Curriculum adaptat versus

Evaluare nationala nediferentiata

Scoala trebuie sa se apropie de viata, de viata copiilor, de activitatile

acestora in afara scolii, oferind cat mai multe experiente pozitive atragatoare pentru
elevi, pentru o buna cooperare cu cei din jur, si pentru a obtine autonomie in
propria invatare.
Cunoastem necesitatea unui contex flexibil in procesul de invatare-evaluare,
care sa se bazeze pe cooperare, toleranta, parteneriat, negociere, exprimarea
propriei opinii, luarea deciziilor in comun, un context care va pune elevul intr-o
alta lumina, dar si intregul colectiv din clasa.
Pentru reusita personala, fiecare elev contribuie la tot ceea ce se intampla in
clasa, fiecare sa simta ca reprezinta un reper semnificativ in fata clasei , toate
acestea contribuind la crearea unei comunitati de invatare.
Sistemul actual de invatamant isi propune ca principiu de organizare echitatea si
egalitatea de sanse.
Punctul cheie este “centrarea asupra elevului”, ca ratiune de a fi demersului
educative-formativ, in primul rand trebuie inteleasa si adaptata corespunzator
abordarii individuale a fiecariu elev.
Scoala ofera sanse egale pentru educatie si cultura fiecariu elev indiferent de etnie
si religie.
Profesorul de sprijin ajuta elevii cu C.E.S. mai putin motivate si mai putin
sprijiniti de familii in vederea ameliorarii rezultatelor scolare.
Accentul pe formarea personalitatii, respectarii particularitatilor individuale si
tratarea diferentiata, sunt prioritare pentru sistemul actual de invatamant.
Profesorul de sprijin dezvolta la elevii cu C.E.S. cunoasterea de sine, ii ajuta sa fie
constienti de punctele tari si slabe a propriei invatari; creste stima de sine a elevilor
prin incurajari permanente si evidentierea rezultatelor pozitive, evidentiaza
abilitatile personale de invatare, contribuie la dezvoltarea unor relatii pozitive cu
cei din jur, pot stabili strategii aplicate de optimizare a invatarii.
In colaborare cu profesorii de la clasa, profesorul de sprijin desfasoara activitati
pentru elevii C.E.S. :
-de concepere, configurare curriculara la obiectele limba romana si aritmetica,
matemarica.
- de parcurgere, derulare curriculara care presupun, re-contructie, re-concepere, re-
configurare necesara curricumului.
- activitati colaterale care completeaza curriculum si consilierea, sprijinul
orientarea scoala.
Astfel are loc focalizarea acelor elemente si aspect curricular care sunt mai
relevante, utile, strigente pentru beneficiarii acestora.
Curriculum pentru elevii cu C.E.S. permite modificarea ponderii unor
elemente necesare insusirii componentelor minimale parcurgerii ciclurilor I-IV, V-
VIII.
Adaptarea unor metode si procedee didactice adoptate, care sa accesibilizeze
intelegerea noilor continuturi predate elevilor cu C.E.S.
Activitatile individuale se imbina cu formele de activitate pe grupe sau in
comun unele elevii invata sa conlucreze sis a se ajute reciproc.
Invatarea prin cooperare respecta sprijinul egalitatarist, antierarhic si antiautoritar
fata de opiniile celorlalti.
Evaluarea este proiectata odata cu continutul, prezinta ceea ce asteapta de la
elevi si ce progrese ar trebui sa faca.
Probele sunt procedate de prezentarea obiectivelor de evaluare. Una din
formele eficiente ale evaluarii consta in evaluarea dialogata, participativa,
consensuala.
Astfel, din punct de vedere al evaluarii continue, activitatile si evaluarea
copiilor cu C.E.S. se realizeaza in mod diferentiat, rezultatul fiind obtinerea unor
descriptori de performanta diferiti conform cu programa adaptata.
O alta problema cu totul apare in cazul integrarii elevilor cu dizabilitati mentale in
ciclul gimnazial ( clasele V-VIII) sau la absolvirea perioadei obligatorii de
scolarizare cand solicitarile depasesc cu mult capacitatea lor de utilizare ( a gandirii
formale).
Pentru elevii cu C.E.S. este necesara o evaluare nationala diferentiata?!
O posibila pentru rezolvarea acestei situatii este reprezentata de integrarea
acestor copii in scolile obisnuite de ucenici unde pot invata o meserie ceruta pe
piata muncii urmata de angajarea si/sau integrarea in unitati productive apartinand
unor asociatii de tip familial (constituita acolo unde e posibil chiar prin asocierea
familiilor absolventilor in cauza), ori in mici ateliere mestesugaresti sprijinite prin
facilitati de ordin fiscal si de desfacere a productiei si cu suportul logistic al
comunitatii locale.
In aceste conditii absolventii respective fara experienta si fara abilitati in
planul relatiilor sociale si antreprenoriale pot beneficia de supraveghere din partea
parintilor , a tutorilor sau a altor persoane investite de comunitatea locala cu
responsabilitati in sprijinirea si sustinerea lor.
Bibliografie:
1. Ciolan L. (2000) Pasi catre scoala interculturala . Bucurest. Corint
2. Grunberg , L. , Stefanescu , D.O.(2002) Manifestari explicite si implicite ale
genului in programele si manualele scolare . In: Vlasceanu , L. (coord.) .
 Scoala la rascruce . Schimbarea si continuitate in curriculum-ul
invatamantului obligatoriu . Studiul de impact , Iasi , Ed. Polirom
3. Jigau, M. (coord. ) (2004) Perspective asupra dimensiunii de gen in educatie
, ISE, UNICEF , Bucuresti , Ed. MarLink.
4. Radulescu , S.M. (1994) Homo sociologicus , Rationalitate si irationalitate
in actiunea umana . Bucuresti ; Casa de Editura si presa Sansa S.R.L.