Sunteți pe pagina 1din 9

Cleopa

După învăţătura Sfinţilor Părinţi trebuie să avem convingerea că nu este clipă în care
să nu greşim înaintea lui Dumnezeu. De aceea, în fiecare clipă sîntem datori să ne
smerim şi să ne pocăim, măcar printr-un suspin al inimii noastre. Dar în rugăciunea
cea plină de laudă a fariseului în loc de smerenie şi cunoştinţa neputinţelor sale, el
osîndeşte cu mîndrie pe aproapele său căci din prisosinţa inimii sale vorbea gura lui
(Matei 12, 34; 15, 18). Însă dumnezeieştii Părinţi ne învaţă, zicînd: "Taci tu, să
vorbească faptele tale" (Filocalia, X, Bucureşti, 1981).
Dar cine a pus pe fariseu să judece, să arate păcatele oamenilor şi să scoată la iveală
faptele sale cele bune? Oare nu mîndria, iubirea de arătare şi lauda cea plină de
îngîmfare? Oare nu trebuie ca să avem înaintea noastră păcatele noastre, după
mărturia Sfintei Scripturi care zice: Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu
înaintea mea este pururea (Psalmul 50). Oare nu ne învaţă şi Sfîntul Efrem Sirul, în
rugăciunea sa din postul mare, zicînd: "Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-
mi văd păcatele mele şi să nu osîndesc pe fratele meu...?". Fariseul însă scoate la
iveală isprăvile lui şi osîndeşte păcatele altora prin rugăciunea sa plină de mîndrie.
Să auzim mai departe laudele fariseului care zice: Postesc de două ori pe săptămînă.
Care erau zilele săptămînii în care posteau iudeii? Erau joia şi lunea, căci după datina
bătrînilor, nu după poruncă, socoteau că Moise s-a suit pe Muntele Sinai joi şi după
patruzeci de zile s-a pogorît luni. Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, în privinţa postirii,
ne învaţă dimpotrivă: Tu, însă cînd posteşti să nu te arăţi oamenilor că posteşti
(Matei 6, 17-18).
Căci după ce s-a lăudat cu postirea, acelaşi lucru îl face şi cu milostenia: Dau zeciuială
din toate cîte cîştig (Luca 18, 12). Mîntuitorul însă ne învaţă: Cînd faci milostenie, să
nu ştie stînga ta ce face dreapta ta, ca milostenia să fie întru ascuns şi Tatăl tău care
vede întru ascuns, îţi va răsplăti ţie (Matei 6, 3-4).
O, fericite vameşule, tu cu rugăciunea ta smerită din adîncul inimii tale, foarte mult
te-ai asemănat cu tîlharul de pe cruce care a strigat din inimă: Pomeneşte-mă,
Doamne, cînd vei veni întru împărăţia Ta! (Luca 23, 42).
Iată dar că, începînd din Duminica de astăzi, a vameşului şi a fariseului, ne pregătim
pentru începerea Marelui Post al Sfintelor Paşti. Începutul pocăinţei şi al postului îl
facem prin rugăciunea unită cu smerenie, dacă vom urma vameşului. De aceea, fraţii
mei, ştiind că mîndria a creat iadul şi a aruncat pe îngerii căzuţi şi pe oamenii
nepocăiţi în adîncul gheenei, sîntem datori să punem de astăzi început bun de
pocăinţă şi să urmăm vameşului pocăit, iar nu fariseului mîndru.
Asemenea creştini stăpîniţi de duhul mîndriei, sînt lăsaţi de Dumnezeu să cadă în
desfrînare şi în alte păcate grele, ca să se smerească. Alţii, însă cad în păcate şi mai
grele. Unii, din mîndrie diabolică, nu mai cred în Dumnezeu. Alţii, hulesc şi
batjocoresc Sfînta Scriptură, Biserica, Crucea, icoanele, sfintele slujbe şi pe sfinţii
slujitori. Iar alţii, tot din mîndrie, se rup de Biserică, nu vor să mai asculte de preoţi şi
se duc la tot felul de secte, căci mîndria este izvorul tuturor sectelor.
Postul Mare este cale bună de nevoinţă, de smerenie, de pocăinţă şi împăcare cu
Dumnezeu. Să ne pregătim pentru a-l străbate cu folos şi cu bucurie, şi să-L rugăm pe
Bunul nostru Mîntuitor să ne scape de păcatul cel greu al mîndriei şi să ne îmbrace în
veşmîntul cel dumnezeiesc al smereniei, al rugăciunii curate şi al iubirii, care ne
asigură tuturor mîntuirea sufletelor. Amin.

IGNATIE
Pentru ce
mulţumeşte fariseul lui Dumnezeu? Oare din pricina necuprinsei măreţii a
lui
Dumnezeu, ce face să se minuneze şi să se uimească toată făptura
inţelegătoare?
Oare din pricina neurmatei şi negrăitei milostiviri a lui Dumnezeu, Care
ingăduie unei făpturi nimicnice cum este omul să stea de vorbă cu El?
Oare din
pricina nenumăratelor faceri de bine dumnezeieşti, celor revărsate asupra
omenirii? Nu!

EU / cercetarea de sine

Predica a Sf Andrei al Cretei> Mandria l-a facut diavol pe primul dintre ingeri, care se numea Lucifer.
Aceasta l-a alungat pe protoparintele Adam din Rai.

EU pilda pateric cu trandavul care se mantuieste usor pentru nejudecare

Sa ne spunem pacatele noastre sa ne marturisim Domnului

Sf Ioan Gura de Aur Smerenia nu înseamnă ca un păcătos să se socotească pe


sine cu adevărat păcătos,
ci aceea este smerenie, când cineva se ştie pe sine că a făcut multe şi mari
fapte
bune, şi totuşi nu cugetă lucruri înalte despre sine,

SF Sisoe pilda de la moartea lui

Treptele smereniei de la Cleopa

Si ca să vezi că un păcătos smerit întrece pe un drept mândru, adu-ţi aminte


ele
fariseul şi ele vameşul din Evanghelie. „Mulţumesc ţie, Dumnezeule, că nu
sunt
ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, desfrânaţi, sau ca şi acest vameş”

Să cumpănim acestea, iubiţilor, şi cu toată râvna să ne sârguim la smerenie.


De am
fi trataţi de alţii cu semeţie, de am fi batjocoriţi, luaţi în râs şi dispreţuiţi, să
le
suferim toate cu răbdare! Căci nimica nu ne poate aşa înălţa, nici face aşa de
cinstiţi şi mari, ca fapta bună a smereniei. Dacă noi vom întipări-o în viaţa
noastră,
atunci vom fi părtaşi tuturor bunătăţilor, prin harul Domnului nostru Iisus
Hristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cuvine lauda,
mărirea şi
închinăciunea, acum şi în vecii vecilor ! Amin.

Eu prima fericire fericiti cei saraci cu duhul

Cazanie despre rautatea trupeasca ce se vede si cea sufleteasca ce nu se


vede, ambii merg la temple dar cu o aseare sufleteasca deosebita
Fariseii fiind fatarnici si vicleni ascundeau pacatele lor si aratau poporului
orice fapta buna a lor ca sa fie vazuti de oameni. Vamesii fiindca adunau
dajdiile imparatesti si faceau nedreptati erau sotiti de totipcatosi si nedrepti

\despre zeciuiala deuteronom 24

Fariseul aducea zeciuiala nu numai din lucrurile randuite de Lege ci din


toate cele ce agonisea.el arata ca este mai presus decat ceilalti

Vamesul s/a indreptat, fariseul s/a osandit

Parabole Calinic surprinde 2 aractere diametral opuse

Templul din Ierusalim

Vamesul percepea taxe si savarsea abuzuri,functionar al Imperiului Roman,


avea constiinta incarcata

Fariseul era un credincios scrupulous, nu mintea insa greseste cand judeca

Eu Mantuirea in dar nu din fapte

Fareiseul considera ca reusit prin el insusi

Rugaciunea care te instraineaza te izoleaza de Dumnezeu

Slava si mandria se nasc un ape alta sunt greu de diferentiat

Vamesii si desfranatele merg inaintea voastra Matei 21 31 fariseii si invatatii


pierdea esenta din cauza formalismului
Fariseul se i ape sine drept unitate de masura drept etalon

Luca 17 10 Cand veti face toate acestea .. slugi netrebnice

Dupa Sf Ioan smerenia e usa a Imparatie lui Dumnezeu, stihirile dupa


Evanghelia Utreniei / Usile pocaintei

Evanghelia Slavei Triod provine de la cartea de cult, folosită cu


preponderenta in acest interval, care contine unele canoane alcatuite din
trei cantari nu din noua

Inaintea postului avem patru duminici pregatitoare

Nu orice rugaciune este bineprimita

Recunoasterea proriilor limite si greseli

Fariseul se ruga in sine dar Dumnezeu cunoaste gandurile oamenilor

Poyitia fiyicia deyvaluie si ea starile sufletesti

Rugaciunea lucrare sufleteasca si trupeasca – metanii

Triodul ne indeamna sa imitam virtutile fariseului sis a cultivam smerenia


vamesului

Fariseul era virtuos dar mandru

Vamesii se aflau in slujba stapanirii romane, si aveau dreptul ce a colecta


taxe de la conationalii lor, uneori luau mai mult decat le ingaduia legea
Fariseii repreyentau o clasa de elita, se bucurau de mai multa cinste decat
vamesii

Fara smerenie nu poate pretinde nimeni mantuirea chiar de se pretinde


drept.

Chiar sic el mai dispretuit se poate indrepta

Cine se iubeste pe sine in mod patimas nu poate iubi pe Dumnezeu nici pe


aproapele

Treapta de baya a urcusului duhovnicesc rugaciunea smerita

Varnava Iankos Măsura judecăţii lui Dumnezeu este cu totul diferită de aceea a oamenilor. Măsura
noastră depinde de obicei de comportamentul exterior, iar şi mai mult ea se localizează în judecarea
pentru încălcarea legii, a oricărei legi. Drept pentru care această atitudine se adaptează la datele
fiecărei epoci.

Un element al moralei lumii este faptul că, dacă săvârşim la un moment dat o greşeală, oricât ne-am
pocăi apoi, rămâne ca un stigmat tot restul vieţii noastre şi ca un motiv de respingere din societate.
Aşadar, după morala lumii, orice ai făptuit, s-a terminat, orice ai face, crimă este.

Denumirea vine de la construcția specială pe care o au canoanele la utrenie, şi anume un canon care de
obicei are 9 cântări, sau ode, în această perioadă va avea doar trei. De aici numele: Triod, adică trei ode.
El conţine trei perioade distincte: o perioadă pregătitoare, de trei săptămâni, începând de astăzi;
perioada Postului Mare; și Săptămâna Patimilor.

Pocainta este un effort de schimbare interiorara, nu un simplu regret PF Daniel

Vamesul ni se face dascal al rugaciunii

Judecata fariseului9) Aproape de un batran traia un frate care era putin mai trandav in nevointa. Langa
acesta, cand tragea sa moara, sedeau unii din frati si vazand batranul ca se duce din trup vesel si cu
bucurie, vrand sa-i zideasca pe fratii care sedeau aproape, i-a zis : frate, noi toti stim ca nu erai prea
osardnic la nevointa si de unde asa eu osardie te duci ? Si i-a raspuns fratele : crede, parinte, adevarul il
graiesti, insa de cand m-am facut monah, nu stiu sa fi judecat om, sau sa fi tinut pomenire de rau asupra
cuiva, ci de s-a intamplat candva vreo prigonire cu cineva, in acel ceas m-am impacat cu el. Deci voi sa zic
lui Dumnezeu : Stapane, Tu ai zis : nu judecati, si nu veti fi judecati, ci, iertati, si vi se va ierta voua ! Deci
i-a zis batranul : pa

Adevarat smerenie 14) Se spunea despre avva Sisoe, ca atunci cand era sa se savarseasca, sezand
parintii langa dansul, a stralucit fata lui ca soarele. Si le-a zis lor : iata avva Antonie a venit ! Si dupa
putin, a zis : iata ceata proorocilor a venit ! Si iarasi fata lui, mai mult a stralucit. Si a zis : iata ceata
apostotilor a venit. Si s-a indoit fata lui iarasi. Si se parea, ca si cum el ar fi vorbit cu cineva si s-au rugat
batranii de el zicand : cu cine vorbesti, parinte ? Iar el a zis : iata, ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa fiu
lasat sa ma pocaiesc putin. Si i-au zis lui batranii : nu ai trebuinta sa te pocaiesti, parinte. Si le-a zis lor
batranul : cu adevarat, nu ma stiu pe mine sa fi pus inceput. Atunci au cunoscut toti ca este desavarsit. Si
iarasi, de naprasna s-a facut fata lui ca soarele si s-au temut toti. El le-a zis lor : vedeti, Domnul a venit.
Iar Domnul a zis : aduceti-mi pe vasul pustiului ! Si indata si-a dat duhul. Si s-a facut ca un fulger si s-a
umplut toata casa ( locul ) de buna mireasma.ce tie, fiule, ca si fara osteneala te-ai mantuit !

16. Un sihastru oarecare trăia în pustie şi avea un frate mirean la ţară, într-un sat. Iar după câtăva
vreme a murit fratele lui, şi i-a rămas un copilaş de trei ani. Iar sihastrul auzind de moartea
fratelui său, a mers acolo, a luat pruncul şi l-a dus cu sine în pustie la chilia lui, hrănindu-l cu
finice şi cu alte verdeţuri din pustie. Şi n-a văzut copilul nici un om, decât pe bătrânul sihastru
care îl hrănea – de când l-a dus în pustie – nici muieri, nici sat, nici pâine n-a mâncat, nici n-a
ştiut ce este şi cum este viaţa lumii acesteia. Totdeauna era în pustie cu bătrânul, postind,
rugându-se şi lăudând pe Dumnezeu. Şi aşa a petrecut optsprezece ani şi a murit apoi copilul. Iar
după îngroparea lui, a început sihastrul a se ruga lui Dumnezeu ca să-i descopere lui pentru acel
copil, în care ceată de sfinţi este pus? Şi i-a arătat Dumnezeu, căci după multă rugăciune cu
osârdie ce a făcut, a adormit şi a văzut în vis un loc întunecat şi plin de toată scârba şi în mijlocul
acelui loc era copilul aruncat, zăcând în mare scârbă şi supărare nespusă. Aceasta văzând
bătrânul, s-a mirat şi a început a grăi către Dumnezeu, zicând: Doamne, ce este nedreptatea
aceasta? Au doară nu era curat acest copil de toate spurcăciunile trupeşti şi necurăţiile lumeşti?
El, care în toate zilele şi nopţile Te preamărea şi Te lăuda pe Tine, postea, priveghea şi se
ostenea şi cu nici un păcat lumesc nu era atins! Dar acum ce este aceasta, de-l văd la acel loc de
scârbă pedepsit? Iar noi, care suntem născuţi, crescuţi şi îmbătrâniţi în păcate, ce nădejde de
mântuire o să avem? O, amar şi vai mie! Acestea şi mai multe cu plângere şi cu tânguire grăindu-
le bătrânul, a stat înaintea lui îngerul Domnului şi a zis: ce plângi aşa, bătrâne şi te
tânguieşti pentru acel copil, care cu adevărat de păcatele cele trupeşti şi lumeşti neatins a
fost şi l-ai învăţat a posti, a priveghea şi a se ruga. Dar smerenia, adică a se smeri, pentru ce
nu l-ai învăţat? Că avea mândrie mare şi înălţare în inima sa, socotindu-se pe sine pentru
curăţenia şi viaţa lui cea neatinsă de lume că este om mare şi sfânt, mai vârtos decât toţi cei
din lume şi cu acea gândire înaltă în inimă a şi murit. Deci, să cunoşti că nu este nedreptate la
Dumnezeu, căci tot cel ce se înalţă pe sine cu gândul său, necurat este înaintea lui Dumnezeu,
precum zice proorocul. Acestea zicând lui îngerul, s-a făcut nevăzut. Iar bătrânul şi-a venit în fire
şi în cunoştinţă şi a tot plâns neîncetat pentru pieirea copilului, până la sfârşitul vieţii sale.

11) Trecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata i-a intampinat pe el
diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis lui : multa sila am de la tine,
Macarie, caci nu pot asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc.
Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma biruiesti. I-a zis lui avva Macarie : care
este ? Iar el a zis : smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.

9. Zis-a avva Antonie : am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis ; oare
cine poate sa le treaca pe acestea ? Si am auzit glas zicandu-mi : smerenia.

IGNATIE TRIF Lumea pe care ne-o propune Maica Domnului este cea de discretie si de deplina
smerenie si anonimat. Virtutea cardinala a Maicii Domnului a fost discretia. Si discretia nu inseamna a
nu face absolut nimic, si a lancezi, si a sta acolo foarte cumintel in banca ta. Nu asta inseamna
discretia, un om discret! Omul discret este cel care, inzestrat cu foarte multe calitati – inteligent, un om
ravnitor, iubitor de Dumnezeu, toate le face intr-o taina extraordinara, fara ca sa atraga atentia celor
din jur. Nu are nevoie de nimic. E atat de plin de Dumnezeu, e atat de plin de taina aceasta a lui
Hristos, incat nu are nevoie de zarva, de rumoarea lumii, nu are nevoie de ea, se dezice, pentru ca in
inima lui este prea multa pace ca sa-si mai faca vreme de ce?,

De asemenea, Maica Domnului nu a vorbit foarte mult. In Scriptura Sfantul Evanghelist Luca surprinde
chipul Maicii Domnului – ne spune Sfantul Evanghelist Luca ca Maica Domnului tacea si zavora,
ascundea in inima ei cuvintele lui Hristos, cuvintele lui Dumnezeu. Pai cand iti propui sa pui in inima
ta, sa asezi in inima ta si sa incui acolo cuvintele lui Dumnezeu, nu mai ai vreme de vorbarie, nu mai ai
vreme de poliloghie, pentru ca este in tine Cuvantul cel adevarat – si Maica Domnului a devenit ca o
Scriptura vie, ca o Scriptura de carne, daca vreti

De aceea, Maica Domnului este cea mai discreta fiinta, suava, delicata, de pe fata pamantului.

Iar dacă aceşti sfinţi mari ai lui Dumnezeu au arătat smerenie mare, apoi cine poate să înţeleagă câtă
adâncime de smerenie a fost în inima Preasfintei Fecioare Maria, care, auzind şi înţelegând de la
Arhanghelul Gavriil că va zămisli de la Duhul Sfânt şi va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, nu s-a înălţat cu
inima sa, ci cu mare smerenie, socotindu-se pe sine o simplă roabă, a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie
după cuvântul tău!

Cantarea triodica spre a inchipui Sfanta si incepatoarea de viata Treime marele poet Cosma primul care
a izvodit aceasta cantare

Triod pentru ca cele mai multe canoane au trei cantari

Pregatire pentru nevointele duhovnicesti ale Postului

Saptamana vestitoare asa cum cei ce merg la razboi sunt vestiti dinainte de generali despre timpul cand
va incepe lupta asa Sfintii Parinti ne vestesc mai dinainte despre lupta ce o vom da prin post pacatului si
diavolului

Timpul Octoihului ţine tot restul anului, perioada cea mai lunga Timpul Penticostarului ţine de la Duminica
Paştilor până la Duminica I-a după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor (total opt săptămâni).

Timpul Triodului ţine de la Duminica Vameşului şi a Fariseului (cu trei săptămâni înainte de începutul
postului Paştilor) până la Duminica Paştilor (total 10 săptămâni

Despre smerenia Mantuitorului Nicodim Aghioritul, sfant vietuitor in Sfantul Munte sec xviii