NOŢIUNI GENERALE DESPRE CONSTRUCŢII

A. CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR
Construcţiile sunt destinate creării unor condiţii optime pentru adăpostirea şi
desfăşurarea activităţii şi vieţii oamenilor, ţinând seama de condiţiile naturale (teren,
climă etc.) impuse de natura sau mediul înconjurător în mijlocul căruia se
amplasează.
Construcția poate fi o clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe
baza unui proiect, care serveşte la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.

1. CONDIŢII TEHNICE CERUTE CONSTRUCŢIILOR

Fiecare construcţie sau element de construcţie trebuie să satisfacă un ansamblu
de condiţii tehnice sau cerinţe tehnico-economice principale, care privesc
durabilitatea în timp, rezistenţa la foc, rezistenţa şi stabilitatea construcţiei, condiţii
fizice şi igienice, arhitectonice, economico-organizatorice etc.
Durabilitatea, adică durata de funcţionare normală în timp a principalelor
elemente de construcţie, fără pierderea calităţilor necesare de exploatare poate fi:
- ridicată (de gradul I), respectiv mai mare de 100 ani;
- mijlocie (de gradul II), respectiv de 50 ... 100 ani;
- normală sau obişnuită (de gradul III), respectiv de 20 ... 50 ani. Construcţiile
provizorii au durata de funcţionare sub 20 ani. Durabilitatea este influenţată direct de
materialele folosite, de modul de proiectare şi execuţie, de condiţiile de exploatare şi
întreţinere şi se referă la rezistenţa materialelor şi elementelor de construcţie
împotriva acţiunilor la care sunt supuse: îngheţ-dezgheţ, umiditate, acţiunea biologică
a microorganismelor şi rezistenţa la coroziune.
Durabilitatea elementelor de construcţie trebuie să fie asigurată şi la acţiunile
mediului înconjurător (fum, gaze, agenţi atmosferici şi chimici etc.). Aceasta se
realizează prin folosirea unor materiale rezistente la asemenea acţiuni sau prin
protecţia materialelor insuficient de durabile cu pelicule de protecţie.
Rezistenţa la foc reprezintă capacitatea construcţiei de a rezista la solicitările
termice şi mecanice produse în timpul şi din cauza incendiilor. Din punctul de vedere
al rezistenţei la foc elementele de construcţie depind direct de materialele din care se
execută şi se caracterizează prin gradul de combustibilitate si limita de rezistentă la
foc.
Combustibilitatea unui material sau element de construcţie reprezintă
capacitatea acestuia de a se aprinde şi de a arde în continuare, contribuind la creşterea
cantităţii de căldură dezvoltată de un incendiu. Din acest punct de vedere materialele
se clasifică în: incombustibile (de exemplu, betonul armat, zidăria etc.); greu
combustibile sau semicombustibile (de exemplu, metalul protejat, lemnul ignifugat
sau tencuit etc.) şi combustibile (de exemplu, lemnul, cartonul bitumat etc.).
Limita de rezistenţă la foc a unui element de construcţie este perioada de timp
(în ore) în care acesta, deşi supus acţiunii temperaturilor înalte, îşi păstrează
stabilitatea şi se poate opune propagării incendiilor.
Rezistenţa şi stabilitatea construcţiilor sub acţiunea solicitărilor se referă la
capacitatea portantă, deformaţiile, fisurarea şi oboseala, elementelor de rezistenţă, în
afara acestora trebuie respectate şi condiţiile de exploatare specifice fiecărei
construcţii (uzură, şoc etc.).
Condiţiile fizice şi igienice de exploatare sunt legate de factorii fizici exteriori
sau interiori ai încăperilor şi se referă la temperatura, viteza şi umiditatea mediului,
variaţiile de temperatură şi lumină etc. Aceste condiţii sunt importante pentru
realizarea confortului termic, fonic, de iluminare, de ventilaţie etc. şi al igienii în
clădiri.
Condiţiile de ordin arhitectural-estetic asigură construcţiilor un aspect plăcut
interior şi exterior, cu o plastică şi o compoziţie arhitectonică corespunzătoare.
Condiţiile economico-organizatorice privesc în special costul construcţiilor,
modul de executare şi posibilităţile de industrializare a construcţiilor, materialele
folosite, soluţiile alese, termenele de execuţie şi punere în funcţiune etc.
Eficienţa economică a construcţiilor este un factor important care trebuie avut
în vedere, în toate fazele de realizare - proiectare, execuţie, exploatare - şi se obţine
prin reducerea maximă a consumurilor pentru executarea şi. întreţinerea
construcţiilor. Eficienţa se poate realiza printr-un ansamblu de măsuri care se referă la
alegerea justă a amplasamentului construcţiei, folosirea celor mai eficiente materiale,
stabilirea volumelor minime ale construcţiilor, dimensionarea justă a elementelor de
construcţie, posibilităţi simple de montaj, organizarea raţională a lucrărilor de
construcţii etc.

2 CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR
În construcţii se folosesc diverse clasificări, în funcţie de următoarele
obiectivele.
Se folosesc, în general, următoarele criterii de clasificare: clasificarea
funcţională sau după destinaţie; clasificarea după calitate; clasificarea după structura
de rezistenţă; clasificarea după gradul de rezistenţă la foc (incendiu) etc.

a. Clasificarea funcţională sau după destinaţie. Prin această clasificare se

grupează construcţiile asemănătoare privind cerinţele funcţionale şi amplasamentul.
Din acest punct de vedere construcţiile se împart în clădiri şi în construcţii
inginereşti.
 Clădirile reprezintă construcţiile care adăpostesc oameni sau alte vieţuitoare,
activitatea omenească şi produsele muncii lor, făcând posibilă adaptarea omului la
mediul înconjurător atât de variat şi cu climă atât de diferită. La aceste construcţii,
factorul om este cel care impune principalele cerinţe tehnice.
În funcţie de scopul şi destinaţia lor, se face clasificarea funcţională a clădirilor,
care este următoarea:
- clădiri civile în care intră: clădiri de locuit individuale sau colective; clădiri
publice şi administrative (judiciare, comerciale, de administraţie etc.); clădiri social-
culturale (teatre, cinematografe, săli de concert, unităţi de învăţământ, biblioteci,
construcţii sportive etc.);
- clădiri industriale, în care intră: clădiri de producţie (uzine, fabrici, ateliere
etc.), clădiri pentru deservirea producţiei (magazii, rezervoare, centrale, silozuri etc.);
- clădiri agrozootehnice, în care intră: clădiri pentru adăpostirea animalelor,
construcţii legumicole (sere, răsadniţe, pepiniere etc.), clădiri pentru adăpostirea
inventarului agricol, a produselor agricole (ateliere, remize, magazii etc.).
Construcţiile inginereşti cuprind toate celelalte construcţii care nu se
încadrează în categoria clădirilor, cum sunt: căi de comunicaţie, lucrări de artă
(poduri, tuneluri, viaducte etc.), construcţii hidrotehnice, coşuri de fum, turnuri de
televiziune, conducte de apă, gaze, canal, linii de transport al energiei electrice etc.

b. Clasificarea după calitate. Această clasificare este determinată de:

- durabilitatea şi gradul de rezistenţă, inclusiv rezistenţa la foc, ale principalelor
elemente de construcţie;
- cerinţele de exploatare referitoare la normele de suprafaţă, înălţime şi volum,
la gradul de confort, instalaţii, dotări, calitatea lucrărilor de finisaj, durata de serviciu
etc.
Din acest punct de vedere, construcţiile inginereşti şi clădirile se împart în trei
clase de calitate după cum satisfac: cerinţe ridicate, medii sau obişnuite.
c. Clasificarea după structura de rezistenţă. Din acest punct de vedere
construcţiile sunt alcătuite din:
- structuri cu pereţi portanţi realizaţi din: lemn, zidării diverse, beton armat,
diafragme, sau beton prefabricat :panouri şi elemente mari.
- structuri cu schelet portant (cadre) realizat din beton armat monolit, beton
armat prefabricat sau schelet metalic;
- structuri cu alcătuire mixtă, realizate din cadre şi diafragme;
- structuri speciale, considerate astfel după modul de alcătuire, destinaţie,
dificultăţi de proiectare, mod de execuţie, materiale utilizate etc. Asemenea structuri
sunt numeroase şi se pot realiza cu arce, plăci curbe subţiri, cu acoperişul suspendat
pe cabluri, sau se pot întâlni la silozuri, buncăre, rezervoare, castele de apă, coşuri
industriale de fum, turnuri de răcire etc.

Categoriile de importanţă se stabilesc ţinând seama de următoarele aspecte:

- implicarea vitală a construcţiilor în societate şi în natura - gradul de risc sub
aspectul siguranţei şi sănătăţii;
- implicarea funcţionala a construcţiilor în domeniul socio-economic, în mediul
construit şi în natura-destinaţie, modul de utilizare;
- caracteristici proprii construcţiilor - complexitatea şi considerente economice.

Categoriile de importanţă care se stabilesc pentru construcţii sunt:

- construcţii de importanţă excepţională, categoria A;
- construcţii de importanţă deosebită, categoria B;
- construcţii de importanţă normală, categoria C;
- construcţii de importanţă redusă, categoria D.
Clasele de importanţă se stabilesc în funcţie de gradul de protecţie care trebuie
asigurat prin proiectare construcţiei la acţiunea seismică.

Clasele de importanţă a construcţiilor

Clasa I - Construcţii de importanţă vitală pentru societate, a căror
funcţionalitate în timpul cutremurului şi imediat după cutremur trebuie să se asigure
integral:
- spitale, staţii de salvare, staţii de pompieri;
- clădiri pentru unităţi administrative, centrale şi raionale, cu rol de decizie în
organizarea măsurilor de urgenţă după cutremure;
- clădiri pentru comunicaţii de interes naţional şi raional;
- unităţi de producere a energiei electrice din sistemul naţional;
- clădiri care adăpostesc muzee de importanţă naţionala.
Clasa II - Construcţii de importanţă deosebită la care se impune limitarea
avariilor avându-se în vedere consecinţele acestora:
- celelalte clădiri din domeniul ocrotirii sănătăţii;
- şcoli, creşe, grădiniţe, cămine pentru copii, handicapaţi, bătrâni;
- clădiri care adăpostesc aglomeraţii de persoane, săli de spectacole artistice şi
sportive, biserici, centre comerciale importante;
- clădiri care adăpostesc valori artistice, istorice, ştiinţifice deosebite;
- clădiri şi instalaţii industriale care prezintă riscuri de incendii sau degajări de
substanţe toxice;
- clădiri industriale care adăpostesc echipamente de mare valoare economica;
 - depozite cu produse de strictă necesitate pentru aprovizionarea de urgenţă a
populaţiei.
Clasa III - Construcţii de importanţă normala (construcţii care nu fac parte din
clasele I, II sau IV):
- clădiri de locuit, hoteluri, cămine (cu excepţia celor din clasa II);
- construcţii industriale şi agrozootehnice curente.
Clasa IV - Construcţii de importanţă redusă:
- construcţii agrozootehnice de importanţă redusă (de ex.: sere, construcţii
parter diverse pentru creşterea animalelor şi pasărilor etc.);
- construcţii de locuit parter sau parter şi etaj;
- alte construcţii civile sau şi industriale care adăpostesc bunuri de mică valoare
şi în care lucrează un personal restrâns.
Clasele de importanţă ale construcţiilor se stabilesc de către proiectanţi -
arhitecţi şi se precizează obligatoriu în planşe şi caietele de sarcini.