Tratamentul plagii dentinare

Obiectivele tratamentului plăgii dentinare

 spălarea cavităţii pentru îndepărtarea resturilor de dentină, salivă, urme de sânge;

 izolarea pentru realizarea dezinfecţiei şi antiseptizării;
 obliterarea canaliculelor dentinare, cu ajutorul adezivilor dentinari;
 efect terapeutic realizat prin proprietăţile materialelor care se aplică şi care constă
în:
- stimularea neodentinogenezei,
- facilitarea remineralizării dentinei restante afectate,
- distrugerea bacteriilor restante.

Tratamentul plăgii dentinare se face în funcţie de adâncimea cavităţii (superficiala,

medie, profunda) şi aspectul dentinei rămase pe peretele pulpar( aspect normal, dentina dura
pigmentata, dentină dură cu mici zone de dentină alterată (infectată)).

Tratamentul plăgii dentinare se face în funcţie de următoarele criterii:

1. adâncimea preparaţiei-în cavităţi profunde trebuie alese materiale mai puţin
iritante;
2. permeabilitatea plăgii dentinare-caria cu evoluţie rapidă a tinerilor necesită
materiale cu putere antiseptică mare comparativ cu caria cu evoluţie lentă a
adulţilor;
3. etanşeizarea obturaţiei coronare-alegerea unui antiseptic mai puternic în cazul
unor materiale care nu asigură o bună adaptare marginală;
4. după materialul de obturaţie coronară de durată şi profunzimea cavităţii astfel:
În cavităţile superficiale obturate cu materiale compozite protecţia plăgii dentinare se
face prin hibridizare; când materialul de obturaţie este amalgamul pentru protecţie trebuie alese
lacurile dentare;
În cavităţile de adâncime medie caracterizate prin reducerea stratului de dentină care
protejează pulpa dentară apare necesitatea aplicării unui strat suplimentar numit obturaţie de bază
propriu-zisă. În concepţia actuală se consideră că cea mai eficientă protecţie este cea realizată de
dentina sanatoasă. Rolul obturaţiei de bază ar fi doar de protecţie termică şi electrică. Un strat
dentinar de minim 2 mm asigură această protecţie şi numai când se reduce această dimensiune a
dentinei este necesară protecţia pulpei prin aplicarea obturaţiei de bază.
 Când materialul de obturaţie de durată este compozitul pentru tratamentul plăgii
dentinare se utilizează ca obturaţie de bază propriu-zisă liner cu Ca(OH)2 sau C.I.S
fotopolimerizabil (adeziune superioară fată de cel convenţional) după hibridizarea unei suprafeţe
cât mai mari din cavitate pentru a nu periclita adeziunea.

Când materialul de obturaţie este amalgamul obturaţia de bază va fi C.I.S

fotopolimerizabil sau eugenatul de zinc pentru proprietăţile sale antibacteriene şi sedative.

În cavităţile profunde apare necesitatea unei protecţii suplimentare sub forma obturaţiei
de bază intermediară (coafaj indirect). Pentru tratamentul plăgii dentinare sub obturaţii de durată
din compozit se utilizează o bază intermediară din Ca(OH)2 acoperită de o bază propriu-zisă din
C.I.S fotopolimerizabil; Când materialul de obturaţie este amalgamul tratamentul constă în
aplicarea unei baze intermediare din Ca(OH)2 strict în zona cea mai profundă şi nu pe toată
suprafaţa parapulpară, acoperita de C.I.S fotopolimerizabil sau eugenat de zinc. Acest tratament
este indicat atunci când dentina de la nivelul peretelui parapulpar este dură şi pigmentată sau
dură cu mici zone de dentină alterată situate în dreptul camerei pulpare. Păstrarea acestei dentine
alterate se acceptă atunci când este strict punctiformă situată în dreptul coarnelor pulpare, astfel
încât prin îndepărtarea ei se va deschide camera pulpară, punctele de dentină alterată prezintă
accesibilitate directă manoperelor terapeutice, iar pacienţii sunt tineri, cu o bună reactivitate
biologică şi sănătoşi.