Edgar Degas

Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris - d. 27 septembrie 1917, Paris) a
fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A început cu
academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica realistă, pentru care și-a
căutat idei în teatrele pariziene, în lumea fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor,
la cursele de cai sau în studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional
de desenator și cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude
Monet, Auguste Renoir,Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului.
Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl numește
realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate, limitările de perspectivă sunt
asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit pastelul și a încercat numeroase
tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el o moștenire originală și multilaterală, de
circa două mii de lucrări, tablouri în ulei, pasteluri și sculpturi.

Hilaire Germain Edgar Degas (era deja un artist matur când și-a modificat modul de
scriere a numelui în Degas) s-a născut la 19 iulie 1834 la Paris, cel mai în vârstă dintre
cei cinci copii ai unei familii burgheze înstărite. Tatăl, Auguste de Gas, era bancher iar
mama, Célestine Musson, vestită pentru frumusețea ei, provenea dintr-o familie
din Louisiana (USA). După absolvirea vestitului liceu"Louis-le Grand", Edgar se înscrie
la facultatea de Drept, dar abandonează în curând studiile și își ocupă timpul copiind
tablouri ale marilor maeștri din muzeul Louvre, însușindu-și astfel arta picturală. Este
sigur de vocația sa și se hotărăște să-și consacre în întregime viața picturii. Se înscrie
în atelierul de pictură al lui Louis Lamothe și în 1855 reușește la examenul de admitere
la Școala Superioară de Arte Frumoase din Paris, însă nu rămâne mult timp elev al
școlii.
În 1856, Degas face o călătorie la Napoli la bunicul său, Hilaire de Gas. În Roma ia
parte la cursuri de pictură organizate la Vila Medici. Copiază opere ale maeștrilor
italieni, frecventând muzee și biserici. Tablourile și desenele le trimite tatălui său, care
crede în talentul fiului, îl felicită și-l îndeamnă la noi încercări.
În 1859, Degas revine în Franța. Frecventează muzeul Louvre, unde
în 1862 sau 1863 se întâlnește cu Édouard Manet, cei doi artiști se împrietenesc
repede. Îl vizitează adesea acasă și în atelier, stau împreună la cafeneaua Guerbois,
locul preferat al tinerilor pictori. Acolo pot fi întâlniți Claude Monet, Auguste
Renoir, Alfred Sisley și Paul Cézanne. În această epocă Degas rupe cu tematica
academică a școlii de pictură tradiționale și abordează teme realiste observate la
cursele de cai sau la spectacolele de balet. După războiul franco-prusac (1870-1971),
Degas pleacă într-o lungă călătorie în America și vizitează familia mamei sale în New
Orleans. Pictează tabloul "Comerț cu bumbac la New
Orleans" (1873)

Întors la Paris, tot timpul îi este consacrat balerinelor și

observării dansului acestora. Începe tabloul"Clasa de
dans", pe care îl termină în 1875. Realismul scenei
este bine precizat în diferitele poze, la compunerea
siluetelor surprinse în timpul lucrului și al odihnei.
Fustele vaporoase strălucesc în lumina blândă în care
se scaldă sala de teatru. Degas pictează timp de mai
mult de un sfert de secol balerine, realizează schițe și
sculpturi avându-le ca subiect. Aceasta ușurează
urmărirea dezvoltării sale artistice. Tablourile sale în
ulei cu desenul precis și cu gama elegantă a culorilor
sunt completate cu tablourile înpastel de mai târziu saturate cu culori vii (de ex.: "Scenă
de balet", 1878-1880).
În 1884, în Normandia, pictorul cade într-o stare de depresie, se izolează de societate,
trăiește ocrotit de credincioasa sa menajeră, Zoé Closiet. Degas nu a fost căsătorit, nu
se cunoaște vreo legătură sentimentală de durată. Degas începe relativ devreme să se
plângă de tulburări de vedere. Primele probleme apar în 1872, înainte de călătoria în
Louisiana. Începând din amurg nu mai vede bine, iar seara, la lumina lămpii, este nevoit
să o pună pe menajera lui Zoé să-i citească ziarul. În 1886, la expoziția impresioniștilor
de la New York, sunt prezentate douăzeci și trei lucrări ale lui Degas. Tablourile lui se
vând iar situația materială a artistului se îmbunătățește. Lucrează fără oprire, pictează,
realizează gravuri, scrie versuri. Din cauza vederii care se deteriorează, manifestă un
interes din ce în ce mai mare către sculptură, pentru care este suficientă sesizarea pe
calea pipăitului. În 1896, trei lucrări ale lui Degas ajung în colecții de stat. Acesta este
semnul recunoașterii. Este însă din ce în ce mai singur. În perioada 1909-1912, boala
sa de ochi se agravează, în plus se mai adaugă o scădere a auzului. Aproape orb,
renunță treptat la activitatea artistică. La 27 septembrie 1917, Degas moare de
pneumonie. Mormântul său se află în cimitirul Montmartre din Paris.