Moatrtea Subita Card

Protocol clinic naţional „Moartea subită cardiacă” (adulţi), Chişinău, 2008
MINISTERUL МИНИСТЕРСТВО
SĂNĂTĂŢII ЗДРАВООХРАНЕНИЯ
AL REPUBLICII MOLDOVA РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА
MOARTEA SUBITĂ CARDIACĂ
Protocol clinic naţional
Chişinău
2008
1
CUPRINS
AABREVIERILE FOLOSITE ÎN DOCUMENT 3

PREFAŢĂ 3
A. PARTEA INTRODUCTIVĂ 3
A.1. Diagnosticul 3
A.2. Codul bolii (CIM 10) 4
A.3. Gradul urgenţelor medico-chirurgicale: urgenţă majoră 4
A.4. Utilizatorii 4
A.5. Obiectivele protocolului 4
A.6. Data de elaborarea protocolului 4
A.7. Data următoarei revizuiri 4
A.8. Lista şi informaţiile de contact ale autorilor şi ale persoanelor ce au participat la elaborarea
protocolului 4
A.9. Definiţiile folosite în document 7
A.10. Informaţia epidemiologică 6
B. PARTEA GENERALĂ 7
B.1. Instituţii de Asistenţă medicală primară (medici de familie) 7
B.2. Echipele AMU de profil general903 (112) şi de felceri/asistenţi medicali 903 (112) 8
B.3. Echipele AMU de profil specializat (reanimare, cardiologie) 903(112) 9
B.4. Departamentul de medicină de urgenţă şi secţiile profil general (raionale, municipale) 11
B.5. Secţiile ATI şi de terapie intensivă pe lîngă: Departamentul de medicină urgentă şi
secţiile de Cardiologie şi Neurologie 12
C. 1. ALGORITMELE DE CONDUITĂ 14
C.1.1. RCR şi C: Lanţul supravieţuirii 14
C.1.2. Algoritmul Suportul Vital Bazal la adulţi 14
C.1.3. Algoritmul de utilizare a defibrilatorului automat extern (DEA) 15
C.1.4. Algoritmul de resuscitare în stopul cardiac în condiţii de spital 16
C.1.5. Algoritmul Suportul Vital Avansat Cardiac în stopul cardiac 17
C. 2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI A PROCEDURILOR 18

C.2.1. Tipurile de stop cardiac 18
C.2.2. Managementul pacientului în moarte subită cardiacă 18
C.2.2.1. Resuscitarea cardiorespiratorie şi cerebrală 18
C.2.2.1.1. Protocol de RCR şi C: Suportul vital bazal 19
C.2.2.1.2. Protocol de RCR şi C: Suportul vital avansat cardiac 21
C.2.2.1.3. Criteriile de restabilire a indicilor vitali 25
C.2.2.1.4. Transportarea şi spitalizarea pacientului resuscitat 25
C.2.3 Managementul pacientului cu sindrom postresuscitar 26
C.2.3.1. Examinarea paraclinică 26
C.2.3.2. Managementul sindromului postresuscitar 26
D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALELE NECESARE PENTRU RESPEVTAREA

PREVEDERILOR PROTOCOLULUI 29
D.1. Instituţii de Asistenţă medicală primară, Departamentul de medicină de urgenţă şi secţiile
profil general (raionale, municipale) 29
D.2. Echipele AMU de profil general 903 (112) şi de felceri/asistenţi medicali 903 (112) 29
D.3. Echipele AMU profil specializat (reanimare, cardiologie) 903(112) 30
2
D.4. Secţiile ATI şi de terapie intensivă pe lîngă: Departamentul de medicină urgentă şi de

secţiile de Cardiologie şi Neurologie 31
E. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLIMENTĂRII PROTOCOLULUI 32
ANEXE 36
Anexa 1. Instruirea populaţiei în acordarea primului ajutor în caz de de stop cardiac 35
Anexa 2. Instruirea cadrelor medico-sanitare în SVB şi SVAC 37
BIBLIOGRAFIE 38
3
ABREVIERILE FOLOSITE ÎN DOCUMENT
ABCDE tabel mnemotehnic pentru examinarea medicală primară

AMU asistenţă medicală de urgenţă
ATI anestezie şi terapie intensivă
AVC accident vascular cerebral
CER Consiliul European de Resuscitare
CID coagularea intravasculară diseminată
CUIR Comitetul Unit International pentru Resuscitare
DEA defibliator extern automat
DEM disociaţia electromecanică
DMU departament de medicină de urgenţă
ECG electrocardiogramă
FiV fibrilaţie ventriculară
FR frecvenţă respiratorie
IOT intubaţie orotraheală
MSC moarte subită cardiacă
Ps puls
RCR resuscitare cardiorespiratorie
RCR şi C resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală
RSI răspuns sistemic inflamator
ŞEE Şocul electric extern
SVA Suportul vital avansat
SVAC Suportul vital avansat cardiac
SVB Suportul vital bazal
TA tensiune arterială
TAs tensiune arterială sistolică
TAm tensiune arterială medie
TEPA tromboembolismul pulmonar acut
TV tahicardie ventriculară
PREFAŢĂ
Acest protocol a fost elaborat de grupul de lucru al Ministerului Sănătăţii din
Republica Moldova (MS RM), constituit din colaboratorii catedrei Urgenţe Medicale a USMF
„Nicolae Testemiţanu” şi ai Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă, în
colaborare cu Programul Preliminar de Ţară al „Fondului Provocările Mileniului” pentru Buna
Guvernare, finanţat de Guvernul SUA prin Corporaţia Millenium Challenge Corporation şi
administrat de Agenţia Statelor Unite ale Americii pentru Dezvoltare Internaţională.
Protocolul naţional este elaborat în conformitate cu ghidurile internaţionale actuale privind RCR
şi C (CER, CUIR, 2005), sunt valabile pentru perioada 2006-2010 şi poate servi drept bază
pentru elaborarea protocoalelor instituţionale, reieşind din posibilităţile reale ale fiecărei instituţii
în anul curent.
A. PARTEA INTRODUCTIVĂ
A.1. Diagnosticul
Moartea subită cardiacă (adulţi)
Exemple de diagnostice preventive:
 Sindrom coronarian acut. Moarte subită cardiacă. Fibrilaţie ventriculară (data).
 Sindrom coronarian acut cu elevaţia segmentului ST. Moarte subită cardiacă. Asistolie
(data).
4
Exemple de diagnostice definitive:

 Cardiopatie ischemică. Infarct miocardic acut anterior extins al ventriculului stîng. Moarte
subită cardiacă. Fibrilaţie ventriculară (data)
 Cardiomiopatie dilatativă. Fibrilaţie atrială permanentă. Tromboembolismul pulmonar
acut. Moarte subită cardiacă. Disociaţie electromecanică (data).
A.2. Codul bolii (CIM 10): I46.0; I46.1; I46.9
A.3. Gradul urgenţelor medico-chirurgicale: urgenţă majoră
A.4. Utilizatorii:
 oficiile medicilor de familie;
 centrele de sănătate;
 centrele medicilor de familie;
 echipele AMU de felceri/asistenţi medicali 903 (112);
 echipele AMU profil general şi specializat 903 (112);
 departamentele medicină de urgenţă;
 secţiile spitalelor raionale, municipale, republicane şi clinicile universitare şi de cercetări
ştiinţifice
A.5. Obiectivile protocolului:

1. Sporirea numărului de medici de familie care au fost instruiţi şi care aplică în practică
protocoalele de RCR şi C.
2. Sporirea numărului de instituţii medicale care dispun de defibrilatoare electrice automate.
3. Sporirea utilizării defibrilării electrice automate externe de către medicii de familie.
4. Sporirea numărului de instituţii medicale primare care dispun de truse completate pentru
acordarea ajutorului, în caz de moarte subită cardiacă.
5. Sporirea numărului de echipe AMU care dispun de truse completate şi de aparataj pentru
acordarea primului ajutor, în caz de moarte subită cardiacă.
6. Sporirea numărului de personal medico-sanitar de AMU instruiţi în acordarea primului ajutor,
în caz de moarte subită cardiacă.
7. Sporirea numărului de DMU şi de secţii din cadrul spitalelor care dispun de truse completate
şi de aparataj (de diagnostic şi de tratament) pentru acordarea asistenţei medicale specializate,
în caz de moarte subită cardiacă, conform standardului.
8. Sporirea numărului de personal medical (medici, felceri, asistenţi medicali) din DMU şi din
secţiile din cadrul spitalelor, instruiţi în acordarea asistenţei medicale specializate în caz de
moarte subită cardiacă.
9. Sporirea utilizării defibrilării electrice semiautomate externe de către medicii din DMU şi din
secţiile de Anestezie şi terapie intensivă din spitale;
10. Sporirea numărului de RCR şi C cu succes efectuate pacienţilor cu moarte subită.
A.6. Data de elaborare a protocolului: 2008
A.7. Data următoarei revizuiri: 2010
A.8. Lista şi informaţiile de contact ale autorilor şi ale persoanelor ce au participat la

elaborarea protocolului
Numele Funcţia
Dr. Gheorghe Ciobanu, doctor director CNŞPMU, şef catedră Urgenţe Medicale,
habilitat în medicină, profesor USMF „Nicolae Testemiţanu”, specialist principal în
5
universitar medicina de urgenţă al Ministerului Sănătăţii

Dr. Lev Crivceanschii, doctor în Catedra Urgenţe Medicale, USMF „Nicolae
medicină, conferenţiar universitar Testemiţanu”
Dr. Ala Rabovila medic cardiolog, secţie Terapie CNŞPMU, asistent
universitar, catedră Urgenţe Medicale, USMF „Nicolae
Testemiţanu”
Dr. Grigore Bivol, doctor în şef catedră Medicină de Familie, USMF „Nicolae
medicină, profesor universitar Testemiţanu”, preşedintele Asociaţiei medicilor de
familie
Dr. Petru Crudu vicedirector, Centrul Naţional Management în Sănătate
Dr. Elena Maximenco, MPH expert local în sănătate publică, Programul Preliminar
de Ţară al „Fondului Provocările Mileniului” pentru
Buna Guvernare
Natalia Gherman pacient
Protocolul a fost discutat, aprobat şi contrasemnat de:

Denumirea Nume şi semnătura
Catedra Urgenţe Medicale, USMF
„Nicolae Testemiţanu”
Asociaţia Obştească Societatea
Ştiinţifico-Practică de Medicină
Urgentă şi Catastrofe din RM
Asociaţia Medicilor de Familie
Comisia ştiinţifico-metodică de
profil Patologia cardiovasculară şi
reumatologie
Agenţia Medicamentului
Consiliului de Experţi al MS RM
Consiliul Naţional de Evaluare şi
Acreditare în Sănătate
Compania Naţională de Asigurări
în Medicină
A.9. Definiţiile folosite în document

Moartea subită cardiacă: moarte naturală, de cauză cardiacă, anunţată de pierderea bruscă a
conştienţei timp de o oră de la debutul simptomelor acute; pot exista antecedente de boală
cardiovasculară, dar momentul şi modul decesului sunt inopinate. Conceptele-cheie din definiţia
morţii subite sunt: natura nontraumatică şi modul inopinat şi instantaneu de instalare, maladiile
cardiace preexistente pot fi cunoscute [5, 7].
Resuscitare cardiorespiratorie şi cerebrală: complex de măsuri, realizate în scopul restabilirii şi
menţinerii funcţiilor vitale ale organismului uman.
Resuscitarea presupune tehnici ce se referă deopotrivă publicului larg şi personalului medical
(SVB), precum şi tehnici de management terapeutic definitiv al stopului cardiac cu intubaţie
endotraheală, defibrilare electrică şi intervenţie farmacologică SVAC [5, 6, 7].
Suportul vital bazal: prima fază a resuscitării cardio-respiratorii şi cerebrale şi are scopul de a
menţinerea semnelor vitale: respiraţia, pulsul, presiunea arterială, culoarea pielei, temperatura,
mărimea pupilelor şi reactivitatea lor. Suportul vital bazal este acum definit prin cele 3 link-uri ale
lanţului supravieţuirii: acces precoce, începere precoce a manevrelor de resuscitare, defibrilare
precoce [5, 6].
6
Suportul vital avansat cardiac: include manevrele şi informaţia ştiinţifică necesară pentru a
furniza un tratament precoce adecvat pacientului aflat în stop cardiorespirator. Domeniile
adiţionale importante includ managementul situaţiilor cele mai probabile care au dus la stop
cardiorespirator şi stabilizarea pacientului în perioada imediat următoare unei resuscitări reuşite.
Manevrele Suportului vital avansat cardiac:
 Suportul vital bazal.
 Utilizarea echipamentului şi a tehnicilor avansate pentru obţinerea şi menţinerea unei
ventilaţii şi circulaţii eficiente.
 Monitorizare ECG, ECG în 12 derivaţii şi recunoaşterea aritmiilor.
 Stabilirea şi menţinerea unei linii venoase.
 Metode de tratament a pacienţilor cu stop cardiac sau respirator (inclusiv stabilizarea
în perioada poststop).
 Terapia trombolitică în suspecţie la TEPA.
 Tratamentul pacienţilor cu suspiciune de sindrom coronarian acut, inclusiv infarct
miocardic acut.
 Strategii pentru evaluarea rapida şi tratamentul cu rt-PA a pacienţilor eligibili cu AVC
[5, 6].
Defibrilare este aplicarea unui curent electric continuu care, traversînd miocardul, aduce la
acelaşi potenţial electric membranar, toate celulele miocardice. Acest lucru permite pace-
makerilor naturali să preia controlul activităţii electrice cardiace.
Notă: Conceptul nou în efectuarea defibrilării: RCR şi C înainte defibrilării [5, 6].
Sindrom postresuscitar secundar stopului cardiorespirator: se instalează o dată cu restabilirea
circulaţiei spontane, manifestat prin tulburări hemodinamice: şoc hipovolemic sau cardiogen
produs prin perfuzie insuficientă, leziuni de reperfuzie, leziuni citotoxice cerebrale, tulburări de
coagulare şi al RSI [6].
A.10. Informaţia epidemiologică

Incidenţa anuală a morţii subite cardiacă în populaţia generală este de 1-2:1000 persoane [8, 9].
Stopul cardiorespirator apărut subit reprezintă cauza anuală de deces a peste 700000 de persoane
în Europă[9]. Incidenţa morţii subite la sportivi este de aproximativ 1:100 000 de adulţi, după 34
de ani 1:15000 [10]. Moartea subită cardiacă determină aproximativ 50% din decesele
cardiovasculare şi 13-30% din mortalitatea generală [1].
Există două apogee ale morţii subite cardiace: 0-6 luni şi 35-70 de ani [1]. În afara spitalului
survin 65% din morţile subite cardiace inclusiv: 44,7% la domiciliu, 18,8% în timpul
transportului şi 1,5% la locul de muncă [2, 10].
În 40-50% dintre morţile subite cardiace moartea a constituit primul şi unicul semn al bolii [9].
Moartea subită cardiacă este responsabilă în mai mult de 60% din cazuri din morţile adulţilor
generate de suferinţe coronariene. Moartea subită la etapa prespital este prezentată de patologia
cardiacă în 82,4% din cazuri; în 8,6% din cazuri – de patologii extracardiace şi 9% din cazuri – de
cauze externe ca: traumatisme, asfixii, submersii, intoxicaţii, electrocutări, suicide şi etc. [2, 10].
7
B. PARTEA GENERALĂ
Măsuri Repere Modalităţi şi condiţii de

realizare
B.1. Instituţii de Asistenţă medicală primară (medici de familie)
Protecţia personalului Riscuri legate de mediu: Obligatoriu:
 trafic;  Protecţia personalului prin
 construcţii instabile; utilizarea articolelor de
 electricitate; protecţie:
 gaze;  mănuşi;
 apă;  măşti;
 substanţe toxice.  ochelari;
Riscuri legate de victimă:  halate;
 contractarea unor boli  recipiente speciale.
transmisibile;
 intoxicaţii;
Riscuri legate de tehnică:
 utilizarea
defibrilatorului;
 utilizarea de
instrumente ascuţite.
1. Diagnosticul: Moartea subită cardiacă
1.1. RCR şi C Conceptul Lanţul Obligatoriu:
supravieţuirii (caseta 3).  Aprecierea indicaţiilor pentru
Resuscitarea promptă efectuarea RCR şi C (casetele
poate dubla sau tripla 1, 2, 12).
supravieţuirea pacienţilor
cu stop cardiac [4].
1.2. Protocolul Suportul vital Recunoaşterea stopului Obligatoriu:
bazal cardiac, efectuarea  Efectuarea protocolului
manevrelor de baza de Suportul vital bazal (casetele 4,
susţinere a vieţii, prin 5).
compresiuni sternale şi  Aprecierea efectuării corecte a
ventilaţii, au ca scop RCR şi C
menţinerea fluxului (caseta 8).
sangvin cerebral şi a
funcţiilor vitale [4].
1.3. În prezenţa Defibrilarea are ca scop Opţional:
defibrilatorului şi a anularea activităţii  Efectuarea protocolului
competenţei în utilizarea lui tuturor focarelor Defibrilarea externă automată
se va iniţia protocolul generatoare de impulsuri (caseta 6).
Defibrilarea externă electrice responsabile de
automată fibrilaţia ventriculară
[10].
1.4. Protocolul Suportul vital Suportul vital avansat Opţional:
avansat cardiac cardiac în stopul cardiac  Efectuarea protocolului
are ca scop restabilirea şi Suportul vital avansat cardiac
stabilizarea funcţiilor (caseta 7).
vitale: a respiraţiei şi de  Efectuarea diagnosticului
circulaţiei [4]. diferenţial (caseta 11).
8
2. Transportarea
2.1. Transportarea Transportarea pacientului Obligatoriu:
pacientului în secţia ATI în secţia ATI va mări  Aprecierea criteriilor de
supravieţuirea prin stabilizare şi de asigurare a
posibilităţile mai mari de posibilităţilor de transport,
diagnostic şi de monitorizarea pacientului
tratament. (casetele 13, 14).
Notă: Pacientul va fi transportat
de către echipa AMU de profil
specializat (reanimare,
cardiologie).
Măsuri Repere Modalităţi şi condiţii de realizare

B.2. Echipele AMU de profil general 903 (112) şi de felceri/asistenţi medicali 903 (112)
transmisibile;
 intoxicaţii.
 utilizarea
defibrilatorului;
 utilizarea de
1.2. Protocolul Suportul vital Recunoaşterea topului Obligatoriu:
1.3. În prezenţa Defibrilarea are ca scop Opţional:
defibrilatorului şi a anularea activităţii tuturor  Efectuarea protocolului
competenţei în utilizarea lui focarelor generatoare de Defibrilarea externă automată
se va iniţia protocolul impulsuri electrice (caseta 6).
9
Defibrilarea externă automată responsabile de fibrilaţia

ventriculară [10].
1.4. În prezenţa medicului Suportul vital avansat Obligatoriu:
Protocolul Suportul vital cardiac în stopul cardiac  Efectuarea protocolului
avansat cardiac are ca scop restabilirea şi Suportul vital avansat cardiac
2. Transportarea
2.1 Transportarea Transportarea pacientului Obligatoriu:
pacientului în secţia ATI în secţia ATI va creştere  Aprecierea criteriilor de
supravieţuirea prin stabilizare şi de asigurare a
posibilităţile mai mari de posibilităţilor de transport,
diagnostic şi de tratament. monitorizarea pacientului şi
continuarea tratamentului iniţiat
(caseta 13, 14).
Notă: Pacientul va fi transportat
de către echipa AMU de profil
specializat (reanimare,
cardiologie).

B.3. Echipele AMU de profil specializat (reanimare, cardiologie) 903(112)
transmisibile;
 intoxicaţii.
 utilizarea
defibrilatorului;
 utilizarea de
10

1.3. În prezenţa Defibrilarea are ca scop Obligatoriu: (echipele AMU
defibrilatorului automat anularea activităţii tuturor profil general/specializat):
protocolul Defibrilarea focarelor generatoare de  Efectuarea protocolului
electrică automată impulsuri electrice Defibrilarea electrică automată
responsabile de fibrilaţia (caseta 6).
ventriculară [10].
1.4. Protocolul Suportul vital Suportul vital avansat Obligatoriu:
stabilizarea funcţiilor (Caseta 7).
vitale: a respiraţiei şi  Efectuarea diagnosticului
2. Transportarea pacientului
2.1. Transportarea Transportarea pacientului Obligatoriu:
pacientului în secţia ATI într-o secţie specializată  Aprecierea criteriilor de
va creştere supravieţuirea stabilizare şi de asigurare a
prin posibilităţile mai posibilităţilor de transport,
mari de diagnostic şi monitorizarea pacientului şi
tratament. continuarea tratamentului iniţiat
(casetele 13, 14).

B.4. Departamentul de medicină de urgenţă şi secţiile profil general
(raionale, municipale)
transmisibile;
 intoxicaţii.
 utilizarea
defibrilatorului;
 utilizarea de
11

supravieţuirii  Aprecierea indicaţiilor pentru
(caseta 3). efectuarea RCR şi C (casetele
Resuscitarea promptă 1, 2, 12).
poate dubla sau tripla  Semne vitale absente: apel la
supravieţuirea pacienţilor echipa de resuscitare
cu stop cardiac [4]. (reanimare).
1.3. În prezenţa Defibrilarea are ca scop Obligatoriu: (echipele AMU
defibrilatorului automat anularea activităţii tuturor profil general/specializat):
protocolul Defibrilarea focarelor generatoare de  Efectuarea protocolului
electrică automată impulsuri electrice Defibrilarea electrică automată
responsabile de fibrilaţia (caseta 6).
ventriculară [10].
avansat cardiac la sosirea cardiac în stopul cardiac  Efectuarea protocolului
achipei de resuscitare are ca scop restabilirea şi Suportul vital avansat cardiac
(reanimare) stabilizarea funcţiilor (Caseta 7).
vitale: a respiraţiei şi  Efectuarea diagnosticului
2. Transportarea pacientului
2.1. Transferarea pacientului Transportarea pacientului Obligatoriu:
în secţia ATI într-o secţie specializată  Aprecierea criteriilor de
va creştere supravieţuirea stabilizare şi de asigurare a
prin posibilităţile mai posibilităţilor de transport,
mari de diagnostic şi monitorizarea pacientului şi
tratament. continuarea tratamentului iniţiat
(casetele 13, 14).
Notă: Pacientul va fi transferat de
către echipa de resuscitare
(reanimare).

B.5. Secţiile ATI şi de terapie intensivă pe lîngă: Departamentul de medicină urgentă şi
secţiile de Cardiologie şi Neurologie
12
transmisibile;
 intoxicaţii.
 utilizarea
defibrilatorului;
 utilizarea de
manevrelor de baza de Suportul vital bazal (Casetele
susţinere a vieţii, prin 4, 5).
1.3. Protocolul Defibrilarea Utilizarea defibrilatorului Obligatoriu:
electrică semiautomată este un element-cheie în  Efectuarea protocolului
toate ghidurile de RCR şi Defibrilarea electrică
C [10]. semiautomată (caseta 6).
2. Diagnosticul: Sindromul postresuscitar (semne vitale prezente)
2.1. Examinarea clinică Elucidarea maladiei de Obligatoriu:
bază, care va permite Evaluarea semnelor vitale:
instituirea unui tratament respiraţia, pulsul, tensiunea
specific. arterială, culoarea pielei,
temperatura, mărimea pupilelor
şi reactivitatea lor.
2.2. Examinările paraclinice Elucidarea maladiei de Obligatoriu:
bază, care va permite  Investigaţii de laborator (caseta
instituirea unui tratament 15).
specific.  Examinări instrumentale
(caseta 15).
13
Recomandat:
 Examinări suplimentare, la
indicaţia medicului specialist.
2.3. Consultul specialiştilor Evidenţierea factorilor Obligatoriu:
de risc, a maladiilor  Cardiolog.
asociate şi diagnosticul  Neurolog.
maladiei de bază va Opţional:
permite efectuarea unui  Alţi specialişti (la necesitate).
tratament adecvat, care
va mări supravieţuirea
pacienţilor.
3. Tratamentul sindromului Efectuarea protocolului Obligatoriu:
postresuscitar va duce la restabilirea  Respectarea obiectivelor de
completă a perfuziei tratament în sindromului
tisulare în ţesuturi şi postresuscitar (caseta 16).
organe.  Efectuarea protocolului
Tratamentul sindromului
postresuscitar (caseta 17).
4. Tratamentul maladiilor Recunoaşterea şi Obligatoriu:
maladiilor de bază şi monitorizarea cît mai  Aprecierea etiologiei al
profilaxia secundară a precoce a maladiilor de stopului cardiorespirator
stopurilor cardiace repetate bază şi tratamentul lor şi (caseta 18).
profilaxia secundară a  Aprecierea semnelor
stopurilor cardiace premonitorii ale morţii subite
repetate va îmbunătăţi cardiace (caseta 19).
prognosticul de durată.  Efectuarea protocoalelor de
tratament a etiologiei al
stopului cardiorespirator (vezi
protocoalele corespunzătoare).
5. Tratamentul complicaţiilor Recunoaşterea şi Obligatoriu:
în efectuarea RCR şi C monitorizarea cît mai  Aprecierea complicaţiilor în
precoce a comlicaţiilor şi efectuarea RCR şi C
tratamentul lor va (caseta 10).
îmbunătăţi prognosticul  Efectuarea protocoalelor de
de durată. tratament ale complicaţiilor în
efectuarea RCR şi C (vezi
protocoalele corespunzătoare).
6. Stabilizarea stării Obiectivul stabilizării Obligatoriu:
pacientului stării pacientului este  Aprecierea gradului de
echilibrarea restabilire a funcţiilor vitale
hemodinamică şi (caseta 13).
prevenirea recurenţelor
stopului cardiac.
7. Transferarea pacientului în Stabilizarea funcţiilor Obligatoriu:
secţia specializată vitale permite  Aprecierea criteriilor de
transferarea pacientului transferarea pacientului în secţia
în secţia specializată. specializată (vezi protocoalele
conform maladiei esenţiale).
14
C. 1. ALGORITMELE DE CONDUITĂ
C.1.1. RCR şi C: Lanţul supravieţuirii
RCR ŞI C: LANŢUL SUPRAVIEŢUIRII
APEL RCR DEA SVAC

903/112
C.1.2. Algoritmul Suportul vital bazal la adulţi
ALGORITMUL
SUPORTUL VITAL BAZAL LA ADULŢI:
Evaluaţi starea de conştienţă:
- Pacient inconştient
Solicitaţi ajutor
Deschiderea căilor respiratorii şi

menţinerea lor permeabilă
Evaluarea respiraţiei
Respiraţie absentă?
Alertaţi/
Apelaţi 903(112)
30 de compresiuni toracice
2 respiraţii artificiale
30 de compresiuni sternale
15
C.1.3. Algoritmul de utilizare a defibrilatorului automat extern (DEA)
ALGORITMUL DE UTILIZARE
A DEFIBRILATORULUI EXTERN AUTOMAT
Pacient inconştient
Solicită ajutor
Deschiderea căilor respiratorii
Respiraţia absentă? Alertează/
solicită AMU
903(112)
RCR şi C 30:2 pentru un DEA
pînă la ataşarea DEA
DEA va evalua ritmul cardiac
Se indică şoc Nu se indică şoc
Un şoc Reluare imediată RCR şi C 30:2

150-360 J bifazic sau timp de 2 minute
360 J monofazic
Se continuu pină la aperiţia respiraţiei

Reluare imediată RCR şi C 30:2 timp spontană
de 2 minute
16
C.1.4. Algoritmul de resuscitare în stopul cardiac în condiţii de spital

ALGORITMUL DE RESUSCITARE CARDIORESPIRATORIE
ÎN CONDIŢII DE SPITAL
Colaps/Şoc
Apel la ajutor şi evaluarea

pacientului
Nu Semne vitale? Da
Apel la echipa de resuscitare Examenul A,B,C,D,E,

Recunoaştere şi tratament:
Oxigen, monitorizare, abord venos
Resuscitarea cardiorespiratorie 30:2
cu oxigen şi protecţia căilor
respiratorii
Apel la echipa de resuscitare
dacă este necesar
Aplicarea
paletelor /monitorului
defibrilarea la indicaţii Preluare de către echipa de
resuscitare
Suportul vital avansat cardiac la

sosirea echipei de resuscitare
Spitalul trebuie să asigure:

 Un personal instruit în RCP şi C.
 Existenţa unui număr de telefon standard.
 Accesul la defibrilare sub 3 minute.
 Prezenţa echipei de resuscitare şi solicitarea ei numai în caz de stop cardiac.
 Pentru situaţii de urgenţă alcătuirea unei echipe de intervenţie diferită de cea de
resuscitare (echipele de medici de gardă).
17
C.1.5. Algoritmul Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac
ALGORITMUL SUPORTUL VITAL AVANSAT CARDIAC

ÎN STOP CARDIAC
Pacient inconştient
Deschiderea căilor respiratorii,

evaluează semnele vitale
Apel la ambulanţa
RCR şi C 30:2
pînă la ataşarea
defibrilatorului/monitor
Evaluarea
ritmului cardiac
Ritmuri şocabile Ritmuri neşocabile

(FiV/TV fără puls) (DEM/Asistolia)
Un şoc electric: Reluare imediată RCR şi C

 150-360 J bifazic 30:2 timp de 2 minute
 360 J monofazic
În timpul RCR şi C:
1. Corectarea cauzelor reversibile.
2. Verificarea poziţiei şi a conexiunii electrozilor.
Reluare imediată RCR şi C 3. Încercare/verificare:
30:2 timp de 2 minute  acces venos;
 căile respiratorii şi oxigen.
4. Efectuarea continuă a compresinilor sternale, după
IOT.
5. Administrarea Epinefrinei la fiecare 3-5 minute.
6. Evaluarea indicaţiei de: Amiodaronă, Atropină,
Sulfat de magneziu.
CAUZE REVERSIBILE
Hipoxia Pneumotorax compresiv
Hipovolemia Tamponada cardiacă
Hipotermia Toxice ( digitalice, ß-blocante, blocante canale Ca)
Hipo/hipercaliemia Tromembolie pulmonară
Hipoglicemia
18
1.3 C. 2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI PROCEDURILOR

C.2.1. Tipurile de stop cardiac
• Ritmurile şocabile:
 fibrilaţia ventriculară;
 tahicardia ventriculară fără puls.
• Ritmuri neşocabile:
 contracţiile cardiace neeficiente (ritmul idioventricular, disociaţia
electromecanică);
 asistolia ventriculară [5].
C.2.2. Managementul pacientului în moarte subită cardiacă
C.2.2.1. Resuscitarea cardiorespiratorie şi cerebrală

Caseta 1. Indicaţiile pentru efectuarea RCR şi C [5, 7]
 RCR şi C se efectuează în caz de instalare bruscă şi acută a stopului cardiac.
Notă:
 Stopul cardiac trebuie suspectat la orice persoană inconştientă/areactivă, în stare
inopinată.
 Dacă persoana nu reacţionează la stimuli, SVB trebuie realizat după ce, mai întîi, se
solicită ajutor.
 Respectarea regulei „Apel imediat/ apel rapid.”
 Pentru adulţi, copiii peste 8 ani şi pentru copiii cu risc de aritmie, sistemul medical de
urgenţă trebuie alarmat înainte de orice tentativă de resuscitare „Apel imediat”.
 Resuscitare timp de o minută, urmată apoi de anunţarea sistemului medical de urgenţă
„Apel rapid,” este indicată la copiii sub 8 ani şi la toate cazurile de submersie,
traumatism, supradozaj cu toxice şi obstrucţie de căi respiratorii.
Caseta 2. Criteriile pentru a nu începe efectuarea RCR şi C [5, 7]

 Pacienţii posesori ai ordinului valid de DNAR (do not attempt resuscitation/ nu efectuaţi
resuscitarea).
 Pacientul are semne de moarte biologică: rigor mortis, cornee opacă, midriază fixă,
lividitate cadaverică a zonelor declive.
 Nu are nici un beneficiu fiziologic, deoarece funcţiile vitale sunt deteriorate în pofida
terapiei maxime pentru afecţiuni ca şocul septic progresiv, procesele neoplazice, etc.
 Nou-născuţii: vârsta gestaţională confirmată mai mică de 23 de săptămâni sau greutate
sub 400 g, anencefalie, trisomia XIII sau XVIII confirmate la consultaţia genetică.
Caseta 3. RCR şi C: Lanţul supravieţuirii [5, 6,7]

 Conceptul Lanţului supravieţuirii reprezintă păşi vitali, într-o resuscitare reuşită:
 Recunoaşterea imediată a stopului cardiorespirator, apel pentru ajutor şi
alarmarea serviciului AMU (telefonează la 903, 112).
 Iniţierea promptă a manevrelor de resuscitare.
 Defibrilarea cît mai rapidă: resuscitarea promptă şi defibrilarea precoce
pot determina o rată de supravieţuire de 49-75%. Fiecare minut întârziere ia
din rata supravieţuire 10-15%.
 Asigurarea unui Suport vital avansat cardiac adecvat.
19
Caseta 4. Principiile generale ale RCR şi C [5, 6,7]

 Bolnavul se poziţionează pe un plan dur.
 Mişcările de ventilaţie artificială a plămânilor se combină cu mişcările de compresiuni
sternale.
 Poziţia mîinilor are o importanţă deosebită atît în asigurarea eficacităţii resuscitării
cardiorespiratorii şi cerebrale, cît şi în profilaxia complicaţiilor.
 Se cere respectarea strictă a raportului compresiuni sternale/ respiraţii artificiale.
C.2.2.1.1. Protocolul de RCR şi C: Suportul vital bazal

Caseta 5. Protocolul de RCR şi C: Suportul vital bazal [3, 4, 5, 6,7]
Pacientul inconştient:
1. Verificaţi dacă pacientul reacţionează: loviţi-l uşor pe umăr şi întrebaţi-l suficient de
tare: „Cum vă simţiţi?” sau „Sunteţi bine, totul este în regulă?”.
2. Dacă observaţi vreo reacţie (răspunsul sau mişcarea pacientului): atunci nu mişcaţi
pacientul (dacă nu se află în pericol), examinaţi circumstanţele, obţineţi informaţia
necesară, apreciaţi continuu condiţiile în jurul pacientului pentru a nu va supune
pericolelor.
Dacă pacientul nu reacţionează: dacă nu geme, nu se mişcă, cereţi: „Ajutor”, sperînd,
că va veni cineva să vă ajute.
Dacă apare cineva, este rugat să apeleze serviciul de urgenţă 903 (112) sau echipa de
resuscitare (în condiţiile spitalului), fără să pierdeţi timpul, restabiliţi permeabilitatea
căilor respiratorii şi analizaţi, dacă pacientul respiră sau nu.
Dacă aţi eliberat căile respiratorii şi pacientul nu respiră şi sunteţi singur, telefonaţi
dumneavoastră la numărul de serviciul de urgenta 903 (112) sau de echipa de resuscitare
(în condiţiile spitalului). Anunţaţi că aţi găsit un pacient inconştient şi daţi o informaţie
clară asupra locului unde vă aflaţi, fără agitaţie şi lamentări inutile. Acestea vor
determina un ajutor eficient şi la timp.
3. Deschiderea căilor respiratorii: se poziţionează pacientul în decubit dorsal pe un plan
dur şi se eliberează căile aeriene (o mînă se poziţionează pe fruntea pacientului şi se pune
capul în hiperextensie, în timp ce cu cealaltă mînă se ridică mandibula).
4. Respiraţia normală/absentă: păstrînd căile respiratorii deschise, apreciaţi prezenţa
respiraţiei privind, ascultînd şi simţind:
 priviţi dacă este prezentă excursia cutiei toracice;
 ascultaţi aproape de cavitatea bucală prezenţa aerului expirat;
 simţiţi respiraţie pe obraz;
 priviţi, ascultaţi şi simţiţi, pînă la 10 secunde înainte de a hotărî, este prezentă
respiraţia sau nu.
5. Dacă pacientul respiră:
 aşezaţi pacientul în poziţie laterală de siguranţă;
 controlaţi permeabilitatea căilor respiratorii;
 apelaţi serviciul de urgenţă 903 (112) sau de echipa de resuscitare (în
condiţiile spitalului);
 evaluaţi continuu victima.
Notă: 1). În primele 20-30 de secunde după un stop cardiac, pacientul poate să respire foarte
superficial sau neregulat. Nu trebuie confundat acest mod de respiraţie cu cel normal, pacientul
va fi evaluat timp de 10 secunde, iar dacă există dubii, este prezentă sau nu respiraţia, se va
considera că pacientul nu respiră.
2). Poziţia laterală de siguranţă:
20
 Dacă este cazul, se îndepărtează ochelarii, se desface cravata şi centura.

 Medicul îngenunchează lateral de pacientul, aflată în decubit dorsal şi cu
membrele inferioare întinse.
 Braţul de partea medicului se poziţionează în unghi drept cu cotul, cotul fiind
îndoit şi palma orientată în sus.
 Braţul de partea opusă se aduce peste torace, de aceeaşi parte cu medicul şi se
poziţionează cu dosul palmei în contact cu obrazul.
 Medicul prinde membrul inferior de partea opusă cu mîna plasată chiar
deasupra genunchiului şi îl trage în sus, dar păstrînd contactul piciorului cu
solul (o flectare incompletă a coapsei pe abdomen).
 Cu o mînă pe genunchiul flectat şi cu cealaltă menţinînd dosul mîinii
pacientului pe obraz, se roteşte pacientul spre medicul în poziţie laterală, pînă
cînd piciorul flectat se sprijină pe sol.
 Se ajustează poziţia membrului inferior de deasupra încît coapsa şi
genunchiul să fie flectate în unghi drept.
 Se împinge şi se menţine capul spre posterior pentru a asigura libertatea căilor
aeriene: această manevră se realizează prin ajustarea poziţiei mîinii de sub
obraz.
 Se verifică respiraţia la intervale regulate.
6. Suportul circulaţiei sangvine prin compresiunile sternale:
Dacă pacientul este inconştient, nu respiră şi nu are nici un fel de mişcări:
 Aplicaţi imediat o lovitură cu pumnul sau cu podul palmei precordial (în
centrul sternului sau al toracelui).
Notă: Lovitura precordială se efectuează numai dacă sunteţi martori în instalarea stopului
cardiac, iar defibrilatorul nu este la îndemînă.
Dacă pacientul este inconştient, nu respiră şi nu are nici un fel de mişcări:
 Se iniţiază compresiunile sternale (masajul cardiac extern), fără a
verifica, dacă este puls la artera carotidă.
 Se plasează podul unei palme pe jumătatea inferioară a toracelui şi
cealaltă mînă deasupra primei, astfel ca să fie perpendiculare. Trebuie
să fie sigur, că axul mîiniilor este plasat pe axul sternului. Aceasta va
menţine presiunea principală de compresiune asupra sternului şi va scădea riscul
fracturării coastelor. Să nu se apese pe cea mai de jos porţiune a sternului. Degetele
pot fi întinse sau încrucişate, dar nu trebuie să atingă toracele.
 Executaţi 30 de compresiuni sternale.
 Acestea reprezintă compresiuni ritmice aplicate la nivelul jumătăţii
inferioare a sternului cu o frecvenţă de 80-100 pe minut. Compresiunile trebuie să
asigure o deprimare a peretelui anterior al cutiei toracice de aproximativ 4-5 cm.
 Actualmente se consideră că, dacă din diferite motive respiraţia nu
poate fi realizată, mai important este a efectua compresiunile sternale pentru o
perioada de 10 minute.
 Determinaţi pulsul la artera carotidă, timp de 10 secunde.
7. Compresiunile sternale şi respiraţia artificială: se continuă compresiunile sternale şi
respiraţia artificială în raport de 30:2.
8. Continuaţi resuscitare pînă la:
 apariţia semnelor vitale la pacientul (puls la artera carotidă şi respiraţia
spontană);
 sosirea echipei specializată a serviciului AMU sau echipei de resuscitare
(în condiţiile spitalului);
21
 epuizarea fizică a personalului medical.

Notă:
• Dacă pacientul nu respiră, trebuie efectuate respiraţii/ventilaţii artificiale:
 în timpul acestor manevre, plămânii trebuie expansionaţi adecvat cu
fiecare ventilaţie;
 se utilizează procedeele: gură la „articol de protecţie”( gură la “masca
facială”, gură la tub Safar, etc.);
 dacă este necesară numai resuscitarea respiratorie, se fac 10-12 respiraţii
pe minut (adica o respiraţie la 4-5 sec);
 volumul acestor ventilaţii să fie de 700-1000 ml (10 ml/kg) în 1-2 sec.
 Se fac numai compresiuni sternale, fără respiraţie artificială:
 dacă salvatorul nu este capabil sau nu doreşte să execute respiraţia gură la
gură;
 frecvenţa compresiunilor sternale trebuie să fie de 80-100/min;
 se întrerup compresiunile sternale numai dacă pacientul începe să respire
normal.
C.2.2.1.2. Protocolul de RCR şi C: Suportul vital avansat cardiac

Caseta 6. Defibrilarea externă [3, 4, 5, 6,7]
Defibrilarea externă automată
1. Stopaţi resuscitarea – confirmaţi că pacientul nu are puls.
2. Continuaţi resuscitarea – în timp ce controlaţi defibrilatorul; deschideţi aparatul şi
scoateţi electrozii.
3. Conectaţi electrozii la defibrilator.
4. Conectaţi defibrilatorul: dacă defibrilatorul are funcţia de înregistrare verbală atunci, în
timp ce instalaţi aparatul, trebuie să efectuaţi un raport verbal. Raportul trebuie să conţină
inclusiv numele dvs. şi denumirea instituţiei medicale, vîrsta şi sexul pacientului,
informaţia, dacă stopul cardiac a fost în prezenţa martorilor şi dacă a fost efectuată
resuscitarea primară. Unele defibrilatoare înregistrează informaţia verbală, care poate fi
utilizată ulterior.
5. Plasaţi electrozii. Un electrod (alb dacă este codat color) mai jos de claviculă, la dreapta
sternului („alb-dreapta”). Celălalt electrod (roşu-codat color) pe partea laterală inferioară
stîngă a cutiei toracice („roşu-pe coaste”).
6. Stopaţi resuscitarea – nimeni nu trebuie să atingă sau să mişte pacientul, atunci cînd
aparatul analizează ritmul.
7. Apăsaţi “Analiză” dacă este necesar. Unele defibrilatoare vor începe analiza ritmului
cardiac automat. Dacă aparatul nu analizează imediat, apăsaţi „Analiză” (este
întotdeauna mai bine de ştiut dacă echipamentul pe care-l utilizaţi necesită sau nu acest
pas). Dacă este depistat un ritm şocabil, unitatea va începe imediat încărcarea şi o alertă
auditivă va fi auzită.
8. Dacă defibrilatorul recomandă un şoc – asiguraţi-vă că nimeni nu atinge pacientul prin
cuvintele „Atenţie şoc,” vizual verificînd şi asigurîndu-vă că toţi s-au îndepărtat.
9. Apăsaţi butonul „Şoc” – unitatea va defibrila pacientul (corpul pacientului poate vibra
brusc).
10. Defibrilatorul va analiza ritmul cardiac din nou, pentru a vedea imediat dacă ritmul încă
necesită şocare.
Notă: După un şoc, unitatea se va opri pentru 2 min pentru a permite RCR şi C. Dacă
defibrilatorul nu recomandă un şoc, trebuie să verificaţi pulsul / respiraţia şi să începeţi
resuscitarea, dacă este necesar.
22
Defibrilarea externă semiautomată

• Poziţia electrozilor – în poziţiile standard, primul electrod este situat strict pe linia
parasternală dreaptă sub claviculă; electrodul secundar este situat în spaţiul intercostal 5
la intersecţie cu linia axilară medie.
• Mărimea electrozilor – lungimea – minim 50 cm – maxim 150 cm.
• Diametrul paletelor de electrozi – 8-12 cm.
 ŞE se efectuează numai în stop cardiac prin fibrilaţie ventriculară sau în tahicardie
ventriculară fără puls cu dozele iniţiale de energie de şoc monofazic: 360 J şi 150-360 J
în şoc bifazic.
Caseta 7. Protocolul de RCR şi C: Suportul vital avansat cardiac [3, 4, 5, 6,7]

1. Pacientul inconştient: se iniţiază realizarea protocolului de RCR şi C: Suportul vital bazal
(caseta 5).
2. Conectaţi defibrilator/monitor la o sursă electrică (acumulator) şi verificaţi poziţie şi contactul
electrozii/palete.
3. Apreciaţi ritmul cardiac aplicînd paletele: ritmuri şocabile sau neşocabile.
4. Ritmurile şocabile (FiV sau TV fără puls):
 Încărcaţi defibrilatorul şi administraţi un şoc (150-360J bifazic sau 360J monofazic).
 Continuaţi compresiunile sternale şi respiraţia artificială în raport de 30:2 timp de 2
minute.
 Reevaluaţi ritmul cariac (monitor/defibrilator).
 În caz de FiV/TV fără puls se administrează al doilea şoc (150-360J bifazic sau 360J
monofazic).
minute.
 În caz de FiV/TV fără puls se administrează al treilea şoc (150-360J bifazic sau 360J
monofazic).
minute.
 RCR şi C se continuă pînă la reluare activităţii electrice a cordului sau pînă la constatare
morţii cordului (caseta 9).
4. Ritmurile neşocabile (DEM sau asistolie):
minute.
 În caz de DEM sau asistolie continuaţi compresiunile sternale şi respiraţia artificială în
raport de 30:2 timp de 2 minute.
 RCR şi C se continuă pînă la reluare activităţii electrice a cordului sau pînă la constatare
morţii cordului (caseta 9).
 Atunci cînd asistolia sau DEM trece în FiV, se aplică resuscitarea FiV.
Notă: În timpul RCR şi C se efectuează:
 Corectarea cauzelor reversibile: hipoxia, hipovolemia, hipotermia,
hipo/hipercaliemia, pneumotorax compresiv, tamponada cardiacă, toxice (digitalice, β-
blocante, blocanţi canalelor de calciu), tromembolismul pulmonar (vezi protocoalele
23
corespunzătoare).
 Verificarea poziţiei şi a conexiunii electrozilor.
 Încercarea/verificarea accesului venos.
 Încercarea/verificarea IOT şi ventilaţia mecanică.
 Încercarea/verificarea fluxului de Oxigen 15 l/min.
 Efectuarea continuă a compresinilor sternale după IOT.
 Administrarea la fiecare 3-5 minute de Epinefrină 1 mg i./v. în bolus sau 2-3 mg
intratraheal.
 În caz de FiV sau TV fără puls refractare la 3 şocuri electrice, se administrează
Amiodaronă 300 mg i./v. în bolus.
 În caz de FiV şoc-refractară, în prezenţa sau în suspecţia a hipomagneziemiei, tahiaritmii
ventriculare în prezenţa sau în suspecţia hipomagneziemiei, TV Torsada de vîrfuri,
intoxicaţie cu digitalice, se administrează Sulfat de magneziu 2g i./v. în 1-2 min, după
necesitate se repetă peste 10-15 min.
 În caz de: asistolie; disociaţia electromecanică cu alură ventriculară sub 60/min;
bradicardia sinusală, atrială şi nonatrială la pacientul instabil, se administrează Atropină
3 mg i./v., în bolus în priză unică.
5. Monitorizarea cardiaca:
 Aritmiile sunt cauzele cele mai frecvente de moarte subită la bolnavii coronarieni. Astfel,
trebuie:
 monitorizată activitatea electrică cît de repede este posibil;
 se pot folosi paletele de la defibrilator;
 la pacienţii cu infarct miocardic acut sau cu ischemie severă, riscul major de aritmie este
prezent în prima oră de la apariţia simptomelor.
 Resuscitatorii profesionişti trebuie să recunoască următoarele aritmii: bradicardie
sinusală, blocuri atrioventriculare de toate gradele, extrasistolie atrială, tahicardie
supraventriculară, sindroamele de preexcitare, extrasistolie ventriculară, tahicardia
ventriculară, fibrilaţie ventriculară, asistolie ventriculară (vezi protocoalele
corespunzătoare).
6. Farmacologia RCR şi C
A. Vasopresoare:
 Epinefrină. Indicaţii: este un remediu de prima linie în stop cardiac. Doza remediului: 1
mg la 3-5 min i./v. sau intraosos, sau 2-3 mg intratraheal.
 Norepinefrină. Indicaţii: hipotensiune severă (Tas < 70 mmHg) şi rezistenţă vasculară
periferică scăzută. Doza remediului: 0,5-1,0 μg/min i./v., în perfuzie (la pacienţii cu şoc
refractar pot necesita 8 pînă la
30 μg/min).
 Dopamină. Indicaţii: hipotensiune asociată bradicardiei simptomatice sau după revenirea
la circulaţia spontană. Doza remediului: 5-20 μg/kg/min i/v, în perfuzie.
 Dobutamină: Indicaţii: insuficienţa cardiacă sistolică. Doza remediului:
 5-20 μg/kg/min i/v, în perfuzie....

B. Antiaritmicele:
 Amiodaronă. Indicaţii: FiV sau TV fără puls refractare la 3 şocuri electrice. Doza
remediului: 300 mg i./v., în bolus, urmat i./v., în perfuzie 900 mg/24 ore.
 Lidocaină. Indicaţii: FiV şi TV şoc-refractare (în absenţa amiodaronei). Doza
remediului: 100 mg (1-1,5 mg/kg), suplimentar 50 mg în bolus (maxim 3 mg/kg în prima
24
oră).
 Sulfat de magneziu. Indicaţii: FiV şoc-refractară în prezenţa sau în suspecţia
hipomagneziemiei, tahiaritmii ventriculare în prezenţa sau în suspecţia
hipomagneziemiei, TV Torsada de vîrfuri, intoxicaţie cu digitalice. Doza remediului: 2g
i.v. în 1-2 min., după necesitate se repetă peste 10-15 min.
C. Alte remediile:
 Atropină. Indicaţii: asistolie; disociaţia electromecanică cu AV < 60/min; bradicardia
sinusală, atrială şi nonatrială la pacientul instabil. Doza remediului: 3 mg în bolus în
priză unică.
 Aminofilină. Indicaţii: asistolie; bradicardie refractară la atropină. Doza remediului:
250-500 mg (5 mg/kg) i./v.
 Clorură de calciu. Indicaţii: hiperpotasemie, hipocalcemie, supradozaj a blocanţilor de
calciu. Doza remediului: 1 g i./v., repetat după necesitate.
 Bicarbonat de sodiu. Indicaţii:
stop cardiac şi RCR şi C prelungită, stop cardiac asociat cu hiperpotasemie, intoxicaţie
cu antidepresive triciclice, acidoza metabolică severă. Doza remediului: 8,4%-50 ml i./v.
Caseta 8. Criteriile de apreciere a efectuării corecte a RCR şi C [3, 4, 5, 6,7]

 Dispariţia midriazei (îngustarea pupilelor), se observă reacţia lacrimogenă a ochilor,
reapariţia reflexului fotomotor.
 Se constată mişcări spontane ale cutiei toracice în timpul respiraţiei asistate, fără
regurgitare.
 Apariţia pulsului la vasele mari (a.carotidă).
 Recolorarea tegumentelor (micşorarea cianozei).
 Se constată apariţia mişcărilor spontane în extremităţile membrelor.
 Pe monitor/ECG – linie de aspect ondulator de amplitudine crescută, însoţită de rare
complexe QRS.
Caseta 9. Criteriile pentru a opri RCR şi C [3, 4, 5, 6,7]

 Decizia de a opri RCR şi C revine medicului.
 Resuscitarea cardiorespiratorie şi cerebrală poate fi întreruptă, dacă timp de 30 de minute
de manevre de SVAC nu se revine la circulaţia spontană.
 Pînă la epuizarea reanimatorului.
Caseta 10. Complicaţiile în efectuarea RCR şi C [3, 4, 5, 6,7]

 Efectuarea intubaţiei endotraheală repetată, cu durata de peste 15 sec duce la stop
cardiac.
 Inspiraţia forţată în efectuare resuscitării duce la ruptura alveolelor şi pleurei viscerale cu
instalare pneumotorace spontane.
 Regurgitaţia şi inspiraţia conţinutului gastric în arborul traheobronşic.
 Fractura coastelor, mai des la pacienţii în etate.
 Fractura sternului sau procesului xiphoideus.
 Leziunea ficatului.
Caseta 11. Diagnosticul diferenţial [3, 4, 5, 6,7]

Diagnosticul diferenţial urgent în moartea subită cardiacă se face cu:
 Sincopa (sindromul Stokes-Adams).
25
 Disociaţia electromecanică în caz de tamponadă cardiacă sau de embolie pulmonară

masivă.
 Dereglările statusului mintal: somnolenţa, obnubilare, stupoare, comă.
 Stările de letargie.
Notă: Diagnosticul diferenţial urgent se face prin înregistrarea electrocardiogramei şi prin
aprecierea cauzei de stop cardiac.
Caseta 12. Protocol de diagnosticare a morţii clinice (fibrilaţie ventriculară) [3, 4, 5, 6,7]
 Inconştient (peste 15-20 de secunde de la debut).
 Convulsii tonice şi midriaza bilaterală.
 Încetinirea respiraţiei şi stop respirator.
 Pulsul absent bilateral la a. carotidă.
Notă: Durata morţii clinice: 4-5 minute:
 în procesul morţii îndelungate – sub 3 minute;
 în moartea subită, în caz de stare relativ satisfăcătoare pînă la 7-10 minute;
 în hipotermie, pînă la 30 de minute.
C.2.2.1.3. Criteriile de restabilire a indicilor vitali
26
Caseta 13. Criteriile de restabilire a indicilor vitali [3, 5, 6,7]

 Frecvenţa respiratorie – normală sau tahipnee minoră.
 Volumul şi ritmul de respiraţie sunt în limetele normei.
 TAs – egală sau peste 90 mmHg.
 TA medie – peste 50-70 mmHg.
 Status mintal: sumă de scor după scala Glasgow – peste 8 puncte.
 Diureza – peste 50-70 ml/ore.
 Timpul de umplere capilară sub 2 sec.
 ECG: ritmul sinusal normal sau aritmie cardiacă noncritică; semne de ischemie acută.
 Indicii hemodinamici centrali sunt în limite suficiente.
C.2.2.1.4. Transportarea şi spitalizarea pacientului resuscitat
Caseta 14. Condiţiile de spitalizare a pacientului resuscitat cu succes la etapa de prespital [3,
5, 6,7]
 Se spitalizează, în mod urgent, toţi bolnavii după efectuarea cureuşita a RCR şi C şi
după stabilizarea indicilor hemodinamici.
 Transportarea bolnavilor va fi pe brancardă, în poziţie dorsală cu ridicarea extremităţii
cefalice la 40°.
 Supravegherea pacientului în timpul transportării:
 Starea de conştienţă.
 Colorarea tegumentelor.
 Auscultaţia cardiopulmonară.
 Controlul: Ps, TA, FR.
 Monitorizarea ECG.
 Oxigenoterapia.
 Perfuzie continuă.
 Supravegherea ventilaţiei mecanice: FiO2, SpO2, VC, F, presiune de insuflaţie,
capnometrie, spirometrie.
 Bolnavii sunt spitalizaţi în secţie de Anestezie şi terapie intensivă (reanimare) sau în
terapie intensivă pe lîngă secţie de cardiologie.
C.2.3. Managementul pacientului cu sindrom postresuscitar

C.2.3.1. Examinarea paraclinică
Caseta 15. Investigaţiile paraclinice obligatorii (de rutină) [3, 4, 5, 6,7]
 Investigaţii de laborator:
 hemograma (analiza generală a sîngelui);
 glicemia;
 colesterolul total seric;
 troponina T, I;
 creatinkinaza-MB;
 mioglobina;
 coagulograma;
 echilibrul acido-bazic;
 K seric, Na seric, Ca seric, Mg seric;
 acidul uric seric;
 creatinina serică;
 hematocritul;
 urinograma (analiza generală a urinei).
27
 Examinări instrumentale:
 electrocardiograma;
 radiografia cutiei toracice;
 ultrasonografia abdominală;
 ecocardiografia.
Recomandat la necesitate:
 tomografia computerizată;
 rezonanţa magnetică nucleară.
C.2.3.2. Managementul sindromului postresuscitar

Caseta 16. Obiectivele de management în sindromul postresuscitar [3, 4, 5, 6,7]
 Restabilirea completă a perfuziei tisulare în organe şi ţesuturi.
 Asigurarea suportului respirator, circulator, neurologic şi renal pentru optimizarea
perfuziei în ţesuturi.
 Echilibrarea hidroelectrolitică, acidobazică şi hemostatică.
 Controlul glicemiei, a convulsiilor, a hiper- şi hipotermiei.
 Transport pacienţilor resuscitaţi cu succes în ATI.
 Identificarea cauzei principale de stop cardiac.
 Administrarea antiaritmicelor conform indicaţiilor clinice pentru prevenirea stopurilor
cardiace recurente.
Caseta 17. Protocol de management al Sindromului postresurcitar [3, 4, 5, 6,7]

Management general:
 Protecţia personalului.
 Poziţia pacientului cu ridicarea extremităţii cefalice la 40° sau orizontală.
 Examenul primar. Protocol ABC – controlul: Ps, TA, FR.
 Monitorizarea ECG.
 Hipotermia terapeutică pînă la 32-34°C în 12-24 ore:
 Ser fiziologic 4°C 30 mg/kg i.v. în perfuzie.
Suportul respirator:
 Control şi susţinerea permeabilităţii căilor aeriene.
 Eliberarea căilor aeriene.
 Fluxul de Oxigen 15 l/min.
 Ventilaţia mecanică în regimul de hiperventilaţie.
Suportul circulator:
 Înlăturarea şi profilaxia aritmiilor cardiace recurente:
 Amiodaronă 150 mg i./v. în 10 min, urmat 1 mg/min i./v. în perfuzie în 6 ore şi în
continuare 0,5 mg/min i./v. în perfuzie în 18 ore (maxim de 24/ore: 10 mg/kg sau
2,2 g) sau
 Lidocaină 1-1,5 mg/kg i./v. în bolus, rebolus 0,5 mg/kg la 10 min (maxim 3-5
mg/kg).
 Insuficienţa cardiacă acută / disfuncţia ventriculului stîng:
TAs 85-100 mmHg:
 Dopamină 2-4 μg/kg/min i./v. în perfuzie; şi
 Dobutamină 5-10 μg/kg/min i./v. în perfuzie (maxim 20 μg/kg/min).
TAs sub 85 mm Hg:
28
 Dopamină 10 mcg/kg/min i./v. în perfuzie

(maxim 20 μg/kg/min).
În caz de stabilizare a TAs la nivelul 85-100 mmHg:
 Dopamină 2-4 μg/kg/min i./v. în perfuzie; şi
 Dobutamină 5-10 μg/kg/min i./v. în perfuzie (maxim 20 μg/kg/min)
TAs peste 100 mm Hg:
 Nitroglicerină 5-10 μg/min i/v în perfuzie (maxim 200 μg/min) sau
 Nitroprusiat de Sodiu 0,1-5 mg/kg/min i/v în perfuzie.
 În prezenţa hipovolemiei:
 Hidroxietilamidon 500-1000 ml i./v. în perfuzie sau
 Dextran 70 500-1000 ml i./v. în perfuzie.
 Prevenirea sindromului de coagulare intravasculară diseminată:
 Enoxaparin 1 mg/kg s./c. în 2 prize sau
 Nardroparin 0,1 ml/10 kg (88 U/kg) s./c. la 12 ore, sau
 Heparină 60 U/kg i/v în bolus la 6 ore.
 Aspirină 125-325 mg oral.
Suportul neurologic:
 Hipotermie externă a creierului.
 Diazepam 5-10 mg i./v. lent, sau
 Fenitoină 10-15 mg/kg i./v. în perfuzie.
 Furosemid 0,5 mg/kg i./v. în bolus.
 Manitol 0,5-1 g/kg i./v. în perfuzie.
 Oxigen Hiperbar.
Suportul gastrointestinal:
 Famotidină 20 mg i./v. lent.
Suportul renal:
 Bicarbonat de sodiu 1 mEq/kg i./v. în perfuzie.
 Dopamină 2-4 μg/kg/min i./v. în perfuzie.
 Furosemid 0,5-1 mg/kg i./v. în bolus.
Analgezia suficientă:
 Fentanil 0,05-0,1 mg cu Droperidol 2,5 mg i./v. lent sau
 Morfină 4-5mg i./v. lent.
Protocoale de management în caz de:
 dezechilibrile electrolitice;
 dezechilibrile metabolice;
 hiper- sau hipotermia;
 pneumotorax compresiv;
 tamponada cardiacă;
 intoxicaţiile;
 tromboembolismul pulmonar (vezi protocoalele corespunzătoare).
Managementul situaţiilor speciale: Sindromul coronarian acut şi Accidentul vascular cerebral
(vezi protocoalele corespunzătoare).
Caseta 18. Etiologia stopului cardiorespirator [5, 7]

 Boli cardiace posibil:
 Sindromul coronarian acut.
 Cardiopatia ischemică, inclusiv infarctul miocardic acut.
29
 Aritmii cardiace.
 Endocardita infecţioasă, miocardită, cardiomiopatii.
 Valvulopatii.
 Tamponada cardiacă.
 Tromboembolie pulmonară.
 Contuzie cardiacă.
 Etiologia non-cardiacă internă:
 Boli pulmonare.
 Boli cerebrovasculare.
 Cancer.
 Hemoragia gastrointestinală.
 Obstetrică/pediatrie.
 Embolie pulmonară.
 Epilepsie.
 Diabetul zaharat.
 Boli renale.
 Etiologia non-cardiacă externă:
 Traumă.
 Asfixie.
 Supradozarea drogurilor.
 Submersie.
 Suicide.
 Alte cauze externe.
 Electrocutare/accidentele prin fulger.
Caseta 19. Semnele premonitorii ale morţii subite cardiace [3, 6,]
 Aritmiile ventriculare în clasele III, IV, V (după B. Lown şi M. Wolff, 1971, 1983).
 Tahicardia ventriculară reintrantă continuă.
 Aritmiile cardiace fatale (maligne) la bolnavii resuscitaţi cu succes.
 Sincopele recurente la bolnavii resuscitaţi cu succes.
D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALELE NECESARE PENTRU RESPECTAREA

PREVEDERILOR PROTOCOLULUI
Personal: medic de familie certificat, medic profil general, asistentă
medicală.
Aparataj, utilaj:
 tensiometru;
 stetoscop;
 electrocardiograf portabil;
 defibrilator automat extern.
Truse:
1. trusă cateterizarea venelor centrale şi periferice;
2. trusă perfuzie;
3. trusă cateterizarea vezicii urinare;
4. trusă intubaţie;
5. trusă protejare căi aeriene;
6. trusă medicală de urgenţă.
30
D.1. Instituţii de Seturi:

Asistenţă medicală  set echipament şi aparataj medical din dotarea autosanitarei;
primară,  set echipament special din dotarea autosanitarei;
Departamentul de  set inventar moale.
medicină de urgenţă şi Consumabile:
secţiile profil general  Oxigen.
(raionale, municipale) Medicamente:
 Soluţie Epinefrină.
 Soluţie Amiodaronă.
 Soluţie Lidocaină.
 Soluţie Sulfat de magneziu.
 Soluţie Atropină.
 Soluţie Aminofilina.
 Soluţie Clorură de calciu.
 Soluţie Bicarbonat de sodiu.
Personal: medic de urgenţă, felcer/asistent medical.

Aparataj, utilaj:
 tensiometru;
 stetoscop;
 electrocardiograf portabil;
 defibrilator automat extern.
D.2. Echipele AMU de Truse:
profil general 903  trusă cateterizarea venelor centrale şi periferice;
(112) şi de
 trusă perfuzie;
felceri/asistenţi
 trusă cateterizarea vezicii urinare;
medicali 903 (112)
 trusă intubaţie;
 trusă protezare căi aeriene;
 trusă medicală de urgenţă.
Seturi:
 set echipament şi aparataj medical din dotarea autosanitarei;
 set echipament special din dotarea autosanitarei;
 set inventar moale.
Consumabile:
 Oxigen.
Medicamente:
 Soluţie Aminofilina.
31
Personal: medic de urgenţă

Aparataj, utilaj:
 tensiometru;
 stetoscop;
 electrocardiograf portabil
 defibrilator automat extern sau defibrilator semiautomat
D.3. Echipele AMU Truse:
profil specializat  trusă cateterizarea venelor centrale şi periferice;
(reanimare,
cardiologie) 903(112)
 trusă medicală de urgenţă;
Seturi:
 set echipament şi aparataj medical din dotarea autosanitarei;
 set echipament special din dotarea autosanitarei;
Consumabile:
 Oxigen.
Medicamente:
 Soluţie Aminofilină.
 Soluţie. Clorură de calciu.
 Soluţie Panangin.
 Soluţie Dopamină.
 Soluţie Dobutamină.
 Soluţie Norepinefrină.
Personal: medic reanimatolog certificat, medic cardiolog certificat,

medic neurolog certificat.
32
Aparataj, utilaj:
 tensiometru;
 stetoscop;
 electrocardiograf;
 pulsoximetru;
 oftalmoscop;
 monitor ECG;
D.4. Secţiile ATI şi de
 aparat pentru respiraţie artificială;
terapie intensivă pe
 ciocănaş neurologic;
lîngă: Departamentul
de medicină urgentă şi  glucometru;
de secţiile de  laborator clinic standard;
Cardiologie şi  coagulometru;
Neurologie  analizator pentru determinarea Na/K.
Truse:
 trusă cateterizarea venelor centrale şi periferice;
 trusă medicală de urgenţă.
Seturi:
 set echipament şi aparataj medical din dotarea secţiei ATI;
 set echipament special din dotarea secţiei ATI;
Consumabile:
 Oxigen.
33
Medicamente:
 Soluţie Sulfat de Magneziu.
 Soluţie Aminofilină.
 Soluţie Dobutamină.
 Soluţie Dopamină.
 Soluţie Panangină.
 Soluţie Nitroglicerină.
 Soluţie Nitroprusiat de sodiu*.
 Soluţie Hidroxietilamidon.
 Soluţie Dextran 70.
 Soluţie Ser fiziologic 0,9%.
 Soluţie Fentanil.
 Soluţie Droperidol.
 Soluţie Morfină.
 Soluţie Enoxaparin.
 Soluţie Nardroparin.
 Soluţie Norepinefrină.
 Soluţie Heparină.
 Soluţie Diazepam.
 Soluţie Fenitoină.
 Soluţie Furosemid.
 Soluţie Manitol.
 Soluţie Famotidină.
 Tablete Acid acetilsalicilic.
Notă: Remediul marcat cu semnul *, la momentul dat, nu este omologat în Republica Moldova.
E. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLIMENTĂRII PROTOCOLULUI

Obiectiv Idicator Metodă de calculare a indicatorului
Numărătorul Numitorul
1. Sporirea numărului 1.1. Ponderea medicilor Numărul de medici Numărul de medici
de medici de familie, de familie, care au fost de familie care au de familie care
care au fost instruiţi şi instruiţi în RCR şi C pe fost instruiţi în activează pe
aplică în practică parcursul ultimelor 6 RCR şi C pe parcursul ultimilor 6
protocoalele de RCR şi luni parcursul ultimelor luni
C 6 luni x 100
34
1.2. Ponderea medicilor Numărul de medici Numărul de medici

de familie, care au de familie care au de familie care au
aplicat în practică aplicat în practică fost instruiţi în RCR
protocoalele de RCR şi protocoalele de şi C pe parcursul
C pe parcursul ultimelor RCR şi C pe ultimelor 6 luni
6 luni parcursul ultimelor
6 luni x 100
2. Sporirea numărului 2.1. Proporţia Numărul de Numărul de instituţii
de instituţii medicale, instituţiilor medicale instituţii medico- medico-sanitare
care dispun de primare care dispun de sanitare primare primare
defibrilator electric defibrilator electric care dispun de
automat automat defibrilator electric
automat x 100
3. Sporirea utilizării 3.1. Ponderea medicilor Numărul de medici Numărul de medici
defibrilării electrice de familie, care dispun de familie care de familie care
automate externe de de defibrilatorul electric dispun de activează
către medicii de familie automat la locul de defibrilator electric
muncă automat la locul de
muncă x 100
3.2. Ponderea medicilor Numărul de medici Numărul de medici
de familie, care au de familie care au de familie care
efectuat defibrilării efectuat defibrilării dispun de
electrice automate electrice automate defibrilator electric
externe la locul de externe la locul de automat la locul de
muncă muncă x 100 muncă
4. Sporirea numărului 4.1. Ponderea Numărul de Numărul de instituţii
de instituţii medicale instituţiilor medicale instituţii medico- medico-sanitare
primare, care dispun de primare, care dispun de sanitare primare primare
truse completate pentru truse completate pentru care dispun de truse
acordarea primului acordarea primului completate pentru
ajutor medical, în caz ajutor medical, în caz de acordarea primului
de moarte subită moarte subită cardiacă în ajutor medical, în
cardiacă anul curent caz de deces subit
cardiac în anul
curent x 100
5. Sporirea numărului 5.1. Ponderea echipelor Numărul echipelor Numărul de echipe
de echipe AMU, care AMU, care dispun de AMU care dispun AMU
dispun de truse truse completate şi de de truse completate
completate şi aparataj aparataj pentru şi de aparataj
pentru acordarea acordarea primului pentru acordarea
primului ajutor ajutor medical, în caz de primului ajutor
medical, în caz de moarte subită cardiacă în medical, în caz
moarte subită cardiacă anul curent deces subit cardiac
în anul curent x 100
6. Sporirea numărului 6.1. Ponderea Numărul de Numărul de personal
de personal medico- personalului medico- personal medical medical (medici,
sanitar de AMU sanitar de AMU instruiţi (medici, felceri, felceri, asistenţi
instruiţi în acordarea în acordarea primului asistenţi medicali) medicali) al
35
primului ajutor ajutor medical, în caz de al instruiţilor de instruiţilor de AMU

medical, în caz de moarte subită cardiacă în AMU care a în ultimul an
moarte subită cardiacă ultimii 5 ani acordat primul
ajutor medical, în
caz de deces subit
cardiac în ultimul
an x 100
7. Sporirea numărului 7.1. Ponderea DMU, Numărul de DMU Numărul de DMU
de DMU şi secţii din care dispun de truse care dispun de truse
cadrul spitalelor, care completate şi de aparataj completate şi de
dispun de truse (de diagnostic şi de aparataj (de
completate şi de tratament) pentru diagnostic şi de
aparataj (de diagnostic acordarea asistenţei tratament) pentru
şi de tratament) pentru medicale specializate, în acordarea asistenţei
acordarea asistenţei caz de stop cardiac medicale
medicale specializate în conform standardului specializate în caz
caz de stop cardiac de deces subit
conform standardului cardiac conform
standardului x 100
7.2. Ponderea de secţii Număr de secţii din Numărul de secţii
din cadrul spitalului care cadrul spitalului din cadrul spitalului
dispun de truse care dispun de truse
completate şi de aparataj completate şi de
(de diagnostic şi de aparataj (de
tratament) pentru diagnostic şi de
acordarea asistenţei tratament) pentru
medicale specializate, în acordarea asistenţei
caz de moarte subită medicale
cardiacă conform specializate, în caz
standardului deces subit cardiac
conform
standardului x 100
8. Sporirea numărului 8.1. Ponderea Numărul de Numărul de
de personal medical personalului medical personal medical personal medical
(medici, felceri, (medici, felceri, asistenţi (medici, felceri, (medici, felceri,
asistenţi medicali) din medicali) din DMU, asistenţi medicali) asistenţi medicali)
DMU şi secţii din instruiţi în acordarea din DMU, instruit din DMU
cadrul spitalelor asistenţei medicale în acordarea
instruiţi, în acordarea specializate, în caz de asistenţei medicale
asistenţei medicale moarte subită cardiacă specializate, în caz
specializate, în caz de deces subit cardiac
moarte subită cardiacă x 100
36
8.2. Ponderea Numărul de Numărul de personal

personalului medical personal medical medical (medici,
(medici, felceri, asistenţi (medici, felceri, felceri, asistenţi
medicali) din secţii, în asistenţi medicali) medicali) din secţii,
cadrul spitalelor instruiţi din secţii, din din cadrul spitalelor
în acordarea asistenţei cadrul spitalelor,
medicale specializate, în instruiţi în
caz de moarte subită acordarea asistenţei
cardiacă medicale
specializate, în caz
deces subit cardiac
x 100
9. Sporirea utilizării 9.1. Ponderea medicilor Numărul de medici Numărul de medici
defibrilării electrice din DMU care au din DMU care au din DMU
semiautomate externe efectuat defibrilării efectuat defibrilări
de către medicii din electrice semiautomate electrice
DMU şi secţiile de externe în prezenţa semiautomate
anestezie şi terapie defibrilatorului în dotare externe în prezenţa
intensivă din spitale 9.2. Ponderea medicilor defibrilatorului în
din secţiile anestezie şi dotare x 100
terapie intensivă din
spitale, care au efectuat
defibrilări electrice
semiautomate externe în
prezenţa defibrilatorului
în dotare
10. Sporirea numărului 10.1. Ponderea Numărul de medici Numărul de medici
de RCR şi C cu succes pacienţilor cu moarte din secţiile din secţiile
efectuate pacienţilor cu subită cardiace, cărora, li Anestezie şi terapie Anestezie şi terapie
moarte subită cardiacă s-a efectuat RCR şi C cu intensivă din spitale intensivă din spitale
succes care au efectuat
defibrilări electrice
semiautomate
externe în prezenţa
defibrilatorului în
dotare x 100
37
ANEXA:
Anexa 1. Instruirea populaţiei in acordarea primului ajutor în caz de stop cardiac [5]
Manevre de resuscitare:
1. Dacă observaţi o persoană căzută, care nu se mişcă, apropiaţi-vă cu grijă.
 Evaluaţi zona din punct de vedere al pericolelor posibile pentru victimă şi salvator.
 Uitaţi-vă să nu existe în apropiere un cablu electric căzut sau ceva care ar putea
explica accidentul persoanei căzute şi care v-ar putea accidenta, şi pe dumneavoastră.
2. Strigaţi la persoana respectivă; eventual scuturaţi-o ferm de umăr, picior,
întrebând: „Cum vă simţiţi?” Dacă nu primiţi niciun răspuns, dacă nu geme, nu se
mişcă, strigaţi: „Ajutor!”, sperînd că va veni cineva să vă ajute.
3. Dacă apare cineva, care să apeleze serviciul de urgenţă 903, fără să pierdeţi timpul,
eliberaţi căile aeriene şi analizaţi, dacă pacientul respiră.
 Dacă aţi eliberat căile aeriene şi victima nu respiră şi sunteţi singur, atunci telefonaţi
dumneavoastră la numărul de urgenţă 903 şi anunţaţi că aţi găsit o victimă
inconştientă şi unde sunteţi (o informaţie clară asupra locului unde se află, fără
agitaţie şi lamentări inutile). Acestea vor determina un ajutor eficient şi la timp.
4. În cazul victimelor după înec sau după traumatisme – imediat faceţi resuscitare şi
apoi apelaţi Ambulalanţa:
 Începeţi resuscitarea fără întîrziere.
 În aceste situaţii este posibilă asocierea cu o leziune de cap sau de gît.
 Nu se mişcă victima, dacă nu este absolut necesar – există riscul secţiunii măduvei
spinării cu paralizie.
5. Dacă victima nu răspunde, se verifică, dacă sunt libere căile aeriene. Fiind în stare
de inconştienţă, căile aeriene pot fi astupate de limbă şi ridicarea mandibulei (a
bărbiei) va elibera căile aeriene.
 Dacă credeţi că este un corp străin în gura victimei (secreţii, proteză dentară),
încercaţi să scoateţi aceste resturi cu degetul învelit în batistă.
 O altă metodă de eliberare a căilor aeriene este prin tracţiunea la nivelul unghiului
mandibulei în cazul suspiciunii unui traumatism.
 Priviţi şi ascultaţi cu atenţie victima.
 Toate acestea, nu mai mult de 10 secunde, timp în care trebuie stabilit, dacă persoana
respiră sau nu.
6. Verificarea adecvată a respiraţiei se face privind, ascultînd si simţind.
 Cu victima în decubit dorsal pe un plan dur, avînd mîinile plasate pe fruntea şi pe
bărbia victimei, se caută cu privirea eventuale mişcări respiratorii (ridicarea şi
coborîrea toracelui, eventual a abdomenului).
 Ascultînd eliminarea aerului în expir şi simţind fluxul de aer, care iese pe gură sau pe
nas.
 Această evaluare să nu dureze mai mult de 10 secunde. În general, victimele unui stop
cardiac nu respiră sau au mişcări respiratorii inadecvate.
7. Dacă nu respiră, se poate începe respiraţia gură la gură.
 Cel care execută resuscitarea trage mult aer în piept şi apoi expiră în gura victimei,
ridicînd bărbia, pentru a elibera căile aeriene şi închizînd nasul, pentru a nu pierde aer
pe această cale.
 Repetaţi manevra, pînă la reluarea respiraţiei adecvate sau pînă la sosirea ambulanţei
asociind, după caz, compresiunile toracice externe (masajul cardiac extern).
 Dacă nu se poate executa respiraţia gură la gură din diferite cauze, există alternativa
respiraţiei gură la nas. Dacă există reticenţe legate de atingerea victimei, se pot
38
executa, doar compresiuni toracice externe.

8. Urmează verificarea circulaţiei prin palparea pulsului la nivelul arterei carotide.
 Actualmente nu se mai recomandă verificarea existenţei pulsului la victimele
inconştiente sau care nu respiră şi nu gem. Dacă o persoană este inconştientă, nu
respiră şi un are niciun fel de mişcări, se consideră a fi în stop cardiac şi se încep
compresiunile toracice externe.
 Masajul cardiac extern poate salva viaţa persoanei pe care încercaţi să o ajutaţi.
9. Aşa cum am subliniat anterior, putem efectua masajul cardiac extern, atunci cînd
persoana este inconştientă, nu respiră şi nu are niciun fel de mişcări, fără a verifica
dacă este puls la artera carotidă.
 Acestea reprezintă compresiuni ritmice aplicate la nivelul jumătăţii inferioare a
sternului cu o frecventa de 100 pe minut. Deprimarea toracelui realizată de apăsare
trebuie sa fie de aproximativ 4-5cm.
 Dacă este vorba de unul sau de doi salvatori, vor fi executate 30 de compresiuni
toracice şi 2 respiraţii.
 Actualmente se consideră că, dacă din diferite motive, respiraţia nu poate fi realizată,
mai important este a executa masajul cardiac extern, pentru o perioada de 10 minute.
Cum se execută masajul cardiacextern (compresiuni sternale):
 Cu degetul se caută marginea inferioară a cutiei toracice şi se urmăreşte rebordul
costal pînă la nivelul sternului, adică spre mijloc. Se plasează podul palmei stîngi în
treimea inferioară a sternului. Se plasează cealaltă mînă deasupra primei mîini,
încrucişînd degetele ambelor mîini. Cu braţele drepte se aplică întreaga forţa într-o
arie restrînsă situată pe stern şi se execută compresiunile toracice.
 Mîinile trebuie ţinute întinse, apăsînd cu toata greutatea corpului pe stern, apoi
lăsîndu-l liber, dar fără a ridica mîinile de pe torace.
 Compresiunile toracice externe se execută pînă la venirea ambulanţei, iar dacă
salvatorul oboseşte va ruga pe cineva să-l ajute.
 Dacă există doi salvatori, unul va efectua compresiunile, iar celalalt – respiraţiile în
ritm de 30 compresiuni şi 2 respiraţii; dacă salvatorii obosesc se pot schimba între ei.
Ce facem când bolnavul respiră şi are puls:
Pacientul se plasează în poziţie laterală de siguranţă pînă la venirea ambulanţei, în
următoarele situaţii:
 Dacă pacientul este doar inconştient, dar respiră şi are puls.
 Dacă manevrele de resuscitare primară sînt cu succes executate şi pacientul şi-a reluat
respiraţia şi are puls la artera carotidă, dar rămîne inconştient.
 Dacă nu sînt suspiciuni de traumatism al gîtului.
Important:
1. Manevrele de resuscitare cardiorespiratorie de bază, prezentate aici, se aplică la
persoane cu vîrstă mai mare de 8 ani. Manevrele de resuscitare trebuie însoţite cît mai
rapid de defibrilare automate sau semiautomată, care se execută cu ajutorul unui
apărat numit defibrilator, de către persoane instruite în acest sens. De aceea este
important să telefonaţi cît mai rapid la numărul de urgenţă 903 (112).
Anexa 2. Instruirea cadrelor medico-sanitare în SVB şi SVAC
1. Personalul medico-sanitar al serviciului prespitalicesc a AMU, al Asistenţei Medicale

Primare, al Serviciului specializat de ambulatoriu şi DMU (Unităţi Primire Urgenţe) vor
39
trece instruirea anuală în Suportul vital bazal în cadrul Centrelor de Instruire a Staţiilor
Zonale AMU şi o dată la cinci ani vor fi instruite conform programelor standardizate de
72 de ore.
2. Înstruirea în SVAC pentru medicii de urgenţă, medicii de familie, medicii echipelor de
resuscitare şi DMU ( Unităţi Primire Urgenţe) va fi efectuată în cadrul catedrei Urgenţe
medicale, USMF „Nicolae Testemiţanu,” conform programului standardizat de 78 de
ore, o dată în cinci ani, în cadrul pregătirii postuniversitare continue.
3. Medicii secţiilor spitaliceşti profil terapeutic vor fi instruiţi în SVAC în la catedra
Cardiologie, USMF „Nicolae Testemiţanu,” conform programului standardizat de 78 de
ore, o dată în cinci ani, în cadrul pregătirii postuniversitare continue.
4. Medicii secţiilor spitaliceşti profil chirurgical şi anestezie-reanimatologie vor fi instruiţi
în SVAC în la catedra Anesteziologie-Reanimatologie, USMF „Nicolae Testemiţanu,”
conform programului standardizat de 78 de ore, o dată în cinci ani, în cadrul pregătirii
postuniversitare continue.
5. Rezidenţii specialităţilor profil terapeutic la anul doi de studii, rezidenţii profil
chirurgical la anul trei de studii vor fi instruiţi în SVAC, conform programului
standardizat de 78 de ore, o dată în cinci ani, în cadrul pregătirii postuniversitare
continue.
6. Rezidenţii facultăţii Stomatologie şi Farmacie a USMF „Nicolae Testemiţanu,” la anul
doi vor fi instruiţi în SVB la catedra Urgenţe medicale, USMF „Nicolae Testemiţanu,”
conform programului standardizat de 72 de ore.
BIBLIOGRAFIE
1. ACC/AHA/ESC 2006 guidelines for management of patients with ventricular

arrhythmias and the prevention of sudden cardiac death—executive summary: A report
of the American College of Cardiology/American Heart Association Task Force and the
European Society of Cardiology Committee for Practice Guidelines (Writing Committee
to Develop Guidelines for Management of Patients with Ventricular Arrhythmias and the
Prevention of Sudden Cardiac Death) Developed in collaboration with the European
Heart Rhythm Association and the Heart Rhythm Society Eur. Heart J. 2006 27: 2099-
2140
2. Bansch D, Antz M, Boczor S et al. Primary prevention of sudden cardiac death in
idiopathic dilated cardiomyopathy: the Cardiomyopathy Trial (CAT). Circulation
2002;105.
3. Crivceanschi Lev Manual Urgenţe medicale. Chişinău 2005.
4. Dorobanţu M. Compendiu de Boli Cardiovasculare. Ediţia II-a, Ed. Universitară „Carol
Davila” Bucureşti, 2004; 357-373.
5. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2005. 2005 European
Resuscitation Council. Published by Elsevier Ireland Ltd. Resuscitation, 2005.
6. International Guidelines 2000 for CPR and ECC. 2000 – The First International
Guidelines Conference on CPR and ECC. J. Resuscitation 46 (2000).
7. International Liaison Committee on Resuscitation. International consensus on
cardiopulmonary resuscitation and emergency cardiovascular care science with
treatment recommendations. Resuscitation 2005;67.
8. Mzerburg RJ, Castellanos A. Cardiac Arrest and Sudden Cardiac Death. Braunwald's
Heart Disease. A Textbook of Cardiovascular Medicine, 7-th ed. W. B. Sauders
Company, 2005; 865–908.
40
9. Priori SG, Aliot E, Blomstrom-Lundqvist C et al. Task Force on Sudden Cardiac Death
of the European Society of Cardiology. Eur Heart J 2001;22:1374–450.
10. Priori SG, Etienne Aliot, Carina Blomstrom-Lundqvist et al. Update of the guidelines on
sudden cardiac death of the European Society of Cardiology. Eur.Heart J 2003; 24: 13-
15.
11. Wik L, Kramer-Johansen J, Myklebust H, et al. Quality of cardiopulmonary
resuscitation during out-of-hospital cardiac arrest. JAMA 2005;293:299—304.
12. White RD, Russell JK. Defibrillation, resuscitation and survival in out-of-hospital
sudden cardiac arrest victims treated with biphasic automated external
defibrillators.Resuscitation 2002;55:17—23.
41

Moatrtea Subita Card

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Moatrtea Subita Card

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Protocol clinic naţional „Moartea subită cardiacă” (adulţi), Chişinău, 2008

MOARTEA SUBITĂ CARDIACĂ

Protocol clinic naţional

AABREVIERILE FOLOSITE ÎN DOCUMENT 3

C. 2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI A PROCEDURILOR 18

D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALELE NECESARE PENTRU RESPEVTAREA

D.4. Secţiile ATI şi de terapie intensivă pe lîngă: Departamentul de medicină urgentă şi de

E. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLIMENTĂRII PROTOCOLULUI 32

ABREVIERILE FOLOSITE ÎN DOCUMENT

ABCDE tabel mnemotehnic pentru examinarea medicală primară

Exemple de diagnostice definitive:

A.2. Codul bolii (CIM 10): I46.0; I46.1; I46.9

A.3. Gradul urgenţelor medico-chirurgicale: urgenţă majoră

A.5. Obiectivile protocolului:

A.6. Data de elaborare a protocolului: 2008

A.7. Data următoarei revizuiri: 2010

A.8. Lista şi informaţiile de contact ale autorilor şi ale persoanelor ce au participat la

universitar medicina de urgenţă al Ministerului Sănătăţii

Protocolul a fost discutat, aprobat şi contrasemnat de:

A.9. Definiţiile folosite în document

A.10. Informaţia epidemiologică

Măsuri Repere Modalităţi şi condiţii de

Măsuri Repere Modalităţi şi condiţii de realizare

Defibrilarea externă automată responsabile de fibrilaţia

Măsuri Repere Modalităţi şi condiţii de realizare

1.2. Protocolul Suportul vital Recunoaşterea stopului Obligatoriu:

Măsuri Repere Modalităţi şi condiţii de realizare

1. Diagnosticul: Moartea subită cardiacă

Măsuri Repere Modalităţi şi condiţii de realizare

RCR ŞI C: LANŢUL SUPRAVIEŢUIRII

APEL RCR DEA SVAC

C.1.2. Algoritmul Suportul vital bazal la adulţi

Deschiderea căilor respiratorii şi

C.1.3. Algoritmul de utilizare a defibrilatorului automat extern (DEA)

DEA va evalua ritmul cardiac

Se indică şoc Nu se indică şoc

Un şoc Reluare imediată RCR şi C 30:2

Se continuu pină la aperiţia respiraţiei

C.1.4. Algoritmul de resuscitare în stopul cardiac în condiţii de spital

Apel la ajutor şi evaluarea

Apel la echipa de resuscitare Examenul A,B,C,D,E,

Suportul vital avansat cardiac la

Spitalul trebuie să asigure:

C.1.5. Algoritmul Suportul vital avansat cardiac în stopul cardiac

ALGORITMUL SUPORTUL VITAL AVANSAT CARDIAC

Deschiderea căilor respiratorii,

Ritmuri şocabile Ritmuri neşocabile

Un şoc electric: Reluare imediată RCR şi C

1.3 C. 2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI PROCEDURILOR

C.2.2. Managementul pacientului în moarte subită cardiacă

C.2.2.1. Resuscitarea cardiorespiratorie şi cerebrală

Caseta 2. Criteriile pentru a nu începe efectuarea RCR şi C [5, 7]

Caseta 3. RCR şi C: Lanţul supravieţuirii [5, 6,7]

Caseta 4. Principiile generale ale RCR şi C [5, 6,7]

C.2.2.1.1. Protocolul de RCR şi C: Suportul vital bazal

 Dacă este cazul, se îndepărtează ochelarii, se desface cravata şi centura.

 epuizarea fizică a personalului medical.

C.2.2.1.2. Protocolul de RCR şi C: Suportul vital avansat cardiac

Defibrilarea externă semiautomată

Caseta 7. Protocolul de RCR şi C: Suportul vital avansat cardiac [3, 4, 5, 6,7]

 5-20 μg/kg/min i/v, în perfuzie....

Caseta 8. Criteriile de apreciere a efectuării corecte a RCR şi C [3, 4, 5, 6,7]

Caseta 9. Criteriile pentru a opri RCR şi C [3, 4, 5, 6,7]

Caseta 10. Complicaţiile în efectuarea RCR şi C [3, 4, 5, 6,7]