este f 2k 1 1, x Z.
Punctele de maxim absolut şi de minim absolut se numesc puncte de
extrem absolut.
259
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
astfel încât f x f x 0 sau f x f x 0 0, x V. Din faptul că f este
derivabilă în x 0 , rezultă că:
f(x) f(x0 ) f(x) f(x 0 )
f '(x0 ) f 's (x0 ) lim 0 şi f '(x 0 ) f 'd (x 0 ) lim 0.
x x0
x x0
x x0 x x0
x x0
x x0
Rezultă că f '(x 0 ) 0 şi teorema este demonstrată.
În cazul în care x 0 este punct de minim se procedează ca mai înainte,
sau se observă că x 0 este punct de maxim pentru funcţia g = –f. Conform
primei părţi a demonstraţiei avem g '(x 0 ) 0, adică f '(x 0 ) 0 .
y Figura 6
• Interpretare geometrică
Teorema lui Fermat arată că într-un punct de
extrem din interiorul unui interval, tangenta la
graficul unei funcţii derivabile este paralelă cu axa Ox
(panta este zero), (figura 6).
O x1 x2 x
OBSERVAŢII
1. Condiţia ca punctul de extrem x 0 să fie în interiorul
intervalului [a, b] este esenţială. Dacă x 0 ar fi una din extremităţile
intervalului, este posibil ca funcţia f să fie derivabilă în x 0 , iar derivata
sa să nu se anuleze în acest punct.
Exemplu
• Funcţia f : [1, 2] R , f(x) = x2 are minim în punctul x 0 1 şi maxim în
punctul x1 2.
Derivata f '(x) = 2x, x 1, 2 nu se anulează în intervalul [1, 2].
Figura 7
2. Reciproca teoremei lui Fermat nu este, în general, y
adevărată.
Din faptul că funcţia f este derivabilă în punctul x 0 şi y = x3
O
f '(x 0 ) 0 nu rezultă întotdeauna că x 0 este punct de extrem. x
Exemplu
• Funcţia f : R R, f(x) = x3 este derivabilă în x 0 0, f '(0) = 0,
însă punctul x 0 0 nu este punct de extrem, (figura 7).
Figura 8
3. Condiţia de derivabilitate a funcţiei în punctul x 0 nu este con- y
diţie necesară pentru ca punctul x 0 să fie punct de extrem.
Exemplu
• Funcţia f : R R, f(x) = |x| are x 0 0 punct de minim O x
interior domeniului de definiţie, fără ca f să fie derivabilă în
x 0 0, (figura 8).
260
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
4. Dacă funcţia f : [a, b] R este derivabilă, atunci zerourile derivatei f '
din intervalul deschis (a, b) se numesc puncte critice ale funcţiei.
Teorema lui Fermat afirmă că punctele de extrem ale unei funcţii
derivabile sunt printre punctele critice ale funcţiei.
Exerciţii rezolvate
1. Fie funcţia f : R R, f(x) = –x2 + 4x + 5. Să se arate că x = 2 este
punct de maxim al funcţiei f.
Soluţie
f(x) = –(x2 – 4x – 5) = –[(x – 2)2 – 9] = – (x – 2)2 + 9 9 = f(2), x R.
Rezultă că x 0 = 2 este punct de maxim al funcţiei.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Fie f : R R, f(x) = 3x2 – 6x + 10. c) f : [–2, 1] R, f(x) = –x2;
Să se arate că x0 1 este punct de d) f : [–2, 4] R, f(x) = |x2 – 1|;
minim al funcţiei şi să se determine e) f : (–3, 2) R, f(x) = –x;
minimul funcţiei f. f) f : (0, ) R, f(x) = x–1.
261
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
E4. Să se determine punctele critice 4x 3
f) f(x) = arctg ;
ale funcţiilor f : D R, dacă: x2 1
a) f(x) = x3 – 3x; x2
b) f(x) = 2x3 – 15x2 + 24x – 1; g) f(x) = ;
|x| 2
c) f(x) = ln (x – 3) – ln (x2 – 5);
h) f(x) = tgx ctgx;
d) f(x) = (x3 + 3x2) ex;
e) f(x) = cos6 2x; x
i) f(x) = x a2 x2 a2 arcsin .
a
APROFUNDARE
A1. Se dă funcţia f : R R, f x x3 A4. Se consideră funcţia f : (–2, 2) R,
4
a 1 x b, a, b R. 2m
f(x) = x 2 .
Să se determine f ' 0 f 0 ştiind că m 1
Să se determine m R astfel încât
x 1 este punct de maxim local al
funcţia f să aibă un minim în
funcţiei şi valoarea maximă a func-
punctul x = 1.
ţiei este 6.
A5. Să se determine a > 0, ştiind că ax +1
A2. Să se determine funcţia polinomială
3x + 4x, pentru orice x R.
f : R R , f x ax 3 bx 2 cx d
ştiind că f are un maxim local egal A6. Să se determine a > 0 dacă ax + 2x
cu 1 în punctul x 1 şi un minim 3x + 4x, pentru orice x R.
local egal cu 2 în punctul x 2.
A7. Să se determine a > 0 dacă:
A3. Se consideră funcţia f : R R, ln (x – 1) a (x – 2), x (1, ).
f(x) = 6x + ax – 14x – 15x, a > 0.
a) Să se calculeze f(0) şi f '(0). A8. Să se arate că dacă (1 + x)3 1 +
b) Să se determine a astfel încât + mx, x > –1, atunci m 3.
f x 0, x R.
262
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Demonstraţie
Deosebim următoarele situaţii:
a) f este constantă pe I a, b . Atunci f ' x 0, x I;
b) f nu este constantă pe I.
Deoarece f este continuă pe I a, b , ea este mărginită şi îşi atinge
marginile pe acest interval. Astfel, există punctele u, v I astfel ca f u f v ,
x I. Deoarece f nu este constantă avem f u f v .
Punctele u şi v sunt puncte de extrem pentru funcţia f. Având
f u f v , atunci cel puţin unul dintre punctele u şi v este interior
intervalului a, b .
În caz contrar am avea f u f a f b f v , ceea ce nu se poate.
Fie u a, b . Atunci, din teorema lui Fermat rezultă că f ' u 0 şi
se ia c u.
263
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
CONSECINŢA 1
Între două zerouri ale unei funcţii derivabile pe un interval I se află cel
puţin un zero al derivatei.
Demonstraţie
Fie f : I R o funcţie derivabilă pe I şi a, b I, a b zerouri ale
funcţiei, f(a) = f(b) = 0.
Aplicând teorema lui Rolle pe intervalul a, b , rezultă că există
c a, b astfel încât f ' c 0, deci c este zero al derivatei.
CONSECINŢA 2
Între două zerouri consecutive ale derivatei unei funcţii derivabile pe
un interval I se află cel mult un zero al funcţiei.
Demonstraţie
Fie f : I R o funcţie derivabilă pe I şi x1 , x 2 I, x1 x 2 două zerouri
consecutive ale derivatei f '. Presupunem prin absurd că în intervalul
x1 , x 2 există a, b astfel încât f(a) = f(b) = 0, a b.
Aplicând teorema lui Rolle funcţiei f pe intervalul a, b , rezultă că
există c a, b astfel încât f ' c 0.
Rezultă că x1 c x 2 în contradicţie cu faptul că x1 , x 2 sunt zerouri
consecutive ale funcţiei f '. Aşadar, presupunerea făcută este falsă şi
afirmaţia din consecinţă este demonstrată.
Probleme rezolvate
1. Se consideră f : 0, 1 R, funcţie derivabilă care verifică relaţia
f 0 f 1 0. Să se arate că există c 0, 1 astfel încât f ' c f c 0.
Soluţie
Pornim de la ideea că expresia f ' c f c 0 poate reprezenta
valoarea derivatei unei funcţii în punctul c.
Astfel, definim funcţia g : 0, 1 R, g x f x e x . Aceasta este
derivabilă pe 0, 1 ca produs de funcţii derivabile şi g 0 g 1 0.
Conform teoremei lui Rolle, există c 0, 1 astfel încât g ' c 0, ceea ce
este echivalent cu f ' c f c 0.
2. Se dă funcţia polinomială de gradul 4, f : R R, f x x 4 2x 3
6x 2 ax b. Să se arate că ecuaţia f x 0 nu poate avea 4 soluţii reale
distincte.
264
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
Presupunem prin absurd că ecuaţia are f : x1 x2 x3 x4
soluţiile reale distincte x1 , x 2 , x 3 , x 4 astfel
încât x1 x 2 x 3 x 4 . Conform consecinţei 1, f ': x '1 x '2 x '3
ecuaţia f ' x 0 are trei soluţii reale distincte
x ' x , x , x ' x , x , x ' x , x . Apli- f :
'' x ''1 x ''2
1 1 2 2 2 3 3 3 4
când această consecinţă funcţiei derivate f ' : R R, derivabilă pe R rezultă
că ecuaţia f '' x 0 are două soluţii reale distincte, x1 '' x1 ', x 2 ' ,
x2 '' x2 ', x3 ' . Dar f " x 12 x2 x 1 , x R şi ecuaţia f " x 0 nu are
două soluţii reale. Această contradicţie arată că ecuaţia f x 0 nu poate
avea 4 soluţii reale, distincte.
3. Să se rezolve ecuaţia exponenţială 3x 1 2x 8 x 3.
Soluţie
Se observă că x1 0 şi x 2 1 sunt soluţii ale ecuaţiei. Să arătăm că
ecuaţia nu mai are şi alte soluţii reale.
Fie funcţia f : R R, f x 3x 1 2x 8 x 3 derivabilă pe R.
Ecuaţia f ' x 0 se scrie sub forma 3x 1 ln 3 2x ln 2 8 x ln 8 sau
x x
3 1
3 ln 3 ln 2 ln 8. 1
8 4
x x
3 1
Funcţia g : R R, g x 3 ln 3 ln 2 este strict descrescă-
8 4
toare pe R şi în acest caz ecuaţia 1 are cel mult o soluţie reală, deci şi
ecuaţia f ' x 0 are cel mult o soluţie reală. Aşadar, ecuaţia f x 0 are
cel mult două soluţii reale. Rezultă că 0 şi 1 sunt singurele soluţii reale ale
acestei ecuaţii.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se verifice dacă se poate aplica
teorema lui Rolle funcţiilor: e) f : , 1 R,
4
a) f : [–3, 2] R, f(x) = x2 + x – 6;
b) f : [–1, 1] R, f(x) = x5 – 15x2 + 14x; tgx, x , 0
f(x) = 4 ;
c) f : [–2, 2] R, f(x) = |4x2 – x4|; x, x (0, 1]
d) f : 1, R,
2 f ) f : , 1 R,
3
x 1, x [ 1, 0)
f(x) = ; 2cos x 1, x , 0
1 sin x, x 0, 2
f(x) = 3 .
2
1 x , x [0, 1]
265
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
E2. Să se determine constantele a, b, cR încât tangenta la graficul funcţiei în
astfel încât să se poată aplica teore- C c, f c să fie paralelă cu axa Ox?
ma lui Rolle funcţiilor:
a) f : [–2, 1] R, E4. Să se determine c 1, 1 astfel
încât tangenta în punctul cu abs-
ax2 bx c, x [ 2, 0)
f(x) = ; cisa c de pe graficul funcţiei
2x, x [0, 1]
f : 1, 1 R, f x 1 x2 să fie
b) f : [–1, 1] R,
paralelă cu axa Ox.
x2 (2a 1)x b, x 0
f x şi apoi E5. Să se arate că derivatele de ordinul
2
(c 1)x 3x 5, x 0 I ale funcţiilor f : R R au numai
să se aplice efectiv teorema. zerouri reale:
a) f x x 2 x 3 x 4 ;
E3. Fie funcţia f : 2, 1 R, f x x3
2
b) f x x2 1 x2 x 6 ;
3x 4. Există puncte c R astfel
c) f x 4x 1 9 x .
2 2
APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b, c R pentru A5. Fie f, g : [0, 1] R * derivabile,
care se poate aplica teorema lui Rolle astfel încât f(1) g(0) = f(0) g(1).
funcţiilor şi să se aplice aceasta, dacă: Să se arate că există c 0, 1 ,
a) f : [–3, 3] R ,
f '(c) g '(c)
ax2 7x b 3, x [3, 0) astfel încât .
f(c) g(c)
f(x) = 2 ;
x (c 1)x 1, x [0, 3]
b) f : [–1, e –1] R , A6. Să se arate că pentru orice m, n N* ,
266
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A10. Fie f : R R o funcţie polinomială axelor în trei puncte distincte. Să se
nenulă. Să se verifice dacă f are arate că c R astfel încât f '' (c) = 0.
toate zerourile reale, atunci şi
funcţia f + mf ' are toate zerourile A12.Să se rezolve ecuaţiile exponenţiale:
reale, m R. a) 3x 22x1 6 x 5;
A11. Fie f : R R o funcţie polinomială, b) 32x1 24x1 3 22x 7.
astfel încât curba reprezentativă
intersectează prima bisectoare a
267
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Într-adevăr, să considerăm intervalul Ik x k , x k 1 pentru care
f(x k ) f(x k 1 ) 0:
• dacă în Ik există două sau mai multe soluţii ale ecuaţiei, atunci se
contrazice consecinţa 2 a teoremei lui Rolle;
• dacă în Ik există o singură soluţie c a ecuaţiei, cum f(x k ) f(x k 1 ) > 0,
atunci c este punct de extrem al funcţiei f, deci f '(c) = 0, contradicţie cu faptul
că x k , x k 1 sunt zerouri consecutive ale derivatei.
2°. Dacă în şirul lui Rolle apar două semne consecutive diferite,
ecuaţia f(x) = 0 are o singură soluţie în intervalul corespunzător Ik .
Într-adevăr, să presupunem că f(x k ) 0, f(x k 1 ) 0. Conform conse-
cinţei 2 a teoremei lui Rolle, ecuaţia f(x) = 0 are cel mult o soluţie în Ik , iar
conform criteriului Cauchy-Bolzano rezultă că există cel puţin o soluţie a
ecuaţiei în Ik . Aşadar, se obţine unicitatea soluţiei pe I k .
3°. Dacă în şirul lui Rolle apare „zero“, de exemplu f(x k ) 0 , atunci se
consideră că x k este rădăcină multiplă a ecuaţiei.
4°. Numărul schimbărilor de semn şi al zerourilor din şirul lui Rolle
determină numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei f(x) = 0.
Probleme rezolvate
1. Să se separe soluţiile reale ale ecuaţiei 3x4 – 8x3 – 6x2 + 24x – 1 = 0.
Soluţie
Considerăm funcţia f : R R, f(x) = 3x4 – 8x3 – 6x2 + 24x – 1
derivabilă pe R.
Derivata este funcţia f '(x) = 12x3 – 24x2 – 12x + 24 = 12(x – 2)(x2 – 1) şi
are soluţiile: x1 1, x 2 1, x 3 2 .
Avem = lim f(x) +, f(1) = 12, f(2) = 7, f(–1) = –20, = lim f(x) .
x x
Alcătuim tabelul:
x – –1 1 2 +
f '(x) 0 0 0
f(x) + –20 12 7 +
Şirul lui Rolle + – + + +
Se observă că în şirul lui Rolle sunt doar două schimbări de semn.
Ecuaţia dată are două soluţii reale x1 (–, –1) şi x 2 (–1, 1).
x2
2. Să se discute numărul soluţiilor reale ale ecuaţiei ln (x2 + 1) – –
2
– m = 0, m R.
268
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
x2
Considerăm funcţia f : R R, f(x) = ln(x2 + 1) m derivabilă pe R .
2
x(1 x2 )
Derivata funcţiei f este f '(x) cu soluţiile x1 1, x 2 0, x3 1 .
x2 1
1
Avem = lim f(x) , f(–1) = f(1) = ln 2 m , f(0) = –m,
x 2
= lim f(x) .
x
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se separe rădăcinile reale ale 2
h) x e2x–1,5x + 3 = 0;
ecuaţiilor: i) sin3x – 3sinx –1 = 0, x [0, 2].
a) x3 – 3x – 7 = 0;
b) 4x3 – 15x2 + 12 x – 3 = 0; E2. Să se discute rădăcinile reale ale
c) x4 – 4x3 – 5 = 0; ecuaţiilor:
d) 2x3 – 21x2 + 72x – 65 = 0; a) x3 – 3x + m =0;
e) 6x5 + 15x4 – 40x3 – 30x2 + 90x = – 1; b) x3 + 3x2 = – m;
f) 3x2 – 7x + 2ln x +1 =0; c) ln(x2 + 1) – m = 0;
x2 d) x2 – 2ln x = m.
g) ln(x2 + 2) – 4 0;
3
269
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
APROFUNDARE
A1. Să se arate că ecuaţia: A3. Să se discute după m R soluţiile
(x + 1)(x + 2)(x + 3) + (x + 2)(x + 3)(x + 4) + reale ale ecuaţiilor:
+ (x + 1)(x + 3)(x + 4) + (x + 1)(x + 2)(x + a) ex – mx2 = 0; b) ex – mx = 0;
+ 4) = 0 2
c) ex – 3x + m = 0; d) sin x + x – m = 0;
are toate soluţiile reale.
e) sin x cos3 x = m; f) ln x – mx = 0.
270
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Formula (1) se numeşte formula lui Lagrange sau formula creşte-
rilor finite sau formula mediei pentru funcţii derivabile.
271
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
Funcţia f este continuă şi derivabilă pe mulţimea [–1, 0) (0, 1], având
în vedere operaţiile cu funcţii derivabile. Impunem condiţiile de continuitate
şi derivabilitate în x = 0. Funcţia f este continuă în x = 0 dacă şi numai dacă
f(0 – 0) = f(0) = f(0 + 0). Rezultă b = 2. Funcţia f este derivabilă în x = 0 dacă
şi numai dacă f 's (0) f 'd (0) R.
ax e2x 1 e2x 1
Dar f 's (0) lim a lim 2 a 2.
x 0
x 0
x x 0
x 0
2x
x2 1 1
f 'd (0) lim 0 . Din f 's (0) f 'd (0) = 0, se obţine a = –2.
x 0
x 0
x
Aplicând teorema lui Lagrange rezultă că există c (–1, 1) astfel încât
f(1) f( 1) 1
f '(c) 2 .
2 2e
2 2e , x 1, 0
2x
1 4e2 1
Deoarece f '(x) = , rezultă: c = ln (–1, 0).
2x, x 0, 1 2 4e2
3. Fie 0 < a < b şi f : [a, b] R, f(x) = ln x.
Să se aplice teorema lui Lagrange funcţiei f şi să se arate că:
ba b ba
ln .
b a a
Soluţie
Funcţia f este continuă şi derivabilă pe [a, b]. Aplicând teorema lui
Lagrange rezultă că există c (a, b) astfel încât:
ln b ln a 1 ln b ln a ba
f '(c) = sau , de unde c .
ba c ba ln b ln a
ba
Deoarece a < c < b, se obţine a b şi relaţia cerută este
ln b ln a
imediată.
1 1 1
Dacă a = n şi b = n +1, se obţine ln 1 , n N* .
n 1 n n
ln(n 1) ln n
4. Să se calculeze limita şirului: a n n , n 1.
n 1 n
Soluţie
ln x
Considerăm funcţia f : [1, ) R, f(x) = . Se observă că:
x
a n = n[f(n +1) – f(n)].
Deoarece f verifică condiţiile teoremei lui Lagrange pe I = [n, n+1],
rezultă că există c(n) (n , n +1), astfel încât: f(n +1) – f(n) = f '(c(n)).
1 ln c(n) n 1 ln c(n)
Rezultă că a n n f '(c(n)) n .
c(n)
2
c(n) c(n)
272
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
n
Din n < c(n) < n +1 rezultă că lim 1 , şi astfel:
n c(n)
1 ln c(n)
lim a n lim 0.
n n c(n)
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se aplice teorema lui Lagrange x 5, x 4, 1
funcţiilor:
j(x) = x 9 .
a) f : [–2, 2] R, f(x) = 2x3 + 4x +1; , x 1, 3
2x 4
b) f : [–1, 1] R, f(x) = ;
1 x2 E3. Să se determine a, b R, astfel
c) f : [–2, 2] R, f(x) = 9 – x2 ; încât să se poată aplica teorema
d) f : [1, e] R, f(x) = x + ln x. lui Lagrange funcţiilor:
a) f : [0, 3] R,
E2. Să se studieze dacă se poate aplica x2 5x 2a 1, x 0, 1
teorema lui Lagrange funcţiilor, f(x) = ;
iar în caz afirmativ să se aplice: (a 3)x b 1, x [1, 3]
a) f : [–1, 2] R, b) g :[–2, 0] R,
x3 3x2 2, x [–1, 0) ax e3x 3 , x [ 2, 1)
f(x) = ; g(x) = .
2 2
x x 2, x [0, 2] x 2ax b, x [ 1, 0]
b) g [–2, 0] R,
E4. Fie funcţia f : 1, 2 R, f x x 4x3.
x 2x 6, x [ 2, 1]
2
g(x) = ; Să se arate că există un punct în
3
x 3x 2, x ( 1, 0] care tangenta la graficul funcţiei
c) h: [–4, 4] R, h(x) = x |x|; este paralelă cu coarda care uneşte
d) j : [–4, 3] R, punctele A 1, 3 şi B 2, 30 .
APROFUNDARE
A1. Să se determine a, b R pentru A2. Se poate aplica teorema lui La-
care se poate aplica teorema lui grange funcţiei f : 4, 4 R ,
Lagrange funcţiilor:
f x max x2 2x 3, 3x 3 ?
a) f : 0, 4 R,
Dar funcţiei g f 4, 1 ?
ln3 x 1 , x 0, e 1
f x ; A3. Se dă funcţia f : R R,
a 1 x b, x e 1, 4
x x 1, x 0
2
f x . Să se deter-
b) g : 1, R, 2x 1, x 0
2 mine un punct A pe graficul
aex x , x 1, 0
2
funcţiei în care tangenta este
g x .
paralelă cu coarda care uneşte
2
a 2 sinx bcosx, x 0,
2
punctele de pe grafic de abscise
x1 2 şi x2 4.
273
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A4. Aplicând teorema lui Lagrange func- A7. Fie funcţia f : 3, 6 R, f t tx , x R.
ţiei f(x) = ln x pe intervalul [n , n + 1],
a) Să se aplice teorema lui Lagrange
să se demonstreze că:
1 1 1 pe intervalele 3, 4 şi 5, 6 .
a) şirul an , an 1 ...
2 3 n b) Să se rezolve ecuaţia 3x 6x 4x 5x.
este divergent;
1 1 1 A8. Să se rezolve ecuaţiile:
b) şirul bn , bn 1 ... ln n
2 3 n a) 3x + 5x = 2x + 6x;
este convergent şi limbn 0, 1 . b) 9x + 6x = 14x + 1.
n
A9. Să se compare numerele:
A5. Să se demonstreze inegalităţile:
a) n (b – a) an–1 < bn – an < n (b – a) a) 3 9 3 5 şi 3 4 3 10 ;
bn–1, 0 < a < b; b) n
9 n5 şi n
4 n 10.
a b a b
b) tga tgb ,0<a<b < ;
cos2 b cos2 a 2 A10. Să se calculeze limitele de şiruri:
cos a 1 1
c) b a tga ln b a tg b, a) lim n en en1 ;
cos b n
0ab ;
2 1 1
b) lim n2 en e n1 .
d) |sin x – sin y| |x – y|, x, y R ; n
5
e) ex x + 1, x R; f) tg 1 .
18 18
A11. Fie f : [0, 1] R o funcţie de două
A6. Fie funcţia f : 1, R, 1
ori derivabilă şi numerele f(0), f ,
f t ln 1 t . 2
a) Să se aplice teorema lui Lagrange f 1 în progresie aritmetică. Să se
pe intervalul 0, x , x 0. arate că există c (0, 1), astfel încât
b) Să se demonstreze că: f '' c 0.
x x 1 ln 1 x x x 1 .
274
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
f(x) f(x 0 )
Rezultă că există c x x, x 0 astfel încât: = f '(c(x)).
x x0
f(x) f(x 0 )
De aici rezultă că f 's (x 0 ) lim lim f '(c(x)) , deoarece
x x0
x x0
x x0 x x0
din x < c(x) < x 0 se obţine lim c(x) x 0 . În mod analog, f 'd (x 0 ) există şi este
x x0
egală cu .
Aşadar, funcţia f are derivată în x 0 şi f '(x 0 ) = R . Dacă R,
atunci f este şi derivabilă în x 0 .
Problemă rezolvată
x 2 , x 1
Să se studieze derivabilitatea funcţiei f : R R, f(x) =
x ln x, x 1
folosind consecinţa teoremei lui Lagrange.
Soluţie
Funcţia f este derivabilă pe (–, 1) (1, ).
Deoarece f(1 – 0) = 1 = f(1 + 0), funcţia f este continuă în 1.
2x, x 1
1
Avem f '(x) = 1 , lim f '(x) lim 2x 2 şi limf '(x) lim1 2.
1 x , x 1 x 1
x 1 x 1 x1
x 1
x1
x
Din consecinţa 1 rezultă că funcţia f are derivată în x = 1 şi f '(1) = 2,
deci f este derivabilă şi în x = 1.
OBSERVAŢII
1. Aplicarea consecinţei 1 fără verificarea tuturor ipotezelor poate duce
la concluzii greşite.
Exemplu
x 1, x 0
• Funcţia f : R R, f x este derivabilă pe R \ 0 şi pentru
x 2, x 0
oricare x R \ 0 , f '(x) = 1, iar lim f ' x 1.
x 0
275
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
2. Consecinţa 1 a teoremei lui Lagrange dă o condiţie suficientă pentru
existenţa derivatei unei funcţii într-un punct (f să fie continuă în punct şi să
existe limita derivatei în punct). Condiţia nu este însă şi necesară.
Exemplu
2 1
x cos , x 0
• Fie f : R R, f(x) = x . Funcţia f este derivabilă în x = 0,
0, x0
f x f 0 1 1 1
deoarece: lim lim x cos 0. Dar lim f '(x) lim 2x cos sin nu există.
x 0 x x 0 x x 0 x 0
x x
3. Din demonstraţia consecinţei se obţine: dacă f este continuă la stânga în
x 0 şi există lim f '(x) = , atunci există f 's (x 0 ) şi f 's (x 0 ) = . În mod similar
x x0
x x0
se obţine f 'd (x 0 ) .
CONSECINŢA 3
Fie f, g : I R , funcţii derivabile pe intervalul I, astfel încât f '(x) = g'(x),
x I.
Atunci există c R, astfel încât f – g = c. (Funcţiile f şi g diferă printr-o
constantă.)
Demonstraţie
Fie h : I R , h(x) = f(x) – g(x). Funcţia h este derivabilă pe I şi h'(x) =
= f '(x) – g'(x) = 0, x I. Din consecinţa 2 se obţine că h(x) = c, x I,
deci f(x) – g(x) = c, x I.
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se studieze derivabilitatea funcţii-
x x 15,
2
x0
lor f : R R în punctele specificate, a) f(x) =
2
folosind consecinţa teoremei lui La- x(x 4) 3(x 5), x 0
grange: x0 = 0;
276
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
2x 1 ln2 x, x [1, e)
b) f(x) = x arccos 2
, x0 = ±1; f(x) = .
1 x 2 2
(2a 3)x b , x [e, e ]
c) f(x) = 3 x2 (x 1) , x0 {0, 1};
E3. Să se arate că următoarele funcţii
x2 3x 2, x 1 sunt funcţii constante:
d) f(x) = , x0 = 1;
a) f : [–1, 1] R, f(x) = arcsin x +
x2 3x 4, x 1
+ arccos x;
e) f(x) = x 1 ln x2 2x 2 , x0 1. b) g : R R, g(x) = arctg x + arcctg x.
APROFUNDARE
A1. Să se demonstreze că funcţia a) f, g : [–1, 1] R,
1x f(x) = arcsin (3x – 4x3),
f : 1, 1 R, f x arctg
1 x g(x) = 3arcsin x;
1 x
arctg este funcţie constantă. b) f, g : [–1, 1] R,
1 x
f(x) = arcsin (2x 1 x2 ) şi
A2. Fie f, g : R * R, g(x) = 2arcsin x.
ln|x| 1, x 0
f(x)= , A5. Să se determine funcţiile f, g : R R
ln x 2, x 0
derivabile, care verifică relaţiile:
ln x 2, x 0 a) f '(x) = f(x), x R.
g(x) = .
lnx 1, x0 b) g ' x 2g x 1, x R.
Să se arate că f şi g au aceeaşi
derivată, şi totuşi ele nu diferă A6. Fie f, g : [a, b] R, funcţii continue
printr-o constantă.
pe [a, b] şi derivabile pe (a, b). Să
A3. Să se demonstreze că au loc egali- se arate că dacă g'(x) 0, x a, b ,
tăţile: atunci există un punct c (a, b)
1 x2 astfel încât:
a) arccos 2arctgx , x [0, +);
1 x2 f(b) f(a) f '(c)
.
2x , x[1, ) g(b) g(a) g'(c)
b) 2arctg x + arcsin .
1 x2 , x(, 1] (Teorema lui A. Cauchy)
277
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
DEZVOLTARE
D1. Fie f : I R o funcţie derivabilă pe nu există nici o funcţie F : I R
intervalul I. Să se arate că funcţia derivabilă astfel încât F'(x) = f(x),
derivată f ' a funcţiei f are proprie- x I.
tatea lui Darboux.
(Teorema lui Darboux) D4. Fie funcţia
2 1
D2. Fie f : I R o funcţie derivabilă pe x sin , x 0
f : R R, f(x) = x .
intervalul I. Să se arate că dacă
0, x0
funcţia f ' 0 pe I, atunci f ' are
semn constant pe I. Să se arate că f este derivabilă pe
R , derivata f ' este discontinuă şi
D3. Fie f : I R. Să se arate că dacă f nu
are proprietatea lui Darboux.
are proprietatea lui Darboux, atunci
François
f '(x)
c) g'(x) 0 pentru x I \ { x 0 }; d) există lim R,
x x 0 g '(x)
f f(x) f '(x)
atunci funcţia are limită în x 0 şi lim lim .
g x x 0 g(x) x x 0 g '(x)
278
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
e2x 1
Să se calculeze lim .
x 0 tgx
Soluţie
Fie f (x) = e2x 1, g(x) = tg x, x , şi x 0 = 0.
2 2
0
Avem lim f(x) 0, lim g(x) 0 , deci limita dată este în cazul .
x 0 x 0 0
Funcţiile f şi g sunt derivabile pe intervalul I = , şi
2 2
1
g'(x) = 0, x I.
cos2 x
f '(x)
Deoarece lim lim 2 e2x cos2 x 2, aplicând regula lui l'Hospital
x 0 g '(x) x 0
f(x)
rezultă că lim 2.
x 0 g(x)
TEOREMA 12 (Regula lui l'Hospital pentru cazul )
Fie funcţiile f, g : I R, I R interval şi x 0 un punct de acumulare
al acestuia.
Dacă: a) lim |f(x)| = lim |g(x)| = + ;
x x0 x x0
b) f şi g sunt derivabile pe I \ { x 0 };
c) g'(x) 0, pentru x I \ { x 0 };
f '(x)
d) lim există în R,
x x 0 g '(x)
f f(x) f '(x)
atunci funcţia are limită în x 0 şi lim lim .
g x x 0 g(x) x x 0 g '(x)
Problemă rezolvată
ln x
Să se calculeze lim .
x x
Soluţie
Fie f(x) = ln x, g(x) = x, x (0, ). Avem lim ln x , lim x .
x x
279
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
OBSERVAŢII
1. Dacă funcţiile f şi g au derivate de ordin superior şi funcţiile derivate ale
acestora satisfac condiţiile teoremei lui l'Hospital, atunci se poate aplica
f ' f ''
repetat regula lui l'Hospital pentru , până la îndepărtarea
g ' g ''
nedeterminării.
Exemplu
e2x
• Să se calculeze lim .
x x2
Soluţie
Funcţiile f(x) = e2x şi g(x) = x 2 sunt derivabile de orice ordin n N* .
Cu regula lui l'Hospital se obţine succesiv:
e2x 2 e2x 4e2x
lim = lim = lim = +.
x x2 x 2x x 2
2. Regula lui l'Hospital poate fi folosită şi pentru calculul unor limite de şiruri.
Exemplu
ln 2 n
•Să se calculeze lim .
n n
Soluţie
ln2 x
Considerăm funcţiile f(x) = ln2 x, g(x) = x, x (0, ). Atunci lim
x x
2ln x 2
= lim lim 0 .
x x x x
280
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Problemă rezolvată
Să se calculeze lim x e x .
x
Soluţie
x 1
Avem succesiv: lim x e x = lim = lim x = 0.
x x e x x e
Cazul – i
Dacă lim f(x) g(x) este în cazul – , folosind scrierea:
x x0
1 1 1 0
f(x) – g(x) = : , se obţine cazul de nedeterminare .
g(x) f(x) f(x) g(x) 0
Problemă rezolvată
1
Să se calculeze lim ctg x .
x 0
x
Soluţie
0
Avem cazul – . Acesta se transformă în cazul astfel:
0
cos x 1 x cos x sin x x sin x
lim = lim = lim =
x 0
sin x x x 0 x sin x x 0 sin x x cos x
sin x x cos x
= lim = 0.
x 0 2 cos x x sin x
Soluţie
a) Avem cazul 00. Rezultă succesiv: lim x x = lim e x ln x = e x 0
lim x ln x
.
x 0 x 0
x 0 x 0
ln x
Se obţine: lim x ln x = lim lim x = 0.
x 0
x 0
x 0
x 0
1 x 0
x 0
x
Aşadar lim x x = e0 = 1.
x 0
x 0
281
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
1 ln (1 x )
ln(1 x)
b) Avem cazul 1. Rezultă că (1 x) sin x = e sin x
, iar lim =
x 0 sin x
1
1 sin x
1
lim
x 0 (1 x) cos x
= –1. Aşadar lim 1 x = e–1 = .
x 0
x 0
e
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se calculeze următoarele limite: E3. Să se calculeze limitele de funcţii:
x6 1 x5 32 x
a) lim 9 ; b) lim 4 ; a) lim (sin x ln x); b) lim (x2 4)ctg ;
x 1 x 1 x 2 x 16 x0 x 2 2
x 0
x3 4x2 2x 7 x
c) lim 4 ; c) lim (x2 x 2)tg ;
x 1 x x 3 2x 2
x 1 2
xn 1 x2 5 d) lim xctg x; e) lim sin x ln(sin x);
d) lim m
; e) lim 4 4x ; x 0 x0
x 1 x 1 x 7 2
x 49 x 0
3 3 3
5x 7 2 x x2 1 1
f) lim ; g) lim ;
x 3 2
x 2x 2 1 x1 x2 1 f) lim e x ln x; g) lim (x 1) e x 1 ;
x0 x 1
x 0 x 1
x 6 3 x 24 1 cos3x
h) lim 4 ; i) lim 3 ;
x3 x 13 2 x 0 x x2 h) lim x tg x .
cos 2x cos 4x x
2
j) lim ; 2
x0 x tg3x
x E4. Să se calculeze limitele de funcţii:
1 sin2 x 1 2sin 1 1 1
k) lim ; l) lim 2 ; a) lim ;
x0 cos3x 1 x 1 2cos x
x0 x sin x
3
2 x2 1
1 3sin x ex
b) lim x 1 ln x2 1 ;
x
m) lim 2
; n) lim ;
x 1 x 3x 4 x 0 x2 x 1 1
1 c) lim x 1 ;
x x 1 e 1 x 1
o) lim
1 x e
. 1
x0 x d) lim x x2 ln 1 .
x x
E2. Să se calculeze următoarele limite:
3x2 x ln x E5. Să se calculeze limitele de funcţii:
a) lim ; a) lim (x 1)x 1 ; b) lim (3x 1 3)sin x ;
x 5ln x x 4x2
x 1 x0
x 1
x4 ln (ex x)
b) lim x2 x 1 ; c) lim ; 1
x e x ln (ex x)
ln x
c) lim arctg x ;
ln (x2 ex ) x 2
d) lim ;
x ln (x4 e2x )
d) lim 1 2sin x
tg x
6 ;
2
tg x 1 tg x 1 x
e) lim ; 6
x 1 tg (x2 1) x2
x
; f) lim ln 1 x .
x
ln x ln (sin 2x) e) lim sin
f) lim ; g) lim . x 2 2 x 0
x 0 ctgx x 0 ln sin 4x x2 x0
x 0 x 0
282
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
E6. Să se calculeze limitele de funcţii: 2x 3
1
x2 3x 1
c) lim 2 ;
a) lim (x2 2x 1)2x ; x
x x4
x
x d) lim (cos x)ctg x ;
x 2
b) lim (x2 3x 2) 2x
2
1 ;
1
x
x 1 1 e) lim x sin x ex x ;
x x0
c) lim tg ; d) lim (ln x) x ;
x 1 2 x
1
x 1 cos x tg 2 x
f) lim ;
1 x 0 cos2x
2x x
e) lim tg ; 2
x 4x 1 1 sin x x
g) lim ;
arccos x x 0 1 sin 2x
1
f) lim ; x
x 1 x 1 ln x
x 1 h) lim .
1 x ln (x 1)
x2 sin x x
g) lim . E8. Să se calculeze lim a n , dacă:
x
x sin x n
n
E7. Să se calculeze limitele de funcţii: a) an n cos ;
x2 1
2n 1
x2 1 n2
a) lim 2 ; b) lim (4 x) x 3 ;
x x 2
x 3 b) an arctg n2 .
2
APROFUNDARE
A1. Să se calculeze limitele de funcţii: 1 2x2 cos x
d) lim ;
xn sinn x x0 x4
a) lim ;
x0 xn 2 1 1
x ln (1 x) e) lim ;
b) lim ; x0 x arctg x
x 0 x ln (1 x) x 0
TESTE DE EVALUARE
Testul 1
4 x2
1. Se dă funcţia f : R R, f x . Dacă s este suma pătratelor punctelor
1 x2
critice ale funcţiei f, atunci:
a) s 0; b) s 9; c) s 3; d) s 4.
x3 ax b, x 2
2. Se dă funcţia f : 1, 3 R , f x căreia i se poate aplica
2
x bx c, x 2
teorema lui Rolle.
283
Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Dacă a b c şi este punctul intermediar rezultat din teorema lui
Rolle, atunci:
10
a) 26; R \ Q; b) 26; ; c) 26; R \ Q ; d) 1.
3
x
3. Fie funcţiile f, g : R \ 2 , f x arctg ; g x arctg x 1 şi h : 1, 1 R,
x2
h x f x g x . Atunci:
a) h x ; b) h x 0; c) h x ; d) h nu e funcţie constată.
4 4
1
x8 sin8 x
5. Fie l1 lim 1 x sin x x3 şi l2 lim . Dacă L ln l1 l2 , atunci:
x 0 x0 x10
1 7
a) L 6 e ; b) L 1; c) L ; d) L nu există. (Învăţământ tehnic, Buc., 1986)
6 6
Testul 2
2. Valorile lui m R * pentru care ecuaţia mx3 12x2 9x 4 0 are toate soluţiile
reale, sunt în intervalul:
13 13
a) , ; b) 28, 0 ; c) 28, \ 0 ; d) R.
4 4
aex x , x 0
2
3. Se dă funcţia f, g : 1, R, f x 2 şi a 0, ,
2
a 2 sin x bcos x, x 0
care satisface condiţiile teoremei lui Lagrange. Suma absciselor punctelor
de pe graficul funcţiei în care tangenta la grafic este paralelă cu coarda care
uneşte extremităţile graficului funcţiei f este:
2 1
a) s ; b) s ; c) s ; d) s .
4 4 2
1 1 1 1x
4. Fie f, g : , R, f x arcsin x, g x arctg şi h f g. Dacă
2 2 2 1 x
1
h c, atunci:
4
a) c ; b) c 1; c) c ; d) s .
4 3 2
284
Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
ex sin x x x2 ln2 1 x
5. Fie l1 lim şi l2 lim . Dacă L l1 l2 , atunci:
x 0 sin sin x x 0 x3
a) L 1; b) L e 1; c) L e; d) L e 2.
TEOREMA 13
Fie f : I R o funcţie derivabilă pe intervalul I. Atunci:
a) funcţia f este monoton crescătoare pe intervalul I dacă şi numai
dacă f '(x) 0, x I;
b) funcţia f este monoton descrescătoare pe intervalul I dacă şi numai
dacă f '(x) 0, x I.
Demonstraţie
a) „“ Presupunem că f este monoton crescătoare pe I. Atunci pentru
f(x) f(x 0 )
oricare x, x 0 I, x x 0 , avem 0.
x x0
f(x) f(x 0 )
Rezultă că lim 0 , deci f '(x 0 ) 0, x 0 I.
x x0 x x0
„“ Să presupunem că f '(x) 0, x I şi fie x1 , x 2 I cu x1 < x 2 .
Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f pe intervalul închis [x1 , x 2 ] rezultă
că există c (x1 , x 2 ) astfel încât f(x 2 ) – f(x1 ) = (x 2 x1 ) f '(c). Deoarece
c (x1 , x 2 ) , rezultă că f '(c) 0 şi cum x 2 – x1 > 0, se obţine că f(x 2 ) – f(x1 ) 0,
ceea ce conduce la faptul că funcţia f este monoton crescătoare pe intervalul I.
Cealaltă afirmaţie a teoremei se demonstrează analog sau se consi-
deră funcţia monoton crescătoare g = – f.
OBSERVAŢII ŞI PRECIZĂRI
1. Dacă funcţia f este derivabilă pe intervalul I şi f ' este strict pozitivă
(respectiv strict negativă) pe I, atunci funcţia f este strict crescătoare
(respectiv strict descrescătoare) pe I.
2. Dacă f este strict crescătoare pe intervalul I, nu rezultă în mod necesar că
f '(x) > 0, x I.
285
Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Exemplu
• Funcţia f : R R, f(x) = x5 este strict crescătoare pe R, dar f '(x) = 5x4 se
anulează în x = 0.
3. Dacă f este derivabilă pe I \ {x 0 } şi funcţia f ' y Figura 1
este pozitivă sau negativă pe I \ x 0 , se poate
întâmpla ca f să nu fie monotonă pe I. 1
Exemplu
–1 0
x 1, x [ 1, 0) x
• f : [–1, 1] R, f(x) = . 1
x 1, x [0, 1] –1
Din lectura grafică, figura 1, concluzia se impune.
286
Analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Soluţie
a) Calculul derivatei: f '(x) = 6x2 + 6 x – 12, x R.
Rezolvarea ecuaţiei f '(x) = 0: 6x2 + 6x – 12 = 0 x1 = 1, x 2 = –2.
lim f(x) , lim f(x) f(–2) = 19; f(1) = 8
x x
Aşadar, pe intervalele (–, –2] şi [1, ), funcţia f este strict crescă-
toare, iar pe [–2, 1], funcţia f este strict descrescătoare.
2
b) Funcţia este derivabilă pe 0, şi f ' (x) = 2x – , x > 0. Ecuaţia
x
f '(x) = 0 are soluţia x1 = 1 (0, +).
lim f(x) , lim f(x) , f(1) = 1.
x 0 x
x 0
Tabelul de monotonie:
x 0 2/3 4/3 2
f '(x) +++++ 0 ––––––––––0 ++++++++
f(x) 3 3
0
3 3
287
y
Exemple
2x, x 0
1. Să considerăm funcţia f : R R, f(x) = 2 x .
x e , x 0
Funcţia f este continuă pe R şi derivabilă pe R \ {0}, deoarece fs' 0 =
x – 0 2 +
f '(x) – – – –2|0 + + 0 – – –
f(x) + 0 4e–2 0
288
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
REŢINEM!
Fie funcţia f : D R, x 0 punct de continuitate din interiorul lui D şi
f ' : Df ' R derivata funcţiei.
a) Dacă pe o vecinătate a punctului x 0 , în stânga lui x 0 derivata f ' este
negativă, iar în dreapta lui x 0 derivata f ' este pozitivă, punctul x 0 este
punct de minim al funcţiei f.
b) Dacă pe o vecinătate a punctului x 0 , în stânga lui x 0 derivata f ' este
pozitivă, iar în dreapta lui x 0 derivata f ' este negativă, punctul x 0 este
punct de maxim al funcţiei f.
x –2 0 2
f '(x) | + + + 0 – – – |
f(x) 0 2 0
REŢINEM!
a) Fie f : D R, x 0 D un punct de continuitate al funcţiei f, x 0 este
extremitatea stângă a unui interval I D pe care f' nu se anulează şi
x 0 nu e extremitatea dreaptă a nici unui interval inclus în D.
• Dacă f ' > 0 pe I, atunci x 0 este punct de minim.
• Dacă f ' < 0 pe I, atunci x 0 este punct de maxim.
b) Fie f : D R, x 0 D punct de continuitate al funcţiei f, x 0 este extre-
mitatea dreaptă a unui interval I D pe care f ' nu se anulează şi x 0 nu
e extremitatea stângă a nici unui interval inclus în D.
• Dacă f ' > 0 pe I, atunci x 0 este punct de maxim.
• Dacă f ' < 0 pe I, atunci x 0 este punct de minim.
289
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
REZOLVAREA UNOR PROBLEME DE OPTIMIZARE
Numeroase probleme din domeniul ştiinţific (matematică, fizică,
astronomie...) precum şi din activitatea practică (construcţii, transporturi,
economie...) operează cu mărimi variabile pentru care este util de cunoscut
anumite valori de maxim sau de minim (valori optime) în condiţii impuse.
Exemplu: maximul sau minimul unei lungimi, unei arii, unui volum,
rezultantei unor forţe etc.
În determinarea acestor valori optime se poate folosi derivata întâi a
unei funcţii numerice asociată fenomenului în cauză.
Probleme rezolvate
1. Dintr-un carton dreptunghiular cu dimensiunile de 77 cm şi 32 cm
se va confecţiona o cutie fără capac. Cât este latura pătratelor decupate de
la colţurile cartonului astfel încât să se obţină o cutie cu volum maxim?
Soluţie x x
Fie x lungimea laturii unui pătrat. x x
Dimensiunile cutiei ce se poate forma sunt:
x, 77 2x, 32 2x, (figura 1). 32 – 2x
Funcţia care modelează volumul cutiei este: x x
77 – 2x
V : 0, 16 R, V x x 77 2x 32 2x . x x
Figura 1
290
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
b) Fie l lungimea ambarcaţiunii. Vom exprima l în funcţie de măsura
x a unghiului făcut de ambarcaţiune când se sprijină pe malurile celor două
canale ca în figura 2.
Din triunghiurile dreptunghice ABD şi BCE se obţine:
20 20 20 20
AB , BC , l x , x 0, .
sin x cos x sin x cos x 2
Maximul lungimii ambarcaţiunii este dat de maximul funcţiei l. Se
obţine l max 40 2 m.
Temă de proiect
Aplicaţii ale derivatelor în problemele practice de maxim şi minim.
Exerciţiu rezolvat
Să se demonstreze inegalităţile:
x 1 2
a) x3 – 3x2 – 9x – 5 0, x [–1, 3]; b) ln , x > 0.
x 2x 1
Soluţie
a) Definim funcţia f : [–1, 3] R, f(x) = x3 – 3x2 – 9x – 5, derivabilă cu
derivata f '(x) =3(x2 – 2x – 3), x [–1, 3].
Soluţiile ecuaţiei f '(x) = 0 sunt x1 = –1, x 2 = 3.
Tabelul de monotonie a funcţiei este:
Se observă că funcţia are maximul
x –1 3
global M = f(–1) = 0, ceea ce impune
f '(x) 0– – – – – – 0 inegalitatea f(x) 0, x [–1, 3] şi astfel:
f(x) 0 –32 x3 – 3x2 – 9x – 5 0, x [–1, 3].
x 1 2
b) Considerăm funcţia f : (0, +), f(x) = ln a cărei deri-
x 2x 1
1
vată este f '(x) = , x > 0.
x(x 1)(2x 1)2
lim f(x) ; lim f(x) 0
x 0 x
x 0
291
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
Tabelul de monotonie a funcţiei este:
x 0 + Din tabelul de monotonie se obţine
f '(x) |– – – – – – – – – – că marginea inferioară a mulţimii valo-
f(x) + 0 rilor funcţiei f este m = 0, ceea ce implică:
x 1 2
f(x) > 0, x (0, ) şi astfel ln 0, x > 0.
x 2x 1
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se stabilească intervalele de b) f(x) = 4x3 – 4x2 – 7x – 1;
monotonie ale funcţiei f pe dome- 4
c) f(x) = x 2 ;
niul maxim de definiţie: x
a) f(x) = x3 – 6x; b) f(x) = –x4 + 8x2; 3
d) f(x) = x2 1 ;
x2 4x 1 e) f(x) = x(ln x – 1);
c) f(x) = ;
x1 f) f(x) = 2x + ctg x;
g) f(x) = x2 e–2x+1;
d) f(x) = x 2x x2 ;
x2 3x 2
e) f(x) = 2x3e–x; h) f(x) = 2 .
1 ln x x 2x 1
f) f(x) = ;
x
E3. Să se determine a R * astfel încât
g) f(x) = sin x + cos x; funcţia f : R R, f(x) = ax3 + 3x2 +
h) f(x) = arctg x 1 x2 ; + (a – 2)x + 1, să aibă puncte de
extrem.
i) f(x) = ln x – 2 arctg x;
j) f(x) = x + cos2x. E4. Să se demonstreze inegalităţile:
a) ex x + 1, x R ;
E2. Să se determine punctele de extrem
b) x2 – 2ln x 1, x > 0;
ale funcţiei f pe domeniul maxim de
c) arctgx x, x 0.
definiţie:
a) f(x) = x2(2 + 2x – x2);
APROFUNDARE
A1. Să se studieze monotonia funcţiei 1 x 3
f : D R definite prin: h) f(x) = arctg ;
3 1 x2
a) f(x) = (x 1) 1 x2 ; x 1
2
2x i) f(x) = e x .
b) f(x) = x ; c) f(x) = x3 ln x;
x A2. Să se determine punctele de extrem
d) f(x) = cos x – cos3x; ale funcţiei f : D R definite prin:
x2 x2
e) f(x) = 2 arctg x ; a) f(x) = 2x(4 x) ; b) f(x) = ;
x 1 x3
2x 1
f) f(x) = ; c) f(x) = 3 cos x sin x ;
4x2 3 d) f(x) = sin3x + cos3x;
sin x 1 x e) f(x) = ln(x + 1) + arctg x;
g) f(x) = 2
ln tg ; 3
2 cos x 2 4 2 f) f(x) = 2x2 x4 ;
292
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
x 2 A11. Fie f : R R, f(x) = ax(x –b)(x – c).
g) f(x) = sin x x cos x ;
2 Să se determine constantele a, b, c,
ln x x astfel încât x = –1 este un punct de
h) f(x) = ; i) f(x) = (2x2 – 3x)ex; minim, x = 1 este un punct de maxim,
ln x x
j) f(x) = xx; k) f(x) = |3x + 2|ex. iar maximul funcţiei este 4.
A7. Câte puncte de extrem are funcţia: A15. Dintre toate dreptunghiurile care
|x|
2
au aceeaşi arie să se determine cel
f : R R, f(x) = 2 x 1 ? de perimetru minim.
293
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
A20. Un triunghi dreptunghic are suma Să se determine triunghiul care
catetelor egală cu a şi se roteşte în generează un corp de volum maxim.
jurul unei catete.
Să se determine valoarea maximă a A22. Să se determine paralelipipedul
volumului corpului generat prin dreptunghic de volum maxim cu
rotirea triunghiului. baza un pătrat, înscris într-o
semisferă de rază r.
A21. Un triunghi isoscel cu perimetrul
constant P se roteşte în jurul bazei.
294
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
TEOREMA 14
Fie f : [a, b] R, a < b, o funcţie care verifică condiţiile:
a) f este continuă pe intervalul închis [a, b];
b) f este derivabilă de două ori pe intervalul deschis (a, b).
Atunci:
1) dacă f ''(x) 0, x (a, b), rezultă că funcţia f este convexă pe
intervalul închis [a, b];
2) dacă f ''(x) 0, x (a, b), rezultă că funcţia f este concavă pe
intervalul închis [a, b].
Demonstraţie
1) Fie a x1 < x 2 b. Pentru fiecare punct x (x1 , x 2 ) se aplică
teorema lui Lagrange funcţiei f pe intervalele [x1 , x] , [x, x 2 ]. Prin urmare
f(x) f(x1 )
există c1 (x1 , x) , c2 (x, x 2 ) , astfel încât f '(c1 ) ,
x x1
f(x 2 ) f(x)
f '(c2 ).
x2 x
Deoarece c1 c2 şi f ' este o funcţie crescătoare pe intervalul (a, b) (aici
intervine ipoteza f ''(x) 0 pe (a, b)) rezultă că f '(c1 ) f '(c2 ), adică:
f(x) f(x1 ) f(x 2 ) f(x)
. (1)
x x1 x2 x
Din faptul că x (x1 , x 2 ) , rezultă că pentru orice t (0, 1) avem
x = (1 – t) x1 + t x 2 .
Înlocuind pe x în relaţia (1) se obţine f(x) (1 – t) f(x1 ) +t f(x 2 ) ceea ce
înseamnă că f este funcţie convexă pe intervalul [a, b].
Pentru demonstrarea punctului 2) se procedează analog sau se
înlocuieşte f cu –f.
OBSERVAŢII
1. În condiţiile teoremei:
• dacă f este convexă pe I f ''(x) 0, x I;
• dacă f este concavă pe I f ''(x) 0, x I.
2. Semnul derivatei a doua a funcţiei permite determinarea intervalelor pe
care funcţia este convexă sau este concavă.
Modul practic de determinare a intervalelor de convexitate şi
de concavitate ale funcţiei f : D R este următorul:
a) Se calculează derivata a doua f '' pe mulţimea de existenţă D f '' D.
b) Se rezolvă ecuaţia f ''(x) = 0 pe mulţimea D f '' .
295
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
c) Se descompune domeniul de definiţie al funcţiei în intervale
disjuncte pe care f '' nu se anulează (prin intermediul zerourilor derivatei a
doua şi eventual al punctelor în care funcţia f nu este de două ori derivabilă).
d) Se determină semnul derivatei a doua pe fiecare interval obţinut la c).
e) •Dacă f '' > 0 pe un interval f este convexă pe acel interval.
•Dacă f '' < 0 pe un interval f este concavă pe acel interval.
Exerciţiu rezolvat
Să se determine intervalele de convexitate/concavitate pentru:
x2 1
a) f : R R, f(x) = 2x3 – 3x2; b) f : R \ {2} R , f(x) = .
x2
Soluţie
a) Avem: f '(x) = 6x2 – 6x, x R; f ''(x) = 12x – 6, x R.
1
Ecuaţia f ''(x) = 0 are soluţia x = . Tabelul pentru studiul convexităţii
2
sau concavităţii funcţiei este următorul:
x – 1/2 +
f ''(x) – – – – 0 + + + +
f(x) – –1/2 +
(concavă) (convexă)
1
În concluzie, funcţia f este concavă pe intervalul , şi este convexă
2
1
pe intervalul , .
2
x 2 4x 1 6
b) Avem: f '(x) = , f ''(x) = şi f ''(x) 0, x R \ {2}.
(x 2)2
(x 2)3
Tabelul pentru studiul convexităţii/concavităţii funcţiei f este următorul:
x – 2 +
f ''(x) – – – – – | + + + + +
f(x) – –|+ +
296
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
– f are derivată în punctul x 0 (finită sau infinită);
– imaginea geometrică a graficului funcţiei este convexă (concavă) de o
parte a lui x 0 şi concavă (convexă) de cealaltă parte a lui x 0 .
În continuare vom da un criteriu suficient pentru ca un punct x 0 să
fie punct de inflexiune al unei funcţii folosind semnul derivatei a doua.
TEOREMA 15
Fie f : I R şi x 0 un punct din interiorul intervalului I, astfel încât:
a) f este de două ori derivabilă într-o vecinătate V a lui x 0 ;
b) există punctele a, b V, astfel încât x 0 (a, b);
c) f ''( x 0 ) = 0;
d) f ''(x) < 0, x (a, x 0 ) şi f ''(x) > 0, x (x 0 , b)
sau invers f ''(x) > 0, x (a, x 0 ) şi f ''(x) < 0, x (x 0 , b).
Atunci x 0 este punct de inflexiune al funcţiei f.
OBSERVAŢII
1. Condiţia f ''(x 0 ) = 0 nu implică totdeauna că x 0 este punct de inflexiune.
Exemplu
Funcţia f : R R , f(x) = x4 are derivata a doua f ''(x) = 12x2, x R care se
anulează în x 0 = 0.
Se observă că f ''(x) > 0, x R \ {0}. Rezultă că x 0 = 0 nu este punct de
inflexiune pentru funcţia f.
Exemplu
x 2 1, x 0
Fie f : R R , f(x) = . Funcţia f nu e continuă în x 0 = 0, deci
ln x, x 0
nu e derivabilă în x 0 = 0.
2, x0
f '' x 1 , f ''(x) > 0, x < 0 şi f ''(x) < 0, x > 0.
x 2 , x 0
Cu toate acestea punctul x 0 = 0 nu se consideră punct de inflexiune.
297
Elemente de analiz‘ matematic‘ • III. FUNCŢII DERIVABILE
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se determine intervalele de con- E2. Să se determine punctele de infle-
vexitate şi concavitate ale funcţiei xiune ale funcţiei f : D R, defi-
f : D R, definite prin: nite prin:
a) f(x) = 4x3 – 3x2 – 7x + 2; a) f(x) = x3 – 7x2 + 3x – 4;
b) f(x) = –2x4+3x3 + 21x2 – 1; b) f(x) = –x4 + 5x3 – 7x2 – x;
c) f(x) = 3x5 – 2x4 – 18x2 +x – 1; x 2x2 1
c) f(x) = ; d) f(x) = ;
x1 (x 3)2 9x 2
x(x 2)
d) f(x) = 2 ; e) f(x) = ;
x 1 x1
e) f(x) = x2 x ; f) f(x) = x3 ln x;
x3 x 2x
f) f(x) = 2 ; g) f(x) = ; g) f(x) = arctg ;
x 4 x2 4 1 x2
h) f(x) = x ln (x + 3); sin x
i) f x x3 1;
3
i) f(x) = (x2 – 3x + 2) ex ; h) f(x) =
1 sin x
j) f(x) = arctg x – x + 1;
1
k) f(x) = sin x – sin 2x;
j) f x ex x2 3x 2 .
4
l) f(x) = 3|x2 1| .
APROFUNDARE
A1. Să se determine intervalele de conve- A4. Fie f : R R, f(x) = sinnx, n 3.
xitate şi concavitate precum şi Să se arate că f admite un singur
punctele de inflexiune ale funcţiei
f : D R, definite prin: punct de inflexiune xn 0, şi să
2
2x
a) f(x) = x ; se calculeze lim xn şi lim f(xn ) .
x2 n n
2 |x|
b) f(x) = (x 5x 6)e ;
A5. Fie f : R R, f(x) = 3x5 + 15x4 – 10x3–
2
x 1 – 90x2 + ax + b.
c) f(x) = ; d) f(x) = ex – e4x ;
x2 1 Dacă x1 , x2 , x3 sunt puncte de infle-
1
xiune ale funcţiei f, atunci punctele
e) f(x) = |x| e x 2 ;
A x1, f x1 , B x2 , f x2 , C x3 , f x3
x2
f) f(x) = arcsin . sunt coliniare.
x2
1 A6. Fie f : I R, o funcţie convexă.
arctg x , x 0
Să se arate că pentru orice x, y, z I,
A2. Fie f : R R, f(x) = , x 0 . are loc inegalitatea:
2
x y z f x f y f z
x , x0 f
3 3
.
2
a) Este funcţia f convexă pe R ? Generalizare.
b) Are puncte de inflexiune?
A7. Să se arate că în orice triunghi ABC
x
A3. Fie f : D R, f(x) = , a R. are loc relaţia:
a x3 3 3
Să se determine a R, astfel încât f sin A + sin B + sin C .
2
să admită x = –1 punct de inflexiune.
298
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
299
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
3. Asimptotele funcţiei
• Dacă domeniul de definiţie al funcţiei f are sau – puncte de
acumulare, se determină lim f x şi lim f x . Dacă lim f x a, lim f x b,
x x x x
300
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
7. Interpretarea tabelului de variaţie şi trasarea graficului funcţiei
În sistemul ortogonal de coordonate xOy se reprezintă asimptotele
funcţiei, punctele de intersecţie ale graficului cu axele, punctele de extrem
şi punctele de inflexiune. Având în vedere monotonia şi forma graficului
(concavă sau convexă) se unesc punctele remarcabile ale graficului printr-o
curbă corespunzătoare.
Problemă rezolvată
Să se traseze graficul funcţiilor f : D R:
x3
a) f x 2x 3 3x 2 5; b) f x ;
1 x2
c) f x 3 x 3 x 2 ; d) f x sin x cos x 1.
Soluţie
a) Domeniul de definiţie este D R.
Intersecţia cu axele de coordonate. Ecuaţia 2x 3 3x 2 5 0 are
soluţia reală x1 1. Intersecţia cu axa Ox este punctul A 1, 0 , iar cu
axa Oy este punctul B 0, 5 .
Funcţia nu are asimptote fiind funcţie polinomială.
Studiul cu prima derivată. Funcţia este continuă şi derivabilă pe R,
iar f x 6x 2 6x. Soluţiile ecuaţiei f ' x 0 sunt x1 0 şi x 2 1.
'
Tabelul de semn pentru prima derivată este:
x – 0 1
f ' x 0 –– 0
301
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Tabelul de variaţie a funcţiei
Rezultatele obţinute anterior sunt cuprinse în tabelul:
x – –1 12 10
f 'x 0 ––––––––––– 0
f x M (3)
– 0 92
(5) m
f '' x –––––––––––––––––––– 0
i
Interpretând rezultatele din tabelul de variaţie y
5 M
obţinem graficul din figura 1. i
Ecuaţia f ' x 0 are soluţiile x 0, 3, 3 , iar f 0 0, f 3 3 3
2
,
f 3 32 3 .
302
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
2x x 2 3
Funcţia este de două ori derivabilă pe D şi f '' x . Ecuaţia
1 x
2 3
OBSERVAŢIE y
Se observă că f x f x ,
3
x D, deci funcţia f este impară. 3 3
m 2
Graficul admite punctul O 0, 0 2
centru de simetrie, deci studiul se
putea face numai pe mulţimea 1
0, 1 1, . 3
c) Domeniul de definiţie 3 –1 O 1 x
este D R. Limitele la capetele
domeniului sunt: lim f x şi
x
1
Rezultă că dreapta y x este asimptotă oblică spre şi spre –.
3
303
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Studiul folosind prima derivată
3x 2 2x
Avem: f ' x , x R \ 1, 0 .
3x x x 1
2
3
2
Studiul derivabilităţii în x 0 şi x 1 conduce la: fs' 0 ,
0
2 1
fd' 0 , fs' 1 , fd' 1 , deci f nu este derivabilă în x 0
0 0
şi x –1. Punctul x 0 este punct de întoarcere, iar punctul x –1 este
punct de inflexiune.
y
Tabelul de variaţie (fără derivata a doua):
2
3
4
x – –1 0 3
3 1
yx
0 –––––– 2 3
f 'x
– + 3
–1 1 O x
0 M 0
0 3
f x 0 3
4
– m
3 Figura 3
Graficul este redat în figura 3.
d) Funcţia f este periodică de perioadă principală T 2. Domeniul de
studiu este D 0, 2 .
f x 0
M
0
–1 0 –1
2 1
2 1 m
f '' x –––––––––––––––– 0 0––––––
i i
304
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Graficul pe D 0, 2 este în figura 4.
y
3 5 3 7
2
2 1 4 4 2 4 2 x
O
4 i
2 1
Figura 4
CERCUL
Fie xOy un reper cartezian în plan, A a, b un punct fix şi r 0,
un număr real.
Cercul de centru A a, b şi rază r este locul geometric al punctelor din
plan situate la distanţa r faţă de punctul A: C A, r M x, y P AM r .
Cu ajutorul coordonatelor, relaţia AM r se scrie sub forma
x a y b r sau x a y b r2 , (1).
2 2 2 2
r 2
f '' x , x a r, a r .
3
r a x
2 2
305
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Tabelul de variaţie este: y Semicerc
M superior
x a–r a ar
f 'x 0 – – – – – –
B C yb
rb
f x b b A a, b
M a, b r
Semicerc
f '' x |––––––––––––––| inferior
O x a–r a ar
Graficul funcţiei f şi, prin simetrie,
al întregului cerc este dat în figura 1. Figura 1
Punctul M a, b r este punct de maxim. În punctele B a r, b şi
C a r, b graficul admite semitangente verticale.
ELIPSA
Elipsa este locul geometric al punctelor din plan care au suma distan-
ţelor la două puncte fixe constantă. Punctele fixe se numesc focarele elipsei.
Pentru obţinerea ecuaţiei elipsei, fie punctele fixe F1 c, 0 , F2 c, 0 şi
a 0, astfel încât MF1 MF2 2a (1), unde M x, y este un punct din
plan situat pe elipsă (figura 2). y Figura 2
x c M x, y
2
Deoarece MF1 y , 2
MF2
x c
2
y 2 , condiţia geometrică (1) se scrie
sub forma x c
2
y2 x c
2
y 2 2a, (2). F1 c, 0 O F2 c, 0 x
306
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
punctele B b, 0 , B ' b, 0 intersecţiile cu axa Oy. Punctele A, A ', B, B ' se
numesc vârfurile elipsei, iar segmentele AA ' , BB ' se numesc axa
mare, respectiv, axa mică a elipsei.
b x
Funcţia f este continuă pe a, a , iar f ' x
a a2 x 2
, f '' x
ab
, x a, a .
a x 2 a2 x 2
2
x c
2
Exprimând analitic relaţia (1) se obţine egalitatea y2
x c
2
y 2 2a, care după raţionalizare se aduce la forma:
c 2
a2 x 2 a2 y 2 a2 c2 a2 0, (2).
Deoarece MF1 MF2 F1F2 se obţine a < c. Cu notaţia b2 c2 a2
x2 y2
ecuaţia (2) se scrie: 1 0, (3). Această ecuaţie este ecuaţia
a 2 b2
carteziană a hiperbolei. Intersecţia hiperbolei cu axa Ox este reprezentată
de punctele A a, 0 , A a, 0 , numite vârfurile hiperbolei. Pentru a b
hiperbola se numeşte hiperbolă echilaterală.
307
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Se observă că axele de coordonate Ox şi Oy sunt axe de simetrie ale
hiperbolei, iar O 0, 0 este centru de simetrie pentru hiperbolă.
b 2
Din relaţia (3) se obţine y x a2 , x , a a, . Funcţia
a
b 2
f : a, R, f x x a2 , va da graficul hiperbolei în cadranul I, iar
a
prin simetrie în raport cu axele Ox şi Oy se obţine întreg graficul hiperbolei.
b x ab
Avem: f ' x , f '' x , x a, .
a x 2 a2 x a
2 2 3
Deoarece lim f x , funcţia nu are asimptote orizontale. Pentru
x
f x b x 2 a2
determinarea asimptotelor oblice obţinem: m lim lim
x x
x a x
b
a x
b
şi n lim f x x lim
a x
b
a
x 2 a2 x lim
b
x a
a 2
x 2 a2 x
0.
b
Aşadar, dreapta y x este asimptotă oblică la .
a
Tabelul de variaţie este:
x a
f 'x Graficul funcţiei f este redat
în figura 4, iar graficul hiperbolei
f x 0 este redat în figura 5.
f '' x ––––––––––––
y y
b b b
y x y x y x
a a a
Figura 4
Figura 5
308
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
PARABOLA
Figura 6
309
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Din lectura grafică se observă că y
cele două curbe se intersectează în
Gg
punctele A, B, iar abscisele lor x1 ,
f x2 g x2
respectiv x 2 verifică relaţiile: B
f x1 g x1 Gf
f x1 g x1 şi f x 2 g x 2 , (1). A
Egalităţile (1) arată că numerele
O x1 x2 x
reale x1 , x2 sunt soluţii ale ecuaţiei
Figura 1
f x g x , (2).
Reciproc, dacă x 0 R este soluţie a ecuaţiei f x g x , adică f x0
g x 0 rezultă că x 0 este abscisa unui punct comun al curbelor Gf şi Gg .
Aşadar, soluţiile unei ecuaţii de forma f x g x , x D R sunt
date de abscisele punctelor de intersecţie ale graficelor funcţiilor f şi g.
Metoda de determinare a soluţiilor unei ecuaţii de forma (2) folosind
graficele funcţiilor asociate se numeşte metoda grafică.
Probleme rezolvate
1. Să se rezolve ecuaţia ln x 1 x, (1).
Soluţie
Vom determina numărul de soluţii reale ale ecuaţiei (1) folosind
metoda grafică.
Varianta 1
Notăm f, g : 1, R, f x ln x 1 , g x x. Curbele Gf , Gg
asociate sunt redate în figura 2. y
Din lectura grafică se pot extrage urmă- Gg
toarele concluzii:
Gf
• ecuaţia are o singură soluţie reală x 0; 1
• ln 1 x x, x 1, .
Varianta 2 –1 0 1 2 e3 x
Notăm: f, g : 1, R,
f x ln x 1 x, g x 0.
Să reprezentăm grafic funcţia f. Figura 2
Funcţia f este continuă şi de două ori
x 1
derivabilă pe 1, . Avem: f ' x , f '' x , x 1, .
1 x
2
1x
Asimptotele funcţiei f
Avem: lim f x , deci dreapta x –1 este asimptotă verticală.
x 1
x 1
310
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Tabelul de variaţie al funcţiei f este:
x –1 0 y
f 'x 0 –––––––––
f x –
0
– O 1 2 3
M –1 x
f '' x ––––––––––––––––––––
OBSERVAŢIE
A doua variantă de rezolvare grafică a ecuaţiei (1) pune mai sigur în
evidenţă că x 0 este singura soluţie, deoarece punctul x 0 fiind punct
de maxim pentru f, axa Ox este tangentă graficului funcţiei f.
În prima variantă de rezolvare grafică nu există siguranţa că dreapta
y x este tangentă fără unele calcule suplimentare. Într-adevăr, ecuaţia
tangentei în x 0 la Gf este: y ln1 f ' 0 x 0 sau y x. Aşadar,
cele două curbe sunt tangente în x 0 şi concluzia găsită în varianta 1
este corectă.
2. Să se determine numărul de soluţii reale ale ecuaţiei polinomiale:
x 2x 2 12x 4 0.
4
Soluţie
Varianta 1. Încercăm aplicarea şirului lui Rolle.
Fie f : R R, f x x 4 2x 2 12x 4. Funcţia f este derivabilă pe R şi
rezultă că f ' x 4x 3 4x 12 4 x 3 x 3 . Pentru formarea şirului lui
Rolle trebuie rezolvată ecuaţia x 3 x 3 0, care ridică greutăţi deosebite.
Aşadar aplicarea şirului lui Rolle nu este convenabilă în acest caz.
Varianta 2. Folosim rezolvarea grafică. Vom scrie ecuaţia dată sub
x 4 2x 2 x 4 2x 2
forma 3x 1 şi notăm f, g : R R, f x , g x 3x 1.
4 4
Graficul funcţiei g este o dreaptă. Reprezentăm grafic funcţia f.
Funcţia f este de două ori derivabilă pe R şi avem f ' x x 3 x,
f '' x 3x 2 1. Graficul intersectează axa Ox doar în punctul O 0, 0 .
311
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Tabelul de variaţie al funcţiei f este:
y
x – 0 Gg
f 'x –––––––– 0 Gf
f x + 0
1
f '' x
tală la –.
• Pentru asimptotele verticale se obţine: f 0 0 , f 0 0 ,
deci x 0 este asimptotă verticală bilaterală.
• Studiul cu ajutorul derivatelor
x 1
Funcţia f este de două ori derivabilă şi avem: f ' x 2 e x ,
x
x x 2x 2 x
2
f '' x e , x R* .
x4
Tabelul de variaţie pentru funcţia f este:
x – 0 1
f 'x ––––––––– ––––––– 0
m
f x 0
e
f '' x –––––––––
312
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Curbele reprezentative ale celor două funcţii sunt redate în figura 5.
y y f x
Lecturând graficele din figura 5 se
obţin concluziile: g x m, m e,
• pentru m , 0 , există un punct
3 g x m, m e
de intersecţie, deci ecuaţia are o singură e
2 g x m, m 0, e
soluţie reală x , 0 ;
1
• pentru m 0, e nu există puncte –1
O1 2 x
de intersecţie şi ecuaţia nu are soluţii
g x m, m , 0
reale;
• pentru m e, punctul de inter-
secţie este A 1, e , iar soluţia ecuaţiei Figura 5
este x 1;
• pentru m e, , există două puncte de intersecţie, iar ecuaţia
are două soluţii reale x1 0, 1 , x 2 1, .
EXERCIŢII ŞI PROBLEME
EXERSARE
E1. Să se reprezinte grafic funcţiile x2 1
f : D R: h) f x ;
x2 4
a) f x x3 x2 ;
x 1 2
b) f x x 3x 2;
3 i) f x ;
x
c) f x x4 4x3 ; x 1 3 .
j) f x
d) f x 2x3 3x2 ; x2
313
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
APROFUNDARE
A1. Să se reprezinte grafic funcţiile A5. Să se reprezinte în plan mulţimea
f : D R: punctelor M x, y , dacă:
a) f x 1 x; b) f x x 1 x ;
a) 1 y2 x; b) x y 1;
x
c) f x x 1 x; d) f x
x1
;
c) x2 4y2 x y 1 0.
x x2
e) f x ; f) f x ; A6. Să se discute ecuaţiile:
x2 1 x2 1
a) 1 x2 m 1 x2 ;
x
g) f x x ; h) g x x3 x2 ;
3 2
b) 2 ln x mx 2 0;
x 1
x1 m
i) f x 1 x2 ; j) f x x 3 x.
3
c) ex mx2 ; d) .
x2 x
A2. Să se reprezinte grafic funcţiile
f : D R: A7. Se consideră funcţia f : D R,
x 1 1 x 2
x3
a) f x ; b) f x ; f x .
x x 3x2 4
a) Să se reprezinte graficul funcţiei.
c) f x x x ; d) f x x x2 1;
b) Graficul funcţiei f are centru de
simetrie?
e) f x x2 1 ; f) f x 3 x3 3x 2.
c) Să se determine punctele de pe
graficul funcţiei f în care tangenta
A3. Să se reprezinte grafic funcţiile
la curbă este paralelă cu dreapta
f : D R:
9x y 0 şi să se arate că acestea
a) f x x ln x 1 ; sunt vârfurile unui paralelogram.
b) f x x ln x; c) f x x e x ; d) Să se separe soluţiile ecuaţiei
f x m, m R .
d) f x x2 ln x; e) f x e x ;
2
314
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
A10. Se consideră funcţia f : D R , 9x2
2
A11. Fie funcţia f : D R, f x . 2
ax bx c x x 1
f x .
xd a) Să se arate că funcţia f are trei
a) Să se determine a, b, c, d R, puncte de inflexiune şi să se separe
astfel încât funcţia să admită ca acestea.
puncte de extrem x –1 şi x 3, iar b) Dacă , , sunt valorile funcţiei
dreapta y x 3 să fie asimptotă a în punctele de inflexiune, să se
funcţiei. 1 1 1
arate că: 1.
b) Să se reprezinte graficul func-
ţiei pentru valorile găsite la punctul c) Să se reprezinte grafic funcţia f.
a) şi să se arate că graficul funcţiei (Politehnică, Buc., 1972)
f admite un centru de simetrie.
5x2 9
3. Să se determine punctele de extrem ale funcţiei f : D R, f x 2
.
x 3x 3
(2p.)
x2 x
4. Să se determine asimptotele funcţiei f : D R, f x . (2p.)
x2 2 x
Testul 2
3. Să se calculeze:
ln 2 cos x sin a x sin a x sin2 a
a) lim ; b) lim . (3p.)
x0 x sin 5x x0 x2
315
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Testul 3
n 1
n2 1 n2
1. Dacă lim , atunci:
n
n1
a) 0; b) 1; c) 2; d) e; e) .
2na n2 1
2. Fie a, b R, b 0. Şirul xn , xn este convergent pentru:
bn3 2n2 1
a) b 0, a > 2; b) b > 0, a ; c) b 0, a 2 sgn b ; d) a b2 3;
e) a 5 sgn b .
x2 3x 7 7x 4
4. lim este egală cu: a) 1; b) –1; c) 2; d) –2; e) 0.
x 3
x 3 x2 4x 3
x3 1, x R \ Q
5. Mulţimea punctelor de continuitate a funcţiei f : R R, f x
2x 1, x Q
este: a) R; b) Q; c) R \ Q; d) 0, 2 ; e) .
x2enx x
6. Funcţia f : D R, f x lim :
n enx 1
2x
9. Domeniul de derivabilitate a funcţiei f : R R, f x arcsin este:
x2 1
a) R; b) 1, 1 ; c) 0, ; d) R \ 1, 1 ; e) .
316
Elemente de analiz‘ matematic‘ • IV. REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR
Testul 4
x2 ax b, x 0
1. Să se determine a, b R pentru care funcţia f : R R, f x
sin x, x0
este derivabilă pe R.
n
f 1 f 2 f n
Pentru valorile lui a şi b găsite să se determine lim 4 .
n
1 3 2n 1
2 2 2
(2p.)
2. Să se determine constantele reale a 0, , b R pentru care funcţia
ax
2 , x 0, 1
f : 0, 2 R, f x x b , îndeplineşte condiţiile teoremei
ln x2 3x 3 , x 1, 2
lui Rolle şi să se aplice această teoremă funcţiei găsite. (2p.)
1
2 arctg , x 1
x
3. Dacă f : R R, f x , x 0 care afirmaţie este adevărată:
2x , x0
a) funcţia f este crescătoare pe R;
b) funcţia f este descrescătoare pe R;
c) funcţia f este convexă pe R;
d) funcţia f este convexă pe , 0 ;
e) punctul x 0 este punct de inflexiune pentru f ? (2p.)
x2
4. Să se reprezinte grafic funcţia f : R \ 1, 2 R, f x . (3p.)
x 1 x 2
Testul 5
tg sin x sin tg x
3. Să se calculeze: lim . (2p.)
x 0 x3
317
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL ŞI PROBLEME DE ECUAŢII LINIARE
CAPITOLUL I. PERMUTĂRI (pag. 13)
• E1. Card(Sn ) n!; a) n 4; b) n 6; c) n 7. • E4. x 1; y 13 1. • E5. a) k 3;
b) k 4; c) k 5. • E6. Avem 4 e şi se obţine M e, , 2 , 3 . • E8. m 2;
m 4; m 8; m 17. • A1. b) 2007
5401 2 2
; 2005
; 2010 e; c) x 1 ;
1 2 3 4 5
y 1 1; z 2 . • A2. b) Pentru ecuaţia x x şi x se obţine:
a b c d e
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
. Se analizează pe rând cazurile a 1, a 2, ..., a 5
e b a c d 5 2 1 3 4 a b c d e
şi se obţine x e, , 2 , 3 . • A3. Mulţimea e, , 2 , ... Sn , deci este finită. Rezultă că
p q 2
p q
q, p N, p q astfel ca şi se obţine e. Se ia k p q N*. • A5. Cn 45
n n 1
n 10. • A6. a) 2; b) 5. • A7. i, j 8, 7 ; k, p 6, 8 . • A8. Cn k. • A9. a)
2
2
n n 1
. • A11. Se foloseşte proprietatea fundamentală a şirului de rapoarte egale şi se
2
1 2 3
obţine: a) k k; b) k n k 1, k 1, n. • A13. a) Se caută soluţii de forma .
a b c
1 2 3
Se analizează cazurile a 1, a 2, a 3. Se obţine soluţia x ; c) Avem
2 3 1
x 2 x 1 1 1, fals x . • A15. Se foloseşte scrierea în baza 10 şi
2
se obţine: 4 ! 1 2 3 4 5 104 103 102 10 1 .
TESTE DE EVALUARE (pag. 16)
TESTUL 3
1. c); 2. d); 3. c);
318
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
n n 1
1 n 2
1 0 n ln a
a b
• A3. . • A6. b) 0 1 n ; c) 0 an 0 ;
b a 0 0 1 0 0
1
1 a b a b a b a b
n n n n
cos n sin n
e) . • A7. . • A9. Din egalitatea
2 a b n a b n a b n a b n sin n cos n
1 0 1 0 a 0
An A A An rezultă A A . Se obţine A
n
. Se calculează A şi se
1 1 1 1 b a
identifică cu matricea dată. • A10. Se scrie A n 1 A n A A A n . Se obţin relaţiile
an 1 a an c bn şi analoagele, de unde rezultă relaţiile cerute. • A12. Tr AB BA 0 şi
Tr In n. • A15. c) 2, 3 , 3, 5 , 5, 2 respectiv 2, 2 , 3, 3 , 5, 1 , 5, 5 .
TESTUL 2
1. x y z 1; 2. Se foloseşte că A a A b A ab ; 3. Se foloseşte că X 2001 X X X2001 ;
1 0 1
X 0 2 0 ; 4. Avem A a I3 B şi B3 03.
0 0 1
2 x2 x a 2e x 2
x a 3.
• A5. Se obţine ecuaţia: x 13 a 0. • A6. Se obţine f x e
1 şi x 2 x a 0. Se pun condiţiile 0, S 0, P 0. • A7. a) x 3
2
x a
Rezultă ex
unei linii la celelalte linii se obţin pe aceste linii numai numere pare. Se dă apoi factor
319
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
comun 2 pe fiecare linie cu elementele pare. • A11. Dacă M A t A, atunci t M M şi se
are în vedere că det t M det M . • A13. Fie M A i B şi N A i B. Atunci
2 2
det M N det A B . Dar det M det N şi astfel det M N det M 0; b) Nu.
2
2 2
1 3
I2 şi se aplică A13. • A19. D 2 n 1 !.
n 1
• A14. Avem: In A A 2 A I2
2 2
1 7x
• A1. a) m , 2, ; b) det A 1 şi m . Se obţine ecuaţia 7x 3 3x 2 8x
2 3
7
12 0 x 1 7x 2 4x 12 0 cu soluţia reală x 1, iar m . • A2. det A 0,
3
a b
m R m 2 6m 11 0, m R. • A4. Dacă A 2 A B şi A , se obţine AB
c d
a 0 1 1 1 0
BA şi A . Rezultă a 3; c 2 sau a 2; c 2. • A5. b) X , Y .
c a 0 0 1 0
• A6. 2 Ip . • A7. In In A 5 In A M, etc. • A8. Se arată că A B 2 0n. Rezultă
In B A este inversabilă.
p
320
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
• A1. a) 2, 1, 1, 1 ; b) i, 1, 0 ; c) 1, 1, 2, 2 . • A2. a) abc, ab bc ca, a b c .
1 2
• A3. a) a R \ , ; b) a R \ 3 ; c) p R \ 0, 1 ; d) m R \ 2, 3 . • A5. a) det A
2 3
6m m 2 ; b) m R \ 0, 2 ; d) m 0, 2 .
321
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
322
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
• A3. a) a 1; b) a 0; c) 1 a ln a cu soluţia unică a 1. d) a 1; e) a b 0; f) a 0;
1
g) a 0, b 1; h) Se obţine sin a , etc. • A4. a) b 0, a 1; b) a e, b 0; c) a b,
2
c 2b; d) a 3, b 1 3 e. • A7. a) 2a 4a 6 şi a 1; b) 2a 3b 5 şi 22a 32b 13. Se
obţine a b 1 şi a log 2 3, b log3 2; c) a2 a şi a 0, 1, 1 . Convine doar a 1, 1 ;
d) Dacă 2a 1 a2 , deci a R \ 1 , atunci f este continuă pe D , 2a 1 a2 , .
b b
Dacă a 1 atunci 2 1 6 3 şi b 1. e) a 2, b 8 şi a 3, b 28. • A8. a) f a;
b) f x x a; c) f a; d) f a; e) f a. • A9. Avem: f x f x x 0 f x 0 şi
lim f x f 0 f x 0 f x 0 , deoarece f 0 0; b) f x ax, a R. • A10. Dacă x 0 R,
x x0
323
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
monotonă pe R, din D3. Considerăm f crescătoare pe R. Dacă ar exista x 0 R cu f x 0 x 0 ,
atunci din strict monotonia lui f se obţine succesiv: f f x0 f x0 x0 , şi
x 0 f f f x 0 f x 0 . Contradicţie. Aşadar, f x 0 x 0 . Dacă f x 0 x 0 , în mod analog
se obţine că f x 0 x 0 . Aşadar f x 0 x 0 şi f 1R.
• A2. a) f 1, 0 nu este interval; b) f 1, 2 nu este interval. • A3. Dacă f x x 3 2x 1,
atunci f 0 1 şi f 1 2, deci ecuaţia are o soluţie x 0, 1 . • A4. Funcţiile date sunt
strict crescătoare deci sunt injective. Fiind continue se arată că Im f R. Avem
a) lim f x , lim f x , deci Im f R; b) limf x , lim f x , deci Im f R .
x x x 0 x
f 1 , x0 0
f 0 , x0 0. Din continuitatea funcţiei f se obţine că f 1 f 0 f 1 , deci f x 0 con-
f 1 , x 0
0
324
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
2 2
nederivabilă; e) fs' 3 1, fd' 3 1, nederivabilă. • E7. a) m f ' x 0 . Deoarece f ' x 2x,
1
vom obţine m1 f ' 2 4, m 2 f ' 1, m 3 f ' 3 6. • E8. Ecuaţia este y f x0
2
f ' x0 x x0 . Se obţine: a) y 6x 9; b) y x 1; c) y 25x 104; d) y 1. • E9. a),
b), c) da; d) nu, deoarece f ' 0 . Punct de inflexiune. • E10. a) da; b) da. • E11. a) Gra-
ficul este în figura 1. Ecuaţia tangentei în x 0 este y 0. Punctul x 0 este de punct de
inflexiune; b), c) Se arată că f ' 0 ; d) f ' 2 .
• A2. a 3, b 4. • A5. a) Punctele de continuitate sunt date de y
soluţiile ecuaţiei x 4 x 2 2. Se obţine x 2, 2 , puncte în care f
nu este derivabilă; b) x 0. • A6. a) Din continuitate se obţine
1
a b 2, iar fs' 1 a, fd' 1 2. Rezultă a 2, b 0; b) a 0, b 1; 1
3 12 1 1 1
c) a , b . • A7. b , a . • A8. a 1, b 5. • A9. a , O 1 x
7 7 3 6 2 1
b 1, c 3. • A11. Panta tangentei este m 3 f ' x 0 . Se obţine
1 Figura 1
x0 3, . • A12. Condiţia f ' x0 24. Se obţine x 0 2. • A13. Panta
3
m tg 45 1. Condiţia f ' x0 1. Rezultă x0 1, 3 . • A16. Curbele y f x , y g x sunt
tangente în A x 0 , y0 dacă f x0 g x0 şi f ' x0 g' x0 . Rezultă a 1, b 1, c 5.
x 2 ax, x a
• A18. a) Avem: f x 2 . Funcţia f este continuă şi x 0 a. Studiem
x ax, x a
f x f a x 2 ax 0
derivabilitatea în x 0 a. Avem: fd' a lim lim lim x a şi
x a x a x a x a x a
xa xa
f x f a 2
x ax 0
fs' a lim lim lim x a. Din egalitatea fs' a fd' a se
x a x a x a x a x a
xa xa
325
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
x 1 x a , x a
Cazul a b. Se obţine f x x 1 x a . Din studiul derivabilităţii în
x 1 a x , x a
2
x 9, x , 3 3,
x 0 a se obţine a 1. Aşadar a b 1. • A19. a) f x .
9 x2 , x 3, 3
x
2 , x , 3 3,
x 9
Se obţine: f ' x şi fs' 3 , fd' 3 , fs' 3 , fd' 3 .
x , x 3, 3
9 x2
n
x1 x2 x2 6
Aşadar punctele x0 3 şi x0 3 sunt puncte de întoarcere. • A20. f x lim .
n n
x2 4 x4
6 x2
n
Se deosebesc situaţiile: a) x 2 1, când lim x 2 0 şi rezultă că f x ; b) x 2 1,
n x2 4
6 1 1 6 4 2
deci x 1, 1 . Se obţine f 1 1 şi f 1 . c) x 2 1. Rezultă că
6 6 6 3
x2 6
x 1 1
lim x 2n şi lim x 4n . Avem: f x lim 2 x 2n x 0. Aşadar
n n n x 4
x 2n
x 2n
6 x2
2 , x 1, 1
x 4
1, x 1
f x .
2 , x 1
3
0, x , 1 1,
f 20 f 15 19 .
'
• A4. f x x 1 x 3 este strict crescătoare pe R şi lim f x
1 3
' x
6
'
, lim f x . Din proprietatea lui Darboux rezultă că Im f R. Avem f 1
x
1 1
. • A5. Funcţia f este strict crescătoare pe 0, ca sumă de funcţii strict
f ' 1 13
crescătoare g x 2x , h x x2 x . Cum lim f x 1, lim f x rezultă Im f 1, .
x 0 x
1 1
'
Aşadar f este inversabilă. Avem: f 1 4 ' .
f 1 3 ln 4
326
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
6. Rădăcini multiple ale ecuaţiilor polinomiale (pag. 253)
2
• E4. f x 3x 2 4x 5. • E5. a) a 3, b 9; b) a 2; b 4; c) a 2, b 1 sau a ,
3
17
b . • E6. a) 2; b) 2; c) 1; d) 3.
9
1
• A2. a 3, c 2, b . • A3. m 5, n 13, 5. • A4. a 8, b 2, c 4, d 5.
2
• A6. f x x3 4x2 3x 5. • A7. f x ln x 1 x 2 . • A8. f x 9x4 30x3 37x2 20x 4.
n2 n4
• A9. a) a 18, b 20; b) a ,b . • A10. Dacă x 0 este rădăcină dublă
2 4
comună se pune condiţia f x 0 0 g x 0 , f ' x 0 0 g ' x 0 . Se obţine x 0 2, a 2, b 4
x a ,
3
10
şi x0 2, a , b 4. • A11. a) Din egalitatea gradelor se obţine n 3, apoi f x
3 18
a R; b) Se obţine 2n 1 n 2 şi n 1, 5 . Convine n 5. Se obţine f x x 5 .
2
327
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
7.4. Şirul lui Rolle (pag. 269)
• A1. Se aplică teorema lui Rolle funcţiei f : R R, f x x 1 x 2 x 3 x 4 pe
4, 3 , 3, 2 , 2, 1 . • A2. e) Cum x 0 nu este soluţie, ecuaţia este echivalentă
1 5 1 5
cu ecuaţia x m 0. Se consideră f : R* R, f x x 2 m. Avem f ' x
x x2 x x
x 3 x 10
, cu zeroul x 2. Şirul lui Rolle este:
x3
x 0 2
9
f x − + + m + Separarea soluţiilor
4
9
m − + + − + x1 , 0 , x 2 0, 2 , x 3 2,
4
9
m − + + 0 + x1 , 0 , x 2 x3 2
4
9
m − + + + + x1 , 0
4
• A4. f ' x sin cos , x 0, 1 . Din f ' cn 0 se obţine că tg . Se aplică
x x x cn cn
teorema lui Rolle funcţiei g : R \ k R, g x tg x x pe Ik k, k 1 .
2 2 2
7.5. Teorema lui Lagrange (pag. 273)
31
• E2. a) Nu; b) Nu; c) Da, c 2, 2 ; d) Da, c . • E3. a) a 4, b 7; b) a b 3.
16
• E4. Panta coardei este m 11. Din f ' c 11 se obţine c 1, 1 .
3e 3 2e 1 3
• A1. a) a ,b ; b) a b 1, 2 . • A3. A , . • A4. Se obţine că
e e 2 4
1 1
f ' c ln n 1 ln n , c n, n 1 sau ln n 1 ln n , n N* (1); a) Prin
n 1 n
1 1 1 1 1 1
adunarea relaţiilor (1) rezultă că ... ln n 1 ... a n (2), deci
2 3 n 1 1 2 n
1
lim an lim ln n 1 ; b) Din (2) se obţine că bn 1 ln n 1 ln n bn , deci
n n n 1
1
ln n 1 ln n bn ln n 1 ln n 1. Se obţine că 0 bn 1, n N* , deci şirul
n 1
1
bn este mărginit. Avem: bn 1 bn ln n 1 ln n 0, n N* , deci bn este
n 1
monoton descrescător.
• A5. Se aplică teorema lui Lagrange funcţiilor: a) f x xn , x a, b ; b) f x tgx, x a, b ;
c) f x ln cos x , x a, b ; d) f t sin t, t x, y ; e) f t et , t 0, x , t x, 0 .
6 x 5x 4 x 3x
• A7. b) Ecuaţia se scrie sub forma . Cu teorema lui Lagrange aplicată
6 5 4 3
funcţiei f t t x , pe 3, 4 şi 5, 6 se obţine că c1 3, 4 , c2 5, 6 cu f ' c1 f ' c 2 sau
328
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
x x
3 2 6 x 5x
cu soluţiile x 0, 1 . • A8. a) Se scrie:
x 1 x 1
x c1 x c2 etc. b) Se scrie
32 65
6x 1 14 x 9x
. • A9. a) Fie f x 3 x , x R. Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f pe
6 1 14 9
3
10 3 9
9, 10 şi 4, 5 se obţine că există c1 4, 5 , c2 9, 10 astfel încât f ' c2 şi
10 9
3
534 1 1
f ' c1 . Rezultă că 3
10 3 9 3 5 3 4, deci 3
10 3 4 3 5 3 9.
54 3
3 c2
2 3
3 c1
2
1 1
• A10. a) Aplicăm teorema lui Lagrange funcţiei f : R R, f x ex pe In , . Se
n 1 n
1 1
e n e n 1 1 1
obţine că există cn In , cu f cn '
(1). Din relaţia (1) se obţine că n e n e n 1
1 1
n n 1
e cn 1 1
n
şi limita cerută este l 0; b) Analog punctului a) obţinem n2 e n e n 1 ecn şi
n 1 n 1
1 1
f f 0 f 1 f
2 2 . Din teorema lui Lagrange există
l 1. • A11. Avem că
1 1
0 1
2 2
1
c1 0, 2 , c2 , 1 cu f ' c1 f ' c2 . Se aplică apoi teorema lui Rolle funcţiei f ' pe c1, c2 .
2
7.6. Consecinţe ale teoremei lui Lagrange (pag. 276)
1 3
• E2. a) p 2, m 4; b) a 1, b 3; c) a , b 0.
e 2
3 1 1
, x ,
1 x2 2 2 3
'
• A4. a) f ' x , g' x . • A5. a) Avem ex f x
3 1 1 2
, x 1, , 1 1x
2 2 2
1x
'
e x f ' x e x f x 0, x R. Deci e x f x c, şi f x c e x , x R; b) Avem: e2xg x
'
e2x e2x
e2xg' x 2e2x g x e2x g' x 2g x e2x . Se obţine că e g x
2x
c, sau
2 2
1
g x c e2x , x R.
2
8. Regulile lui L'Hospital (pag. 282)
n
sin x
1 n n n 1
x sin x x lim n sin x sin x x cos x
• A1. a) Avem succesiv lim n 2
lim 2
x 0 x x 0 x x 0 x 2x x 2
n sin x x cos x n
lim ;
2 x 0 x3 6
329
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
n
f x 0
m
Se observă că f x f 0 0, x R. b) Fie f x x 2 2 ln x 1, x 0, . Avem
f ' x
2 x2 1 . Alcătuim tabelul de variaţie pentru f.
x
x 1
f ' x −−−−−−−−−−−−−0+++++++++++++
f x 0
m
Aşadar f x f 1 0, x 0, . • A3. Avem: f ' x 6x 2 10mx 6. Condiţia f ' x 0,
6 6
x R conduce la 4 25m2 36 0, deci m , . • A4. Condiţia f ' x 0, x R,
5 5
implică x 2 x m 0, x R, deci 1 4m 0. • A5. Da. Exemplu a 2. • A6. m 2,5.
• A7. Ecuaţia f ' x 0 conduce la 2ax 2 2ax 1 0, x 1, . Se pun condiţiile: 0,
x1 1, x 2 1. Se obţine 0, S 2 şi P S 1 0. Se obţine a , 2 . • A12. f) Fie
x x2 x3 x2
f x ex 1
, x 0. Avem f ' x ex 1 x , f '' x ex 1 x 0, x 0, .
1 2 6 2
Alcătuim tabelul:
x 0
f x
''
+++++++++++++++++++++
f x
' 0
f ' x +++++++++++++++++++++
f x 0
330
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
e) Funcţia este de două ori derivabilă. Se obţine f ' x 5 x 4 1 , cu zerourile x 1, 1 şi
f ''
x 20x 3
, cu zeroul x 0. Graficul intersectează axa Ox în punctele x 0, x 4 5.
331
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
Tabelul de variaţie: M y
x –1 0 1
f x
' ++++++ 0−−−−−−−−−−−−0 +++++++
f x M −4 O
4 m 4 5 1
4
5 x
f ''
x −−−−−−−−−−−− 0++++++++++++++
i
4 m
Graficul este redat în figura 2. Figura 2
• E2. d) Funcţia este funcţie impară, deci domeniul de studiu poate fi 0, . Avem:
x 4 3x 2 2x 3 6x
f ' x cu zeroul x 0, f '' x
cu zerourile x 0, 3 pe 0, .
x x
2 3
2 2
1 1
Graficul admite asimptotă oblică spre , y x.
Tabelul de variaţie: y
x 0 3
f x
'
0 +++++++++++++++++++++ 3 3
3 4 i x
f x 3 3
0 i
4 i 3
++++++ −−−−−−−−−
f '' x 0 0
i i Figura 3
Graficul pe D R este în figura 3. Axa Ox este tangentă
graficului în x 0.
x2 x 3
f) D R \ 1 . Funcţia este de două ori derivabilă pe D şi f ' x , cu zerourile
x 13
6x
x 0, 3 , f '' x , cu zeroul x 0. Graficul admite asimptota verticală x 1 şi
x 14
asimptota oblică spre , y x 2.
y
Tabelul de variaţie:
6,23 m
x 0 1 3
f x
'
+++++ 0 +++ −−−− 0 ++++++
6,25
f x 0
m
–2 O
f '' x −−−−− 0 +++ ++++++++++++++
i 1 3 x
Graficul este redat în figura 4. Axa Ox este tangenta graficului în
x 0. Figura 4
h) D R \ 2, 2 . Dreapta y 1 este asimptotă la , iar
6x
x 2, x 2 sunt asimptote verticale. Se obţine: f ' x , cu zeroul x 0. Intersecţia
x
2
2
4
cu Ox în x 1.
332
INDICAŢII ŞI RĂSPUNSURI
1
• A1. d) D R, funcţie derivabilă pe R; f ' x 0, x R. Dreapta y 1
x 2
1 x2 1
este asimptotă orizontală la , iar dreapta y 1 este asimptotă orizontală la . Funcţia
3x x 2 1
are un punct de inflexiune x 0, deoarece f '' x ; h) D R, domeniul de
x
3
2
1
3x 2
derivabilitate D' R \ 0, 1 . f ' x , x D' . Punctul x0 este punct de
33 x x 1
2
întoarcere deoarece fs' 0 , fd' 0 . Deoarece f ' 1 , punctul x 1 este punct de
1
inflexiune. Graficul admite asimptota oblică y x . • A8. a) m 1.
3
• A9. a) Se pune condiţia ca ecuaţia x 2 mx 1 0 să admită două soluţii reale
x mx 1
2
2
333
BIBLIOGRAFIE
5. Brânzei, Dan ş.a., Şiruri recurente în liceu, Editura Gill, Zalău, 1995.
334
CUPRINS
Prefaţă ................................................................ 3 3.1. Sisteme de ecuaţii liniare. Noţiuni
generale ....................................................... 68
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL ŞI 3.2. Sisteme de ecuaţii liniare de tip
SISTEME DE ECUAŢII LINIARE .................... 5 Cramer ......................................................... 70
3.3. Rangul unei matrice ......................... 74
Capitolul I. PERMUTĂRI ........................... 5 3.4. Studiul compatibilităţii sistemelor
de ecuaţii liniare şi
1. Noţiunea de permutare ................................ 5 rezolvarea acestora ................................... 78
2. Operaţii cu permutări. Proprietăţi ........... 7
2.1. Compunerea permutărilor de
gradul n ......................................................... 7
ELEMENTE DE ANALIZĂ
2.2. Proprietăţi ale compunerii MATEMATICĂ ................................................... 93
permutărilor de gradul n .......................... 8
2.3. Puterea unei permutări de Capitolul I. LIMITE DE
gradul n ......................................................... 9 FUNCŢII .......................................................... 93
2.4. Proprietăţi ale transpoziţiilor .......... 9
3. Inversiunile unei permutări. Semnul 1. Structura de ordine a mulţimii R .......... 93
unei permutări .................................................11 2. Intervale de numere reale ......................... 94
3. Mulţimi mărginite ....................................... 97
Capitolul II. MATRICE ..............................17 3.1. Majoranţi, minoranţi ........................ 97
3.2. Marginile unei mulţimi de numere
1. Tabel matriceal. Matrice. Mulţimi reale ............................................................ 100
de matrice ..........................................................17 3.3. Marginile unei mulţimi nemărginite.
2. Operaţii cu matrice ..................................... 20 Dreapta încheiată ................................... 101
2.1. Adunarea matricelor .........................20 4. Vecinătăţile unui punct pe axa
2.2. Înmulţirea matricelor reală .................................................................. 103
cu scalari .....................................................22 5. Funcţii reale de variabilă reală ............. 106
2.3. Înmulţirea matricelor .......................23 6. Limite de şiruri .......................................... 113
2.4. Puterea unei matrice 6.1. Şiruri care au limită finită ........... 113
pătratice ......................................................26 6.2. Şiruri care au limită infinită ....... 116
2.5. Transpusa unei matrice ...................30 7. Proprietăţi ale şirurilor care au
limită ................................................................ 117
Capitolul III. DETERMINANŢI .............37
7.1. Proprietăţi generale ........................ 117
1. Determinantul de ordinul n 7.2. Proprietăţi ale şirurilor
Proprietăţi .........................................................37 convergente ............................................... 120
1.1. Determinantul de ordinul 2 .............37 7.3. Trecerea la limită în
1.2. Determinantul de ordinul 3 .............38 inegalităţi ................................................. 121
1.3. Determinantul de ordinul n .............41 8. Criterii de existenţă a limitei
1.4. Dezvoltarea unui determinant după unui şir ............................................................. 124
o linie sau după o coloană .......................43 8.1. Criteriul de existenţă cu ............ 124
1.5. Proprietăţi ale determinanţilor ......45 8.2. Operaţii cu şiruri convergente ...... 128
2. Aplicaţii ale determinanţilor în geometria 8.3. Criteriul majorării ........................... 134
plană ...................................................................55 8.4. Criteriul cleştelui ............................. 140
2.1. Ecuaţia dreptei determinate de două 8.5. Câteva limite remarcabile ............. 142
puncte distincte. Coliniaritatea a trei 9. Proprietatea lui Weierstrass .................. 144
puncte ...........................................................55 10. Aplicaţii ale teoremei lui
2.2. Distanţa de la un punct la o Weierstrass ...................................................... 148
dreaptă .........................................................56 10.1. Şirul aproximărilor succesive ale
2.3. Aria unei suprafeţe unui număr real ...................................... 148
triunghiulare ..............................................57 10.2. Puteri cu exponent real ................ 149
10.3. Studiul convergenţei şirurilor date
Capitolul IV. SISTEME DE ECUAŢII prin relaţii de recurenţă ........................ 149
LINIARE ..........................................................60 10.4. Numărul e. Şiruri cu limita
1. Matrice inversabile din Mn C ..............60 numărul e .................................................. 151
11. Operaţii cu şiruri care au limită ......... 156
2. Ecuaţii matriceale .......................................64
11.1. Suma şirurilor care au
3. Sisteme de ecuaţii liniare cu cel mult
limită .......................................................... 156
patru necunoscute ...........................................68
335
11.2. Produsul şirurilor care au 1.3. Derivabilitate şi continuitate ........ 221
limită ..........................................................157 2. Derivate laterale ........................................ 222
11.3. Câtul a două şiruri care au 3. Derivatele unor funcţii elementare ...... 233
limită ..........................................................158 4. Operaţii cu funcţii derivabile.................. 236
11.4. Ridicarea la putere ........................160 4.1. Derivata sumei şi
11.5. Lema lui Stolz-Cesaro ...................162 a produsului ............................................. 237
12. Limita unei funcţii într-un punct ........165 4.2. Derivata câtului ............................... 239
13. Limite laterale ..........................................170 4.3. Derivarea funcţiei compuse ........... 241
14. Proprietăţi ale funcţiilor care 4.4. Derivarea funcţiei inverse .............. 244
au limită ...........................................................173 5. Derivate de ordinul II .............................. 250
15. Limitele funcţiilor elementare .............177 6. Aplicaţii. Rădăcini multiple ale ecuaţiilor
16. Operaţii cu limite de funcţii .................181 polinomiale ..................................................... 252
16.1. Adunarea, înmulţirea, câtul şi 7. Funcţii derivabile pe un interval .......... 257
ridicarea la putere ..................................181 7.1. Puncte de extrem .............................. 257
16.2. Limite de funcţii compuse ............182 7.2. Teorema lui Fermat ......................... 259
17. Asimptotele funcţiilor reale ..................186 7.3. Teorema lui Rolle ............................. 262
17.1. Asimptote orizontale ......................186 7.4. Aplicaţie. Şirul lui Rolle ................ 267
17.2. Asimptote oblice ..............................187 7.5. Teorema lui Lagrange ..................... 270
17.3. Asimptote verticale ........................190 7.6. Consecinţe ale teoremei lui
Lagrange ................................................... 274
Capitolul II. FUNCŢII CONTINUE ....195 8. Regulile lui L'Hospital ............................. 278
1. Funcţii continue într-un punct ..............195 9. Rolul derivatei întâi în studiul
1.1. Definirea continuităţii ....................195 funcţiilor .......................................................... 285
1.2. Continuitatea laterală ....................197 9.1. Determinarea intervalelor de
1.3. Prelungirea prin continuitate a unei monotonie .................................................. 285
funcţii .........................................................199 9.2. Determinarea punctelor de
1.4. Puncte de discontinuitate ..............200 extrem ......................................................... 288
2. Operaţii cu funcţii continue ...................204 9.3. Demonstrarea unor
2.1. Suma, produsul, câtul şi puteri de inegalităţi ................................................. 291
funcţii continue ........................................204 10. Rolul derivatei a doua în studiul
2.2. Continuitatea funcţiilor funcţiilor .......................................................... 294
compuse ......................................................206 10.1. Determinarea intervalelor de
3. Proprietăţi ale funcţiilor continue pe convexitate şi concavitate ...................... 294
intervale ...........................................................209 10.2. Determinarea punctelor de
3.1. Existenţa soluţiilor unei inflexiune .................................................. 296
ecuaţii ........................................................209 Capitolul IV. REPREZENTAREA
3.2. Stabilirea semnului
GRAFICĂ A FUNCŢIILOR .................. 299
unei funcţii ................................................210
3.3. Proprietatea lui Darboux ...............112 1. Etapele reprezentării grafice a
funcţiilor .......................................................... 299
Capitolul III. FUNCŢII 2. Reprezentarea grafică a conicelor ........ 305
DERIVABILE ...............................................217 3. Rezolvarea grafică a ecuaţiilor .............. 309
1. Derivata unei funcţii într-un punct ......217
1.1. Probleme care conduc la noţiunea Indicaţii şi răspunsuri ............................ 318
de derivată ................................................217
1.2. Definiţia derivatei unei funcţii Bibliografie .................................................. 334
într-un punct ............................................218
336