3.2.3.

Comparatoare de tensiuni cu histerezis

Se simulează şi analizează comportarea comparatoarelor de tensiuni cu histerezis, realizate cu
AO închise în buclă de reacţie pozitivă. Combinarea poziţiilor comutatoarelor K1, K2 şi K3, din
schema electronică compactă din fig. 3.2.61, permite studierea a două tipuri de comparatoare cu
histerezis – inversor şi neinversor, fiecare tip având două variante: cu nivelurile tensiunii de ieşire
nefixate şi fixate cu ajutorul unui limitator bilateral simetric de amplitudine. Aceste circuite în
variantele precizate vor fi denumite după cum urmează:
1. CH_I_O = comparator cu histerezis, de tip inversor,
2. CH_I_F = comparator cu histerezis, de tip inversor, cu niveluri fixate ale tensiunii de ieşire,
3. CH_N_O = comparator cu histerezis, de tip neinversor,
4. CH_N_F = comparator cu histerezis, de tip neinversor, cu niveluri fixate ale tensiunii de ieşire.
Fiecare circuit va fi testat cu semnale de intrare sinusoidal şi triunghiular, observând forma de
undă a tensiunii de ieşire pe osciloscop şi măsurând pragurile de comutare şi nivelurile tensiunii de
ieşire. Folosind submeniul de analiză în c.c. cu baleiajul domeniului de valori ale tensiunii continue
furnizate de o sursă conectată la intrare, va fi ridicată caracteristica statică de transfer a
comparatorului. Efectul valorii parametrului SR al AO asupra fronturilor impulsurilor de ieşire va fi
evidenţiat prin testarea aceleiaşi topologii de circuit, construit cu AO tip 741 (standard industrial,
SR=0,5V/s) şi cu un AO tip TL 083 (intrare pe JFET şi SR=12V/s).

Fig. 3.2.61

225
 3.2.3.a CH_I_O. De la generatorul de funcţii (XFG1), se aplică la intrarea comparatorului cu
histerezis, de tip inversor, un semnal sinusoidal cu amplitudinea de 5 V şi frecvenţa de 100 Hz. Se
simulează circuitul; formele de undă ale semnalelor de intrare şi de ieşire, vizualizate pe ecranul
osciloscopului (Y/T), sunt prezentate în fig. 3.2.62. Caracteristica de transfer, uo=f(ui), afişată pe
ecranul osciloscopului (B/A), este dată în fig. 3.2.63.

Fig. 3.2.62

Fig. 3.2.63

226
 Se testează comparatorul inversor cu semnal triunghiular, cu amplitudinea 5 V, frecvenţa 100
Hz şi factor de umplere 50%. Formele de undă ale celor două semnale (triunghiular-la intrare şi
dreptunghiular-la ieşire) sunt prezentate în fig. 3.2.64, iar caracteristica de transfer (B/A)-în fig. 3.2.65.

Fig. 3.2.64

Fig. 3.2.65

227
 Pentru obţinerea caracteristicii statice de transfer, prin intermediul submeniului DC Sweep
Analysis, se înlocuieşte generatorul de funcţii cu o sursă de tensiune continuă, V3, ca în fig. 3.2.66. Se
vor obţine, astfel, cele două ramuri ale caracteristicii statice de transfer:
- ramura corespunzătoare comutării ieşirii comparatorului de la nivelul înalt la cel scăzut, atunci când
tensiunea de intrare evoluează de la valori mici către valori mari;
- ramura corespunzătoare comutării ieşirii comparatorului de la nivelul scăzut la cel înalt, atunci când
tensiunea de intrare evoluează de la valori mari către valori mic.;
1. Se selectează Simulate/Analyses/DC Sweep Analysis şi, în fereastra de dialog, se alege
sursa vv3 ca element supus baleiajului şi se fixează parametrii analizei (vv3: -5 V; + 5V; 0.1 V). Se
alege variabila de ieşire, potenţialul nodului 13, se dă comanda de simulare şi se obţine caracteristica
statică de transfer din fig. 3.2.67, care prezintă procesul de comutare a ieşirii comparatorului de la
nivelul înalt, UOH, la nivelul scăzut, UOL, la creşterea tensiunii de intrare şi atingerea pragului UPH.

Fig. 3.2.66
2. Se selectează Simulate/Analyses/DC Sweep Analysis şi, în fereastra de dialog, se alege
sursa vv3 ca element supus baleiajului şi se fixează parametrii analizei (vv3: +5 V; -5 V; -0.1 V). Se
simulează circuitul şi se obţine caracteristica statică de transfer din fig. 3.2.68, care prezintă procesul
de comutare a ieşirii comparatorului de la nivelul scăzut, UOL, la nivelul înalt, UOH, la scăderea
tensiunii de intrare şi atingerea pragului UPL.

228
Fig. 3.2.67

Fig. 3.2.68

229
 Rezultatele simulării. Din formele de undă ale semnalelor de intrare şi de ieşire, ca şi din
caracteristica de transfer ridicată cu ajutorul osciloscopului sau prin folosirea submeniului de analiză
DC Sweep Analysis, nivelurile tensiunii de ieşire sunt UOH = 11,1 V, UOL = -11,1 V; pragurile de
comutare a ieşirii sunt UPH = 2,4 V, UPL= -2,4 V.
Rezultate teoretice. Nivelurile tensiunii de ieşire sunt:
UOH = V1-1V=12V-1V = 11 V; UOL=V2+1V = -12V+1V = -11 V.
Pragurile de comutare a ieşirii comparatorului sunt:
UPH = UOH = [R1/(R1+R2)]UOH = [10k/(10+36)k]11V= 2,39 V;
UPL= UOL = [R1/(R1+R2)]UOL= [10k/(10+36)k](-11V) = -2,39 V.
3.2.3.b. CH_I_F. Se conectează ieşirea comparatorului la ieşirea limitatorului bilateral
simetric, pentru fixarea nivelurilor tensiunii de ieşire a comparatorului cu histerezis, de tip inversor
(fig. 3.2.69). Se repetă simulările şi analiza de la punctul 3.2.3.a.

Fig. 3.2.69
Simularea comparatorului inversor cu semnal sinusoidal aplicat la intrare produce formele de
undă din fig. 3.2.70 (Y/T) şi caracteristica de transfer din fig. 3.2.71. Rezultatele obţinute prin
simularea circuitului cu semnal triunghiular la intrare sunt date în fig. 3.2.72 şi 3.2.73.

230
Fig. 3.2.70

Fig. 3.2.71

231
Fig. 3.2.72

Fig. 3.2.73

232
 Se înlocuieşte generatorul de funcţii cu o sursă de tensiune continuă, V3, ca în fig. 3.2.74,
pentru obţinerea celor două ramuri ale caracteristicii statice de transfer, prin intermediul submeniului
DC Sweep Analysis.

Fig. 3.2.74
1. Se selectează Simulate/Analyses/DC Sweep Analysis şi, în fereastra de dialog, se alege
sursa vv3 ca element cu domeniu baleiat şi se fixează parametrii analizei (vv3: -5 V; + 5V; 0.01 V). Se
alege variabila de ieşire, potenţialul nodului 19, se dă comanda de simulare şi se obţine caracteristica
statică de transfer din fig. 3.2.75, care prezintă procesul de comutare a ieşirii comparatorului de la
nivelul înalt, UOH, la nivelul scăzut, UOL, la creşterea tensiunii de intrare şi atingerea pragului UPH.
2. Se selectează Simulate/Analyses/DC Sweep Analysis şi, în fereastra de dialog, se alege
sursa vv3 ca element supus baleiajului şi se fixează parametrii analizei (vv3: +5 V; -5 V; - 0.01 V). Se
simulează circuitul şi se obţine caracteristica statică de transfer din fig. 3.2.76, care prezintă procesul
de comutare a ieşirii comparatorului de la nivelul scăzut, UOL, la nivelul înalt, UOH, la scăderea
tensiunii de intrare şi atingerea pragului UPL.

233
Fig. 3.2.75

Fig. 3.2.76

234
 Rezultatele simulării. Din formele de undă ale semnalelor de intrare şi de ieşire, ca şi din
caracteristica de transfer ridicată cu ajutorul osciloscopului sau prin folosirea submeniului de analiză
DC Sweep Analysis, nivelurile tensiunii de ieşire sunt UOH = 8,7 V, UOL = -8,7 V; pragurile de
comutare a ieşirii sunt UPH =1,9 V, UPL = -1,9 V.
Rezultate teoretice. Nivelurile tensiunii de ieşire sunt:
UOH = UZT+UD = 8,2V+0,65V = 8,85 V; UOL = - (UZT+UD) = - (8,2V+0,65V) = - 8,85 V.
Pragurile de comutare a ieşirii comparatorului sunt:
UPH = UOH = [R1/(R1+R2)]UOH = [10k/(10+36)k]8,85V = 1,92 V;
UPL= UOL = [R1/(R1+R2)]UOL= [10k/(10+36)k](-8,85V) = -1,92 V.
3.2.3.c. CH_N_O. Se simulează comparatorul neinversor cu histerezis, cu schema electronică
din fig. 3.2.77.

Fig. 3.2.77

De la generatorul de funcţii, se aplică o tensiune sinusoidală cu amplitudinea 5 V şi frecvenţa

100 Hz şi se simulează circuitul. Formele de undă ale tensiunilor de intrare şi de ieşire, şi, respectiv,
caracteristica de transfer a comparatorului, sunt date în fig. 3.2.78 şi, respectiv, 3.2.79.

235
Fig. 3.2.78

Fig. 3.2.79

236
 Testarea comparatorului cu semnal triunghiular, cu amplitudinea 5 V şi frecvenţa 100 Hz, factor
de umplere 50%, produce rezultatele din fig. 3.2.80 şi 3.2.81. Caracteristica de transfer din fig. 3.2.81
poate fi vizualizată şi în submeniul Show Graphs din meniul View (fig. 3.2.82).

Fig. 3.2.80

Fig. 3.2.81

237
 Fig. 3.2.82
Cele două ramuri ale caracteristicii statice de transfer, vizualizate cu ajutorul osciloscopului
(fig. 3.2.79, 3.2.80 şi 3.2.82), pot fi obţinute şi prin folosirea analizei DC Sweep Analysis, după
înlocuirea generatorului de funcţii cu o sursă de tensiune continuă.
Rezultatele simulării. Din formele de undă ale semnalelor de intrare şi de ieşire, ca şi din
caracteristica de transfer ridicată cu ajutorul osciloscopului sau prin folosirea submeniului de analiză
DC Sweep Analysis, nivelurile tensiunii de ieşire sunt UOH = 11,1 V, UOL = -11,1 V; pragurile de
comutare a ieşirii sunt UPH = 3,1 V, UPL= -3,1 V.
Rezultate teoretice. Nivelurile tensiunii de ieşire sunt:
UOH = V1-1V = 12V-1V = 11 V; UOL=V2+1V = -12V+1V = -11 V.
Pragurile de comutare a ieşirii comparatorului sunt:
UPH = UOH = (R1/R2) UOH = (10k/36k)11V = 3,08 V;
UPL= UOL = (R1/R2) UOL= (10k/36k) (-11V) = -3,08 V.
3.2.3.d. CH_N_F. Pentru comparatorul neinversor cu nivelurile tensiunii de ieşire fixate de
limitatorul de amplitudine (fig. 3.2.83), se aplică procedura de testare folosită la punctul 3.2.3.b.
Formele de undă ale semnalelor de intrare (sinusoidal, amplitudine 5 V, frecvenţă 100 Hz) şi de ieşire
sunt arătate în fig. 3.2.84. Din aceeaşi simulare, pe osciloscop (B/A) sau cu submeniul Show Graphs,
se obţine caracteristica de transfer a comparatorului neinversor cu histerezis şi niveluri fixate ale
tensiunii de ieşire.

238
Fig. 3.2.83

Fig. 3.2.84

239
Testarea cu semnal triunghiular, cu aceiaşi parametri ca şi tensiunea sinusoidală şi factor de umplere
50%, produce formele de undă din fig. 3.2.85 şi caracteristica de transfer din fig. 3.2.86.

Fig. 3.2.85

Fig. 3.2.86

240
 Rezultatele simulării. Din formele de undă ale semnalelor de intrare şi de ieşire, ca şi din
caracteristica de transfer ridicată cu ajutorul osciloscopului, nivelurile tensiunii de ieşire sunt U OH =
8,7 V, UOL= -8,7 V; pragurile de comutare a ieşirii sunt UPH = 2,4 V, UPL= -2,4 V.
Rezultate teoretice. Nivelurile tensiunii de ieşire sunt:
UOH = UZT+UD = 8,2V+0,65V = 8,85 V; UOL= -(UZT+UD) = -(8,2V+0,65V) = -8,85 V.
Pragurile de comutare a ieşirii comparatorului sunt:
UPH = UOH = (R1/R2) UOH = (10k/36k)8,7V = 2,4 V;
UPL= UOL = (R1/R2) UOL= (10k/36k) (-8,7V) = -2,4 V.
3.2.3.e. CH_I_O_TL083. În schema din fig. 3.2.61, se înlocuieşte AO 741 cu AO TL083 şi se
repetă procedura expusă la punctul 3.2.3.a. Testarea prin simulare a comparatorului inversor cu
histerezis cu semnal sinusoidal (amplitudine 5 V şi frecvenţă 100 Hz) produce formele de undă ale
semnalelor de intrare şi de ieşire, vizualizate pe ecranul osciloscopului, din fig. 3.2.87 şi caracteristica
de transfer, uo=f(ui), din fig. 3.2.88.

Fig. 3.2.87
Rezultatele simulării. Din formele de undă ale semnalelor de intrare şi de ieşire, ca şi din
caracteristica de transfer ridicată cu ajutorul osciloscopului, nivelurile tensiunii de ieşire sunt
UOH=10,5 V, UOL=10,5 V; pragurile de comutare a ieşirii sunt UPH=2,3 V şi UPL=2,3 V. Se verifică
relaţiile:UPH=UOH=[R1/(R1+R2)]UOH=(10k/46k)10,5V=2,28V;
UPL=UOL=[R1/(R1+R2)]UOL=2,28V.
Se compară rezultatele obţinute la acest punct cu acelea prezentate la punctul 3.2.3.a.

241
 Fig. 3.2.88

3.2.3.f. CH_I_F_TL083. Se conectează ieşirea comparatorului la ieşirea limitatorului bilateral

simetric, pentru fixarea nivelurilor tensiunii de ieşire a comparatorului cu histerezis, de tip inversor. Se
repetă simulările şi analiza de la punctul 3.2.3.b şi se compară rezultatele.

3.2.3.g. CH_N_O_TL083. Se simulează comparatorul neinversor cu histerezis, cu AO TL083,

urmând procedura expusă la punctul 3.2.3.c. Se compară rezultatele obţinute la acest punct cu acelea
prezentate la punctul 3.2.3.c, pentru comparatorul cu histerezis, de tip neinversor, construit cu AO
741.

3.2.3.h. CH_N_F_TL083. Se simulează comparatorul neinversor cu histerezis, cu AO TL083,

urmând procedura expusă la punctul 3.2.3.d. Se compară rezultatele obţinute la acest punct cu acelea
prezentate la punctul 3.2.3.a, pentru comparatorul cu histerezis, de tip neinversor, cu nivelurile
tensiunii de ieşire fixate, construit cu AO 741.

242
 3.2.4. Redresor bialternanţă de precizie
Schema redresorului bialternanţă de precizie construită dintr-un redresor monoalternanţă şi un
sumator inversor de tensiuni, cu două intrări, este dată în fig.3.2.89. Comutatorul permite conectarea
capacitorului C1, introdus pentru filtrarea ondulaţiilor. Cele trei scheme ce vor fi studiate sunt
denumite:
1. RMP = redresor monoalternanţă de precizie,
2. RBP = redresor bialternanţă fără filtru,
3. RBP_F = redresor bialternanţă cu filtru capacitiv.

Fig. 3.2.89

3.2.4.a. RMP. Se studiază redresorul monoalternanţă de precizie, urmărind observarea

comportării circuitului asemănătoare unei diode ‘’fără prag’’. Mai întâi, se ridică caracteristica statică
a unei diode 1N 4148. Pentru aceasta, se construieşte circuitul din fig. 3.2.90 şi, apoi, se face o analiză
în c.c. cu baleiajul tensiunii continue a sursei V1 (parametrii analizei: vv1: -2; 2; 0.05; variabila de
ieşire – potenţialul nodului 3). Caracteristica statică din fig. 3.2.91 indică o tensiune de prag de circa
0,6 V.

243
 Fig. 3.2.90

Fig. 3.2.91
Se aplică o tensiune sinusoidală cu amplitudinea 1 V şi frecvenţa kHz, la intrarea circuitului
din fig. 3.2.89, şi se vizualizează tensiunea de intrare şi tensiunea de ieşire a redresorului
monoalternanţă (fig. 3.2.92) şi caracteristica de transfer a circuitului (fig. 3.2.93 şi 3.2.94). De
asemenea, se măsoară componenta continuă din tensiunea redresată monoalternanţă şi valoarea
efectivă a componentei ondulatorii, cu voltmetrul XMM1.

244
 Fig. 3.2.92

Fig. 3.2.93
Caracteristica de transfer a redresorului monoalternanţă aproximează caracteristica statică a
unei diode ideale (fără prag), panta semidreptei fiind fixată de amplificarea montajului inversor (m = -
R3/R2 = -1). Absenţa pragului la conducţie este vizibilă şi pe caracteristica statică obţinută cu analiza
DC Sweep, din fig. 3.2.94. Pentru obţinerea acestei caracteristici, s-a înlocuit sursa de tensiune

245
sinusoidală V5 cu o baterie şi s-au fixat parametrii analizei, vv5: -2; 2; 0.002, şi variabila de ieşire –
potenţialul nodului 10.

Fig. 3.2.94
Se conectează sursa de tensiune sinusoidală la intrarea circuitului şi se aplică o tensiune cu
amplitudinea 0,5 V (frecvenţa 100 Hz), urmărind forma de undă a semnalului de la ieşirea redresorului
monoalternanţă şi măsurând componentele continuă şi ondulatorie ale tensiunii redresate
monoalternanţă, cu multimetrul XMM1. Caracteristica de transfer în c.c. a redresorului
monoalternanţă este dată în fig. 3.2.95.
d. Se scade amplitudinea tensiunii sinusoidale de intrare (0,1 V, 0,05 V, 0,025 V), (frecvenţa
100 Hz şi, apoi, 10 kHz), urmărind forma de undă a semnalului de la ieşirea redresorului
monoalternanţă şi caracteristica de transfer (pe osciloscop). Se determină Uim,min ca amplitudinea
tensiunii alternative de intrare pentru care caracteristica statică nu s-a deplasat nici pe orizontală, nici
pe verticală, ca efect al tensiunii de offset de la ieşirea AO şi al neliniarităţilor diodelor. Se revine la
Uim = 0,5 V şi se modifică frecvenţa la 1 kHz, apoi, la 10 kHz, observând forma de undă a semnalului
de ieşire.

246
 Fig. 3.2.95
Se modifică R2 de la 10 k, la 2 k, şi se testează redresorul monoalternanţă pentru Uim,min.
Crescând modulul amplificării montajului inversor (de la 1, la 5), Uim,min ar trebui să scadă de circa 5
ori, în comparaţie cu Uim,min de la amplificare unitară.
Rezultatele simulării. Pentru Uim=1 V şi f=1 kHz, din formele de undă şi indicaţiile
voltmetrului (XMM1), se obţin următoarele rezultate: Uom=1 V, UO= 311,61 mV şi valoarea efectivă
a componentei ondulatorii, Uoef=384,501 mV. Se calculează factorul de ondulaţie, r=Uoef/UO=1,23.
Rezultate teoretice. Amplificarea amplificatorului inversor fiind egală cu 1, rezultă: uo= ui;
Uom=Uim=1 V; UO=Uom/=318,47 mV; UOef=Uom/2=0,5 V; r=[(UOef/UO)2-1]1/2=[(0,5V/0,318V)2-1]1/2
=1,21.

3.2.4.b. RBP. Se conectează canalul B al osciloscopului la ieşirea redresorului bialternanţă

fără filtru (comutatorul J1 deschis) şi se vizualizează tensiunea de intrare (Uim=1 V, f=1 kHz) şi
tensiunea redresată bialternanţă (fig. 3.2.96). Se observă caracteristica de transfer a circuitului (fig.
3.2.97) şi se măsoară componentele tensiunii redresate bialternanţă (UO şi Uoef) cu voltmetrul
XMM2.

247
 Fig. 3.2.96

Fig. 3.2.97
Componenta ondulatorie din tensiunea redresată bialternanţă are amplitudinea vârf la vârf de 1
V (fig. 3.2.98).

248
 Fig. 3.2.98
Rezultatele simulării. Pentru Uim=1 V şi f=1 kHz, din formele de undă şi din indicaţiile
voltmetrului (XMM2), se obţin următoarele date: Uom=1 V, UO=637,14 mV şi valoarea efectivă a
componentei ondulatorii, Uoef=308,837 mV. Se calculează factorul de ondulaţie, r=Uoef/UO=
308,837mV/637,14mV=0,4847. Caracteristica de transfer arată că circuitul realizează funcţia modul:
uo=Kui, cu K = 1.
Rezultate teoretice. Raportul de transfer ieşire – intrare al întregului circuit fiind unitar,
rezultă Uom=Uim=1 V; UO=2Uom/=637 mV; UOef=Uom/1,41=700 mV; r=[(UOef/UO)2-1]1/2=0,45.
3.2.4.c. RBP_F. Conectarea capacitorului C1 pe calea de reacţie negativă a amplificatorului
operaţional U2 transformă sumatorul într-un circuit sumator - integrator ce acţionează ca un filtru trece
- jos, cu frecvenţa de tăiere ft=1/2R7C1=48 Hz, fixată de constanta de timp  = R7C1.
Efectul de netezire a ondulaţiilor tensiunii redresate este evidenţiat de formele de undă şi de
parametrii acestora din fig. 3.2.99 şi 3.2.100, de valoarea medie a tensiunii de ieşire şi de valoarea
efectivă a tensiunii de ondulaţie (XMM2).
Rezultatele simulării. Pentru Uim=1 V şi f=1 kHz, din formele de undă şi indicaţiile
voltmetrului XMM2, se obţine: Uomax=647 mV, Uomin=627 mV (Uov-v=20 mV); UO=637,147 mV şi
Uoef=7,286 mV. Se calculează factorul de ondulaţie, r=Uoef/UO=0,011.
Rezultate teoretice. Raportul de transfer ieşire – intrare al întregului circuit fiind unitar,
rezultă uo=ui; Uom=Uim=1 V. Conform dezvoltării în serie Fourier, valoarea medie a tensiunii redresate
este UO=(2/)Uom=637,147 mV, iar componenta ondulatorie cu frecvenţa 2 kHz are amplitudinea

249
Uo2m=4Uom/3=420 mV şi valoarea efectivă Uo2ef=Uo2m/1,41=297 mV. Modulul funcţiei de transfer în
frecvenţă a sumatorului-integrator, la f=2 kHz, este H(2kHz)=1/[1+(22103101030,3310-
) ] =0,024. La ieşirea sumatorului-integrator, componenta ondulatorie de 2 kHz va avea
6 2 1/2

amplitudinea Uom=Uo2mH(2kHz)=10 mV şi valoarea efectivă Uoef=7,12 mV. Rezultă un factor de

ondulaţie, r=Uoef/UO=0,011.

Fig.3.2.99

Fig. 3.2.100

250