Scrisoare ( 2016)

Că timpul trece-știu! Că toate iluziile astea din jurul meu au fost și vor rămâne
în jurul meu-știu. Explică-mi tu sincer,tot ce nu am fost și ce trenuia să fiu. O
mamă,un tată,un frate sau un simplu pat inconfortabil.Șablonul tău e fals,iubirea mea
a cedat e în repaos. Liniștea și nelămurirea asta e oribilă și mă transformă în ceva fără
viață,fără caracter. Eu urc,tu rămâi.Și te văd de sus,parcă ai fi o stea care a apus pe
Pământ. Tu ești jos și mă vezi,dar nu știu ca pe ce? Poate sunt patul ce l-ai
visat,oricum nu vei spune nimic!Iar am făcut cercul cu colțuri,iar eu stau după
paravan și visez și tu taci,iar tăcerea ta e sfîșietoare,e obositoare,e ciudată căci de
tăcerea ta m-am îndrăgostit.Tăcerea ta cu accent de peste apă. Mă simt obosită și
mancata de tot ce odată mi-a dat putere. De tot ce am fost și nu a fost bine. Am dansat
mult și chiar și atunci muzica s-a terminat.M-am întrecut pe mine și am vrut să te
urăsc și îmi repetam mereu urăște,urăște,urăște,dar tu nu poți fi urât din simplul motiv
ca nu poți dansa cu mine.Nu.În partea opusă a cercului de afli tu cu tine și gândurile
tale calde însă atât de tăcute.Mă privești,iar fața mea inspiră somn.Nu se simte
prezenta mea aici și nici lipsa mea. Deci,deci ce? În ochii tăi stă scrisă nepăsarea,dar
lângă nepăsare e ceva ce nu te lasă să vorbești. E ceva ce te face trist și pierdut.Ești
așa pierdut încât eu m-am regăsit în tine cu totul și băteam deasupra ta încât toată
inima era vie. Uitarea e sfântă în luna asta a tăcerii. Tăcerea ta e lungă,e dură și
toxică. Tăcerea ta nu rodește,se tarăște peste tot și mă îmbolnăvește.

Înainte de haos (2015)

M-ai prețuit atât de mult încât ai încercat să mă îndrăgești și apoi să mă închizi în

întrebări copilărești și simple.M-am simplificat eu de dragul tău.Am adăugat semnul
întrebării după fiecare cuvânt,mișcare sau îmbrățișare încât toate astea au devenit
sentimente reale și demonstrabile.Am ras zilele astea mai mult de cât aș fi putut
duce.Radeam de tine,imaginandu-mi că ești în fața mea,roșind,vorbind limba ta și
privindu-mi sânii mari înselători. Mă întreb dacă povestea asta o va afla cineva?

Decembrie, ființă din Est

M-am cufundat în stelele nopții căutandu-te.O apă ne desparte și aș dori să o beau pe

toată și să te iau de acolo să te întreb: Ce va prevesti întoarcerea ta? Ce anotimp al
iubirii aduci după tine? M-am îndrăgostit de corpul tău,de vorba ta.Tu svelt cu ochii
tăi m-au rupt din realitatea și am pășit într-o altă lume.M-am cufundat în Soare . Am
o întrebare: La tine bate la fel de tare Soarele? Scumpul meu,ai fost dulce în acele
două zile. Nu am dorit nimic decât încrederea ta. Atunci în clipa aia ultimă te-am
văzut schimbat. Poate politețea ta nu a mai răbdat și a dispărut la fel ca și tine. Te-ai
întors într-o superficială trăire și ai zâmbit grăbit,dorind a mă șterge din mintea ta.
Atât .