Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati, Facultatea de Educatie Fizica si

Sport

- Referat BGK -
Conceptul Bobath

Student: Stefan Alexandru-Bogdan

Grupa: Kinetoterapie-K2
Anul: II
Cuvinte cheie: Bobath, Reeducare neuromotorie, Paralizie, Spasticitatea

Rezumat: In acest referat voi prezenta Conceptul Bobath, factorii ce contribuie la

complexitatea aspectelor observate de specialisti, cateva lucruri despre paraliziile
spastice cerebrale dar si cateva indicatii terapeutice.

Metoda Bobath este o metoda de reeducare neuromotorie. Fundamentarea

teoretica a acestei medote a fost realizata de catre sotii Bobath ,Karel BOBATH,
un reputat specialist în neuropsihiatria infantile si Bertha BOBATH, sotia acestuia,
fizioterapeuta si profesoara de gimnastica medicala in Germania si a fost
publicata in 1950-1953 intr-o serie de articole.

Această teorie vine după mulţi ani de observaţii atente şi o experienţă bogată
(peste 160 bolnavi cu paralizie spastică de origine cerebrală aflaţi în tratament
prelungit).

Bertha Bobath recunoaşte că a fost influenţată de mulţi alţi autori, preluând de la

aceştia:

- stimularea proprioceptivă - Kabat

- stimularea tactilă - Margaret Rood

- pregătirea pentru activităţi funcţionale - Peto

„POSTURILE REFLEX INHIBITOARE" au fost primele descoperite, în anul 1943.

Tratamentul era însă prea static.

Aceasta a condus la includerea „DEZVOLTĂRII MIŞCĂRILOR ÎN TRATAMENT”,

posturile reflex inhibitoare devenind poziţii de plecare pentru mişcări specifice.

Pentru a se putea mişca împotriva gravitaţiei, pacienţilor trebuia să li se

„DEZVOLTE REACŢIILE DE REDRESARE ŞI ECHILIBRARE”.
Nici acest lucru nu i-a mulţumit pe autori. Învăţaseră de la Peto că „exerciţiile” nu
trebuie îndepărtate de necesitatea funcţională. Au început deci, să le dea
pacienţilor posibilitatea de a-şi „DEZVOLTA CONTROLUL ASUPRA MIŞCĂRII ŞI
ECHILIBRULUI” luând mâinile de pe ei gradat.

Acesta a fost ultimul pas în pregătirea pacienţilor pentru „ACTIVITĂŢILE

FUNCŢIONALE”.

Acestea sunt pe scurt etapele formării acestei prestigioase metode. Autorii au

declarat că ei de fapt nu au urmărit să conceapă o metodă, ci „UN CONCEPT DE
VIAŢĂ”. Ei ajutau pacienţii nu cu exerciţii ci oferindu-le o viaţă mai bună.

Factorii ce contribuie la complexitatea aspectelor observate

Analizând cauzele infirmităţii motorii cerebrale a acestor pacienţi, autorii au ajuns
la concluzia – general admisă azi – că următorii factori contribuie la complexitatea
aspectelor observate:

1. Tulburările senzoriale de grade diferite

2. Spasticitatea

3. Dezordinea mecanismului postural reflex

4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă

1. Tulburările senzoriale sunt în majoritatea cazurilor rezultatul tonusului crescut

în muşchi.

Tonusul crescut şi mişcările necoordonate pe care le produce determină în

proprioceptori imagini senzoriale monstruoase, care măresc la rândul lor
dezordinea motorie.

Tulburările senzoriale pot fi:

- tulburări ale discriminării tactile

- tulburări ale aprecierii poziţiei

- tulburări ale aprecierii mişcării

- astereognozie

- tulburări ale percepţiei spaţiale şi corporale

Având simţul postural lezat, fără orientare în spaţiu aceşti pacienţi nu mai sunt
capabili să dirijeze corect o mişcare.

Pentru copilul spastic, aceste tulburări sunt şi mai grave, pentru că acesta nu a
avut niciodată o percepţie corectă, deci nu are o imagine corectă kinestezică.

2. Spasticitatea - este rezultatul eliberării activităţii tonice reflexe. Cauza

tulburărilor motorii este în mare măsură datorată eliberării căilor primitive reflexe
de postură şi mişcare de sub inhibiţia cortexului (lezarea tractului cortico-spinal
piramidal şi a tractului reticulo-spinal). Inhibiţia centrală nu este un fenomen
dezvoltat în întregime la naştere; ea se instalează, pentru multe acte motorii,
odată cu evoluţia individului.

3. Dezordinea mecanismului postural reflex- împiedică achiziţionarea mişcărilor

active, care stau la baza automatismului. Acest automatism se câştigă în primii 5
ani de viaţă şi coordonarea normală a acestor mişcări fundamentale este esenţială
pentru învăţarea corectă a activităţilor funcţionale.

Din punct de vedere terapeutic, autorii subliniază trei grupuri de reacţii posturale
automate:

- reacţii de ridicare

- reacţii de echilibru

- reacţii adaptative ale tonusului muscular , ca o protecţie împotriva forţelor

gravitaţiei.

4. Lipsa modalităţilor de mişcare selectivă este prezentă în toate cazurile, cu

excepţia celor foarte uşoare.
Este foarte important de retinut ca nu putem trata fiecare pacient la fel, sau nu se
poate prescrie acelasi acelasi set de exercitii. Fiecare pacient are nevoi diferite si
necesita un program personalizat de terapie.

Autorii isi bazeaza tratamentul pedoua principii:

Inhibarea sau suprimarea activitatii tonice reflexe , cu rezultatul reducerii si

reglariitonusului muscular.

Facilitarea integrarii reactiilor superioare de ridicare si echilibru in secventa lor de

dezvoltare adecvata urmata de un progres in activitatile elementare.

Tratamentul paraliziilor spastice cerebrale

Autorii subliniază că scopul tratamentului nu trebuie să fie tonifierea musculaturii
paralizate deoarece acest efort nu face decât să crească tonusul muscular,
spasticitatea.

Tratamentul nu se bazează, deci, pe un „antrenament muscular” şi pe reeducarea

„modalităţilor de mişcare”.

În timpul tratamentului, care e bine să înceapă cât mai curând, înainte să se

dezvolte posturi vicioase şi scheme de mişcare anormale, pacientul trebuie să
primească cât mai multe senzaţii posibile asupra TONUSULUI, POSTURII şi
MIŞCĂRII.
INHIBAREA ACTIVITĂŢII TONICE REFLEXE se face prin găsirea pentru pacient a
unor poziţii reflex – inhibitoare.

Poziţiile reflex - inhibitoare sunt total sau parţial opuse posturii iniţiale anormale
a pacientului. La copilul mai mare, aceste poziţii pot fi menţinute activ, pentru un
anumit timp, sub controlul kinetoterapeutului. Adultul poate fi menţinut timp
îndelungat într-o astfel de poziţie reflex inhibitoare sau poate să înveţe să o
adopte singur.

Ele depind de reflexele tonice ale gâtului şi de reflexele labirintice, deci poziţia
capului şi a corpului în întregime este foarte importantă.

Kinetoterapeutul poziţionează, deci, mai întâi capul şi gâtul apoi trunchiul, umerii
şi şoldurile, pentru a obţine o redistribuire a tonusului mai apropiată de normal în
segmentele distale (mână, picior).

Posturile reflex – inhibitoare pleacă de la marile articulaţii, care sunt folosite ca

„PUNCTE CHEIE”. În acest fel, spasticitatea scade atât de mult pe parcursul
tratamentului, încât, într-o etapă avansată a recuperării, este suficient să
poziţionăm numai „punctul - cheie” şi membrul respectiv se va putea mişca.

Dar singura garanţie a unei reduceri permanente a tonusului muscular,după

parerea autorilor, constă în REACTIVITAREA REACTIILOR POSTURALE (mişcări de
răspuns spontan din partea pacientului obţinute într-o postură reflex inhibitoare).

Tehnica de obţinere a mişcărilor de răspuns spontan este bazată pe existenţa

reflexelor posturale integrate la un nivel superior (ex: în cadrul reflexului Landau,
care persistă mai multă vreme la copiii spastici, se poate provoca extensia capului
şi membrelor, în cadrul reflexului de „pregătire pentru săritură”, după ce acesta
apare, se poate provoca extensia membrelor superioare).

Un alt principiu elementar al metodei este acela de a urmări îndeaproape

TRECEREA PRIN DIVERSELE STADII DE DEZVOLTARE, de la rostogolire, târâre,
ridicare în şezând, mers „în patru labe”, mers pe genunchi, până la ortostatism şi
mers independent.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Metoda BOBATH este o metodă preţioasă fiind folosită în recuperarea
persoanelor suferinde de leziuni ale sistemului nervos central:

- infirmitate motorie cerebrală;

- hemiplegie/hemipareză;

- boala Parkinson;

- scleroza în plăci;

- leziune incompletă a măduvei spinării;

- traumatism cranio-cerebral.

„Simţim tonusul şi schimbările de tonus când mişcăm copilul.......Testăm recţiile

posturale.........Ştim apoi ce să inhibăm, ce să facilităm, ce să încurajăm, ce să
interzicem”

Bertha şi Karel BOBATH

Bibliografie
Arsene C., Tratat de neurologie, Ed. Medicala, vol. I-II, Bucuresti

Cordun, M., Kinetologie Medicala, Ed. Alma, Bucuresti

Margarit, M., Margarit, F., Principii kinetoterapeutice in bolile

neurologice,Ed. Universitatii din Oradea

https://en.wikipedia.org/wiki/Bobath_concept