Kinetoterapia deficientelor fizice si senzoriale

CURSUL 4

 Formarea si cresterea oaselor lungi:

Cartilajul de crestere este o structura trilaminara, iar foitele care il compun sunt dispuse
transversal fata de axul longitudinal al osului.

Activitatea sa este influentata de mai multi factori:

- Hormonali
- Somato-tropul si hormini tiroidieni, in principal para-hormonul, calcitomina (favorizeaza
cresterea), hormoni glucocorticoizi si sexuali (stopeaza cresterea).
- Vitamine: D si metabolitii sai activi, A, C.
- Factori vasculari: staza sangvina (edemul) favorizeaza depunerea de os, iar cresterea fluxului
sangvin la nivelul osului stimuleaza resorbtia osoasa.
- Factori mecanici care influenteaza dispozitia lamelelor osoase si a traveelor.
- Factorul varsta

 Dezvoltarea coloanei vertebrale:

Debuteaza in saptamana a 4-a de viata embrionara din screlotoamele somitice, odata
formate piesele care vor da nastere oaselor sub forma unui model conjunctiv ele incep sa
creasca si sa se dezvolte rapid si apar primele centre de osificare la nivelul scheletului
conjunctiv.
La nivelul fiecarui sceretrom se diferentiaza 2 portiuni: 1 mai densa si alata cu densitate
mai mica.
Vertebrele regiunii cervicale se formeaza din primele 8 somite, deoarece la aparitia
primei vertebre cervicale contribuie ultimul sclerotom occipital, portiunea sa distala va fuziona
cu cea proximala a sclerotomului urmator, de aceea desi exista 7 vertebre cervicale la acest nivel
se descriu 8 nervi cervicali.
Nervii rahidieni sau spinali, pastreaza pozitia lor segmentara primara, formandu-se la
nivelul discurilor intervertebrale. Iesirea lor din canalul rahidian se realizeaza prin gaurile inter-
pedunculare (gauri intervertebrale).
Dupa stadiul precartilaginos in saptamana a-7-a incepe condrificarea prin noi centri care
apar in corpul vertebrei si prin cate un centru in fiecare jumatate a arcului vertebral care se
formeaza inconjurand tubul neural.
La formarea corpurilor vertebrale precartilaginoase participa un segment mai dens si
unul mai putin dens din doua screlotoame succesive, intre partea densa si partea mai putin
densa a aceluiasi screlotom, se formeaza discul intervertebral, care inchide in ele resturi de
notocort (aceste resturi reprezinta nucleul pulpos al discului intervertebral).
Formarea intersegmentara a vertebrelor permite musculaturii sa se dezvolte din miotoamele
somitice si sa-si mentina dispozitia si inervatia segmentara, acesti muschi se insereaza pe 2
 vertebre succesive dar raman tributari unui singur screlotom. Tot secundar acestei evolutii,
vasele initial inter-segmentare, migreaza in interiorul oaselor pana in centrul corpurilor
vertebrale pe care le vor iriga si remodela.

 Aparitia curburilor coloanei:

La nastere coloana nou nascutului este dreapta si nu prezinta curburi fiziologice, ele vor
aparea pe parcursul primului an de viata pe parcursul dezvoltarii neuro-motorii a copilului, dupa
achizitionarea posturilor (postura papusii, sedenstatismul, ortostatismul) si a mersului
Prima curbura care apare, este cifoza-sacro-coccigiana, ea nu este influentata de procesele
cresterii si dezvoltatii.
a.Lordoza cervicala care se stabilizeaza dupa varsta de 3 luni, dupa ce copilul reuseste sa
ridice, extinda si mentina capul depasind planul trunchiului atunci cand este pozitionata in
decubit ventral. Copilul isi mentine capul in pozitie verticala cand este tinut in brate.
b.Cifoza aceasta apare in jurul vastei de 6 luni, odata cu castigarea si mentinerea pozitiei
asezat, in acest moment cifoza cuprinde atat cifoza toracala cat si cea lombara dand aspect de
spate rotund.
c.Lordoza lombara se formeaza odata cu ridicarea in ortostatism a copilului in jurul
varstei de 1 an. Prin modofiicarea pozitiei bazinului pt a echilibra centrul de greutate.
Varstele sunt relative si variaza mult de la un subiect la altul, in functie de ritmur individual al
dezvoltarii neuro-motorii.
Din cauza echilibrului precar, bazinul se anteverseaza accentuand lordoza. Pe masura ce
abilitatile motorii se amelioreaza, hiperlordoza se corecteaza, stabilizand intreaga coloana
vertebrala in jurul varstei de 24 de luni.

 Dezvoltarea toracelui:

Coastele sunt oase late, fiind formate dintr-o portiune centrala spongioasa si o zona
corticala de os compact, ele se dezvolta din portiunile laterale ale screlotoamelor somitice, din
care iau nastere si vertebrele corespunzatoare ca numar.
Datorita modului de formare al vertebrelor se explica modul de articulare a capului
coastei cu doua corpuri vertebrale invecinate. Se mai explica si prezenta proceselor costiforme
care sunt reminisciente ale oaselor la nivel lombar ci au aderat la corpurile vertebrale fuzionand
cu procesele transversale.
Sternul reprezinta portiunea anterioara a postiunii scheletului toracelui, este un os
median si ne-pereche, articulat prin intermediul cartilajelor costale de arcurile costale care
inchide cutia toracica in portiunea sa anterioara.
Are 3 portiuni care iau nastere prin fuzionarea pe linie mediana a doua benzi
membranoase care provin din mezodermul ventral al embrionului. Pe masura cresterii coastelor
aceste benzi se extind catre linia mediana fuzionand aproximativ in saptamana a 9-a. procesul
este vizibil la nivelul corpului sternului, unde sunt vizibile striatii transversale ce delimiteaza
sternebrele. Absenta procesului de fuziune pe linia mediana duce la aparitia fisurilor sternale,
 ele sunt relativ fregvente si benigme la nivelul apendicelui xifoid, cand descriem apendicele
xifoid bifid, dar pot interesa corpul sternului, determinand tulburari de ventilatie, de gravitate
variabila direct proportionala cu marimea defectului sternal.
In cazurile in care fisura intereseaza sternul in intregime, mecanica ventilatorie este grav
afectata iar situatia nou nascutului este incompatibila cu viata. Fisura se poate complica prin
hernierea viscerelor intra-toracice (ectopie cardiaca).

 Dezvoltarea membelor:

Incepe in ziua 26, moment in care apar crestele membrelor, din care in urmatoarele 2
zile se vor forma mugurii membrelor superioare la limita dintre zona craniana si cea cervicala.
Aceste creste se dezvolta din somitele C4-T1. Intr-un interval de alte 2 zile, la nivelul
somitelor L4-S3 apar si se dezvolta mugurii membrelor inferioare, mugurii sunt inveliti in
ectoderm dinc are se va forma tegumentul, in ei patrund celule mezodermale si endodermale
din care se vor forma scheletul, aparatul articular, musculatura si vasele membrelor.
In saptamanile a6-a si a7-a, apar 2 santuri transversale care vor delimita mai intai
segmentele distale (din care se formeaza mana/piciorul) si ulterior segmentele intermediare si
proximale.
Initial membrele se dezvolta perpendicular pe corp. Ulteior sufera un proces de rotatie
de 90 grade, ajungand paralele cu axul longitudinal al corpului embrional. Aceste rotatii sunt in
sensuri opuse.
Rotatiile sunt de sensuri opuse astfel corpul se situeaza posterior si genunchii anterior.
Perioada cuprinsa intre saptamanile a-4a si a-8-a, se caracterieaza printr-o mare sensibilitate a
embrionului la actiunea factorilor externi in special de natura toxica care afecteaza mama. Cele
mai mici perturbari in mecanismele complexe de inductie si diferentiere vor determina aparitia
unor anomali iar fenomelul de terato-geneza ca urmare a actiuni factorilor externi, este
conditionat de foarte multe elemente.

 Teratogeneza:

Reprezinta totalitatea mecanismelor prin care se produc malformatii si anomali de

dezvoltare intra-uterina la embrion sau la fat.
factorii externi sunt:
- momentul actiunii agentului teratogen
- afinitatea preferentiala a diversilor agenti pt anumite organe, respectiv perioada de actiune a
factorului teratogen. In aceasta perioada medicamentele administrate mamei reprezinta un risc
major de aparitie adiverselor malformatii la nivelul organismului in formare. Un exemplu este
PH, utilizata in anii 60-70 impotriva greturilor.
 Amelie: absenta a unui sau mai multor membre.
 Focomelie: rep dezvoltarea insuficienta a segmentelor proximale ale membrelor.
 Adactilie: absenta degetelor.
  Micromelie: dezvoltarea incompleta a membrelor, par mai scurte desi au toate
segmentele.
 Microdactilie: dezvoltarea incompleta a degetelor.
 Microfalangie: dezvoltarea incompleta a degetelor.

Dezvoltarea excesiva a unor segmente sau membre, macromelia dezvoltarea excesiva a unor
membre, macrodactilia cresterea excesiva a degetelor, hiperfalangia cresterea disproportionala a
falangelor.

 Alte malformatii:

- Elentomeria: rotatia anormala a genunchiului.

- Sindactilie:rep alipirea degetelor pe lungime.
- Polidactilia: aparitia de degete supra-numerale.
- Sirenomilia: fuzionarea partiala sau completa a membrelor inferioare, care da impresia membru
inferior unic.
- Amputatii congenitale:
- Luxatia congenitala de sold: prin dezvoltarea insuficienta a capului femural sau a cavitatii
acetabulare a osului coxal.

 Alte malformatii:

- buza de iepure cheiloschisis

- gura de lup, palatoschisis: in ambele situatii mugurii faciali nu se dezvolta suficient pt a fuziona
pe linia mediana, formele grave determina dificultati de respiratie, hranire, fonatie.
- Spina bifida: reprezinta absenta fuziuni mugurilor arcurilor vertebrate, poate interesa 1 sau mai
multe vertebre si este localizata la nivel lombo-sacrat. Cand intereseaza 1 vertebra manifestarile
sunt minore, spina bifida fiind observata la o radiografie de rutina. In alte cazuri insa
manifestarile pot fi grave de la fenomene compresive cu modificarea sensibilitatii zonelor
debutare, pana la sindrom de coada de cal.