Page |1

Morfologie
Numeralul

Def. Numeralul este partea de vorbire flexibilă care exprimă:

- Un număr, fără referire la obiecte (numerele în aritmetică): doi și cu trei fac cinci;
- Numărul obiectelor: doi oameni, amândoi oamenii, câte trei oameni;
- Ordinea obiectelor: întâiul, al doilea, al treilea (om).
De cele mai multe ori, numeralul determină un substantiv și stă de obicei înaintea substantivului
determinat.

Numeralele cardinale

Numeralele cardinale exprimă un număr, fără referire la obiecte (numerele în aritmetică), sau numărul
obiectelor.

Numerale cardinale propriu-zise:

- Simple: de la unu (un), una (o) până la zece (inclusiv) și sută, mie, milion, miliard;
- Compuse: unsprezece, doisprezece, douăzeci și trei, o sută treizeci și doi etc.

Obs. Numeralele un și o, când însoțesc un substantiv, au aceleași forme ca și articolul nehotărât. Ele se
deosebesc însă de articolul nehotărât prin faptul că au un înțeles de sine stătător (exprimă un număr) și
 Page |2

răspund la întrebările câți? câte?, pe când articolul un (o) nu arată un număr, ci numai însoțește un
substantiv care denumește un obiect oarecare. Exprimând un număr, numeralul un sau o se raportează la
un alt număr, deci la alt numeral, care de cele mai multe ori este exprimat în text sau, chiar dacă nu este
exprimat, el poate fi dedus.

Cazurile numeralului pot fi recunoscute cu ușurință când numeralul este folosit singur, în sensul
că nu arată numărul obiectelor denumite printr-un substantiv. În astfel de construcții numeralul are
valoare substantivală și îndeplinește aceleași funcții sintactice ca și substantivul: subiect, nume predicativ,
atribut, complement.

N. Cei doi au plecat. Subiect

N. Au mai rămas doi. Subiect
Ac. Îi aștept pe cei doi. Complement direct
D. Le-am comunicat și celor doi. Complement indirect
G. Hotărârea celor doi e nestrămutată. Atribut genitival
G. Locurile sunt ale celor doi. Nume predicativ.
V. Voi, cei doi, veniți la mine! Atribut apozițional

Obs. Numeralele de la unu până la nouăsprezece (inclusiv) care însoțesc un substantiv au valoare
adjectivală și funcția sintactică de atribut adjectival:

Ac. ”Locuia în două odăițe joase, în fundul unei curți.” (Duiliu Zamfrescu, ”Spre Cotești”)
N. ”În cetățuie se aflau optsprezece plăieși.” (C. Negruzzi, ”Sobieski și românii)

Obs. Numeralele de la douăzeci în sus au valoare substantivală și când sunt urmate de un

substantiv, iar substantivul, legat de numeral prin prepoziția de, are funcția de atribut substantival
prepozițional.

Am primit douăzeci și cinci de cărți.

Douăzeci și cinci = numeral cardinal cu valoare substantivală (f.s. de complement direct)
De cărți = atribut substantival prepozițional.

Numeralele colective

Numeralele colective exprimă însoțirea a două sau mai multe obiecte:

- Amândoi, amândouă sau ambii, ambele;
- Tustrei, tuspatru, tuscinci (formate din numeralele cardinale trei, patru, cinci și tus, care a
provenit din cuvântul toți);
- Câteșitrei, câteșitrele, câteșipatru etc.;
- Toți (toate) trei, toți (toate) patru etc.

Obs. Numeralele amândoi, amândoi și ambii, ambele au la genitiv și dativ formele:

amânduror(a), ambilor, ambelor.

Obs. Ca și numeralele cardinale, numeralele colective au valoare adjectivală, dacă însoțesc un

substantiv și arată numărul obiectelor denumite prin substantiv, sau valoare substantivală, când nu arată
numărul obiectelor denumite printr-un substantiv (apar independent în propoziție):
 Page |3

Ac. I-am văzut pe amândoi copiii. Valoare adjectivală, funcție sintactică de atribut adjectival
N. Au sosit amândoi. Valoare substantivală, funcție sintactică de subiect.

Numeralele multiplicative

Numeralele multiplicative arată în ce proporție crește o cantitate: îndoit, întreit, înzecit, însutit,
înmiit. Numeralele multiplicative care determină un substantiv au valoare adjectivală, iar când
determină un verb au valoare adverbială. Numeralele cu valoare adjectivală au funcția sintactică de
atribut adjectival, iar cele cu valoare adverbială de complement.

Ac. S-a bucurat de câștigul îndoit. Valoare adjectivală, funcție sintactică de atribut adjectival
A câștigat înzecit. Valoare adverbială, funcția sintactică de complement circumstanțial de mod.

Numeralele distributive

Numeralele distributive exprimă repartizarea și gruparea numerică a obiectelor. Ele sunt formate
din numeralele cardinale propriu-zise, precedate de adverbul câte: câte unul, câte doi, câte patru, câte
zece etc. Uneori numaralul se repetă: unul câte unul, doi câte doi etc. Numeralele distributive pot
exprima și aproximația numerică:

”... și când clămpăneam ceaslovul, câte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată.” (Ion
Creangă, ”Amintiri din copilărie”)

Obs. Numeralele distributive au valoare adjectivală sau valoare substantivală și îndeplinesc

aceleași funcții sintactice ca și adjectivul sau substantivul:

Ac. ”Lăsau în urmă câte un pâlc de oșteni...” (Eusebiu Camilar, ”Povestiri eroice”). Valoare
adjectivală, funcție sintatică de atribut adjectival
Ac. Nominalizările la premii sunt de câte doi copii. Valoare adjectivală, funcție sintactică de
atribut adjectival.
N. Cea mai bună grupare este câte doi. Valoare substantivală, funcție sintactică de nume
predicativ.
N. ”Câte zece se sculau să spuie... cam pe unde trebuie să fie Pripășel. ” (Barbu Șt. Delavrancea,
”Domnul Vucea”). Valoare substantivală, funcția sintactică de subiect.

Numeralele adverbiale (de repetiție)

Numeralele adverbiale însoțesc:

- Un verb, arătând de câte ori se îndeplinește acțiunea: a scris o dată, de două ori, de trei ori, de
zece ori etc.
- Un adjectiv sau un adverb la gradul comparativ de superioritate sau de inferioritate, arătând de
câte ori însuțirea sau caracteristica exprimată de adjectiv sau de adverb este superioară sau
inferioară altei însușiri sau caracteristici:
Drumul acesta este de trei ori mai lung decât celălalt. Valoare adverbială, funcția sintactică de
complement circumstanțial de mod
Primul concurent a alergat de două ori mai repede decât al cincilea. Valoare adverbială, funcția
sintactică de complement circumstanțial de mod
 Page |4

- Aceste numerale se numesc adverbiale pentru că, asemenea adverbelor, determină un verb, un
adjectiv sau un alt adverb. Ele răspund la întrebarea de câte ori? și au funcția sintactică de
complement.

Obs. Numeralele adverbiale sunt formate din numeralul o, urmat de substantivul dată (o dată),
sau din celelalte numerale cardinale precedate de prepoziția de și urmate de substantivul ori (de
două ori, de trei ori etc.). Uneori numeralul adverbial este precedat și de adverbul câte: de câte
două ori.

Numeralele ordinale

Numeralele ordinale exprimă ordinea numerică sau locul pe care îl ocupă obiectele sau acțiunile
într-o înșirare. Ele răspund la întrebările: al câtelea?, a câta?
Șirul numeralelelor ordinale începe cu întâiul, întâia, cel intâi, cea dintâi, sau primul, prima,
după care urmează: al doilea (a doua), al treilea (a treia) etc. Seria se încheie cu locuțiunea adjectivală
”cel (cea) din urmă” sau pronumele nehotărât (adjectivul pronominal nehotărât) ”ultimul, ultima”.
Obs. Uneori numeralele ordinale sunt precedate de articolul cel (cea) sau de acest articol
(demonstrativ sau adjectival) și de prepoziția de, care formează silabă împreună cu articolul (posesiv sau
genitival) al (a): cel (cea) dintâi, cel de-al doilea, cea de-a doua.
Numeralul ordinal are valoare adjectivală când însoțește un substantiv și arată ordinea obiectului
denumit de substantiv: ”Camera a doua este mai încăpătoare”. Când nu însoțește un substantiv,
numeralul are valoare substantivală: ” A doua este mai încăpătoare”.
Obs. Numeralul ordinal cu valoare adjectivală se acordă cu substantivul determinat în gen, număr
și caz: acordul se face fie prin forma numeralului (întâia coloană; al întâii coloane; al întâilor coloane),
fie prin articolul cel, cea (cei dintâi locuitori, cele dintâi flori).
Numeralul ordinal cu valoare adjectivală are funcția sintactică de atribut adjectival, iar
numeralul cu valoare substantivală are aceleași funcții sintactice ca și substantivul: subiect, nume
predicativ, atribut genitival, complement.

N. Aceasta este clasa a doua. Valoare adjectivală, f.s. de atribut adjectival

Ac.Elevul este din clasa a doua. Valoare adjectivală, f.s. de atribut adjectival
D. I-am cerul clasei a doua să fie atentă. Valoare adjectivală, f.s. de atribut adjectival
G. Mobilierul este al clasei a doua. Valoare adjectivală, f.s. de atribut adjectival
V. Tu, cel de-al doilea elev, vino la tablă! Valoare adjectivală, f.s. de atribut adjectival

N. Al doilea a plecat. Valoare substantivală, f.s. de subiect

Ac. L-am adus pe al doilea. Valoare substantivală, f.s. de complement direct
D. I-am dat-o celui de-al doilea. Valoare substantivală, f.s. de complement indirect
G. Florile celei de-a doua erau mai frumoase. Valoare substantivală, f.s. de atribut genitival
V. Tu, cel de-al doilea, fii te rog atent! Valoare substantivală, f.s de atribut apozițional

N. Speranța mea este cea de-a doua. Valoare substantivală, f.s. de nume predicativ
Ac. Eu sunt din a doua. Valoare substantivală, f.s. de nume predicativ
D. Evoluția este datorită celui de-al doilea. Valoare substantivală, f.s. de nume predicativ
G. Meritele sunt ale celui de-al doilea. Valoare substantivală, f.s. de nume predicativ

Alte funcții sintactice ale numeralului (ordinal)

G. Diploma celei de-a doua este la mine. Atribut genitival
 Page |5

Ac. Poezia de la a treia dintre eleve este scrisă într-un scris modern. Atribut prepozițional
G. Pedeapsa împotriva celui de-al doilea a fost justă. Atribut prepozițional
D. Apreciez victoria datorită celei de-a doua dintre echipele mele favorite. Atribut
prepozițional.
N. Colegul meu, al doilea din cei trei, a fost felicitat. Atribut apozițional
Ac. Pe colega mea, pe prima dintre toate, o apreciez mult. Atribut apozițional
G. Reușita colegei mele, a celei de-a doua, mi-a umplut sufletul de bucurie. Atribut apozițional
D. Colegei mele, celei de-a doua din casă, i-am adresat felicitări. Atribut apozițional
D. Ea este mătușă celui de-al doilea. Atribut datival.
Ac. Medalia de aur a fost câștigată de cel de-al doilea dintre concurenți. Complement
circumstanțial de agent
Ac. Ea nu stă în prima bancă, ci în a doua. Complement circ. de loc
G. Vei ajunge acolo chiar înaintea primului dintre ei. Complement circ. de timp
Ac. Să ajungi la școală odată cu primul dintre colegi. Complement circ. de timp
D. Construcția a fost executată conform celui de-al doilea dintre proiecte. Complement circ. de
mod
Ac. Să înveți ca și primul din clasă. Complement circ. de mod
G. A abandonat din cauza celui de-al doilea dintre concurenți. Complement circ. de cauză
Ac L-a certat pentru prima dintre fapte. Complement circ. de cauză.
D. Datorită celui de-al doilea, totul a eșuat. Complement circ. de cauză
G. Se pregătește mai mult în vederea celui de-al doilea dintre examene. Complement circ. de
scop
Ac. Pentru primul s-a pregătit mai mult, decât pentru al doilea. Compl. circ de scop
G. În locul celui de-al doilea, aș fi procedat altfel. Complement circ. condițional
Ac. Și fără al doilea dintre ei m-aș fi descurcat. Complement circ. concesiv
G. În ciuda celei de-a doua dintre întrebări, m-am descurcat frumos. Compl. circ. concesiv
Ac Lovește și cu a doua dintre ele. Complement circ. instrumental
Ac. A plecat împreună cu cel de-al treilea. Complement circ. sociativ
Ac În legătură cu al doilea, a procedat bine. Complement circ. de relație
G. În privința celui de-al treilea, ai dreptate. Compl. circ. de relație
Ac. A venit la mine altul decât primul dintre câștigători. Complement circ. opozițional
G. În locul celui de-al doilea, a venit primul. Complement circ. opozițional
Ac. Pe lângă al doilea, l-am primit și pe al treilea. Complement circ. cumulativ
G. În afara celui de-al doilea, l-am luat cu mine și pe al treilea. Compl. circ. cumulativ
Ac. Afară de cel de-al doilea, n-a mai venit nimeni. Complement circ. de excepție
G. În afara celui de-al doilea, n-a răspuns nimeni la lecție. Complement circ. de excepție
Ac. Îl vedeam primul în această competiție. Element predicativ suplimentar

Obs. Tot astfel se găsesc și funcțiile celorlate tipuri de numeral cu valoare substantivală, ale
substantivului și în genere ale tuturor părților de vorbire cu valoare substantivală (substantivul,
numeralul cu valoare substantivală, pronumele, alte părți de vorbire cu valoare de substantiv).

Bibliografie: Ștefania Popescu, ”Gramatică practică a limbii române”, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983
Ion Popa, Marinela Popa Limba română, Editura Niculescu, București, 2008