Au trecut peste trei decenii de când Uniunea Europeană a adoptat primul program

de acţiune pentru protecţia mediului. De la o abordare sectorială, europenii au

trecut la elaborarea de strategii de dezvoltare durabilă, integrând mediul în toate
componentele politicilor comunitare; Uniunea a adoptat peste 200 de acte
legislative, a dezvoltat un sistem tot mai complex de instrumente, a promovat
cercetarea şi inovarea tehnologică pentru a găsi tehnologii nepoluante, a dezvoltat
eco-pieţe, a încercat să acţioneze la nivelul comportamentelor de consum şi de
producţie (apreciate astăzi ca factor cheie determinant al degradării sistematice a
mediului şi a eco-sistemelor), s-a implicat activ în acţiunea la nivel global în
direcţia reorientării politicilor economice către o dezvoltare durabilă în toate ţările
lumii.

Origini si evolutie
Politica de mediu europeană a fost adoptată în cadrul Consiliului European de la
Paris din 1972, unde (în urma primei conferințe ONU privind mediul) șefii de stat
sau de guvern europeni au declarat că este nevoie de o politică comunitară de
mediu de însoțire a expansiunii economice și au solicitat un program de acțiune.
Actul Unic European din 1987 a introdus un nou titlu „Mediul”, care furniza
primul temei juridic pentru o politică de mediu comună care are drept obiective
conservarea calității mediului, protejarea sănătății umane și asigurarea unei
utilizări raționale a resurselor naturale. Revizuirile ulterioare ale tratatului au
consolidat angajamentul Europei față de protecția mediului și rolul Parlamentului
European în dezvoltarea acesteia. Prin intermediul Tratatului de la Maastricht
(1993), mediul a devenit un domeniu oficial de politică a UE, s-a introdus
procedura de codecizie, iar votul cu majoritate calificată în Consiliu a devenit
regulă generală. Tratatul de la Amsterdam (1999) a stabilit obligația de integrare a
protecției mediului în cadrul tuturor politicilor sectoriale ale UE, în vederea
promovării dezvoltării durabile. Prin intermediul Tratatului de la Lisabona (2009),
„combaterea schimbărilor climatice” și dezvoltarea durabilă în relațiile cu țările
terțe au devenit obiective specifice. O nouă personalitate juridică a permis UE să
încheie acorduri internaționale.

Integrarea europeana-Acquis-ul comunitar de mediu(ACQUIS Acquis comunitar =

ansamblu de măsuri convenite între Uniunea Europeană și fiecare țară candidată la aderare)
Tratatul de la Maastricht evidențiază protecția mediului ca o prioritate cheie pentru
Uniunea Europeană. Politica Uniunii Europene de protecție a mediului se
concentrează pe următoarele aspecte:
a) protecția și îmbunătățirea calității mediului;
b) utilizarea rațională și durabilă a resurselor naturale;
c) protecţia sănătății populației;
d) integrarea protecției mediului în politicile sectoriale cu impact asupra mediului:
agricultura, energia, industria, transporturile, protecția consumatorilor.
Reieșind din vectorul politic al Republicii Moldova orientat spre integrare
europeană, aceasta trebuie să includă printre prioritățile sale alinierea la
standardele Uniunii Europene de protecție a mediului.
Acest proces reprezintă una din provocările sectorului de mediu și include două
mari direcții de acțiune: armonizarea legislației naționale de mediu la Acquis-ul
comunitar din sector și reforma instituțională, care presupune dezvoltarea unui
mecanism instituțional capabil să aplice și să monitorizeze punerea în aplicare a
cadrului legislativ nou adoptat. La aceste provocări urmează să răspundă Strategia
Naţională de Mediu, care trebuie să constituie documentul cheie de planificare
strategică a acțiunilor ce vor fi întreprinse în următorii zece ani.

În prezent, Republica Moldova este în proces de negociere a proiectului Acordului

de Asociere. Capitolul „Mediu” din Acord prevede angajamente şi activităţi
concrete, care urmează să fie realizate în domeniul protecţiei mediului de către
Guvernul Republicii Moldova, şi anume:
a) elaborarea legislaţiei, normelor şi reglementărilor aliniate la standardele UE cu
consolidarea capacităţii instituţionale și înfiinţarea structurilor noi necesare;
b) elaborarea unei strategii naționale de mediu care să cuprindă reformele
instituționale planificate (cu termeni stabiliți) pentru asigurarea punerii în aplicare
și respectării legislației de mediu;
c) elaborarea strategiilor sectoriale în domeniul apei, aerului, managementului
deșeurilor, conservării biodiversității ș.a.
d) divizare strictă și clară a competențelor între organele de mediu la nivel
național, regional și local;
integrarea mediului în alte politici sectoriale, promovarea dezvoltării economice
verzi și a eco-inovațiilor.
Anexa la Capitolul „Mediu” din Acordul de Asociere, conţine 25 de Directive de
mediu a Uniunii Europene, conform cărora Republica Moldova trebuie să
transpună și să implementeze un set destul de larg de cerințe, care implică și
costuri semnificative.

Unele costuri aproximative au fost estimate În anul 2010 în cadrul proiectul UE

“Suport pentru implementarea acordurilor dintre Republica Moldova și Uniunea
Europeană” au fost estimate unele costuri estimative, care ulterior au fost
actualizate, și în prezent costurile totale pe sector pot fi apreciate, ca fiind de 23,8
mln. Euro.
Costurile incluse în acest total nu vor fi distribuite uniform în timp, deoarece
perioada de implementare variază de la directivă la directivă. Se estimează că 70%
din costul total este probabil să fie suportat în primii trei ani de punere în aplicare,
restul 30% fiind distribuit pe parcursul a încă șapte ani. Cu alte cuvinte, poate fi
anticipată o povară anuală la bugetul de stat în primii trei ani de aproximativ 5,55
mln. Euro. Aceste sume se referă la acele articole din Directive, care sunt necesare
pentru aproximare și implementare imediată.

Concluzii
Protecţia mediului reprezintă astăzi în Uniunea Europeană o politică orizontală, cu
rol de principiu în elaborarea şi aplicarea tuturor politicilor Comunităţii şi statelor
membre. Abordarea integrată ţine de evoluţiile la nivelul strategiilor generale de
integrare din ultimul deceniu al secolului trecut care s-au
adaptat treptat modelului dezvoltării durabile. Tratatul de la Maastricht ridică
protecţia mediului la „rangul” de politică comunitară, iar Tratatul de la Amsterdam
include principiul dezvoltării durabile ca unul dintre obiectivele comunitare şi
stabileşte aplicarea principiului integrării mediului în politicile sectoriale.