„Noi suntem din plămada din care sunt făcute visele”, spunea

Shakespeare.

Oricât ar părea de neobișnuit sau de naiv într-o lume concurențială și

pragmatică consider că fără vise oamenii sunt posomorâți, triști, striviți de
povara situațiilor vieții. Se pare că, rămas fără vise – pedagogul rămâne un
om oarecare, prea mic pentru a fi primit în lumea copilului, prea slab pentru
a – i încuraja pe discipoli să – și urmeze aspirațiile, prea apăsat pentru
plăsmuirea unei școli a viitorului.

Visele noastre, a dăscălilor, visele învățăceilor noștri - sunt motive temeinice

pentru a ne trezi dimineața și a ne pune viguros pe treabă, dar și pentru a
făuri o lume, o țară mai bună și mai fericită decât am găsit – o noi.

În calitate de pedagogi, mereu avem ocazia să mentorăm personalități cu

destine de excepție, să fim alături în procesul de construire a cunoștințelor,
formare a capacităților, atitudinilor. Așadar, elevii pot interioriza mesajul
provocărilor, iar noi le putem spune că sunt o pricină de bucurie, că
reprezintă o posibilitate, o promisiune cu „P” mare, devenind un pachet
extraordinar de potențialitate. În așa fel: visele se pecetluiesc, prind aripi,
dănțuie și imprimă culoare, conturând o școală de vis – asemeni acestor
scumpi elevi care au pregătit un dans cu un mesaj inspirațional.

DANSUL: „URMEAZĂ – ȚI VISUL!!!”

Fără îndoială, viitorul acestei lumi e în mâinile noastre, ne este încredințat nouă
celor care avem harul de a influența generații de oameni. În clasele noastre se
formează viitorii astronomi, artiști, exploratori, oameni de știință, antreprenori și
dacă ne gândim bine: copiii care încep şcoala anul acesta se vor pensiona în
2077. Așa ne dăm seama că nu avem nicio idee: cum va arăta lumea peste 10
ani? Ce meserii, nedefenite încă astăzi, vor îmbrățișa învățăceii noștri? Ar trebui
să-i educăm corespunzător, iar imprevizibilul acestei situații este fenomenal!

Da, pot declara lumii întregi că voi motiva elevii să devină cea mai bună versiune
a lor, misiunea mea fiind aceea de a susține o comunitate a elevilor ce
explorează cu plăcere, recunoscând că sunt capabili de orice - cu voință și efort,
iar eu voi continua să îmbin tradiționalul și modernul, creând noi oportunități
autentice, care vor împuternici școlarii să se simtă parte vitală a acestei misiuni.
Aici își are locul Pedagogia Curajului, pe care cu tot dinadinsul o înaintez! Mă
inspiră modelul întruchipărilor semnificative ale curajului și știu că urmând
exemplul lui Cristos, Socrate, Rousseau, Nietzsche, Einstein, am o mulțime de
colegi ce excelează în calitate de mentori. Da, vreau să fiu un campion al
elevilor, vreau să fac saltul și să promovez cultura inovației, crescându-mi
potențialul de a schimba viețile din jur. Știu că pot să fac diferența în această țară
alături de ucenicii mei. Așa vom celebra succesul - acasă, pe meleaguri
mioritice, simțind o atmosferă irezistibilă și dând loc transformărilor progresului
patriei noastre. Viitorul e aici, e în noi, e în vise, curaj, excelență și
profesionalism.

Aici și acum, mă însoțesc discipolii, ei vor înălța o rugă, în numele viitorului

acestei țări.
Suntem țara ce-nalță gândul apăsat,de un cor care bate-n inimi neîncetat

Cu speranța în suflet ce ne-a mai rămas, noi cântam într-un glas

Obosiți de o frică pentru viitor, am uitat să mai cerem astăzi ajutor

Am uitat să mai râdem spre un cer senin, cu un glas de copil.

REFREN :

Lasă Doamne lumina ta, peste-a noastră viață

Precum soarele aduce-n zori, noua dimineață

Tu pictează în inimă, drumul către casă

Unde sufletul va uita, tot ce îl apasă.

LA, LA, LAI, LAI…..