Fiule, tăcerea îți va ascuți auzul și-ți va înfrumuseța cuvintele.

Vorbele multe îți cheltuiesc

energia… atunci când nu spun nimic.
In Coreea de nord oamenii duc o viata foarte dificila fiind o tara comunista. Hrana, apa, un loc de
munca, totul se obtinea greu daca un avea un "songbun" inalt (oamenii erau categorisiti in functie
de starea materiala pe care o aveau, in functie de locul de munca avut, daca familia respectiva a
dus o viata demna, in functie de rangul lor.) Cand norii s-au strans pe cerul intunecat eu si
celelalte picaturi de apa cadeam cu repeziciune spre pamant. Eu ma prelingeam pe fata unei
tinere, Yeonmi.

-Ai un nume domnisoara?

-Cine-mi vorbeste?

-Sunt pe obrazul tau, un strop de ploaie.

-Nici nu mai fac diferenta dintre lacrimile mele si ploaie.Familia mea o duce atat de rau.

-Am auzit ca in Coreea de Sud nu e asa rau.

-Cum poti spune asa ceva? Ei sunt cea mai rea populatie din lume pe langa americani.

-Ceea ce ai fost invatata draga mea e doar propaganda. Inchide ochii si lasa-ma sa te port pana
acolo, daca nu iti place, venim inapoi.

-Dar voi fi pedepsita aspru de marele conducator Kim Jong-IL. nu va afla, multe tinere au fugit
in China si au reusit.

Yeonmi se lasa purtata pe nori de picatura de ploaie. Ajunsa in Coreea de Sud, vede oameni
placuti, frumosi, un accent placut, toti apreau fericiti si nimeni nu ducea lipsa de imbracaminte
hrana sau locuinta.