Parcurgerea grafurilor în lăţime

Modalitatea de vizitare a tuturor vîrfurilor grafului în care fiecare vîrf al grafului este vizitat o
singură dată se numeşte parcurgere sau traversare. În acest material sînt prezentate metodele de
parcurgere BF (în lăţime) şi DF (în adîncime). Metodele de parcurgere sunt aplicate grafurilor
neorientate respectiv grafurilor direcţionate şi presupun selectarea unui vîrf iniţial v0 şi identificarea
acelor vîrfuri ale grafului v cu proprietatea că există cel puţin un drum de la vîrful iniţial către v.
Grafurile cu proprietatea că oricare două vârfuri sunt conectate printr-un drum se numesc
grafuri conexe şi sunt prezentate în § 1.4. Dacă graful este conex, atunci prin aplicarea
metodelor de parcurgere vor fi identificate toate vârfurile grafului. Cele două modalităţi de
parcurgere sunt prezentate în continuare în cazul grafurilor neorientate, extinderea la digrafuri
şi grafuri direcţionate fiind imediată.
Traversarea BF presupune parcurgerea în lăţime a grafului, în sensul că, vîrfurile grafului sînt
prelucrate în ordinea crescătoare a distanţelor la vîrful iniţial. Distanţa de la u la v, notată   u , v  ,
este numărul de muchii ale unui cel mai scurt u-v drum.
La momentul iniţial vîrf curent este v0. Deoarece vîrful curent la fiecare moment trebuie să fie
unul dintre vîrfurile aflate la distanţă minimă de v0 se poate proceda în modul următor: iniţial lui v0 i se
asociază valoarea 0, d  v0   0 şi fiecărui vîrf v  v0 i se asociază valoarea  , d  v    . Dacă
valoarea asociată vîrfului curent este m, atunci fiecăruia dintre vecinii acestuia de valoare  li se
asociază valoarea m+1. Se observă că, dacă după ce toate vîrfurile de valoare m au fost considerate şi
nici unui vîrf nu i-a fost recalculată valoarea, atunci toate vîrfurile conectate cu v0 au fost vizitate, deci
calculul se încheie.

Exemple

1.2.1. Fie graful,

1

2 3

6
4

7
5
şi v0=1.Valorile calculate prin aplicarea metodei prezentate sînt,

vîrf 1 2 3 4 5 6 7
d
0 0      
1 0 1 1 1   1
2 0 1 1 1 2 2 1
0 1 1 1 2 2 1

Fie G=(V,E) un graf, V  n . O alternativă de implementare a metodei BF este construită prin

utilizarea următoarelor structuri de date,
 A matricea de adiacenţă a grafului;
 o structură de tip coadă, C, în care sînt introduse vîrfurile ce urmează a fi vizitate şi procesate
(în sensul cercetării vecinilor lor);
 un vector c cu n componente, unde,
1dacă
, i a fost adăugat în coadă
ci  
0altfel
,
Componentele vectorului c sînt iniţializate cu valoarea 0.

Parcurgerea BF poate fi descrisă astfel,

 coada C este iniţializată cu vîrful v0;
 cît timp C  Ø, este extras şi vizitat un vîrf i din coadă, apoi sînt introduşi în coadă vecinii
lui i care nu au fost deja introduşi (acele vîrfuri k cu proprietatea că c[k]=0 şi a[i][k]=1). Vîrfurile i ce
au fost introduse în coadă sînt marcate prin c[i]=1.

Metoda de parcurgere DF (Depth First)

Ideea metodei DF revine la parcurgerea în adîncime a grafurilor. Considerînd v0 vîrf iniţial şi M
mulţimea vîrfurilor vizitate de procedură, pentru vizitarea vecinilor este considerat unul din vîrfurile
din M cu proprietatea că lungimea drumului calculat de metodă pînă la vîrful iniţial v0 este maximă.
Implementarea acestei metode poate fi realizată în mai multe moduri, pentru menţinerea
mulţimii vîrfurilor grafului disponibilizate pînă la momentul curent fiind utilizată o structură de de
date de tip stivă S. La momentul iniţial se introduce în stivă v0. La fiecare pas, se preia cu ştergere ca
vîrf curent vîrful stivei S şi se introduc în stivă vecinii încă nevizitaţi ai vîrfului curent. Un vîrf se
marchează ca vizitat în momentul introducerii lui în S. Calculul continuă pînă cînd este efectuat un
acces de preluare din stivă şi se constată că S este vidă. Pentru gestiunea vîrfurilor vizitate, se
utilizează un vector c cu n componente, unde n reprezintă numărul vîrfurilor grafului şi, la fiecare
moment, componentele sînt:
1, dacă i a fost vizitat
ci  
0, altfel

Componentele vectorului c vor fi iniţializate cu valoarea 0.

Exemple
1.3.1. Pentru graful,
1

2 3

6
4

7
5
şi v0=1, prin aplicarea metodei descrise, rezultă următoarea evoluţie.

c
1 2 3 4 5 6 7
t
t=1 1 0 0 0 0 0 0
t=2 1 1 1 1 0 0 1
t=3 1 1 1 1 0 1 1
t=4 1 1 1 1 0 1 1
t=5 1 1 1 1 1 1 1
t=6 1 1 1 1 1 1 1
t=7 1 1 1 1 1 1 1
t=8 1 1 1 1 1 1 1

S
t
t=1 1
t=2 7 4 3 2
t=3 6 4 3 2
t=4 4 3 2
t=5 5 3 2
t=6 3 2
t=7 2
 Ordinea în care sînt vizitate vîrfurilor corespunzător acestei variante de parcurgere DF este: 1, 2,
3, 4, 7, 6, 5.
O variantă de implementare a metodei DF rezultă prin gestionarea stivei S în modul următor.
Iniţial vîrful v0 este unicul component al lui S. La fiecare etapă se preia, fără ştergere, ca vîrf curent
vîrful stivei. Se introduce în stivă unul dintre vecinii vîrfului curent încă nevizitat. Vizitarea unui vîrf
revine la introducerea lui în S. Dacă vîrful curent nu are vecini încă nevizitaţi, atunci el este eliminat
din stivă şi este efectuat un nou acces de preluare a noului vîrf al stivei ca vîrf curent. Calculul se
încheie în momentul în care este efectuat un acces de preluare a vîrfului stivei ca vîrf curent şi se
constată că S este vidă. Evident, nici în cazul acestei variante nu vor fi vizitate vîrfurile care nu sînt
conectate cu vîrful iniţial ales.

Matricea existenţei drumurilor; algoritmul Roy-Warshall

Lema 1.4.1. Fie G=(V,E) un graf, V  n . Dacă A este matricea de adiacenţă asociată grafului,
(p)
atunci, pentru orice p1, a ij este numărul vi-vj drumurilor distincte de lungime p din graful G, unde
A p   aij( p )  .
Definiţia 1.4.4. Fie Mn({0,1)} mulţimea matricelor de dimensiuni nxn, componentele fiind
elemente din mulţimea {0,1}. Pe Mn({0,1)}se definesc operaţiile binare, notate  şi  , astfel:
pentru orice A=(aij), B=(bij) din Mn({0,1)}, A  B=(cij), A  B=(dij), unde
1  i , j  n , cij=max{aij, bij}
dij=max{min{aik, bkj}, 1  k  n }.
Dacă A=(aij)
 1 k ( k 1 )
  
 Mn({0,1)}, se notează A k  a (ijk ) ; k  1  secvenţa de matrice definită prin:
A  A, A  A  A , k  2 .
Dacă A este matricea de adiacenţă a unui graf G=(V,E), atunci pentru fiecare k, 1  k  n  1 ,
( k ) 1, dacă există drum de la i la j de lungime k
a ij  
0 , altfel

Matricea M  A( 1 )  A( 2 )    A( n 1 ) se numeşte matricea existenţei drumurilor în graful

G. Semnificaţia componentelor matricei M este:
0 , dacă nu există vi  v j drum în G
1  i , j  n , mij  
1, altfel

Exemplu
1.4.3. Pentru graful,
2

4
0 1 1 1 1 0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
       
1 0 0 0 2 0 1 1 1 3 1 0 1 1 1 1 1 1
A , A  , A  , M 
1 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
       
1 0 1 0  1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
   

Observaţie Calculul matricei existenţei drumurilor permite verificarea dacă un graf dat este
conex. Graful este conex dacă şi numai dacă toate componentele matricei M sînt egale cu 1.
Algoritmul Roy-Warshall calculează matricea existenţei drumurilor într-un graf G cu n
vîrfuri.
void Roy_Warshall (unsigned char a[10][10],unsigned n,unsigned char m[10][10])
{int i,j,k;
for (i=0;i<n;i++)
for (j=0;j<n;j++)
m[i][j]=a[i][j];
for (j=0;j<n;j++)
for (i=0;i<n;i++)
 if(m[i][j])
for (k=0;k<n;k++)
if (m[i][k]<m[k][j]) m[i][k]=m[k][j];}
Datele de intrare sînt: n, numărul de noduri şi A, matricea de adiacenţă corespunzătoare grafului.
Matricea M calculată de algoritm constituie ieşirea şi este matricea existenţei drumurilor în graful G.

Algoritmul Dijkstra
Următorul algoritm a fost propus de către E. W. Dijkstra pentru determinarea w-distanţelor
D(u0,v) şi a cîte unui u0-v drum de cost minim pentru fiecare vîrf vu0 într-un graf ponderat, unde u0
este prestabilit. Fie G=(V,E,w) un graf conex ponderat, u0V, SV, u0S. Se notează S  V \ S şi
   
D u 0 , S  min D u 0 , x  ; x  S . Fie v S astfel încît D(u0,v)=D(u0, S ),  : u0, u1,…,upv un u0-v
drum de cost minim. Evident, 0ip uiS şi  ’: u0, u1,…,up un u0- up drum de cost minim. De
asemenea,
  
D u 0 , S  min D u 0 ,u   w( uv ); u  S ,v  S ,uv  E . 
Dacă xS, y S astfel încît  
D u0 , S  D u0 , x   w( xy ) , rezultă
D u 0 , y   D u 0 , x   w( xy ) .
Pentru determinarea a cîte unui cel mai ieftin u 0-v drum, algoritmul consideră o etichetare
dinamică a vîrfurilor grafului.Eticheta vîrfului v este (L(v),u), unde L(v) este lungimea unui cel mai
ieftin u0-v drum determinat pînă la momentul respectiv şi u este predecesorul lui v pe un astfel de
drum.
Pentru (V,E,w) graf conex ponderat, V  n şi u0V, calculul implicat de algoritmul Dijkstra
poate fi descris astfel:
Pas 1: i=0; S0={u0}; L(u0)=0, L(v)=  pentru toţi v  V, v≠u0. Dacă n=1 atunci stop
Pas 2: Pentru toţi v S i , dacă L(v)>L(ui)+w(uiv), atunci L(v)=L(ui)+w(uiv) şi etiche-tează v cu
(L(v),ui).
Pas 3: Se determină d=min{L(v), v S i } şi se alege ui+1 S i astfel încît L(ui+1)=d.
Pas 4: Si+1=Si  {ui+1}
Pas 5: i=i+1. Dacă i=n-1, atunci stop. Altfel, reia Pas 2.

Exemplu
1.5.1. Fie graful ponderat,
1

5 1

2 9
3
16
2
5 5
4

Considerînd u0=1, etapele în aplicarea algoritmului Dijkstra sînt:

P1: i=0; S0={1}; L(1)=0, L(i)=  pentru toţi i  2,5 .
P2: S 0 ={2,3,4,5}, u0=1
L(2)=  >L(1)+5=5  L(2)=5, etichetează 2 cu 1
L(3)=  >L(1)+1=1  L(3)=1, etichetează 3 cu 1
L(4)=  >L(1)+9=9  L(4)=9, etichetează 4 cu 1
L(5)=  , w(1,5)=  , deci L(5) nu se modifică
P3: selectează u1=3, L(3)=1, cea mai mică dintre w-distanţele calculate la P2
P4: S1={1,3}
P5: i=i+1=1 ≠ 4, reia P2

P2: S1 ={2,4,5}, u1=3

 Nu se modifică nici o etichetă şi nici o w-distanţă (w(3,i)=  , pentru toţi i din S1
P3: selectează u2=2, L(2)=5, cea mai mică dintre w-distanţele calculate la P2
P4: S2={1,3,2}
P5: i=i+1=2 ≠ 4, reia P2

P2: S 2 ={4,5}, u2=2

L(4)= 9>L(2)+2=7  L(4)=7, etichetează 4 cu 2
L(5)=  >L(2)+16=21, etichetează 5 cu 2
P3: selectează u3=4, L(4)=7, cea mai mică dintre w-distanţele calculate la P2
P4: S3={1,3,2,4}
P5: i=i+1=3 ≠ 4, reia P2

P2: S 3 ={5}, u3=4

L(5)= 21>L(4)+5=12, etichetează 5 cu 4
P3: selectează u4=5, L(5)=12, cea mai mică dintre w-distanţele calculate la P2
P4: S3={1,3,2,4,5}
P5: i=i+1=4, stop.
Algoritmul calculează următoarele rezultate:

Vîrful v pînă la care este 1 2 3 4 5

calculată w-distanţa
D(1,v), eticheta lui v 0, 1 5, 1 1, 1 7, 2 12, 4

Drumurile de cost minim de la vîrful 1 la fiecare dintre vîrfurile grafului se stabilesc pe baza
sistemului de etichete astfel: drumul de la 1 la un vîrf v este dat de: v 1, eticheta lui v, v2 eticheta lui v1
şamd, pînă se ajunge la eticheta 1. Astfel, v0 -drumurile de cost minim sînt:
pînă la 2: 2,1;
pînă la 3: 3,1;
pînă la 4: 4,2,1;
pînă la 5: 5,4,2,1.
În anumite aplicaţii este necesară exclusiv determinarea w-distanţelor D(v0,v), pentru toţi vV.
În acest caz algoritmul Roy-Floyd permite o rezolvare a acestei probleme mai simplu de implementat
decît algoritmul Dijkstra.

Algoritmul Roy-Floyd
Pentru (V,E,w) graf ponderat, V  n şi W matricea ponderilor, sistemul de w-distanţe D(v0,v),
vV, poate fi calculat pe baza următoarei funcţii (similară algoritmului Roy-Warshall),

void Roy_Floyd (float w[10][10],unsigned n,float d[10][10],float MAX)

{int i,j,k;
for (i=0;i<n;i++)
for (j=0;j<n;j++)
d[i][j]=w[i][j];
for (j=0;j<n;j++)
for (i=0;i<n;i++)
if(d[i][j]<MAX)
for (k=0;k<n;k++)
if (d[i][k]>d[i][j]+d[j][k])
d[i][k]=d[i][j]+d[j][k];
}

Matricea D calculată de algoritm este matricea w-distanţelor D(u,v) în graful ponderat conex
(V,E,w); pentru orice 1  i , j  n
 D( v i , v j ), vi ,v j sunt conectate
d ij  
 , altfel

Într-adevăr, procedura realizează calculul dinamic al w-distanţei între oricare două vîrfuri i şi k,
astfel: dacă există un drum i-k drum ce trece prin j ( 1  j  n ), cu costul corespunzător (dij+djk)
inferior costului curent (dik), atunci noul drum de la i la k via j este de cost mai mic decît costul
drumului vechi, deci w-distanţa între i şi k trebuie reactualizată la dij+djk.