Maggie O’Farrell

Iubire la distanţă
Traducere din l imba e ngl eză
Iris M anuel a Gîtlan- Anghel
NE M IRA DAM E N TANGO, 200 8

T itlul o rigina l: The Di stanc e Betwee n Us, 200 4

V ersiune eb o o k: v1.0, f ebruarie 201 7

M AGGIE O’Farrel l s-a născut în Irland a de N o rd, în 19 72,

dar a crescut
dedica scrisuluiîn, Ţara Galilordiverse
a încercat şi în Scoţia. Înainte
pro f esii, f ără a de a se
se regăsi
în niciuna: chelneriţă, cameristă, curier, profesor şi
curato r. Apo i a f o st ju rnalist în H o ng K ong şi ed ito r li terar
pentru The Indep ende nt on Sunday. A debutat în anul 2000
cu After Y ou’d Gone , vol um ce i-a ad us Prem iul B etty Trask.
După My Lover’s Lover (2002), şi-a câştigat recunoaşterea
internaţională prin romanul The Distance Between U
(2004 – Iubire la distanţă), ce s-a bucurat de o largă
popularitate şi de o excelentă primire din partea criticii,
fiind recompensat cu Premiul Somerset Maugham. Cărţile
ei sunt tr aduse în p este şais pr ezece l imbi.

Pentru Will
 „Ştiu că viaţa se poate schimba peste noapte,
deşi, de obicei, e nevoie de mult mai mult timp ca
să înţelegem ce s-a întâmplat, ca să simţim că am
schimb at dir ecţi a.“
Jay M cInerne y
„Am venit în aceste locuri… ca să mă înrudesc
cu el e, ca să mă l as căl ăuz it de el e.“
Ge of f Dyer
„Era discipolul meu, un alter ego, copia mea
f idelă; nu pu team s ă trăim una f ără cealal tă.“
Simone d e B eauv o ir,
despre so ra ei

PARTE A I
Se trezeşte răsfirat în pat ca o stea-de-mare, iar
gândurile îi zboară ameţitor. În celălalt colţ al camerei,
entilatorul se întoarce spre el, apoi îşi întoarce capul,
ignit par că de ceea ce vede. Undeva lângă el , paginil e unei
cărţi flutură şi se agită în bătaia ventilatorului. În
apartament se strecoară o lumină albăstruie ca cerneala,
iar f lash-uri de neon brăzdează tava nul . Este seara târziu .
— L a nai ba! sp un e el , şi îşi ri di că bru sc cap ul .
Simte atunci cum ceva moale, dar compact, din zona
omoplaţilor,
şi încercând sesă întinde şi se
depi steze pu rupe
nctulca o hârtie
durer udă.
o s, Jak Înjurând
e se ridică în
picioare şi merge împleticit spre baie, alunecând pe
par do seala din l emn.
Chipul care i se arată în oglindă îi provoacă un şoc.
Cutele şi pliurile cearceafului au trasat nişte linii roşii pe
obrazul şi tâmpla lui, conferindu-i o înfăţişare ciudată,
o arecum s ălbatică. Părul îi stă ridicat pe cap , de par că ar f i
fost electrocutat, şi pare să fi crescut peste noapte. Cum
reuşise să adoarmă? Citea, cu capul sprijinit în mâini, iar
ultimul lucru pe care şi-l amintea era că personajul din
carte cobora p e o sca ră de f rângh ie într-o f ântân ă părăs ită.
Jack se ui tă l a ceas . Zece şi z ece. A întârzi at de ja.
O molie se ciocneşte de faţa lui, apoi ricoşează în
o glind ă, iar pr af ul f in de pe arip ile ei l asă pe sticlă un s emn
pestriţ, unvind
înapo i, pri spectru
o clipală cum
propriei fiinţe.
îş i cro ieş teJake
d rumface
pri nun
aer,pas
apo i
încearc ă s-o pri ndă în căuş ul pal melo r. Nu reuş eşte. M o lia,
simţind pericolul, zboară în spirală spre lumină, dar Jake
nu se lasă bătut şi, de data asta, trupul delicat şi confuz al
f luturelui i ntră în c uşca m âinilor l ui.
Deschide cu cotul mânerul ferestrei. Zgomotul străzii
aju nge până la el, deşi stă la etaj ul al no uăsprezecel ea. Jak e
se apleacă peste frânghiile de rufe şi, deschizându-şi
pal mele, aruncă mol ia în aer. Ea cade o cli pă, dezo rientat ă,
apoi îşidrevine
apar at şi, nimerind
e aer condiţio nat, seînf ace
curentul de aer cald al unui
nev ăzută.
Jak e închid e f ereas tra. Se miş că agitat p rin ap artament,
adunându-şi portofelul, cheile şi geaca, apoi se încalţă cu
pantofii pe care îi lăsase aruncaţi la uşă. Liftul vine după
un secol, iar când se urcă în el, îl izbeşte o duhoare de aer
stătut şi de sudoare. În holul de la intrare, portarul stă pe
un scăunel l ângă uş ă. Deas up ra lu i atârnă o rnamentele ro şii
şi auri i care anunţă v enirea No ului An chine zes c – un cop il
cu obrajii rumeni şi cu părul negru ca smoala călăreşte un
porc—roz.
Gun g hei fat choi, spune Jak e, în tr ecere.
Omul îi dăruieşte un zâmbet generos, care îi dezvăluie
strungăreaţă.
— Gung hei fat choi , Jik-ah, îi răspunde el, lovindu-l
prietenos pe umăr, lucru care îi provoacă lui Jack
înţepături şi usturimi ale pielii ca atunci când eşti ars de
soare.
Afară, taxiurile despică lumina reflectată în bălţile de
pe strad ă, iar un metro u subteran zguduie cal darâmul. Jake
îşi ridică privirea spre acoperişurile clădirilor. Chinezii
sărbătoresc acum trecerea de la Anul Bivolului la Anul
Tigrului. Când era mic, îşi imagina anul ca fiind o creatură
mutantă şi ciudată, care – la miezul nopţii – se
metamorfoza.

f emSe
eieîndepărtează
în vârs tă şi mde clădire,
ignonă, care aproape ciocnindu-se
împinge un căruciordeploin
de cuti i de carto n. Jack o evită la t imp şi se îndreap tă spre
sud, tr ecând p e lângă t erenu ri l e de baschet, pe l ângă un mic
altar roşu, situat pe marginea trotuarului, altar ale cărui
beţişoare chinezeşti au ars deja, pe lângă oamenii dintr-un
yum chai, care îş i împart între ei p ies ele jo cului mah-jo ng,
pe lângă rând uril e co mpacte d e moto ciclete î mpodobite d e
sărbătoare, pe lângă reţelele încâlcite ale schelăriilor din
bambus, pe lângă acvariile din restaurante, unde peştii
condamnaţi
o xige nul în apala tul
moarte
bure. îşi deschid branhiile, căutând
Dar Jake nu vede nimic din toate acestea. El îşi ridică
pri virea s pre nori i î ntuneca ţi, f redo nân d o melo die în t imp
ce păşeşte grăbit pe caldarâm, cu pantofii săi de sport cu
talpă subţire. În aer pluteşte un miros de tămâie, fum de
artif icii şi sare m arină.
Autobuzul nu mai vine. Stella îşi înfăşoară mai bine
eşarfa în jurul gâtului şi se ridică în vârful picioarelor, ca
să urmărească traficul. Maşini, maşini, taxiuri,
moto cicl ete, un bicicl ist excen tri c, maşini şi i ar maş ini. Dar
niciun autobuz. Îşi îndreptă privirea pe ecranul care ar
trebui să-i arate cât mai ar e de aşteptat. A cesta nu af işează
însă nimic.
Îşi dă mâneca hainei la o parte şi se uită la ceas. Astăzi
intră după-amiază la serviciu şi va întârzia dacă mai
aşteap tă p uţi n. Stel la rămâne o cl ip ă pe l o c, gândindu-se ce
să f acă. Să aştepte aut o buzul , care va ve ni î n cele din urmă,
sau să meargă pe jos şi să ajungă puţin mai târziu la
serviciu? Ar putea să ia metroul, dar până la cea mai
apropiată staţie de metrou trebuie să meargă pe jos vreo
zece minute, ceea ce înseamnă că oricum va întârzia. O va
lu a pe j o s. Pro babil că acum e ste cea m ai rap idă so lu ţie.
Aruncând o ul timă p rivir e p ână la u rmă, ca să s e asigure
că
esteautobuzul nu vine încă,
rece, neobişnuit Stella
de rece porneşte
pentru la drum.
această Aerula
perioadă
anului, iar pământul este tare, acoperit cu un strat de
gheaţă, care scâ rţâi e sub pi cio are. Cerul este învălu it î ntr-o
nuanţă îndoielnică de gri, în care se răsfrâng crengile
dezgolite ale co pacilo r.
S-a întors la Londra doar pentru câteva săptămâni – nu
mai mult, speră ea – şi lucrează la o emisiune de radio
programată târziu în noapte. Are un apartament aici, o
garsonieră în Kennington, pe care de obicei o închiriază
când
câtevapleacă în diverse
săptămâni alte locuri
la Moscova, din lume.
jumătate de Oanlună la Paris,
la Helsinki.
Nu ştie car e va f i ur mătoar ea destinaţi e – Roma, po ate, sau
M adrid, sau Co penhaga. Stel lei nu-i pl ace s ă stea p rea mult
într-un s ingur lo c.
Se îndreaptă spre nord, spre Tamisa, scoţând aburi pe
gură şi av ând tru pu l î nf ierbântat într e hainele gro ase. Când
face primii paşi pe podul Waterloo, oraşul se despică în
două, iar fluviul i se înfăţişează în toată splendoarea lui.
Po dul a f o st co nstru it numai d e f emei, a citi t ea und eva, în
timpul celui de-al
acum. Maşinile trec Doilea
pe lângăRăzboi Mondial. Este
ea, îndreptându-se sprepustiu
nord,
dar amb ele tr o tuare sunt pustii .
La intersecţie, Jack se agaţă d e balustrad a unui tramvai
exact în clipa în care acesta pleacă din staţie. Tramvaiul,
învă lui t î ntr-o lumină d if uză, este aglo merat – o amenii stau
pe scaune, dar şi în picioare, ţinându-se cu mâinile de
barele de s usţinere. Lângă J ake stă un bătrân îmbrăcat cu o
estă şi cu nişte pantaloni decoloraţi, care ţine în poală o
colivie. De pe leagănul ei, pasărea îl priveşte pe Jake cu
o chişori i ei ca do uă mărgeluţ e negre. În tramv ai sunt şi d o i
o ccid entali, care îi do min ă p e chinezi cu î nălţimea lo r.
Jake urcă treptele din lemn. Ocupă locul din faţă şi îşi
sprijină capul de geam, savurând curentul stârnit de viteza
tramvaiului. Priveşte cum clădirile îngrămădite şi scăldate
în
dinlumina
beton şde neon din
i o glinzi Wanchai
al marelui co se contopesc
mplex cu edificiul
comercial.
Jake are părul negru, iar pielea va căpăta aceeaşi
nuanţă ca cea a prietenului său Hing Tai dacă va mai sta
mult timp la soare, dar ochii au culoarea adâncurilor apei.
Are paşaport britanic, o mamă englezoaică şi, undeva în
lu me, un tată engl ez. Dar J ake nu a văzut ni cio dată An gli a,
aşa cum nu şi-a văzut niciodată tatăl, şi nici n-a pus
reod ată piciorul în E urop a.

Stella
figură vede, în
solitară depărtare,
care la celălalt
se îndreaptă capăt
spre ea.alUn
podului,
bărbat.o
Micşorat de distanţă. Îl poate cuprinde între degetul mare
şi arătător. Ca şi când un magnet i-ar fi atras unul spre
celălalt, ei merg şi merg, şi merg. El devine acum mai bine
co nturat : înal t, mătăhălo s, îmbrăcat într- o geacă ve rde.
Stella îşi aruncă privirea dincolo de râu, unde roata
uri aşă din L o ndo n Eye este sc ăldată în l umină, iar o amen ii,
mici ca nişte insecte, mişună pe South Bank. Îşi întoarce
din nou capul în direcţia în care merge, iar şocul este atât
de p ut erni c, încât este gata să s e p răbuşească. T rebui e să se
agaţe d e zi d ca să nu cad ă, iar i nima apro ape că i se o pr eşte
în loc.
Stella priveşte undele cafenii ale fluviului, apoi îşi
întoarce din nou privirea spre bărbatul care vine spre ea.
Este din ce în ce mai aproape acum şi Stella se întreabă
dacă nu se va năpusti asupra ei, cu s tatur a l ui uri aşă, ca un
spectru imens şi ameninţător. El se uită la ea acum,
ţinând u-şi mâinil e îndes ate î n buzunare.
Nu-i vine să creadă, chiar nu-i vine să creadă. El are
aceeaşi piele rozulie, tumefiată, aceeaşi claie de păr roşcat
şi aceiaş i o chi înf undaţi în o rbite.
Pare că s-a întors înapoi în timp, pare că anii au
dispărut dintr-odată. Stella simte din nou senzaţia aceea
cumplită pe care i-a provocat-o pielea lui rece şi umedă,
dar şi mirosul de an imal al părul ui său. B ărba tul se apro pi e
de ea acum,
reuşeş este satât
te cu greu de aproape
ă-şi înăbuşe încât l-ar putea atinge şi
un strigăt.
— T e simţ i bin e, p ăp uşi că?
Ea strânge p uterni c cu degetele balustrad a p o dul ui. E ste
scoţian. Fusese convinsă de asta. Stella încuviinţează din
cap, cu privirea îndreptată spre apă, ale cărei unduiri
seamănă cu nişte şerpi .
— Eşt i sigu ră ? El nu stă î n ra za ei viz ua l ă. St el l a nu
poate să respire, pare că nu poate nici să inspire aerul în
pl ămân i. Nu mi se par e că te s imţi p rea bine.
Ea încuviinţ
orbind, ează dvocea.
să-i audă in no u din cap. Nu
Trebuie să vrea
fugă.ca Fără
el s-o să-l
audă
privească, ea face câţiva paşi, ţinându-se de parapet.
Trebuie să treacă pe lângă el şi îi simte respiraţia în ceafă
în clip a în care el spune:
— Dac ă eşti sigu ră – ea se î nf i o ar ă din cap p ână în
pici oare – la reved ere atunci!
Stel la îşi înto arce cap ul , să-l vadă p lecând . Acelaşi mers
dezart icul at, cu pi cio arele strâmb e şi cu umerii co co şaţi. El
se înto arce pe l o c. Ezită o clip ă. Apo i p leacă ma i de parte.
— L a reve
Două der e atu
camioane nci .unul după altul, făcând aerul să
trec
f ream ăte. Ea o ia l a f ugă ş i haina îi f lut ură în vânt, în timp
ce clădirile oraşului încep să prindă contur în faţa ei. O
durere puternică a pus stăpânire pe ea, ca şi când o gheară
i-a sfâşiat inima. Se împiedică şi cade în patru labe, dar
înainte de a s e ridica, mai aruncă o pr ivire î n urma ei.
El s-a făcut nevăzut. Podul se întinde înaintea ei,
o ndul ându-se ca o bo lt ă pustie.
Stell a se rid ică în pi cio are. Pietrişul îi înţeapă pal mele.
Chipul îi este brăzdat de lacrimi, iar părul îi flutură în
ântul biciuitor de februarie. Se uită de-a lungul străzii,
neştii nd ce caută .
De cealaltă parte a străzii vede, îndreptându-se spre ea,
caseta luminată a unui taxi. Se năpusteşte în trafic, cu
mân—a ri
T edicată.
ro g, oOp m
re aş inăşof rânează
şte! brusc
p te şte ea, cu şo ichi
o evită.
i aţ i nt iţ i asup ra
casetei l uminate, care vine s pr e ea. T e ro g!
Taxiul încetineşte şi se opreşte. Stella aleargă spre el,
deschide po rt ier a şi se urcă în maşină.
Jake se clatină pe scările tramvaiului în timp ce acesta
irează ca să ajungă în centru. Îi place senzaţia pe care i-o
provoacă virajele, îi place momentul acela în care trebuie
să-ţi păstrezi echilibrul zdruncinat de mişcarea contrară.

Cobăncii
a boară înşi strad ă, în f aţa structurii
îşi continuă drumul peimpo sub zante
sticlaşineagră
zigzagate
a
clădirii, unde scările rulante goale bâzâie în sus şi în jos,
f ără s ă trans po rte p e nim eni.
Urcă p anta ab rupt ă din Lan Kw ai Fong, croi ndu-şi cu
greu drum prin mulţimea din ce în ce mai mare de oameni.
Strada pavată este străjuită de baruri şi de cluburi pline de
o ccid entali care l ucrează la f irme d e avocatură, ziare, şcol i,
po stur i de rad io sau în departamentele IT din Hong Ko ng şi
care s e întor c în f iecare s eară cu f eribotul la cas ele lo r din
L amma sau Lant au, op ri ndu- se aici ca să bea ceva ş i ca să s e
întâlnească cu prietenii. Jake nu frecventează aceste
lo curi, dar lui M el ş i pri eten ilo r ei le pl ace aici.
Jake se gândeşte adesea că Hong Kong este o destinaţie
predilectă pentru europeni, destinaţie însă suprapopulată.
Oamenii care vin aici şi-au părăsit casele şi familiile dintr-
un anume motiv, pe care refuză însă să-l dezvăluie
 reodată. Fie încearcă să se despartă de cineva, fie fug de
ceva, fie pornesc în căutarea unui lucru fără de care nu se
simt împl iniţ i. Sau speră, ce l pu ţin, că s entimentul că ceva
lipseşte din viaţa lor nu-i va urmări şi peste ocean. Dacă
pleci cât mai departe, poate că eul nu te va prinde din
urmă.
În vârf ul dealulu i, Jake o ia l a stânga ş i intră în Is o- B ar.
Aparatele de aer condiţionat aproape că au îngheţat aerul
dinăuntru, în ciuda faptului că este înţesat de oameni. Ei
stau îngrămădiţi
băuturile precum
în mâini. ciorchinii
El scrutează de struguri
mulţimea, şi îşi ţin
căutând-o pe
M el. Deod ată, ea apare chiar în f aţa lui. D eşi p riviril e nu li
s-au întâlnit încă, ea îl sărută, lăsându-i un semn pe obraz,
apo i se întoarce s pre p rietenii ei.
— V -a m sp us c ă o să î nt âr zi e, nu- i aşa? N u v-a m sp us e u
că o să întârzie?
Chipul ei pluteşte prin faţa lui în lumina difuză. Şi-a
legat părul frumos, aproape incolor, în coadă de cal şi l-a
cupri ns pe J ake în braţe.
— Îmi
acopere p ar e ră
muzica. Nuu, ştiu
am cum
ado rmis-at,întâmplat.
str ig ă J akLa
e, un
î nce rc ând să
moment
dat, citeam ş i ap o i…
— Po at e că era i o bo sit , îi sp un e M el , zâ mbin du- i.
— Da.
El se eliberează din strânsoarea ei, ca să-i salute pe
ceilalţi. Ei dau din cap şi îi zâmbesc, ridicându-şi paharele,
iar Lucy, prietena cea mai bună a lui Mel, îi dăruieşte în
fugă un sărut absent, înainte de a se întoarce spre
interlocutorul ei. Cineva îi dă lui Jake un pahar înalt,
aburind.
— M âi ne mer gem î n L ant au – str i gă M el ca să se f acă
auzită, rezemându-se de unul dintre colegii ei şi ţinându-l
pe Jake de braţ – ca să vedem statuia lui Buddha. Jake vrea
să ne urcăm pe dealu ri.
— T e duc i cu el ? în tr eabă , amu z at , co l egu l ei .
 — Da, r ăsp un de M el , dând din cap şi p ri vin du- l p e J ak e.
Dacă mă ia, ad augă e a, strângându-l de braţ. M -am gândit să
încerc şi eu.
— Dar ţ ie nu -ţ i p l ac l uc ru ri l e astea .
Nina pune telefonul lângă ea, pe podea, şi formează
prefixul pentru Londra, apoi numărul. Urmează o scurtă
pauză î nainte ca telef o nul să încea pă să s une.
Ea aşteaptă, încruntând u-se şi ad unând f o iţel e de ceap ă
dintr-unul
dimineaţă. din
Ştiesendvişurile pe place
doar că ei nu-i care Richard i le făcuse
ceapa crudă. de
Urmează
o pauză la celălalt capăt al firului, apoi răspunde robotul:
Bună, sunt Stella Gilmore de la Regie. Acum fie nu sunt în
birou, fie …
Ni na închide telef o nul şi muşcă d in send viş.
— M ai avem do ar do uă spr ez ece min ut e! excl amă L uc y,
uitându-se la ceas. Şi apoi, ne vom transforma cu toţii din
pui în po rci.

M el
— s e întoarce
E adevăr s pre
at , J ak e? Jake, puţi n îng rij o rată.
— Di n bivo l i în t i gr i , mur mur ă el , dar nu no i ne…
— S ă mer gem l a bar ul de l a cap ăt ul str ăz i i! spu ne L uc y.
Cel care are DJ . Haideţi, s ă mergem!
Îşi dau pe gât băuturile şi se îndreaptă spre uşă. Afară,
aerul este călduţ şi o ploaie măruntă le brăzdează feţele.
St rada este î nţesată de oameni, o mare de capet e unduindu-
se între ei şi clădirile de vizavi. Jake trebuie să se lipească
de zid ca să facă loc unui grup de băieţi japonezi. Lucy se
împiedică de bordură şi cade peste Jake. Mel îl ţine strâns
de mână. De cealaltă parte a străzii, un grup de englezi
cântă Auld Lang Syne.

Într-un birou din Londra, un telefon mobil începe să

sune. Sunetul este înăbuşit, ca şi când celularul ar fi într-o
haină, într-o mapă sau într-o geantă. Câţiva oameni îşi
înto rc cap etele, as cul tând cu atenţ ie. Apo i î şi dau s eama că
nu es te telef o nul lo r şi îşi reiau ac tivitatea.
Colega Stellei îşi dă jos căştile de la urechi şi scrutează
biroul. Scaunul nu se află în faţa computerului. Din locul
în care ar fi trebuit să fie Stella se văd coşurile inegale şi
acoperişurile înnegrite de vreme şi lustruite de ploaie din
Regent Str eet.
Să răspundă la telefon? Stella uită adesea să-l ia acasă.
A sunat de câteva ori într-o oră. Cineva încearcă cu
disperare s-o găsească.
cum a început să sune. Telefonul
Colega se opreşte
Stellei îşi la fel de
pune dinbrusc
nou
căştil e p e urechi. Î i va spune când va ajunge l a serv iciu .
Zgomotul străzii se intensifică, de parcă cineva a dat
olumul mai tare. Oamenii strigă, râd şi ţipă. Chiar în faţa
lui Jake, un bă rbat f lut ură un balaur f ragil d in hârtie, care
scoate f lăcări p e nări. Jake î ncepe s ă-ş i cro ias că drum pri n
mulţi mea de trup uri , în direcţi a barul ui, urmat înd eapro ape
de M el şi de Lucy. Ceil alţ i s-au p ierdut în marea d e o amen i.

Din ce în
alăture ce mai mul
şuvoiului ţi i nd
uman. iviz i seîlrevarsă
Oamenii din cl ăd
înghiontesc şi ir
îl ilovesc
ca să se
pe Jake cu umerii, coatele, şoldurile şi picioarele. Îşi
înto arce capu l î ncercând să vadă cum es te strad a în f aţa lu i.
Este oare mai puţin aglomerat acolo? Nu. Tot mai multe
capete apar de pe străduţele lăturalnice, iar D’Aguilar
Str eet es te blo cată d e o barier ă a po li ţiei . Inim a începe să-i
bată cu put ere, de parcă ar f i vrut să-i iasă d in p iep t, iar el o
apucă pe M el d e mână.
T o ată l umea împinge şi s e îmbrânceş te. Jak e uit ă cât d e
egoişti devin oamenii în situaţii de genul ăsta. Trei bărbaţi
care poartă coroane roşii de carnaval îşi croiesc drum cu
coatel e prin mulţi me, iar unul dintre ei îl calcă pe Jake p e
picior, zdrobindu-i oasele de caldarâm. Din ce în ce mai
multe trupuri umane se revarsă în puhoaie pe stradă. Jake
se simte dintr-odată înfierbântat. Se întoarce dintr-o parte
în alta, neştiind ce să facă şi încotro s-o ia. Mel îi spune
ceva, iar când se întoarce spre ea ca să înţeleagă ce spune,
se împiedică şi este gata să cadă. Se agaţă de ce are la
îndemân ă – de haina unei f emei, care se af lă î n stânga lu i –
şi reuşeşte să se redreseze. Femeia îi aruncă o privire
speriată, dar nu spune nimic când Jake îi cere iertare.
Mulţimea este din ce în ce mai compactă, zdrobindu-i
aproape cutia toracică .
— N u- mi p l ace ce se î nt âmp l ă, spu ne M el . J ak e, nu -mi
pl ace delo c.
—
NuŞtmai
iu , spu ne el . să
reuşeşte Haitermine
să în cerpropoziţia,
căm să… pentru că mai
multe incidente au lo c într-o succesiune rapidă.
În spatele lor, un bărbat care ţine în mână câteva sticle
de bere se împiedică şi cade. Sticlele îi scapă din mână, se
sparg pe caldarâm. Berea se scurge pe stradă-o pată
înspumată, întunecată şi alunecoasă. Jake încearcă să
străpungă zidul co mpact d e trup uri, trăg ând-o pe M el după
el. De pe deal, un alt val de oameni se năpusteşte sălbatic
peste marea uriaşă de suflete. Jake vede cum bărbatul cu
sticlele de bere
Apoi alunecă dispareseprintre
şi Lucy, pierde picioarele
în puhoiul semenilor
de oamenisăi.
şi
dispare, iar mulţi mea o calcă practic î n picio are.
Francesca se află în grădină şi analizează firul de iarba-
şarpelui pe care îl cumpărase dintr-o florărie din Arran.
Planta, a observat ea, începe să se înnegrească din cauza
gerului. Francesca urăşte gerul, îl urăşte mai mult decât
păduchii-de-plante, care îi invadează în timpul verii
trandafirii, mai mult decât limacşii, care îşi croiesc drum
printre firele de năsturel. Dar nu poate să ucidă limacşii.
Gândul că i-ar putea nimici cu substanţe chimice sau că ar
pu tea pr esăra s are p este ei i se pare p rea crud.
T rem ură şi s e înf ăşoară mai bine în ve sta trico tată a lui
Archie. Cerul din Edinburgh se prăbuşeşte parcă peste ea.
Frigul de astăzi este biciui to r şi anunţă zăpadă .
La auzul ţârâitului electronic trupul ei reacţionează
înaintea minţii. S-a ridicat în picioare şi s-a îndreptat spre
casă înainte de a rea liz a ce sună. T elef onul . No ul tel ef o n pe
care i l-a cum părat Stel la.
Ridică receptorul şi apasă la întâmplare pe un buton,
dar ţârâitul nu se opreşte. Francesca oftează, îşi pune
ochelarii, care îi atârnă de gât, prinşi de un lănţişor, şi
analizează cu mai multă atenţie butoanele. Pe unul dintre
ele este desenat un receptor în miniatură. Poate că acesta
este butonul corect.
—
— Alo
N - ai?îspu
nvăţne
atea, nesi
î ncă săgu
f oră
l o şi ră mase
seşti t el ef în aştep
o nu ta re .
l ăl a?
E Ni na, e apro ape sigură d e asta. V o cil e lo r seam ănă atât
de bine la telefon, dar niciuna nu crede de cuviinţă că
trebuie să s e prez inte.
— Fi re şte că am î nvăţ at , ar un că Fr anc esca o min ci un ă,
încercând să câştige timp. Ele s-ar simţi jignite dacă le-ar
co nf unda. Eram în grădină, asta-i to t.
— Aha!
Urmează o pauză în care Francesca aude cum
interlocutoarea
îndoială. ei trage dintr-o ţigară. E Nina, fără
— Ce mai f aci ? o î nt re abă ea.
— B i ne. Cu tr ebu ri l e p e ai ci . T at ăl t ău a p l eca t l a
München.
— De ce?
— N u şti u. L a o co nf er i nţ ă, cr ed.
— U i te ce e! spu ne N i na. N u p o t să vo rbe sc p r ea mul t
acum. Am o întâl nire p este cinci minute. V o iam do ar să ş tiu
dacă ai v o rbit cu Stel la astăzi.

Stel—
leiC,ueaStnu-şi
el l a?f ace
re p et ă Frdanc
nicio ată esca,
grij i. gân
Nu ,drăspund
i ndu- se.eÎn
ea.p ri vin ţa
— Când ai vo rbi t ul ti ma oa ră cu e a?
— Să p tă mâna tr ecu tă , cr ed. Sa u p o at e acu m dou ă
săptămâni.
— Dar a stăz i nu ?
 — N u. De ce?
— F ăr ă un mo ti v a nu me. N u p o t să dau de ea. I- am l ăsat
mesaje, dar nu m-a sunat. Nina trage din nou din ţigară,
ap o i adaugă: A dispăr ut .
Francesca se simte adesea în inferioritate când este
orba de relaţia dintre cele două fiice ale ei. Pare
înto tdeauna o r elaţ ie p rea inti mă şi evazivă, pe care ea nu o
înţel ege. Îi vine o idee.
— Po at e că şi- a lu at o zi l i ber ă sau …
— M i -a r f i spu
Francesca nu s, i nt er
ştie cevin
săe mai
Ni na.spună. Dar metodele de
diversiune au d at înto tdeauna rezul tatel e sco ntate în cazul
Ni nei, aşa că o întreabă:
— Ce- ar f i să tr eci p e l a no i mai tâ rz i u? Po at e că e un
f il m bun l a tel evizo r dis eară. Îţi p regătesc cev a de mânca re.
— B i ne, acc ep tă N i na. Po at e vin.
M el o stri gă disperată p e Lucy ş i încearcă să se elibereze
din strânsoarea lui Jake. Mulţimea clocoteşte şi urlă, iar

aerul duhneşte
strâns de mână,a în sudoare
timp ceşi încearcă
a bere. Jake se luptă s-o
s-o găsească ţină
pe Lucy.
Mulţimea însă se mişcă în valuri, iar Jake nu mai simte
pământul sub picioare. Marea de oameni îi îndepărtează de
Lucy, împingându-i spre fereastra unui bar, unde clienţii
dansează pe o muzică pe care numai ei o aud. Puhoiul îl
izbeşte pe Jake de un zid. El o pierde pe Mel. Îşi croieşte
drum cu coatele printre trupuri, înghiontindu-se în stânga
şi în d reapt a ca să po ată s ă res pi re. Pl ămân ii p arcă i-au l uat
f o c, striviţi î n noianul de o ameni.
— M el ! str i gă el . M el ani e!
Dar nu-şi aude nici măcar propria voce în zgomotul
infernal din jurul lui. Un bărbat blond şi cu barbă se
ciocneşte de el, iar o filipineză se agaţă de mâneca lui,
pl ângâ nd în ho hote.
— M el ! str i gă el din no u, î nce rc ând să se ră suce ască p e
loc.
 Mulţimea se mişcă iarăşi, într-o direcţie diferită,
târându-l, fără voia lui, şi pe Jake. El simte sub picioare
ceva moale şi flexibil. Un trup? O spaimă cumplită îi
cuprinde sufletul şi încearcă să vadă peste ce-a călcat, dar
este ţintui t între o adol escen tă cu p ărul ro şu care ţip ă din
rărunchi şi o femeie cu ochii mari, aţintiţi în gol. Jake o
pr iveş te cu atenţi e şi vede că pup il ele îi sunt d il atate, capul
îi atârnă i nert p e umăr şi ţine gur a deschisă .
Jake îşi trage picioarele sub el şi îşi dă capul pe spate,
gâfâind
măruntăşiîi încercând să tragă
mângâie chipul. puţin
Cerul aer îndeasupra
se înalţă piept. Ploaia
lui –
negru, nemărginit şi impasibil, presărat cu stele argintii.
Aude, în depărtare, şuieratul unor sirene. Aude cum
hohotele de plâns ale adolescentei de lângă el se
transformă încetul cu încetul într-un scâncet. Aude
cuvintele metalice, estompate, ale unei persoane care le
spune în două limbi, la un microfon, să-şi păstreze calmul,
să nu mai împingă, să stea liniştiţi. Aude zgomotul
îndepărtat al focurilor de artificii din port. Aude cum
sângele
f emeii cuîipri
pulsează întită
virea aţin urechi.
în gol Aude
. tăcerea cumplită a

La ora patru şi jumătate, colega Stellei este un pachet

de nervi. Ea şi Stella trebuie să aleagă un invitat pentru
emisiunea de săptămâna viitoare; una dintre ele trebuie să
citească o car te sau o p o rţi une dintr- o car te şi să redacteze
întrebările pentru interviu, ca să fie apoi verificate de
James; cei de la departamentul PR sună încontinuu,
promovându-şi clienţii pentru emisiune, iar colega Stellei,
Maxine, nu are timp să redacteze interviul de săptămâna
asta, pentru că este nevoită să răspundă la telefon. Unde
naib a e Stel la?
T elef o nul sun ă din nou. Ea înha ţă recepto rul.
— Alo , Jam es Karl Show, s unt …
— M axi ne, spu ne o vo ce do mo al ă, dar degaj at ă, scuz e,
sunt…
— N i na, o î nt re ru p e M axi ne, şi mai i ri ta tă acu m. So ra
Stellei. I-ar recunoaşte oricând vocea. Sună de douăzeci de
ori pe zi, deşi de obicei nu are nimic de spus. Maxine şi o
alt ă co legă gl umes c pe seam a Ni nei, spu nând că so ra St ell ei
nu poate să-şi facă un ceai fără s-o întrebe mai întâi pe
Stel la. Nu e aici, îi r ăspu nde ea pe un to n răs tit .
— Am înţ el es asta, sp un e N i na p e ace l aşi t o n. Şt ii cu mva
unde este ?
— Aş vre a eu . Ar f i tr ebu i t să vin ă l a o ra un u, dar n- a
apărut.
— U nde a f o st de di min eaţ ă?
— N u şti u.
— S- a înt âl ni t cu ci neva ?
— N - am nici c ea mai vagă i dee.
— L a ce o ră a p l eca t asear ă?
Maxine oftează. De asta are ea nevoie acum – de un
intero gatori u din partea neb unei d e Ni na.
— N i na, nu - mi văd cap ul de tr eabă şi…
—
— LPe
a nt
ceruo rănuamel
p l eca
e lt?
ui rDu
ep et ă Nieu
mnez na.! mur mur ă M axi ne. N u
ştiu… pe la douăsprezece şi jumătate. Sau poate chiar la
unu dimineaţa . Oricu m, dup ă ce s-a termi nat emisiunea .
M axine o aude pe N ina aprinzând u-şi ţigara.
— V re i să-i tr ansmi t ceva ? o î nt re abă M axi ne, ră suci nd
un stilo u î ntre d egete.
Trebuie să se întoarcă la treabă – James va înnebuni
dacă nu va termina interviul până la ora cinci. Ea îi face
semn prin geamul despărţitor unei alte colege, dintr-un alt
birou.
mână şiFemeia se îndreaptă
o întreabă dacă vrea ospre Maxine
cafea. Maxine cuîncuviinţează
o băutură-n
din cap şi îi f ace semn că to tul este în regul ă.
— N u, nu - i t ra nsmit e ni mic ! spu ne N in a şi în chi de
telefonul.
— L a reve der e şi ţi e! mu rmu ră M axi ne în re cep to ru l go l .
 No ianul de o amen i se pune din nou î n miş care, târând u-l
pe Jake spre vârful dealului. Presiunea exercitată asupra
lui de mulţime este atât de mare, încât nu mai poate să
respire. Scena care i se derulează prin faţa ochilor începe
să se estompeze, iar o durere puternică, ce porneşte de la
umăr, i se răspândeşte în tot corpul. Cel mai important
lucru este să nu cadă, îşi spune el de nenumărate ori, să-şi
menţină echilibrul, să nu se prăbuşească la pământ. Cutia
to racică p are să s e zdrobeas că de zi dul uman, o xigenul nu -i
mai pătrunde
corpul simte miiîn plămâni, membrele
de ace. Jake ştie că i-au amorţit
acesta şi în tot
este sfârşitul,
că nimeni şi nimic nu poate împiedica acest deznodământ,
iar mintea sa es te l ip sită de vlagă, s tati că şi grea ca p lu mbul
topit.
Deodată, se izbeşte de spatele unui bărbat care se
înto arce mân io s şi îi spune:
— Fi i at ent p e unde mer gi !
Bărbatul se întoarce apoi spre însoţitorii săi. Jake îi
priveşte uimit. Ei beau şi stau de vorbă. A nimerit într-o
par te în care
trecerea în AnulmulTţimea nu ştie ce s e întâmpl ă, sărbăto reşte
igrul ui.
Omul de care s -a cio cnit J ake spune:
— Ce- aţ i f ace dacă u n cl ie nt v- ar duc e în tr - un l o cal un de
i se aduce p e tavă un cap d e po rc?
Femeia de lângă el chicoteşte, aruncându-şi capul pe
spate.
— N e- am a dap ta sit ua ţi ei ! str ig ă e a şi i zbu cne sc cu to ţi i
în râs.
Jake se simte deodată eliberat din chingi. Trupurile se
îndepărtează
şuvoiul de o am din
enijurul lui. Pare
s e scurge călos-a
pe aco creat
. Picio o breşă,
arele nu p ariar
să -l
mai sus ţi nă, iar el se p răbuşeş te p e cal darâm. Se ghemui eşte
aco lo , tuşind şi gâf âind, încercând să-şi recapet e suf lu l şi să
inspire aer în plămânii vătămaţi, conştient de privirile
o amen il o r. Li niştea s -a aş ternut p arcă d intr- o dată.
 Jake î şi înalţ ă capul şi p riveş te de-a lungul străzii .
În drum spre casă, Ni na intră în cabinetul medical al lu i
Richard, trece pe lângă şirul de pacienţi şi pe lângă
secretară (care nu vorbeşte niciodată cu Nina, pentru că
Nina a jignit-o la petrecerea anuală a medicilor, numind-o
„vacă ”) şi deschi de uşa.
Richard pu ne un ins tru ment ciud at într- o cuti e.
— B un ă, f ru mo aso , sp un e e l săru tâ nd-o p e f ru nt e, l uc ru
p e care
cauţi N ina î l u răşte, dar nu vrea să se cert e cu el acum. Ce
aici?
— Am veni t să te văd, î i ră spu nde N in a, aşez ându- se p e
patul de co nsult aţie şi încrucişâ ndu-şi p icio arele.
— Fr umo s din p ar te a t a! ră spu nde el , aru ncâ nd o p ri vi re
spr e ceas , lu cru care nu- i sca pă N inei.
— Su nt î ngr i j o ra tă din cau za S te l l ei , spu ne ea.
— Da?
El răsfoieşte nişte hârtii de pe birou, căutând ceva în
calculator.

—l A
E p l eca
scrie t f ăr
ceva peă osăhârt
sp un
ie.ă nimă nu i ni mic .
— Făr ă să sp un ă ni mănu i ni mic ? r ep et ă Ri cha rd – tr uc ul
la car e apel ează d e o bicei ca să -i dea de înţel es că o ascul tă.
Dar nu procedează mereu aşa? Asta face parte din… firea
Stellei.
— Ce anu me?
— Di spa ri ţi i l e ei miste ri o ase.
Richard îşi ridică ochii spre ea. Nina îl vede lăsând
stiloul jos şi îi citeşte gândurile în priviri: subiectul
„Stel la” e ste f o arte sens ibil , îşi s pu ne el. În primele z il e ale
relaţiei l o r – cu m ulţ i ani în urmă – e a i-a aruncat în cap un
deschizăto r de conserve când a îndrăznit să spună că S tel la
este un p ic cam n estato rnică.
— Dar în to tdeau na îmi spu ne un de p l eac ă. Cre d că…
ridică din umeri neliniştită, am senzaţia că s-a întâmplat
ceva.
 Richard s e apr o pi e de ea.
— Su nt co nvi ns că to tu l e în re gu l ă, îi spu ne el
mângâind -o pe o braz. Când ai vo rbit ul tima o ară cu ea?
— Asear ă, ră spu nde N i na, re gr et ând p e l o c. Ea î i vede
grimasa de pe chip şi diagnosticul pe care i-l pune:
„isteri că”. Dar i -am l ăsat sute de m esaje de atunci .
— O să a p ar ă, spu ne el p e u n t o n mo l co m. Po at e c ă e ste
o cupată, nu crezi?
Nina nu-i răspunde. Se întinde pe patul de consultaţie,
agăţându-şi tocurile subţiri
Richard îşi odihneşte mâna pe de şoldul
hârtiaei.
care
Ea acoperă patul.
îi simte căldura
pri n ţes ătura sub ţire a f ustei.
— P o at e c ă a i nevo i e de o co nsul ta ţi e, spu ne el , în ti mp
ce m âna îi alu nec ă to t mai mult sub f ustă.
Nina se uită la tavanul de deasupra ei şi aude foşnetul
hârtiei de pe pat, tic-tacul ceasului de pe perete şi
res pi raţia lui Richard .
— N u, spu ne ea, ri di cân du- se î n cap ul o asel o r şi
aranjând u-şi f usta. T rebuie s -o găsesc pe Stel la.
Jake stă lângă biroul din melamină, ţinându-şi braţul
stâng cu mâna d reap tă. Durerea din umăr es te co pl eşito are,
adâncă, suf o cantă, iar braţu l î i atâr nă dezarti cul at, de par că
nici nu ar f i al lui . De und eva îi curge sân ge pe f aţă. T rebuie
să-l şteargă to t ti mpul cu mâneca . Asistentele, inf irmieri i şi
medicii se ag ită în j urul lui o cupaţi, b ăgaţi parcă în pr iză.
Jake se apleacă d in no u p este biro u.
— M el ani e Har ke r, i se adresea z ă el secr et ar ei . Este ai ci ?
— V ă r o g să st aţ i j o s! î i spu ne e a, f ăr ă să- l p ri vească . Un
do cto r se va o cup a imed iat de dumneav o astră.
— N u am nevo i e de do ct o r, spu ne el . V re au s-o găsesc.
Ochii îl ustură din cauza luminii albe de neon. Dar Lucy
Riddel l? Este cumva aici?
Secretara îl f ixea ză cu privirea.
— V ă ro g să lu aţ i un l o c!
Dacă îşi mişcă brusc capul, pereţii şi coridoarele încep
să se clatine în f aţa lui . Se sprij ină d e ma rginea b iro ului ca
să-şi menţină echilibrul. Mâna îi tremură ca unui bătrân.
Este şocat de uşurinţa cu care plămânii lui se umflă şi se
dezumflă, se umflă şi se dezumflă. Experienţa asta îl va
marca pe viaţă, f ără înd o ial ă.
Sil ueta al bă a unui d o cto r tr ece de uşile dub le, ivind u-se
pe coridorul perpendicular. Jake îl urmăreşte, rezemându-
se de z i d.
— Sc uz aţ i -mă ! spu ne el , î mp l et i ci ndu- se p e co ri dor şi
sprijinindu-se
pal . Scuzaţi-măde! peretele zugrăvit într-o nuanţă de verde-
Doctorul îi aruncă o privire în trecere, dar merge mai
departe.
— M’goi, m’goi, spune Jake în dialectul cantonez, gau
m eng ah. Încerc s -o găsesc p e M elanie Harker. E ste aici ?
Doctorul se opreşte acum pe loc şi îl priveşte, atent şi
uimit, aşa cum sunt de obicei oamenii când aud un gweilo
o rbind în dial ectul canto nez.
— M el ani e Hark er , re p et ă do ct o ru l , p ri vin du- l p e J ak e
cu aceeaşi insistenţă. Da. Este aici. Am consultat-o mai
devrem e. Este… se op reşte. Sunteţ i r udă? î ntreabă el apo i.
— N u… ba da… spu ne J ak e, î nce rc ând să f o rmu l ez e o
explicaţie. Trage adânc aer în piept, bucurându-se de sursa
inepuizabilă de oxigen din jurul lui. Este… prietena mea,
îngaimă el. Familia ei este în Anglia. În Norfolk, adaugă el,
f ără să ş tie de ce.
Docto rul, un b ărba t cu cearcăn e adânci în jurul o chilo r,
îl măso ară d in cap p ână-n picio are.
— V - a co nsul ta t ci neva ?
— VNu
bine. , spu
reau săne J ak e, clă ti nân d ner vo s di n cap , dar mă simt
ştiu…
— N u ar ăt aţ i p re a bin e, spu ne doc to ru l , ap o i sco at e o
lanternă subţire din buzunar şi îi examinează ochii lui
Jake. Când îi atinge braţul stâng, Jake tresare de durere.
Trebuie să faceţi o radiografie, spune doctorul. Este rupt.
Şi aţi suf erit un şoc. T rebuie s ă rămâ neţi aici p este noap te.
Neihi h m ing m m ing ah?
— Ngor m ing. Dar când po t să…
— M el ani e Hark er , î l î nt r er up e do ct o ru l , este în star e
crit ică. Este l a terap ie i ntens ivă.
Jake rămâne cu privirea aţintită asupra unei veioze de
perete. O muscă este captivă înăuntru şi încearcă să iasă,
lovindu-se de pereţii albi şi opaci ai sticlei. Zgomotul
insec tei îi răsună în cap. Des chide gura să pu nă o într ebare,
dar nu şti e ce să înt rebe.
— M ă duc să văd dacă o p ut eţ i vi z it a, spu ne do ct o ru l , p e
un to n mai blând .
Stella stă pe podea, cu spatele rezemat de uşa
apartamentului ei, fără să se fi dezbrăcat încă de haină. În
cameră totul i se pare complet necunoscut. Ea a cumpărat
oare tabloul de pe perete, vaza, cărţile din bibliotecă?
Toate acestea sunt oare ale ei? Aceasta este viaţa ei sau a
altcuiva? E a a f ost cea care a f recat tot w eeken dul
pard
asta?o Pentr
seala duin l emn şi a l ustruit -o cu ceară? De ce-a f ăcut
ce?
În spatel e tul pi nii verzi şi gro ase a unui amarili s, Stell a
îşi surprinde imaginea în oglindă. Parcă tot sângele i s-a
scurs din trup, iar chipul îi este rigid, lipsit de viaţă. A
moştenit mâinile cu degete lungi de la tatăl ei, ochii verzi
şi părul negru de la mama ei şi chipul – a descoperit ea
recent, când a găsit o fotografie veche, cafenie, în
apartamentul bunicilor ei – de la o mătuşă îndepărtată din
Isernia. Un ames tec, dar şi un co nf li ct al genelo r.
Telefonulochii
dezlipească sunădedin nou, făcând-o
la imaginea să tresară
sa din oglindă. şi să-şi
Ea trage de
mănuşi, încercând să l e scoată. T elef o nul sună d e p atru , de
cinci, de şase ori, apoi răspunde robotul şi Stella aude
o cea s uro rii ei viol ând tăcerea .
Îşi p une m âinil e peste urechi.
 Mel pare lipsită cu totul de vlagă şi culoare. Pielea ei
este atât de palidă, încât o poţi confunda cu cearceafurile
şi pereţii albi ca magneziul. Aparatele piuie în jurul ei. De
undeva de deasupra, se aude bâzâitul unui aparat de aer
condiţionat.
— M el ! o st ri gă J ak e, at in gân du- i uşo r mâna. Este u scat ă
şi r ece, o co lecţ ie de oase d ezl ânate. De mâna cealalt ă este
prinsă o clamă din plastic asemănătoare cu fălcile unui
cro co dil . M el, sunt eu, şo pt eşte Jake.
Pleoapele
deschid. îi atârnă
Îi trebuie grele,
mult pânăca desă-lplumb, apoi genele
recunoască. i se
Deschide
gura, dar nu rosteşte niciun cuvânt. Trage aer în piept şi
înghite. T o tul presupune timp ş i ef o rt d in partea ei. El vrea
să-i spună că nu trebuie să vorbească, dar ea îi rosteşte
numele şi îşi mişcă degetele sub mâna lui. Apoi spune ceva,
dar el nu au de.
— Ce- ai sp us? şo p te şte el , ap l ecâ ndu- se spr e ea.
Şi mirosul ei s-a schimbat. Printre mirosul de
dezinfectant tipic spitalelor se strecoară un iz ciudat şi
nepl—ăcut, caşo
L uc y, şipcând
t eşteceva
M el ,aLsuc
taty!p rea mult în întu neric.
— Nu e ai ci , ră spu nde Ja ke , evi tâ ndu- i p ri vir ea. I se p ar e
greu să mintă, niciodată n-a ştiut să joace teatru. I-a fost
mereu teamă că adevărul i se citeşte pe chip. Lucy zace la
morgă, c âteva etaje mai jo s, sub salo nul l ui M el. A f o st dusă
la un alt spital, inventează Jake pe loc. La Queen Mary. În
Happ y Val ley.
M el îl cerce tează cu privirea, o pri ndu-se asupra braţului
pus în ghips, asupra bandajului de pe umăr şi asupra
ânătăilo r p urp
— T e simţ urii
i bi ne?care îi „abă
î nt re împo
ea,droobe sc”
sti ndchipul . l e sacadat ,
cu vin te
pe rând , ca şi când ar f i f ăcut parte d in pro po ziţi i dif erite.
— Da, spu ne el dând din cap . Am do ar o f ra ct ur ă. Şi un
umăr dislo cat. Dar m ă simt bine. T u cum te simţi?
Ea îşi mişcă încet capul pe pernă şi oftează, aburind
masca de oxigen. Ochii i se umplu de lacrimi, încearcă din
no u să s pu nă ceva.
El se apleacă peste ea şi îi atinge obrazul cu buzele,
îndepăr tându-i p ărul umed de pe f runte.
— Ce- ai sp us? î nt re abă el .
— M i- e te amă, şo p te şte ea. J ak e se ap l eac ă şi mai mul t
deasupra ei, încât aproape că vede cum articulează
cuvintele cu l imba . Jak e, nu vreau să… Ea îi caută p rivir ea,
apo i, co ntinuă: Nu vreau să mor…
— aDar
ea nu ter n- o să ce
minat moavea
ri , i nt
d eerspus.
vin e el , f ăr ă să-şi dea seama că
— …f ăr ă să mă căsăt o re sc cu t in e.
Ghemuit deasupra ei, pe un pat de spital, la terapie
intensivă, Jake clipeşte nedumerit. Este gata să spună
„Po f tim?” , dar se op reşte la ti mp. Cuvintel e ei i se par atât
de bizare încât î i vine să râd ă. Do ar nu vorbeşte s erio s.
— M el , în cep e el , neşti i nd ce vre a să sp un ă, ce- ar tr ebu i
să spu nă. Ce spu i î n situ aţii de aces t gen? U nei f ete p e care
o cunoşti d o ar de patru l uni?

uşo—arăNca
u ovre au să…
f runză nu sup
bătută o rtnt,gân
d e vâ că dvul că… fvo
o i muri cea
ără ei feste
s ă… ără
să fiu legată de tine. Plânge acum, iar oamenii se foiesc în
urul lo r. Nu po t să înd ur gând ul că…
O asistentă îi aranjează masca pe faţă. Mel se
împotriveşte, încercând să mai spună ceva, dar doctorul
umblă la un aparat, rugând-o să tacă şi să stea întinsă în
pat.
— Po at e că… în cea r că J ak e din no u, dar nu - şi găseşt e
cuvintele. Ar da orice să stea o clipă întins în pat, să-şi
protejeze ochii
cearceafurile de lumina
apretate, violentă,
iar una dintre să se odihnească
aceste pe
asistente să-i
spu nă ce să f acă. Po ate ar trebui să aşteptăm p ână mâine, să
edem cum te simţi, spune el. Cât de neconvingătoare sunt
cuvintele lu i! Este co nştient de asta. Citeşte în p rivir ea ei o
dezamăgi re adâncă.
 — N u va sup ra vie ţu i p ână mâi ne, î i spu ne do ct o ru l în
canto neză, pe un to n blând , dar catego ric.
Jak e se înto arce spre el . Durerea din braţ şi d in umăr se
revars ă asup ra l ui î n valu ri. D intr -o dată i se par e că în s alo n
este foarte cald. Îşi întoarce privirea spre Mel. Ochii îi
străl ucesc în s pat ele măş tii de o xigen.
— Îmi p ar e rău , î i spu ne do ct o ru l .
Stel la t remură d e f rig, a re p iel ea ca de găină, iar dinţii î i
clănţăne cumplit. Încălzirea
devreme, aprinsese centralăei,este
lumina. Deasupra beculoprită. Mai
răspândeşte
o lumină gălbuie. Nu ştie cât e ceasul. Clădirea, întregul
o raş par să f i dispărut, învă lui te în noap te. T elef o nul a mai
sunat de două ori, apoi a tăcut. Vecinii de vizavi dăduseră
sonorul televizorului foarte tare. Dar şi acesta a amuţit
acum. Pare că doar camera aceasta luminată pluteşte,
singură, în universul înt unecat.
Stell a închid e o chii. T rebuie s ă exis te o modalitate pri n
care să pună cap ăt acestui co şmar care-i do mină ex istenţa.

De stradă,
pe câte ori în
i stren,
-a întâmplat
într-un asta?
bar, înDelift
c âte
sau or i i- a vămagazin?
într-un zut chip ul
Acest spectru îi tulbură viaţa, erodându-i-o aşa cum apa
erode ază rocil e.
Stella se ridică brusc în picioare. Vederea i se
înceţoşează din cauza mişcării şi o dor încheieturile. O
ins ectă m ică f lutu ră în j urul ei, apo i zbo ară s pre l umină . Ea
o priveşte o clipă, apoi un gând îi vine repede în minte. O
loveşte ca un fulger, iar Stella ia decizia fără să mai stea
prea mult pe gând uri.
T rece la acţiune, ca un ro boţel băgat în p riză, ş i începe
să adune lucruri: haine, o geacă, o hartă, busola, portofelul
şi câteva cărţi. Ia o geantă de pe un dulap şi îndeasă
lucrur ile în ea, închizând apo i f erm o arul.
Preo tul este o cunoştinţă a lui Hing Tai. E l î l î ntâm pi nă
pe Jake, îl numeşte Jik-ah şi îl asigură de simpatia sa
pentru problemele cu care se confruntă. O asistentă sobră,
cu o pălărie în formă de con aşezată pe vârful capului,
oacă rolul de martor. Când primele raze de lumină ale
Anului Tigrului pătrund în salonul de spital, Jake ţine o
mână pes te cea a lui M el, iar p e cea lal tă pe co perta neagră
a unei cărţ i în care nu crede şi spune:
— Da, da, da.
Când deschide portiera, vede că pe maşină a căzut
bruma. Trebuie săatmosfera
cald dezmorţeşte aştepte câteva minute
îngheţată până când
şi topeşte aerul
steluţele
de gheaţă d e p e p arbriz.
Pune cheile d e la ap artam ent într-un p lic pe care a scris
adresa unei prietene. În timp ce străbate străzile Londrei,
se o preşte la un moment d at l âng ă o cutie p o ştală şi aruncă
pl icul pri n deschizătura ei ro şie.
Este surprinsă să descopere câte maşini circulă prin
oraş în toiul nopţii. Când un indicator de pe autostradă îi
arată „Nordul – Scoţia”, ea apasă pe acceleraţie şi un

zâmb et i s e înf irip ă pe chip.

P ARTEA A II-A
Stell a strecoară lama cuţitul ui între m arginile lip ite ale
unui plic. Hârtia, de un crem-închis, cedează şi se rupe ca
puful. În timp ce scoate scrisoarea, clădirea se zguduie în
urul ei.
Îşi ridică privirea. O pereche de bocanci de munte
coboară scările. Stella îi priveşte o clipă, apoi aruncă
scrisoar ea, f uge d e l a recep ţie şi se as cunde în spatel e unei
plante înalte, cu frunzele ascuţite, care era aşezată pe un
raft special. După ce le-a servit oaspeţilor micul-dejun, a
făcut curăţenie în bucătărie, a înregistrat deja două
rezervări în dimineaţa asta, nu are chef acum s ă într eţină o
discuţie d e compl ezenţă cu un m usaf ir.
Bărbatul care ocupă camera patru trece în pas săltăreţ
prin sala de recepţie, echipat ca pentru o expediţie polară
şi înarmat cu un binoclu. Când ajunge la uşa de la intrare,
îşi lungeşte capul, ca o broască ţestoasă, şi îşi întinde o
mână afară ca să verifice starea vremii. Cu cealaltă mână,
observă Stella, îşi scarpină o fesă. Ea strâmbă din nas şi nu
se poate abţine să nu chicotească. În recepţia goală a
hotelului, sunetul are aceeaşi rezonanţă ca o minge de
ping-pong.
B ărbatul î ncetează s ă se mai scarpine şi pri veşte în j urul
său. Stella îşi ţine răsuflarea, încercând în acelaşi timp să
găsească o expl icaţie p lauzi bilă p entru f aptul că s e as cunde
în spatele unei plante. El nu o vede însă. Gâtul începe să o
doară din cauza poziţiei ghemuite în care stă, dar nu-şi
po ate f ace a pariţia to cmai acum .
Când uşa de la intrare se închide în urma oaspetelui
hotelului, Stella se ridică în picioare şi îşi întinde braţele
deasupra capului, iar oasele îi trosnesc din toate
încheietur il e.netezind-o
de pe p o dea, Se aşază dcuin no
do u
sulp epal
scaun şierid
mei d icău scrisoarea
biro şi s co ţând
astf el la iveală s cris ul p li n de înf lo rituri al mam ei ei.
Mama ei a scris întotdeauna cu stiloul. Stella ştie unde
îl ţine – în sertarul cel mai mic din partea dreaptă a
biroului – şi parcă vede în faţa ochilor cum mama ei
introduce peniţa fragilă în sticluţa cu cerneală. Îi vede
mişcările ca şi când şi-ar privi propria imagine într-o
oglindă: mai întâi scoate aerul din rezervor şi apoi trage
cerneala în stilou, ca şi cum ar extrage sânge cu o seringă.
Francesca îşi încrucişează
hârtie din mapa care tronează apoi
în gleznele, ia o foaie
mijlocul biroului de
de sub
f ereas tra bol tită, şi apo i – cu un ges t specif ic – ca un d irij o r
care impune orchestrei sale tăcerea – se apleacă deasupra
foii, atinge peniţa de hârtia imaculată şi începe: Dragă
Stella…
 Stella parcurge paginile: eu şi tatăl tău, citeşte ea,
încercăm să înţelegem de ce-ai făcut asta. Sare câteva
rânduri… nu înţelegem cum poţi să renunţi la o slujbă
oarte bună la Londra… mai sare nişte rânduri… un lucru
atât de c iudat… citeşte ea mai d epar te.
Stella îşi ridică ochii din paginile scrisorii şi se uită pe
fereastră. De aici poţi vedea priveliştea care se întinde
dincolo de vale – poţi străbate cu privirea printre copacii
care se agită în bătaia vântului, poposind asupra
pârâiaşului care îşi croieşte drum printre terenurile
mlăştinoase şi cele de turbă, zăbovind asupra satului
alcătuit din căsuţe îngrămădite. Ziua este senină, iar norii
străbat cerul grăbiţi. Agitându-se în bătaia vântului,
suprafaţa lacului este unduitoare. În spatele hotelului,
terenul devine mai abrupt şi mai sălbatic, şi este presărat
cu trep te din ro ci care urcă spre mun ţi şi cu râuri spri ntene
ce-şi croiesc drum printre stânci. Stella nu admiră prea
mult aceas tă pri velişte.
Îşi înto arce ochii spre interio r spre treptel e străjui te de
tablouri în ulei, cu rame aurite, pictate în culori
întunecate. Un b ărbat cu chip ul î ncadrat d e perci uni bogaţ i
o priveşte dintr-un tablou, ţinând pe umăr un iepure cu
ochii închişi. Un copil cu privirea crucişă, al cărui sex este
greu de precizat şi care poartă pe cap o beretă scoţiană,
po zează l ângă o harp ă. Capu l de căpri o ară, mânc at de mo li i,
de la cap ătul scăril o r, este p uţi n strâmb, o bservă Stell a.
Ţine încă scrisoarea între degete. Toate cele bune –
citeşte ea formula de încheiere. Apoi semnătura plină de
bucl e a mamei sale. Toate c ele bune.

Stella îşi bâţâie picioarele, lovindu-şi una de alta

cataramele sand alel o r. Îşi ţ ine d egetele sub coap se. M estecă
ultima bucăţică dintr-un cârnat unsuros şi o înghite.
Farf uria ei este goală acum, cu ex cepţia boabelo r de f aso le.
A mâncat tot, ocolindu-le însă cu grijă pe acestea, atentă
fiind să le împingă pe marginea farfuriei, pentru ca
celel alt e bucate s ă nu le atingă.
În jurul mesei de patru persoane, în unghi drept faţă de
ea, bunica ei se sprijină în coate şi spune ceva despre
farfuriile întinse. Vizavi, Nina porţionează mâncarea în
forme geometrice, simetrice, cu ochii aţintiţi în farfurie.
De fiecare dată când mama lor trebuie să lucreze în cursul
săptămânii, bunica lor – bunica lor scoţiană, mama tatălui
lor – vine să aibă grijă de ele. „Cine să vă pregătească
masa?”
aşteaptă– niciodată
întreabă earăspuns.
– o întrebare
Sub care,
masă,Stella ştie
pisica seasta, nu
plimbă
invizibilă printre gleznele lor şi printre picioarele
scaunelo r, atingând u-l e tibii le cu bl ana ei mătăs o asă.
Stella pune în farfurie cuţitul şi furculiţa, o pereche
ădit nepotrivită, încercând să nu facă niciun zgomot. La
atingerea porţelanului însă, furculiţa scoate un sunet
inf im, dar p o ate că nim eni nu l- a auzit, po ate că nim eni nu-
l va observ a.
— Da r, Arc hi e, cu sigu ra nţ ă c ă a i co l egi car e t e- ar p ut ea
aju ta să …
Cuvintele bunicii ei rămân suspendate în aer. Stella îşi
ţine ochii aţintiţi as upra cutelor f ustei pe care a purtat-o
l a şco al ă. Este co nşti entă de statur a uri aşă a bunici i, care se
înalţă lângă ea şi este conştientă de faptul că acum se uită
la ea. Sau, mai b ine s pu s, în f arf uri a ei.
— N - ai de gân d să mănâ nci f aso l ea, iu bit o ?
V o cea bunicii este melo dio asă, degajată.
T atăl Stel lei creşte f aso le în grăd ina d e legume d in ju rul
clădirii în care locuiesc. Vecinii lor dezaprobă însă acest
lucru,
de f asopreferând
le. Stel leitrandafirii
îi p lace să şi ciclamele
c ul în locul
eagă păstăile vrejurilor
d e pe vrej, s ă le
aleagă printre frunzele agăţătoare, să le desfacă şi să
descopere, cuibărite în mijloc, şiragurile perfecte de boabe.
Dar dup ă ce bunica Gil more l e-a f iert douăz eci de minut e şi
le-a pus în f arf urie, ele s -au me tam orf oz at complet: pieliţa
tare, din care s-au desprins boabele, îţi scârţâie printre
dinţi . Iar gustul este respingăto r, greţo s şi sec. Nu po ate să
le mănânc e, nu po ate, pu r şi sim pl u nu po ate.
— N u vre au f aso l e, spu ne St el l a.
— Po f t im? î nt re abă bun i ca Gi l mo re , p e un to n cu mp l i t
de amabil .
— Po at e că… o î nt re ru p e ta tă l ei , dar St el l a vede cu m
bunica ei îl reduce la tăcere cu u n simpl u ges t.
— Hai, spu ne bun ic a Gi mo re , ap l ecâ ndu- se deasu p ra ei ,
luând
încearcfurculiţa
ă! Po ateşichiar
înfigând în pea
o să -ţi trei boabe verzi de fasole,
lacă.
Stella ţine buzele strânse şi se sprijină de spătarul
scaunului, în timp ce furculiţa planează ameninţător
deasup ra ei.
— Desch ide gur a!
Mirosul greţos, ca de bălegar, o face să strâmbe din nas.
Clat ină din cap.
— St el l a, deschi de gu ra !
Ea pri veşte f ix cele trei bo abe din f aţa ei. Ar p utea o are
spe
ă le î nghită?
care Dar îla
ar simţi-o şi atingerea
imaginează lorimed iat senzaţia
şi suferinţa cumpl
pe care ar ită
trebui s-o îndure glandele ei salivare, când ar încerca să le
digere; gâtul i se contractă, iar stomacul i se întoarce pe
dos. Se îneacă şi începe să tuşească. Bunica profită de
ocazia care i se iveşte – Stella deschide gura – şi îi îndeasă
boabe le d e f asol e pr intre d inţii încleş taţi.
Stella vomită şi aruncă boabele pe faţa de masă. Plânge
în hohote şi îşi ţine mâinile pe faţă, ca nişte bariere
impenetrabile.

chef—sBă in
măe, lup
sputne
cubu ni ca,Vtr
t ine. eiânt
stai nd
aicif ur cu l ivei
până ţa pmâ
e masă, nu ace
nca tot m
ai în farfurie. Adună boabele regurgitate de Stella şi i le
pune în f arf urie. Şi p e as tea, adaugă ea. T o t.
Stel la î l aude pe tatăl ei murmurând ceva.
— Archi e, îi a tr age at enţ i a bu ni ca e i , tr ebu ie să-şi î nveţ e
lecţia.
Stella vede printre degete cum bunica ei strânge
farfuriile, iar tatăl ei toarnă apă în paharul Ninei. După ce
se va lăsa întunericul, mama lor se va întoarce acasă de la
cafenea, mirosind a ţigări, a bere şi a cafea şi aducând un
cornet cu gelato di ci occ olata pentru ea şi unul cu gelato di
ragola p entru Ni na. Simte cum f aţa i se încinge în s patel e
scutulu i pro tector al mâinilo r ei, iar braţe le o dor cumplit,
dar nu va ceda. Îi urmăreşte plecând de la masă, unul câte
unul. Nina îi aruncă o pri vire f ugară, greu d e descif rat.
Stella renunţă la scutul ei. În casă s-a aşternut liniştea.
O vede pe bunica ei stând pe un scaun din grădină şi citind
un ziar. Undeva se aude un radio. Din camera de deasupra
răsună nişte paşi. Toată lumea pare să fie undeva departe.
Pisica o priveşte de pe pervaz. Inutil! Pisicile nu mănâncă
f aso le. Nu s e uit ă în f arf uri e. Nu ar e de gând să mănânce.
Apoi, în spatele ei se deschide o uşă. Stella nu se
întoarce. Se întreabă dacă este bunica Gilmore. A venit s-o
salveze? Sau să o certe? E Nina însă, care se strecoară în
cameră
scăldat înîn lacrimi.
vârful picioarelor. Stelladegetul
Sora ei îşi duce o priveşte cu –chipul
la buze îl ţine
drep t şi hot ărât ca un sem n al exclamării.
Ni na se apl eacă, înti nde mâna şi ia f urcul iţa. O înf ige în
boabele de fasole, una după alta. Deschide gura, iar
f urcul iţa dis par e înăuntr u. Când Stel la o vede din no u, este
curată şi argintie. Nina mestecă, repede şi concentrată,
apoi înghite. O dată. De două ori. Apoi zâmbeşte, lasă
f urcul iţa p e masă şi dispare din cam eră.

Înaintecădeprimul
convinsă a exista universul,
lucru pe carea existat Nina.
l-a văzut Stella
a fost este
chipul
Ninei. Mama lor le spune că Nina îşi petrecea tot timpul
lâng ă pătuţul Stell ei.
Multă vreme, Stella nu a putut să facă vreo diferenţă
între ele. Ea credea că Nina era ea, sau ea era Nina, sau ele
erau o singură persoană, o singură fiinţă. Ani de-a rândul a
fost convinsă că sângele care curgea prin venele ei curgea
şi prin venele Ninei şi că dacă ea se tăia, sângele avea să
ţâşn ească şi din trup ul Ni nei.
Dar o amintire îi stăruie şi astăzi în minte, o amintire
legată d e ziua în care Nina a luat-o în bra ţe în f aţa ogl inzii
din dormitorul pe care l-au împărţit până când Stella a
pl ecat d e acas ă – chiar d acă era mai mică, a f o st p rima care
a părăsit cuibul părintesc. Era o zi toridă. Amândouă erau
îmbrăcate în pantal
de sărbătoare, o niEi
poate. sc urţ
i sei, pr o bab
pare căil aude
că eraîn
v ară. Un ti mp
depărtare
zgomotul înfundat al aeroplanelor care străbat cerul
deasupra oraşului şi murmurul blând al unei mulţimi care
parti cipă l a un ev enim ent d e pe câmpiil e din M eado w s. Dar
po ate că s cena a av ut l o c do ar în mintea ei.
Nina a prins-o pe Stella cu mâinile de subsuori şi a
ridicat-o în braţe. Efortul pe care l-a depus Nina a fost
copleşitor – chiar şi atunci, Stella era aproape la fel de
înaltă ca ea.

ramăStella a văzut
argintie, atunci,
două pentru
chipuri care prima dată,Aînfost
o priveau. oglinda
un şoccu
pentru ea. Chipurile erau aproape identice – deşi nu chiar
atât de id entice. F aţa N inei era mai î ngus tă şi mai ascuţită,
iar p ărul ei, scălda t în razel e întretăi ate ale soarel ui de vară
care pătrundeau prin fereastra înaltă, avea o nuanţă puţin
roşcată.
Nu există cer aici. Doar o miasmă cenuşie, nemărginită.
Jake o priveşte un timp, urmărind totodată şi siluetele
negre ale păsărilor care străbat această nemărginire. Apoi
se întoarce, cu părul fluturându-i în ochi de vânt, şi îşi
îndreaptă p rivirea s pre satul pe care ceaţa p are s ă-l înghită
cu totul. Clădirile acoperite cu prundiş de un cafeniu-
închis stau înghesuite una într-alta, înfruntând vântul
nemilos. Deasupra lor străjuieşte conul înalt al morii de
ânt, ale cărei vele imense formează un X uriaş, care pare
să-l avertizez e să stea d epar te de aces te l o curi .
T rem ură înf o f o lit î n hainele s ale împrumutate. De c ând
a aju ns în aceas tă ţar ă, îi este mereu f rig.
Un val agitat, de culoarea ceaiului, se sparge neîncetat
de ţărmul presărat cu pietriş. O pasăre cu ciocul curbat
străbate plaja cu paşi mici şi repezi, ţinându-şi aripile
strânse pe lângă trup. În depărtare, un rest dintr-o epavă
plutitoare se înalţă şi coboară pe valuri invizibile. Îşi
aţinteşte ochii asupra orizontului abia vizibil: un cer
cenuşiu se contopeşte
capătul lumii, cu o mare cenuşie. Acesta este
îş i spune el.
Îşi îndeasă mâinile în buzunare şi se îndepărtează de
pl ajă, s trăbătând cu greu ţ inutu l mlăştino s, pr esărat cu stuf
înalt, bătut de vânt. Când trece pe lângă moară, velele ei
încep să vibreze, scoţând un sunet ascuţit ca bâzâitul unui
ţânţar.
Sare peste gardul grădinii, amintindu-şi prea târziu că
apa de pe iarbă îi intră mereu în pantofi. De ce-şi mai fac
oamenii garduri, dacă sunt atât de scunde că până şi un
copil poate să
lăturalnică sară peste
a casei, ele? printre
trecând Îşi croieşte drumcupecrengile
copacii poteca
susţinute de firele de sârmă zincată ale spalierelor. Nu se
po ate uita l a aceş ti co paci f ără s ă simtă compas iune pentru
ei .
Pantof ii săi s unt uzi leo arcă până ajunge în b ucătărie. Îi
scoate din picioare şi îi aruncă spre soba ciudată din colţ.
Cum se numeşte chestia aia? Pare un motor cu abur. Are o
1
denu mir e ci udat ă. „Aga” – da, aşa se nu meşte . „Aga.“
Deschide congelatorul şi pune într-un pahar câteva
cuburi lunguieţe de gheaţă, peste care toarnă apă. Ia un
castro n de pe un raf t şi îl u mple cu cereale.
Ur că apo i scările, descul ţ, ţinând tava în f aţa lu i. I-a luat
2
locul lui Florence Nightingale. Îi mai lipsea o lampă . În
dormitor, lumina străluceşte ca o văpaie în spatele
perdelelor înflorate. Aşază tava pe noptieră. Plapuma este
trasă peste pernă, învăluind – ca într-o crisalidă – forma
unui trup.
Jake se aşază pe marginea patului, iar salteaua se lasă
sub greutatea lui. Nimic. Nicio mişcare. Niciun semn de
recunoaş tere. Se apl eacă ş i dă pu ţin p lap uma la o parte.
— Hei, mur mur ă el , te - ai t re zi t?
Ea îşi ţine mâinile împreunate, ca într-o rugă, între f aţa
ei şi pernă. Doarme încă? Nu. Deschide încet ochii şi îl
priveşte.
—
El Ţi-
o am adus
ajută să micu l - dej un
se ridice în. capul oaselor, îi aranjează
per na în s pat e şi îi aşază tava în po ală.
— Eşti at ât de bun cu min e! spu ne ea zâ mbin du- i, cu
o brajii î mbujo raţi. D e l a căld ura d in came ră? Sau are f ebră?
Po ate că ar treb ui să v erif ice. Nu ştiu ce m-aş f ace f ără tine,
continuă f ata.
M âna ei s e o dihneş te o clip ă peste a lui, îna inte ca Jake
să se ridice în picioare şi să se îndrepte spre fereastră.
T rage perd elele şi s e uită af ară.
— Jează
îi t răd ak e,dspu ne ea
o rinţa de cu o vo ce
a-l tachi doiar
na, moaialpu
ă, uşo r j uc ău
s gheaţă în şă,
apă?car e
El se înto arce spre ea.
— S- ar p ut ea.
M el clatină d in cap.
— N u mai avem nevo i e de ghe aţ ă acu m, cân d sunt em
într-un lo c cu o climă n ormală.
— Îmi p ar e ră u, spu ne el , î ncr uc i şându- şi bra ţe l e. Di n
obişnuinţă.
M el ames tecă cerealel e, apo i gustă d in ele ca o vrăbiuţă.
—C Num
u pai
re ador
binmit
e, ?răîn tr eabă
spu el . f ăcâ nd o gr i masă. Dar mă
nde ea,
simt mai bine.
El nu-i spune că a stat treaz aproape toată noaptea,
ascultându-i răsuflarea în timp ce dormea, fluieratul uşor
pe care îl scotea când dădea aerul afară din plămâni. Soţia
ta, îi şopteşte conştiinţa, aceasta este soţia ta. Se întoarce
spre fereastră şi strânge pervazul cu palma, străbătând cu
pr ivirea r ânduri le de căsuţe, co paci i bătuţ i de vâ nt, drumul
ud şi şerpuitor, marea unduioasă şi noroiul estuarului, de
parcă nu le mai văzuse niciodată. Ce caută aici? Cum a
aju ns aici? Între ei, gheaţa s cârţâie î n pahar.
Povestea începe pentru Jake din clipa naşterii sale, iar
el scormoneşte trecutul din acel moment, ca un specialist
în gene
Mamaalolui,
gie. Caroline, s-a hotărât să părăsească Anglia şi
să se alăture valului de oameni care renunţau la viaţa pe
care o duseseră până atunci şi porneau pe drumul spre Est.
Lo ndra era u n o raş cenuş iu, pl o io s şi r ece, iar când b ărbatul
care îi încălzea patul i-a înfăţişat minunăţiile Indiei,
camera cu pereţii plini de igrasie şi cu o sobă cu gaz şi-a
pierdut d intr-o dată f arm ecul p entru C aro line. Părinţii ei nu
o rbeau cu ea d e lu ni de zil e, dar l -a sunat pe f ratel e ei, să-i
împărtăşească intenţiile. El a avertizat-o că familia o va
considera
telef onul , moartă
l-a suna tdacă avea ei
p e iubitul să să-i
plece. După
s pună că îlcevaaîns
închis
o ţi în
această aventură.
Pe Jake îl uimeşte vârsta fragedă pe care o avea mama
lui – era mult mai tânără decât este el acum – când şi-a
împachetat întreaga viaţă într-o valiză şi a plecat cu o
cam io netă Vo lksw agen , împreună cu trei bărb aţi şi o
femeie. Au ajuns în Franţa, apoi în Turcia, Iran şi
Afghanistan. Femeia şi unul dintre bărbaţi au rămas în
Herat, dar numărul călătorilor nu a scăzut, căci li s-au
alăturat în această aventură un neamţ, o pisică şi un
pap agal. Caro line a ho tărât s ă pună capăt rel aţiei cu iubitul
ei la Kabul. „Diferenţe ireconciliabile”, i-a spus ea, oftând,
lui Jake când el a întrebat-o motivul. Apoi şi-a continuat
drumul singură p ână în Pakistan.
La Islamabad, stătea pe marginea drumului cu rucsacul
în spat e, ţi nând în mână „ cel mai mare mănunchi de banane
din lume”. Un bărbat călare pe o motocicletă a oprit lângă
ea şi i-a propus o plimbare. „Avea părul negru, legat în
coadă de cal – îi spunea Caroline, zâmbind şi jucându-se cu
degetele prin părul lui Jake – nişte ochi albaştri
extrao rdinari, ex act ca ai tăi, ş i o voce f rumo asă, gravă. Era
sco ţian. A ccentul m-a f ermecat d e la bun început .“
Îl chema Tom, doar atât îi putea spune despre el, căci
nu-i ştia numele d e f amili e – „Atunci, nu pu neai într ebări d e
acest
indienegen” – şi în drumul
Amritsar lor prin Pakistan
şi Dharmsala, şi prin oraşele
el i-a povestit despre
comunitatea pe care o înfiinţase undeva în Scoţia, lângă
Aviemore, într-un loc care se numea Kildoune. „Membrii
comunităţii se înţelegeau bine, spre deosebire de alte
comunităţi asemănătoare. O iubea atât de mult, încât
o rbea to t ti mpul despr e asta.“
S-au despărţit la Delhi. Petrecuseră împreună trei
3
săptămâni. „Tom voia să intre într-un ashram , dar eu nu
am vrut . Eu voi am să ajung î n Nep al.” Do uă zi le mai târz iu,
dup ă ce şi-au l uat r ămas-bun, iar ea l- a urmărit cum dispare
în mulţimea clocotitoare de pe o stradă din Delhi, şi-a dat
seama că era însărcinată. Când ajungea la acest moment al
povestirii, Caroline afişa o privire vinovată şi îi spunea în
ersuri: By Kathmandu I knew I was having you („La
Kathmand u, pe t ine ştiam că te voi avea”).
A ajuns în Hong Kong, un loc pe care nu şi l-a imaginat
nicio dată că ar pu tea d even i casa ei; era însărcinată î n lu na
a opta şi avea în buzunar doar şase dolari americani. Şi-a
spu s că va răm âne acol o numai trei lu ni – atât cât să nas că,
să câştige nişte bani şi să-şi cumpere bilet spre o altă
destinaţie. Îşi imagina că avea să cutreiere lumea cu un
copi l în braţe .
S-a angajat ca profesoară de engleză şi a găsit o
locuinţă: un apartament situat la etajul al
nouăsprezecelea, în vestitul cartier de bordeluri din
W anchai. „T o t atât ea etaj e cât vârsta mea, spu nea ea, semn
că n-am făcut o alegere proastă.” Îşi împletea părul, se
încălţa cu sing ura p ereche d e panto f i p e care o avea ş i urca
pe scările ru lante p ână în M id Levels, ca să-i î nveţe engleza
pe copiii îmbuibaţi ai emigranţilor. A descoperit că era
bună la catedră ş i că î i p lăcea p ro f esia de dascăl: „Înainte n-
am f o st nici o dată bună la ceva. “
Când copilul ei a venit pe lume, l-a botezat Jake
Kild o une, aces ta f iind s ingurul lucru concret p e care îl ştia
despre tatăl nu-l
care nimeni lui. Voia să-i dea
mai avea. un nume
Numele unui nou, unnunume
loc, şi pe
al unei
f amili i, avea s ă-l anco reze pe J ake în lu me, f ără s ă-l lege d e
oameni, avea să-l elibereze pentru totdeauna de genealogia
une i f amilii.
Şi-a spus apoi că avea să mai stea câteva luni, să mai
câştige ni şte bani, măcar p ână când îşi va înţăr ca bebeluşul .
Doamna Yee, care stătea cu un etaj mai jos, avea grijă de
Jake în timpul zilei: stabiliseră acest lucru în holul de la
intrare, în timp ce aş teptau li f tul, comunicân d pri n ges turi
şavea
i cu ajuto rul Hing
un fiu, unui Tai,
d icţiodenar cantonez-englez.
aceeaşi Doamna
vârstă cu Jake; nu Yoee
so li cita pr ea mult, a s pu s ea, dacă avea grij ă de unul sau de
doi copii şi, în plus, ochii albaştri şi pielea albă ale
bebelu şul ui o f ascinau. D e asemen ea – ş i asta nu i- a spu s lui
Caroline – nutrea o compasiune profundă pentru această
gweilo sin gură, cu haine lungi şi uş o are ş i cu p ărul la f el de
l ung şi de uşo r, care ducea în spat e un bebelu ş.
Nu mai avea de ce se întoarcă în Anglia. Familia
Carolinei s-a ţinut de cuvânt. Ea le-a scris aerograme,
scrisori
răspuns. şi
S-acărţi poştale,
ho tărât darmn-a
ap o i să primit
ai stea niciodată
pu ţin, vreun
ş i î ncă pu ţin, ş i
încă p uţi n, do ar cât să mai s trângă nişte bani, şi î ntr- o zi s-a
trezit că Jake avea deja şaisprezece ani şi că stătea cu
picioarele pe masa din bucătărie, citea o carte, cu radioul
dat la maximum şi mânca seminţe de floarea-soarelui, pe
care apoi le arunca pe podea. Avea să plece, în cele din
urmă, cinci ani mai târziu, când s-a încurcat cu un bărbat
mai apropiat de vârsta lui Jake decât de vârsta ei, şi s-a
mutat cu el în No ua Zeeland ă. Jake l o cuia în conti nuare în
apartamentul în care s-a născut. Va avea nevoie de luni de
zil e ca s ă se o bişnuiască cu s paţ iul .
Totul în lumea lui Jake avea două nume – unul în
engleză, iar celălalt în dialectul cantonez, chiar şi numele
lui: pentru mama lui şi pentru oamenii albi pe care îi
cunoştea, el era
Yee îi vorbea Jake, iar pentru
întotdeauna chinezi – iar
în cantoneză, Jik-ah.
mama Doamna
lui în
engleză, aş a că a crescut co nvins f iind că lumea are o dublă
semnificaţie.
Chinezii din Hong Kong folosesc o metaforă pentru cei
asimilaţi de colonialiştii cu feţe palide: îi compară cu o
bana nă – sunt galbeni în exterio r şi albi în interi o r. Jak e nu
a înţeles niciodată tâlcul acestei metafore, fiind născut şi
crescut în Hong Kong, vorbind engleza şi cantoneza,
învăţând la şcoala destinată copiilor europeni bogaţi, unde
ma
în ma lui era p ro fîngust
apartamentul eso ară, dintr-un
dar înto rcând
bloc u-se în f numai
locuit iecare sde
eară
chinezi. Colegii lui de clasă îl porecleau „chinezoiul”,
râdeau de desenele chinezeşti pe care le găseau în geanta
lui şi tr ăgea u de col ţuril e o chilo r, alungind u-i, atun ci când
îl vedeau intrând în clasă. A petrecut ore întregi, în
copilărie, încercând să găsească un lucru care să fie alb în
exterio r şi galben în interio r. Care era anto nimul bananei?
Într-o zi s-a dus la mama lui, care scria o scrisoare sub
entilato rul din tavan .
— mâinile
el, cu Ce e al bîncleş
î n e xte ri o pe
tate r şicearce
g al benafîul
n idnt
e er
peiopr?
at.a î nt re bat -o
Ea şi-a ridicat privirea şi a zâmbit, ca şi când era vorba
de o ghicito are sau d e un banc ş i acum aş tep ta p o anta. Jak e
a văzut apoi cum zâmbetul îi piere de pe buze. Se
concentra, muşcându-şi buza, să găsească un răspuns. Au
rămas un timp în tăcere, ea – cufundată în gânduri, iar el
aştep tând lângă p at.
— U n o u, a sp us ea în cel e di n ur mă. U n o u f i er t.
O săptămână întreagă, el a mâncat numai ouă fierte.
Mama lui nu a comentat niciodată nimic. „Ce vrei să
mănânci la cină?” – îl întreba în fiecare seară, iar el
răspundea invariabil: „Un ou fiert.” „Bine”, îi spunea ea,
ducându-se apoi la bucătărie, ca să pună două ouă la fiert.
După aceea, le răcea sub jetul de apă rece, ca el să le poată
curăţa uşorera
Gălbenuşul de întotdeauna
coajă şi să perfect
le poată ţine bine
rotund, în cald
uneori mână.
şi
li chid – o ini mă ga lbenă ş i moal e.
Uneo ri aud e o ameni pe care nu-i cunoaş te ş o pti nd pe l a
spate: Gweilo – demon străin, o stafie vie. Dacă are chef, le
răs pund e într-o can to neză perf ectă. Dacă nu, îi ignoră.
Filmau o scenă pe o scară şerpuitoare din piatră, care
ducea spre centrul clădirii. O as asină f rumo asă, dar singură,
avea s ă-şi întâl nească ri valul – un asas in chip eş, dar l a f el de
singur.
camerele Jake
de analiza decorul.
luat vederi, Totul de
echipa era filmare,
pregătit: machiajul,
luminile,
actorii, scenariul, regizorul. Actriţa principală tocmai îşi
ap ri ndea ţi gara când – de undev a din spat el e unui p eret e – s-
a auzit sunetul înăbuşit al unei voci electronice, stridente,
care nu s e mai o pr ea.
— T ăi aţ i ! a str ig at r egi z o ru l Chen.
Actorii au început să se foiască nervoşi, iar membrii
echipei d e f ilmare ş i-au r idicat o chii s pre tav anul încli nat,
spr e pereţ ii p li ni de igrasie, ascul tând cu atenţie.
— De un de vin e sune tu l ăsta ? a î nt re bat Chen ,
aru ncându- şi şap ca din cap .
Toţi şi-au întors capetele dintr-o parte într-alta,
încercând să lo cali zeze sunetul.
— Ce e asta? a ţi p at Chen, înt o rc ându- se – aşa cu m f ăce a
de o bicei în momentel e de criz ă – spr e Jak e.
 — M ă duc să ve ri f ic , a spu s el , l ăsând deo p ar te map a cu
hârtii.
A deschis uşa antifoc şi – din casa scării, întunecată şi
suf ocantă , cu pereţii acoperiţi cu graf f iti – a ajuns într-un
coridor pardosit cu gresie. Tuburile luminoase de pe
coridor bâzâiau, iar el îşi ţinea capul aplecat într-o parte,
ascultând cu atenţie orice zgomot. Peste tot era linişte –
din spatel e uşilo r închise nu răzbătea nici un sunet, nimic –
nici tel evizo are, nici rad io uri, nici ţip ete s au sus pi ne tip ice
unei p artiJake
auzeau. de de sex , nicipereţii
pipăia măca r fdin
rântur i de conversa
beton, ţie nu se
apropiindu-şi
urechea de ei ca un doctor care verifică bătăile inimii.
Ledul unei camere de supraveghere din tavan se aprindea
intermitent.
Jake a ajuns apoi la capătul coridorului, unde se aflau
două lifturi, ale căror uşi din oţel erau închise. Deasupra
lor, pe un ecran negru, numerele roşii care indicau etajele
creşteau şi scădeau, creşteau şi scădeau. Sunetul era mai
put ernic aici.
Jake s-aElapl
diminuat. s-aecat s pre uş
apropiat dea unui apartamen
un alt t. Zgo
apartament: motul as-a
sunetul
devenit mult mai clar aici, transformându-se în cuvinte
distincte. Jake a ascultat o clipă. O voce înregistrată
spunea ceva despre o pisică singuratică. El s-a încruntat,
apo i a zâmb it. Era o po veste pentru co pii pe care mam a lui
o bişnuia să i-o citească în co pi lăr ie. Cine naiba stă acas ă şi
ascultă l a am iază p o veşti p entru cop ii spuse în engleză?
A sunat la sonerie prin grilajul uşii din metal şi a
aştep tat să-i răspund ă cineva, înto rcând u-se în acelaşi ti mp
să urmărească
şi să scadă. În numerele
spatele lui,liftului,
cinevacare au încetat
a deschis uşa, să
iarcrească
când s-a
întors, a văzut o femeie albă care ţinea de mână un băieţel
chinez.
Ei îl pri veau curio şi – b ăieţelul cu o chii ma ri cât cepele,
iar f ata printre ş uviţele b reto nului.
 — Îmi cer ie rt ar e că te deran j ez , a înc ep ut J ak e. De ce se
holba la el aşa? S-au mai întâlnit vreodată? Nu, nu credea.
Fac parte d intr-o echipă d e f ilmare, a continuat el , f ilmăm
în casa scării şi am vrea să te rugăm – dacă se poate – să
închizi cas etof o nul – d o ar o jumătate d e o ră. Jake a ri dicat
din umeri p uţi n stânjeni t. Sau p o ate mai m ul t, a adăugat el .
T e superi?
Privirea f etei s e muta d intr-o parte în al ta a f eţei lui , de
par că nu ş tia asupr a căreia să se f ixeze.
—
—CDa,aset
ao spf o
usnuell ?
, dând di n cap . Îl au zi m p ri n pe re te .
— Aha, a spu s ea, dându- şi p ăr ul l a o p ar te . J ak e a
descoperit cu surprindere că ea se înroşise la baza gâtului.
Păi… am o lecţie, a spus ea, arătându-l pe băieţel. Nu mai
dureaz ă mult . Încă zece minute.
— Z ece min ut e? B i ne. Fo ar te bin e. Îmi c er scuz e p ent ru
deranj.
— Do mni şo ar ă M el ! a şo p ti t băi at ul , tr ăgâ nd-o de bra ţ.
Domn işoară M el!
— T acipepJake.
continuare uţ i n, te ro g! i -a spu s ea, p ri vin du-l în
— Fi i cu min te , ca să n- o sup er i p e domn işo ar a
profesoară! i-a spus Jake în dialectul cantonez.
M ulţ ume sc, i-a spus el apo i lu i M el. La reved ere.
L- au urmărit cu p rivirea în timp ce s e înd epărta.
Ea a venit în casa s cării de do uă o ri în z iua aceea, ca să
arunce gunoiul. A doua zi, când filmau pe hol, a trecut pe
lângă ei de patru o ri în decurs d e o o ră. A trei a zi, a s unat l a
compania de film şi i-a lăsat două mesaje timide pe căsuţa
poştală
întrebat adetelefonului
„tipul cu –ochi
secretara a spus,
albaştri”. chicotind,
A patra că a
zi, întreaga
echipă îl tachina din cauza insistenţei ei: „Uite-ţi
admiratoarea, Jik-ah!” – striga sunetistul ori de câte ori ea
trecea pe lângă ei. În seara aceea, când au terminat
filmarea, el a aşteptat-o în faţa clădirii, mai mult ca s-o
co nvingă s ă nu m ai vină pe pl ato ul de f il mare. Era curi o s în
acelaşi timp s-o cunoască pe această femeie care nu îşi
ascundea intenţiile şi care f ăcus e to t ce i- a stat în p utinţă
să-şi atingă ţelu l. A dus-o cu t renul eţul pe V icto ria Peak , de
unde au privit cum celebrul vaporaş Star Ferry spulberă cu
lumin ile sa le întunericul po rtului.
Frances ca pl antează bulbi, f ăcând gro pi cu genunchii p e
marginea brazdelor cu flori. Stratul de pământ din grădina
cea nou ă este musteşte
iar pământul gro s şi negru. A pl oNoroiul
de apă. uat săptămâni d e-a
i-a intrat rând ul ,
printre
unghii. Pune o r ădăcină s tuf oasă în groapă, apo i o acop eră
cu pământ. Trebuie să termine repede treaba: peste o
umătate de oră va veni mama ei, iar dacă o va vedea în
poziţia aceea, aplecată peste brazdele cu flori, se va arăta
iar necăjită de pov e rina bam bina . M ama ei trăia în aceas tă
ţară de patruzeci de ani, dar nu reuşise să înveţe limba.
Francesca a jucat întotdeauna rolul de interpret lingvistic
pentr u p ărinţi i ei – s cria scrisori , dădea telef o ane, traducea
contractele
reţetel e medde chirie,
ical e. formularele de impozite, facturile şi
Burta ei umflată ca o tobă se sprijină pe coapse, iar
picioruşele copilului îi apasă pe plămâni. Copilul acesta e
diferit de primul. Poate să stea complet nemişcat în uter
ore în şir, apoi ceva îl trezeşte – un zgomot, un bolborosit
peristaltic sau poate ecoul unui acces de tuse – Francesca
nu ştie niciodată motivul – şi fătul începe să se mişte cu
disper are, dând din mâini şi din p ici o are, de p arcă s-ar l up ta
cu un agresor invizibil. În timpul cât a fost însărcinată cu
prima fetiţă, Francesca a trăit tot timpul cu senzaţia că o
cuno aşte, iar când do cto rii i-au dat-o în braţe, imediat după
naştere, deşi era un boţ de carne, plin de sânge, mama ei a
recunoscut-o imediat. Copilul acesta era însă cu totul
diferit, iar Francesca nu ştia la ce să se aştepte. Putea fi
oricine.
 Nina apare la un moment dat în spatele ei. Francesca îi
aude respiraţia gâfâită şi mersul târşâit al picioarelor încă
nesigure. Ea o apucă pe Francesca de umăr şi de păr, iar
când aceas ta se înto arce spre ea, o ved e pe Ni na îmbujo rată
şi ho tărâtă, ţinând de pici o r o p ăpu şă.
— B un ă, î i spu ne Fr anc esca, l uâ ndu- şi f ii ca î n bra ţe şi
sărutând-o pe gât. Nina se clatină pe picioare, surprinsă de
aceas tă ef uzi une de iubire. Ce f aci?
Ni na se încruntă.
— Câh!
murdare d eopcea rt ă f at a, ref er in du- se l a mâi ni l e Fr anc escăi ,
ământ.
— E do ar n o ro i , î i sp un e ea. Ui te , nu e a şa de ră u! adaug ă
Francesca, încer când să ati ngă cu mâinil e degetel e Ni nei. Ea
nu vrea ca f etiţa ei să d evină mof turo asă şi p retenţioasă.
Ni na îşi sm ul ge mâna.
— N u, nu , nu , nu , ţi p ă ea, e câh!
— B i ne, bi ne. Îmi p ar e ră u. Chi p ul i ndign at şi j ig ni t al
fiicei ei îi stârneşte râsul şi îşi muşcă buza încercând să se
abţină. Iartă-mă! îi spune ea p e un to n mult mai s erio s.
Nina of aţa,
scrutând studiază
păr ulcu ochii şi
, umerii ei gâtul
mari şi verzi, căi,
Frances puţin
po critici,
po sind în
cele din urmă asupra burţii ei umflate. Francesca nu
îndrăzneşte să mai respire şi aşteaptă, încordată şi
pregătită. Nu i-a spus încă Ninei că este însărcinată: un
prieten al lui Archie, expert în psihologia copilului, a
sfătuit-o să aştepte până când Nina va întreba din proprie
iniţ iati vă. O va într eba oare acum? H ai, te ro g, într eabă!
Nina îşi aţinteşte privirea asupra chipului mamei ei,
apo i din nou asupra burţii.
— Ce e aicaa?seî nt
Frances ridreică
abăî nNipna cuare
icio vo şi
ceaseeiîntinde,
su bţi ri că.
trasă par că
de o mână invizibilă, spre soarele de primăvară. A repetat
lu ni î n şir aceas tă scenă ş i acu m este atât de f erici tă, încât
cuvintele i se revarsă, ca o cascadă, pe limbă. Inspiră aerul
pe nas şi îl expiră pe gură, aşa cum a învăţat la şedinţele
prenatale.
— Este u n bebel uş, spu ne ea , ro sti nd p ri mel e cu vin te din
pl edo aria p e care ş i-a p regătit-o atât d e minuţios, pentru că
îşi do reş te ma i mult de cât o rice pe l ume c a f iicele ei să f ie
fericite şi să se iubească una pe alta şi pentru că ştie că
aceste cuvinte vor exercita un impact copleşitor asupra
ieţii Ninei şi a bebeluşului nenăscut. Pentru Nina, adaugă
ea.
Nina se apropie, agăţându-se cu mânuţa de gulerul
cămăş ii eş
se arcui mam ei ei
te, ca şi .când
Francesca
s-ar f i simte
tr ezit cum beb
dintr- unelsomn
uşul lu
tr esare
ng. ş i
— Pe nt ru N i na? r ep et ă co p i l a.
— Da, ră spu nde Fr anc esca, î nco rdat ă. Ea î şi at in ge
o brazul cu mâ na. Sarcina îi creează o sta re f ebril ă şi o f ace
să se simtă greo aie. Pentru t ine, co ntinuă ea. V a f i surio ara
ta. Când se va naşte, va fi foarte mică – atât de mică, spune
Francesca, ţinându-şi mâinile depărtate ca un pescar care
măsoară o pradă imaginară. Ea vorbeşte încet, privind
chipul Ninei. Şi noi va trebui să avem grijă de ea – tu şi cu
mine – pentru
hră nească, să scă ea nuce
e îmbra vasau…
şti să facă nimic. Nu va şti să se
— O sur io ar ă, sp un e N i na, ia r Fr anc esca r eal iz eaz ă că ea
n-a ro stit ni cio dată aces t cuvânt până atunci. Pentru N ina.
Francesca încuviinţează din cap, îi ia mâna Ninei într-a
ei şi i-o apas ă peste cupo la r ot undă a s to macului său.
— Hai să vedem dacă o simţ i m mişcâ ndu- se!
Aşteap tă. În grăd ina de vizavi , se aude deo dată z go mot ul
unei maşini de tuns iarba. De pe stradă răzbate o melodie
pentru copii dintre cele care se aud în dubiţele cu
îngheţată.
bebeluşul înNina nu măcar
gând, pare convinsă. Hai, îşi
de data asta! roagă
Prin faţa Francesca
ochilor îi
apare imaginea înceţoşată pe care a văzut-o pe monitorul
ecografului, unde bebeluşul stătea cu capul în jos ca un
trap ezist în căd ere l iberă. Ele simt atunci o mişcare rap idă,
o răsucire, o încolăcire ca a unui şarpe care îşi leapădă
pielea.
Pe chipul Ninei se citeşte mirarea, neîncrederea, aşa
cum s-ar citi pe chipul unui călător căruia i-ai spune că
pământul este pl at, la ur ma urmei.
Stel la stă pe burt ă, cu bărbia s pr ij init ă în mâini. Dacă s e
mişcă într-un anumit unghi, razele de soare îi pătrund
printre gene, înceţoşându-i vederea cu mici nestemate.
Mama ei stă împreună cu Evie pe un covoraş, în grădină.
Evie este
esele, prietena
beau vin, iar mamei. Ele piaptănă
uneori Evie vorbesc cu cu voci joase,
degetele dar
părul
Frances căi. Cu un singur cuvânt, Evie o po ate f ace pe mama
ei să-ş i dea capul pe spat e şi s ă râd ă cu l acrimi.
Părul lui Evie are o nuanţă aurie – „Vopsit, fireşte”,
spune tatăl ei p e un to n care îi d ă Stell ei d e înţeles că n u o
agreează prea mult pe Evie. Unghiile degetelor ei, ca
pet alel e conf iate, po t avea nuanţe d e mov, ro z, alb mat s au
purpuriu strălucitor. Poartă veste tricotate, gen cardigan,
ai căro r nas tur i i se o dihnes c pe s âni, co li ere zo rnăito are ş i

pantof
târş âind i ro
u-işii,
pricu toc înalt,
n bucătă rie. pe care
„ Un Stella
co pil pe îi pro binimii
pl acul ează un eori,,
mele”
spune ea când Stella îi probează pantofii. Stella îşi
imaginează inima lu i Evie ca p e o per niţă d e ace, co mpactă,
fremătătoare, învăluită într-o catifea groasă. Nu înţelege
de ce es te pe „placul inimii ” lu i Evie şi nici ce-ar f ace cu ea
dacă ar pr imi-o în dar.
Evie şi-a conceput propriul ei vocabular. Ea îi spune
Francescăi – „Cesca”. Stellei şi Ninei le spune „scumpete”
sau „Franette Unu” şi „Franette Doi”. Ţigările sunt
„ţigarete”, iar vinul – „băuturică”. Pe tatăl Stellei l-a
p o recl it „El î nsuşi”. Fir eşte, cu majuscul e.
Evie este naşa Ninei şi, în fiecare an de ziua ei, Nina
primeşte un pachet înfăşurat într-o hârtie strălucitoare şi
o rnat cu panglici multico lo re, semn că a f o st împacheta t la
magazin, nu acasă. Înăuntru, Nina descoperă o pereche de
pantofi sau o agrafă de păr împodobită cu pene, sau un
co li er, sau o geantă incrustată cu mărgelu ţe din sticlă. Da că
primeşte o rochie, Stella va ajunge s-o poarte şi ea, peste
un an sau doi (Evie cumpără întotdeauna hainele cu un
număr mai mare – „Nu ştiu niciodată măsura copiilor,
dragă!”), decolorată de cât a fost spălată, dar tot frumoasă,
to t râvn ită, to t stilul lui Evie.
În clipa asta, Evie se sprijină de Francesca şi o privesc
amândouă pe Nina, care este îmbrăcată într-un costum
mulat, cu paiete, ca solzii întretăiaţi ai unui peşte – un
cadou de la Evie
Nina, căreia pe caredeStella
profesorul balet îli-a
aşteaptă cu nerăbdare.
spus recent că este
foarte flexibilă, face şpagatul, ţinându-şi picioarele
depărtate sub ea ca proptelele unui şezlong. De obicei,
Francesca nu o lasă pe Nina să execute exerciţii de
gimn astică în f aţa vizitato ril o r – „ Nu acum , Nina!” îi spune
ea – dar, din mo ti ve necuno scute, Evie este o excepţ ie.
— Sc ump et e – se au de, p l ut i nd p ri n gr ădină , vo cea l ui
Evie – f igura as ta pare o agonie. M ă între b dacă o p oţi f ace
şi în po ziţi e verticală.

întrEebat-o
vie es te
deengl ezo aică,
ce avea voceai-a expli
atât decat mam a ei, c ând Stel la a
ciudată.
— Se amăn ă atâ t de mul t cu t i ne, Cesca! Este straniu.
Str aniu. Str aniu. Ago nie. Strani u. Stel la ad o ră cuvintel e
lu i Evie. Îi pl ace f elu l î n care trebuie s ă-şi m o delez e gura ca
să le ro steasc ă, greutat ea lo r p e li mbă.
— U nde este Fr ane tt e Do i ? str ig ă Evie. Şi ea ne p o at e
arăta f iguri acrobatice?
În aer plutesc, încet ca nişte fluturaşi, seminţele
f lo rilo r şi miros ul p utern ic al ţigărilor turceş ti ale lui Evie .
Stella
atracţiasimte
care osub ea lip
ţ ine duritatea solului,
ită d e scoarţa atingerea
p ăm ântului.lui aspră,
— N u, ră spu nde mama ei re p ede, dar ea e bun ă l a al te
lu crur i. Nu -i aşa, Stel la? strigă ea.
Ur mează o cl ip ă de tăcere, în care St ell a simte că E vie a
înţeles gre şeala pe care a f ăcut-o mama e i.
 — Fi re şte, spu ne Evie.
La celălalt capăt al grădinii, Stella o vede pe Evie
mutându-şi ţigara în cealaltă mână, iar mâna liberă o
înti nde spre ea.
— Sc ump a mea St el l a, vin o şi î mbră ţi şeaz - o p e Evie! Ai
un tal ent apar te să îmb răţi şezi o amen ii, ştiu asta.
Jake merge agale, încărcat de sacoşe de cumpărături.
M ama lui M el, Anna bel – o f emeie cu aceiaş i o chi d e un gri-
deschis ca ai lui Mel
nişte cumpărături, iar–Jake
l-a întrebat
n-a statdacă
prea n-ar
multvrea să facă
pe gânduri.
Unul dintre cele mai cumplite aspecte ale acestei
încurcături în care a intrat îl constituie faptul că nu are
nimic de făcut. Niciun scop în viaţă. Nicio idee bine
conturată legată de felul în care ar trebui să-şi petreacă
timpul . Nimic altceva în a f ară d e rol ul de inf irmier pe care
îl jo ac ă pen tru M el.
Jake tremură înfofolit în haina tatălui lui Mel. Este o
nebunie. Trebuie să facă ceva în privinţa asta. Nu poate să

maiNuco-intinue
pl aceaşa. Are senzaţia
s intagma „ do r decăcas
cineva
ă”, nul- i asîngro
e p arepat
p odtri
e viu.
vită
pentru sentimentele pe care ar trebui să le descrie. Preferă
cuvântul din germană – Heimweh – cu vo cal el e l ui l un gi ,
tărăgănate şi triste. Nu este măcinat doar de un dor
nostalgic – el se simte distrus, îngrozit, nefericit,
descompus, deznădăjduit. Parcă ar fi un extraterestru în
aceste locuri: soarele nu luminează îndeajuns, totul este
împrăştiat, dezarticulat, iar el înţelege cu greu ce îi spun
oamenii. Nu şi-a dat niciodată seama cât de mult gândeşte
în dialectul cantonez. Poate pentru că n-a mai fost
niciodată în Anglia, dar nicicând nu s-a mai simţit atât de
dezrădăcinat, atât de departe de Hong Kong, de lucrurile pe
care le cuno aşte, care îi p lac şi care constitui e esenţa vieţii
sale.
Ce îl tulbură cel mai tare este faptul că mama lui
provine din această ţară – ca şi tatăl lui, de altfel – iar el
are, la rândul său, un paşaport britanic, dar nicăieri nu s-a
mai simţit vreodată atât de străin ca aici. Nu poate să
ignore f aptul că toţi o amenii d in ace ste lo curi s unt albi. N u
a mai întâlnit vreodată în viaţa lui atâtea feţe palide. Nu
poate să înţeleagă de ce oamenii de aici nu se holbează la
el, de ce îi aru ncă do ar o pri vire f ugară atunci când trece pe
lângă ei pe stradă, de ce nu-l privesc şocaţi, de vreme ce el
se simte ca un e xtrat erestru . Ideea că seamănă atât de mul t
cu ei îl f rapează ma i mult d ecât ori ce altcev a.
A descoperit că nu poate să se gândească la
apartamentul în care a locuit toată viaţa. Nu poate să se
gândească la senzaţia pe care i-o provoca pardoseala
fierbinte din lemn, la zgomotul pe care îl făcea aparatul
şubred de aer condiţionat, la rama ferestrei din aluminiu,
total nepotrivită, la bâzâitul aparatului electric pentru
ţânţari, la pata de pe tavan de deasupra patului său, unde s-
a scurs apa de la duşul stricat al vecinilor de la etajul de
sus. Cu t o ate acestea, se trez eşte uneo ri noap tea şi, pentr u
o cliSe
pă,opreşte
s e într eabă
din und
drume este.
în faţa bisericii, să-şi aranjeze
saco şele. Puse se de-a valma cumpăr ătur il e, iar o sacoşă era
mai grea decât cealaltă, dezechilibrându-l. O maşină uriaşă
trece pe lângă el, stro pi ndu-i p antalo nii. În curtea bis erici i,
o pasăre mare, pi ctată în al b şi negru, s are de pe o pi atră de
mormânt pe alta. Jake o urmăreşte cu privirea, ţinând
sacoşe le spri jinit e de p icio are.
Va trebui să vorbească cu Mel la un moment dat. De ce
nu acum? Nu poate să meargă mai departe. Îşi freacă
tâmplele
cu ce s-o cu degetele.
co mpare, cumSituaţia i sece.pare
s -o expli fără
Ce-ar ieşire.
t rebui să Nu ştie
f acă – să
orbească acum cu Mel, deşi sănătatea ei este încă fragilă,
sau să aştepte până când se va simţi mai bine? Jake nu ştie
– nu ar e ni ci cea mai vagă idee. Pe tr ece mul te no p ţi al be,
încercând să găsească un răspuns la această întrebare, în
timp ce în minte îi răsună, cu ritmicitatea unui ceasornic,
aceleaşi cuvinte: Nu te-am iubit niciodată, trebuie să plec,
nu te-am iubit niciodată.
Jake are şaptesprezece ani şi se plimbă printr-o piaţă
din Wanchai când Leah pune ochii pe el. Pielea albă şi
înălţimea lui i-au atras de mult privirea: ea scrutează piaţa
în lu ng şi- n lat, mulţi mea de oameni cu p ărul negru ca pana
4
corbului, tejghelele din lemn înţesate cu carambola , cu
peşti evisceraţi şi carcase de animale – şi ochii se opresc
asupr a lui.
5
Îl urmăreş te cumpărân d o po rţie d e to f u de la vânzăto r
6
şi un fruct de durian plin de spini de la un alt vânzător.
B ăiatul chine z care î l îns o ţeş te vorbeş te şi ges ticul ează to t
timpul. Băiatul alb nu spune prea multe, observă ea,
încuviinţeaz ă do ar din cap. E l merge cu o graţi e apart e.
Când se apropie de ea, Leah îşi aranjează o sprânceană,
îşi îndreaptă bluza şi le iese direct în cale. Ei fac amândoi
un pas înapoi. Chinezul este suspicios, observă ea, dar
celălalt îi analizează chipul, întrebându-se dacă nu cumva
s-au mai întâlnit .
— V -a ş ru ga, dacă se p o at e – sp un e e a, adre sându- l i -se în
engleză – să m ă aju taţi .
Ei se uită unul la altul. Băiatul alb mută sacoşa în
cealal tă mâ nă.
— Fi re şte, spu ne el , î ncr un tâ ndu- se.
Leah î şi î năbuş ă un zâmbet. Îi pl ac băieţii la vârsta as ta –
proaspeţi, imaculaţi, deloc cinici, neiniţiaţi în tainele
lumeşti.
carapace.Sunt
M irola
sulfelgreţos,
de vulnerabili
ca de o piuca, alnişte moluşte
f ructul ui de dfără
urian
ajunge până la ea.
— V re au să cu mp ăr ni şte f ru ct e, spu ne ea, ar ăt ându- l e
tejgheaua din spatele lor, dar mă confrunt cu anumite
pro blem e lingvis tice.
 Speră că prietenul lui va purta discuţia cu vânzătorul,
iar ea va putea să vorbească cu Jake. Dar, spre marea ei
uimire, băiatul alb, cu ochi albaştri, este cel care i se
adresează vânzătorului ştirb, vorbindu-i în limba lor
smucită şi s tâl cită. Prietenul lu i adaugă d o ar câteva cuvinte
monosilabice. V ânzătorul pune i mediat p e tejghea lăd iţe cu
7
fructe de mango, papaya şi lychee , învelite în ziare
indescifrabile.
Afară, pe caldarâm, lumina este albă şi monotonă, iar
căldura devine aproape audibilă – Leah îşi imaginează că ar
put ea să scoată un şuierat precum cel pe care îl f ace ae rul
când se dezumflă o roată. Ea stă pe loc, copleşită de
greutatea fructelor pe care, în realitate, n-a vrut să le
cumpere. Picăturile de sudoare i se strecoară ca nişte
f urnici p e şira spinării. B ăiatul stă în f aţa ei, gata s ă pl ece,
în timp ce p rietenul l ui î i urmăreş te în tăcere.
Leah are treizeci şi trei d e ani ş i este pro ducător de f ilm
în Los Angeles; are în palmares un succes minor, trei
eşecuri şi d o uă divo rţu ri; se af lă p entru câteva luni î n Ho ng
Kong, ca să lucreze la o coproducţie. Poartă întotdeauna
lenjerie intimă asortată şi câte un inel pe fiecare deget, şi
îşi conturează buzele cu gloss. Îi place să înţepe cu coada
unei linguriţe pachetele sigilate de cafea şi nu poate să
reziste mirosului de parfum pe care şi-l dau bărbaţii la
încheieturile mâinilor. Se pricepe foarte bine să facă
bagaje, să asorteze culorile, să calmeze actriţele
recalci trante şi s ă convingă s po nso rii – în s peci al, pe cei d e
sex mascul in – să s emne ze cecur i genero ase. Îi pl ace f elu l în
care îi creşte pe cap părul, ca o creastă. Nu mănâncă
niciodată carbohidraţi, calamar şi zahăr prelucrat. Îşi face
manichiu ra o dată p e săpt ămân ă şi îşi vop seşte p ărul o dată
pe lu nă. Cândva, în tr ecut, a f urat un al bum de j azz de l a un
pri eten pe ca re nu îl pl ăcea .
Ea îi î ntind e lui Jak e cartea d e vizită.
— Su nă- mă! V i no să î no tă m î n p i scin a ho te l ul ui un de
stau!
Când ia cartea de vizită, băiatul se înroşeşte de furie
până în v ârf ul u rechilo r. O voce îi spune lu i L eah c ă nu o va
suna, alt a îi spune îns ă contr ariu l.
Medicamentele lui Mel sunt aşezate pe masa din
bucătărie. Jake ia sticluţele, una câte una, scoate pastilele
şi le p une î n p al mă. O să vor bească cu ea. C hiar acum. Dup ă
ce îşi va lua pilulele. Nu poate să mai amâne momentul.
Când— seBînd reap
un ă, tăne
spu spr e uşe,
J ak ă, păr inţi
re al i l ui M
iz ând căeleiap ar în pr
stau cuag.to ţi i
îngrozitor de aproape unii de alţii, înghesuiţi între masă şi
uşă.
— J ak e! spu ne Annabel , f ăcâ nd un p as spr e el , cu
mâinile întinse, ca şi când ar fi vrut să-l îmbrăţişeze,
răzgândindu-se însă în ultima clipă. Braţele îi cad pe lângă
trup şi rămâne în picio are în f aţa lui. E u şi A ndrew , începe
ea, lu ându-i mâna înt r-al e ei, am v rea să vorbim cu t ine.
— B i ne, r ăsp un de J ak e, af işân d un z âmbet f o rţ at . Si mte

cum—pastilel
În pa rteicîncep
ul ar . să i s e to pească în cealalt ă mână.
— B i ne.
— Am vre a, co nt i nu ă Annabel , schi mbând o p ri vi re
încân tată cu s o ţul ei, să-i f acem un cad o u lu i M elanie.
— U n cadou ?
— O sur p ri ză , spu ne Andr ew .
— O nu nt ă, spu ne Annabel .
Jake rămâne fără grai. Pastilele lui Mel i se topesc în
mână, iar părinţii ei îi zâmbesc de parcă s-ar aştepta ca el
să-i îmbrăţişeze.
— Dar … ez i tă el , p endul ând î nt re ce- ar t re bui şi ce- ar
rea să le spună. Dar… ne-am căsătorit deja, îngaimă el în
cele din urmă.
— Şt i m asta , răsp un de Anna bel cu un zâ mbet . Dar n e- am
gândit că ar f i f rumo s dacă… ne-am g ândit că p o ate aţi vrea
să faceţi totul aşa cum se cuvine. Acum că v-aţi întors
acasă.
— Cre dem, î nce p e Andre w dre gân du- şi gl asul , că M el ani e
a ave a as tf el un mo tiv în p lus s ă lup te cu suf erinţa, spune
el, desenând cu mâinile un cerc în aer. Un eveniment pe
care să-l aştep te cu nerăbd are.
— U n l uc ru p ent ru car e să î nvi ngă bo al a, exp l ic ă
Annabel, uitându-se în ochii lui. Ea nu ştie încă nimic
despre asta.
— N e în tr ebam dacă ai vre a să-i cer i p ăr er ea, spu ne
AndUrmează
rew . o clip ă de tăcere.
— Sa u să-i sp ui t u ace st lu cr u, îl co re ct eaz ă Anna bel .
Urmează o altă cl ipă de tăcere. Jake î i p riveş te l ip sit de
expresie. Ei par să aştepte un răspuns de la el. I-au pus o
într ebare? Nu-şi aminteş te.
— Este un cado u din p ar te a no astr ă, spu ne Annabel ,
apu cându-l de braţ. Din p artea mea ş i a l ui Andrew .
— N o i vo m sup o rt a to at e che l tu i el il e, î i spu ne Andre w ,
aplecându-se spre el. Nu trebuie să-ţi faci griji în privinţa
asta!
Jak e reali zează că trebui e să spu nă cev a.
— Su nt eţ i f o ar te a mabi l i , ră spu nde el , cu o vo ce subţ ir e,
pe care nu şi-o recunoaşte. Cred că poate… poate ar
trebui… noi ar trebui… Cred că trebuie să mă mai gândesc,
spu ne el în cel e din ur mă.
— Fi re şte, spu ne Andre w .
— B i neî nţ el es, î l ap ro bă şi Annabel .
Hotelul unde stătea Leah era cel mai vechi, dar şi cel
mai cunoscut din Hong Kong. Jake nu fusese niciodată
înăuntru. Îl văzuse, fireşte, din exterior – îţi sărea imediat
în ochi, plasat cum era pe cheiul cu vestigii coloniale din
Tsim Sha Tsui. I-a auzit pe colegii lui vorbind despre el: că
avea două terenuri de aterizare şi de decolare pentru
elicoptere, că la ceaiul de la ora cinci ţi se aducea o tavă
imensă cu prăjituri, că o orchestră cânta live în foaier, că
bucătarii aveau propria lor reţetă de ciocolată, iar Clark
Gable însuşi îl învăţase pe unul dintre barmani cum să
pregăteas că un anumit co cteil.
Jake s-a ascuns în spatele unui stâlp din holul de la
intrare, al cărui tavan era suflat cu aur, atingând cu
degetele frunzele lipicioase ale unei plante în ghiveci.
Aceasta era o faţetă a oraşului pe care nu o cunoştea:
po dele din marm ură, can delabre, f emei albe cu p ălăr ii, care
beau ceai în ceşcuţe din porţelan fosfatic, sau lachei în
uniformă
îmbrăcat încarecostum
îţi deschid uşa. Un
de lacheu băiat de
a trecut pe vârsta
lângă lui
el,
aruncân du-i o pri vire sus pi cio asă.
— Ai de gân d să stai aco l o to at ă z i ua sau vre i să bem o
caf ea împreună?
Jake s-a întors. Leah stătea la o masă la câţiva paşi de
el, ţinând o ţigară între degete şi picioarele încrucişate, în
timp ce un chelner îi turna în ceaşcă un lichid negru. I-a
arătat scaunul de lângă ea.
El i-a povestit despre şcoala pe care o frecventa în
Victoria
niciodatăPeak, despre Hing
în America, dar Tai,
că despre faptul
şi-a dorit că nu a fost
întotdeauna să
ajung ă în New York. Ea i-a s pus c ă i-ar plăcea New York-ul,
toată lumea prefera acest oraş. În schimb, Los Angeles-ul
trebuie să înveţi să-l iubeş ti. Jake i -a p o vestit despr e mam a
lui , care a călător it p rin l ume, şi despre f aptul că el nu şi-a
cunosc ut nicioda tă tatăl .
— M ama ta , a sp us e a, tr ăgâ nd f umu l î n p l ămân i , pa re o
f emeie f oarte curajoas ă.
S-au dus apoi să înoate în piscina de pe acoperişul
hotelului.
se întindea De dincolo
acolo, el deputea să şi
port vadă
detoată priveliştea
Wanchai, până care
spre
V icto ria P eak, şi, în s ens o pu s, pu tea să s trăbată cu p rivir ea
până spre munţii uriaşi, învăluiţi în ceaţă, din Noile
Teritorii. Jake i-a arătat cum putea să plonjeze cu spatele
în apă, iar ea, stând pe un şezlong, cu chipul ascuns în
spatele unor ochelari de soare, a râs pentru prima dată.
Avea nişte dinţi mici şi ascuţiţi. A repetat demonstraţia
pentru ea şi, când s-a ridicat la suprafaţa apei, a privit
imaginea ei reflectată, distorsionată. Nu putea să se uite la
f elul în care costumul d e ba ie i se mula pe sân i.
Când au ajuns la uşa camerei ei, el tremura din toate
mădul arel e. Se î ntr eba dacă să f ugă sau să rămână, d ar i deea
de a intra în lift cu lacheul în uniformă, care l-ar fi
întrebat: „La ce etaj, domnule?”, îl înspăimânta mai mult
decât p erspectiva
Leah caredeîl braţ
l -a l uat însă aştep
şi ta
l -aîncocameră.
ndus înăuntru . Când s-a
spr ij init de uşă ca s -o închid ă, ea l- a tras s pr e ea de gul erul
cămă şii . O învă lu ia o aro mă de caf ea, ţigăr i şi tri steţe. Jak e
mai s ărutase f ete şi înainte, d ar nimic nu se put ea co mpara
cu această experienţă. Îi simţea trupul pulsând de viaţă,
f ebril şi ins iste nt.
— Engl ez ul meu chi p eş, i - a şo p ti t ea, tr ânt i ndu- l p e un
scaun şi d escheind u-i pantal o nii, cu capul apl ecat d easup ra
lui.
Jake nu vorbeşte prea mult despre Leah – la vremea
respectivă, numai lui Hing T ai i-a î mpărtăşit experienţ a. La
început, H ing T ai a ref uzat să-l cread ă. Apo i a izbucnit într-
un râs frenetic. Şi, în final, l-a descusut pe Jake, dornic să
af le p oves tea până în cele ma i mici d etalii.
Aventura a d urat p ână în ulti mul an d e şco ală al l ui J ake
– o p t sau p o at e no uă l un i . Ieşea î nt r- un su f l et de p e p o rţ i l e
şcolii, prindea vaporaşul Star Ferry şi o aştepta în
apartamentul ei. Portarii îl cunoşteau deja şi – deşi erau
politicoşi în faţa lui – era convins că râdeau de el pe la
spate. Dar nu-i păsa. Apartamentul lui Leah era de trei ori
mai m are d ecât cel al mamei l ui, av ea f erestre d e la p o dea la
tavan, jacuz zi , un p at imens ş i r o o m service. Jak e stătea la
biroul din dormitor şi – în timp ce soarele apunea, iar în
port se aprindeau luminile de neon – el învăţa pentru
examene. Când Leah venea acasă, îl dezbrăca de uniforma
şcolară – articol cu articol.
— Şt i i , i - a spu s ea î nt r- o z i, dup ă a tr ei a p ar ti dă de sex
din seara aceea, femeile nu ating orgasmul până la treizeci
şi ceva de ani, în timp ce bărbaţii îl ating la optsprezece
ani. Ne po trivim perf ect.
El nu i-a spus nimic mamei sale, iar Caroline nu l-a
întrebat niciodată unde dispărea în fiecare seară. Singura
dată când a reuşit s -o şo cheze pe L eah a f o st atunci când i- a
mărturi sit că mam a lu i, Caro li ne, era d o ar cu p atru ani mai
mare— decât ea. ’! a spu s ea, văr sând scru m de ţi gar ă p e
L a dracu
pieptul lui g ol .
Leah nu cr edea că av entura l o r era un p ăcat, dar nici nu
era mândră de asta. Nu avusese niciodată intenţia s-o
transforme într-o idilă de lungă durată – a crezut că se va
întâmpla doar o dată sau de două ori. Nu se mai culcase de
foarte mult timp cu un adolescent; era mânată de
curiozitate. Dar îl iubea, îl invidia pentru tinereţea lui. Cel
de-al do il ea so ţ al ei, ul timul bărba t cu care s-a cul cat, avea
patruzeci şi nouă
perfecţiunea de ani;
tinerilor, era fascinată
de muşchii de frumuseţea
lor viguroşi, de pieleaşi
întinsă şi sublimă. Spera că această tinereţe era
molipsitoare.
— N u vei f i al meu p ent ru to tdeau na, î i spu nea ea l ui
Jak e de nenumărate o ri, do ar acum.
Ea îşi spunea că îl ajută. Bărbaţii trebuie iniţiaţi, în
special cei tineri. Avea o influenţă benefică şi din alte
puncte de vedere: îl obliga să studieze, îl verifica să vadă
dacă era pregătit pentru examene, îl bătea la cap să
recapituleze, îi controla
universităţile din Anglia şiformularele
i le dădea de înscriere
înapoi, pline la
de
corecturi f ăcute c u sc ris ul ei ro tunjit.
După terminarea examenelor, l-a ajutat să obţină o
slujbă pe timpul verii, ca asistent al unui nou regizor din
Hong Kong, Chen. Când a primit rezultatele şi a aflat că
avea să studieze filologia la o universitate din Londra, a
hotărât că nu mai voia să urmeze nicio facultate. În ciuda
insistenţelor lui Caroline şi ale lui Leah, el a refuzat să
pl ece din Hong Ko ng şi să renunţe l a slu jba d e asistent al lu i
Chen.
La sfârşitul anului, Leah s-a întors la Los Angeles. Jake
a însoţit-o la aeroport, deşi ea a încercat să-l convingă să
nu vină.
— U ră sc desp ăr ţi ri l e la ae ro p o rt , a iz buc ni t ea.

maiCând
uitat s-a îndepărtat
înapoi . de el şi a trecut de barieră, nu s-a
Mulţi ani mai târziu, când nimic din toate acestea nu
mai conta, el îi va povesti totul lui Caroline, în timp ce
stau în gr ădina ei din Auckl and.
— Da, î i va spu ne mama l ui , î nt re ru p ându- l . Am şti ut
to tul despr e asta.
— Da? o va înt re ba Ja ke u imi t. Cum?
— Am sp i o ni i mei , va r ăsp un de Caro l in e z âmbi nd. N e- am
întâlnit.
—
— TÎhî
u şi Le ah?
. Am l ua t masa împ re un ă o dat ă. M ama l ui va
continua să s e pl imb e pri ntre vrejuril e de f aso le, încol ăcite
în jurul parilor de bambus. Mi-a plăcut tare mult, îi va
spu ne ea.
Stella trânteşte uşa rulotei şi stârneşte o cascadă de
picături de pe acoperiş, care îi stropesc părul şi faţa.
Rulota este în spatele hotelului, ascunsă de brazii de la
liziera pădurii Rothiemurchas. Mirosul pe care copacii îl
eman ă dup ă f urt ună es te înţep ăto r, pământul este moal e şi
mlăştinos, iar ghetele i se afundă în el. Se înfăşoară mai
bine în hanoracul pe care l-a găsit la hotel şi porneşte pe
cărarea care ur că şerp uind .
Drumul este pustiu, se unduieşte în faţa ei şi uneori
dispare. Ea merge agale, simţind prin talpa subţire a
ghetelor pietrişul de pe drum. Un soare palid se strecoară
printre nori. O vacă roşcată, cu coamele în formă de
semilună, care îşi scarpină botul de o poartă, rămâne
nemişc ată ş i o pri veşte cu o chii ei blânzi şi caf enii în ti mp
ce Stella trece pe lângă ea. La un moment dat, o maşină o
depăşeşte, scârţâind roţile pe macadam. Culege o plantă de
pe marginea drumului, îi rupe seminţele şi le aruncă peste
un gard . Co nif erele lasă lo c acum f agilo r înalţi , cu creng il e
bătut e de vânt.
La răscruce, se înto arce şi, când aju nge pe creas tă, Lo ch
Ins h i se iveş
argintie, te încare
de apă, t o ată
s-asplendoarea l ui – ocel
format pe fundul înti ndere
mai uri al
adânc aşă,
ăii. Astăzi pare o oglindă perfectă, reflectând imagini
f ragm entate ale cop acilo r, mun ţil o r şi cas elo r din Kinc raig.
Stella merge în continuare pe drumul şerpuitor. Lacul
dispare u n ti mp î n spatel e unei păduri des e de p ini, dar ea îi
simte mirosul în aer – mirosul acela puternic de baltă. La
biserică, traversează drumul şi trece pe lângă vlăstarele
care cresc din cioturile jilave şi înnegrite ale copacilor
morţi de pe malul presărat cu pietriş. Barca hotelului este
pri po nită
în apă. d e osestâncă.
Barca clatinăDes f ace n o dul parcă.
nerăbdătoare f rânghStella
iei şi oîşiîmpinge
pune
mâinile pe margini p entru a-i res tabili echili brul şi s e urcă
în ea.
Apoi începe să tragă de vâsle, luptându-se cu greutatea
apei, iar barca străpunge cu prora suprafaţa sticloasă a
lacului, în timp ce vâslele ude din lemn scârţâie în
supo rturil e lo r. Lacul nu ma i p are acum neted ca ogl inda –
barca străbate o suprafaţă alunecoasă şi nesigură. Apa este
limpede, dar întunecată; turba a fost luată de râul Spey,
care străpunge
mărgea. Dincolo lacul ca în
de locul un care
fir de aţă vâsleşte
Stella a trece acum,
printr-o
pe
sub podul îngust care duce spre Kincraig, râul se
regrupează, după ce a f ăcut o buclă uriaşă în jurul laculu i.
Se îndepărtează de mal, trăgând de vâsla dreaptă, în
timp ce vâs la stângă p lu teşte d easup ra ap ei. Când se af lă la
 umătatea drumului între cele două maluri, Stella ridică
âslele, le îndreaptă ca să le poată aşeza în barcă, se mută
de pe banca vâslaşilor şi se întinde peste vestele de salvare
şi prelată. Peisajul îi dispare din faţa ochilor, iar norii
planează deasupra ei, despărţiţi de petele albastre ale
cerului. E a simte cum pulsul î i î nce tineş te şi aud e f âlf âitul
păsă ril o r în ae r.
Din buzunarul pantalonilor se aude un scârţâit. Stella
scoate o carte po ştală d e la sora ei – o carte po ştală d e care
a uitat şi spe
încercând care
ă des nu ascrisul
cif reze citit-o.
atâtO dţine în faţa
e f amiliar ochilor,
. Dar mâinil e
ei sunt încă ude şi cerneala se întinde, iar cuvintele îşi
pierd înţelesul.
Părinţii Francescăi, Valeria şi Domenico Iannelli,
proveneau dintr-un sat situat într-o zonă muntoasă şi
împădurită din Italia. Dacă ţara are forma unui picior
încălţat într-o cizmă, satul era plasat în zona cea mai
subţire a gleznei, acolo unde osul se îngustează deasupra

tendoanelor
piaţa piciorului.
principală Un acolo
a satului, râu cobora
unde din munţi,
oamenii se iar şi în
adunau
seara pentru pa sseggiata şi unde îşi împărtăşeau
evenimentele de peste zi, era un pod cu două arcade; aici,
râul avea două ramificaţii – una se revărsa în marea
Adriat ică, iar ceal alt ă în m area T ireni ană.
Chiar şi după cincizeci de ani, Valeria putea încă să
identifice cu uşurinţă persoanele care proveneau din
regiunea ei natal ă, un tal ent care nu a încetat nicio dată s-o
impresioneze pe Stella. „Asta e din Agnone – îi şoptea ea
Stellei când intra o femeie în cafenea – fără doar şi poate.
Fie de acolo, fie din Vastogirardi.” Stella o analiza peste
tej ghea pe f emeia d e vârstă m ij lo cie, care pu rta o basma pe
cap şi o vestă tricotată şi care nu se diferenţia cu nimic de
celelalte femei din Musselburgh; apoi se uita la bunica ei,
care o întâmpi na, pl ină de sper anţă, în ital iană.
 Valeria s-a căsătorit cu Domenico în biserica din piaţa
unde se ramif ica râul. E a pur ta ro chia m amei ei şi panto f ii
erişoarei. Tatăl ei, proprietarul farmaciei din sat, n-a
zâmbit nici măcar o dată pe tot parcursul ceremoniei. Nu
o ia ca f iica l ui să s e căs ător ească cu un contadino, un om a
cărui f amilie a lu crat p ămân tul generaţii de-a rând ul . Acest
Domenico îşi găsise de muncă la un pa drone de peste mări
şi ţări şi avea să plece peste două zile într-un loc numit
Edinburgh. De ce co pi la lu i vo ia să d evină ve dove b ianche, o
f emeie ab ando nată d e so ţul ei, care avea să pl ece într- o ţară
străină, ca să servească îngheţată unor păgâni, depăşea
put erea lui de înţelegere.
După ce Domenico a plecat, Valeria a rămas în casa
părintească, încercând să înveţe dintr-o carte cu paginile
f ragile ca f o iţele d e cea pă să pro nunţe cons o anele d ure ale
limbii engleze în timp ce tricota şaluri, veste, şosete şi
mănuş i. Oamenii spuneau că în Scoţia era f oart e f rig, la f el
de f rig cum era iarna în satul ei nat al, când zăp ada acop erea
munţii, do ar că acol o , în Sco ţia, iarna d ura to t anul.
How do you do? – re p et a ea î n f aţ a f o cu l ui , a f er estr ei
sau a uşii închise. „My nume is Valeria, Valeria Iannelli.”
Făcea o pauză ca să se uite în carte dacă a pronunţat bine,
apo i îşi relua incantaţiile – un ochi p e f aţă, unul p e do s, un
ochi pe faţă, unul pe dos – în timp ce bebeluşul pe care îl
pu rta în p ântece începea să creasc ă.
În fiecare lună, Domenico îi trimitea bani, pe care ea îi
păstra într-o eşarfă de mătase – un cadou pe care el i l-a
f ăcut când a cerut-o de so ţie sub b ol ta d e mă slini ai f ratelui
lui. Scrisorile lui Domenico i-au provocat, la început, o
mare d ezamăgire. Val eria îşi d o rea şi avea nevoie de scrisori
de dragoste. Voia pagini întregi de pasiune şi adoraţie,
pagini în care să-i descrie priveliştea pe care o vedea de la
fereastră, oraşul unde îşi dorea şi ea să ajungă, pagini în
care să-i spună cât de m ul t tânj ea de do rul ei şi cât î şi dorea
să-l vadă p e beb elu şul lo r abia născ ut.
 Domenico îi spunea, în schimb, că lucra şaptesprezece
ore pe zi, că pa drone se enerva adesea pe el şi pe celălalt
angajat de la cofetărie, că oamenii care veneau aici erau
uneori bădărani şi le aruncau vorbe de ocară, numindu-i
„cioroi”. Strânsese aproape suma necesară pentru propria
lor afacere – o cafenea unde el avea să gătească, iar ea să
servească – aproape, aproape. Padrone a fost de acord să-l
lase s ă cumpere un lo cal situat î n M usselburgh – un or aş de
lângă mare. C ând vor câştiga destui bani, îi vo r p utea aju ta
pe fraţii, verii şi 8alte rude care îşi doreau să vină în Scoţia.
„Campanilismo – a scris el în încheierea unei scrisori –
este cheia succesului în î ntreaga l ume.“
Valeria a aşteptat doi ani, apoi trei ani, încercând din
răsputeri să nu se atingă de banii pe care îi strângea în
eşarfa din mătase pentru călătoria ei în Scoţia. Când a
coborât în cele din urmă pasarela vasului, după zile întregi
petrecute pe mare, ţinându-l alături pe fiul ei, o spaimă
cumplită i-a sfâşiat sufletul, gândindu-se că poate nu-l va
mai recuno aşte, că s-ar p utea să treacă pe l ângă el, f ără să-l
observe, rătăcindu-se în această ţară străină, fără să ştie
unde să se ducă. Dar când l-a văzut, luptându-se să-şi
cro iască d rum spre ei pr in mulţ imea d e o amen i, întinzând u-
i mâna, apr o ape că a i zbucnit în r âs. Îşi amintea at ât de b ine
ch ipul lui, de parcă a r f i f ost al ei.
Stella n-a putut niciodată să dea un răspuns simplu la
întrebarea „De unde eşti?” Nu poate să spună doar
„Edinburgh” sau „Scoţia”, ci trebuie întotdeauna să adauge
un cal if icat iv, o anexă: „…dar mama mea es te i tal iancă” s au
„…dar sunt pe ju mătate i tal iancă” .
Nu ştie când şi-a dat seama că, din acest motiv, este
diferită de ceilalţi oameni. Poate că a ştiut dintotdeauna,
poate că este un lucru pe care l-a asimilat odată cu
9
bunătăţile pe care mama lor le pregătea: fagioli ,
 10 11 12
tortelloni , pollo al cacciatore şi calzone . Pe alţi
oameni îi chema simplu Kirsty sau Claire, vorbeau doar
engleza şi mâncau crochete de peşte, piure de cartofi şi
iahnie de fasole. Copilăria ei a fost însă marcată de
poveştile pe care bunicul i le spunea despre lupii care îi
atacau ferma, despre faptul că au fost obligaţi să cedeze
umătate din câştiguri proprietarului pământului pe care
se afla ferma, despre faptul că, în timpul foametei, au
mâncat castane porceşti; dar şi de poveştile pe care i le
spunea bunica ei referitoare la cămăruţa de deasupra
caf enelei, unde au l o cuit cu to ţii, d espre lecţiil e de engleză
pe care a trebuit să le ia şi despre perioada pe care
Domenico a petrecut-o în închisoare în timpul războiului,
pentru că a f o st co nsiderat „ duşman al po po rulu i”. Stell a n-
a ştiut nicio dată în ce măs ură au inf luenţat-o to ate aces tea
– un co p il car e dor mea în tr - un p at sup ra p us, î nt r- un
apartamen t do tat cu î ncălzire centrală d in M archm o nt.
Era conştientă că ceva în întreaga ei fiinţă nu era aşa
cum trebuia să fie: felul în care arăta, poate, nuanţa mai
închisă a pielii ei, felul în care vorbea sau se comporta,
lucrurile pe care le spunea. Nu reuşea să-şi dea seama
despre ce era vorba. Dar când profesorii sau părinţii
pri etenelor ei o întreba u, curio şi şi mân dri în acelaş i t imp –
„Ce naţie eşti?” – ea ştia răspunsul pe care aceştia îl
aştep tau: „Sunt scoţ iano -it ali ană”, spu nea ea as cul tăto are.
Stella a crezut întotdeauna că cele două cuvinte nu se
po triveau, consoanele d ure al e p rimului cuv ânt res pi ngân d
par că vocal ele mo i al e celui de-al doi lea, a şa cum s e res pi ng
magneţii. Dar era o sintagmă benefică, o sintagmă
ef icien tă, iar ea ş i Nina o f ol osea u ca pe o f ormulă ma gică
sau ca pe o parolă. Explica sau, cel puţin, oferea un motiv
pentru sentimentul omniprezent că ceva nu era în regulă,
că nu s emăn au cu ceil alţ i.
Stella îşi sprijinea bărbia în mâini, rezemându-se de
tejghea şi gândindu-se la temele pe care trebuia să le
termine până mâine. Cafeneaua era pustie astăzi, frigul şi
lapoviţa de afară ţintuindu-i pe oameni în casă. Mama lor
le-a spus că poate vor începe să apară clienţii după ce se
o r f i term inat curs ele.
Lângă f ereas tră, Nina tăia f elii carto f ii, încruntată ş i cu
umerii aduşi în faţă. Nina ura să taie cartofi. Cuţitul îi
aluneca – se plângea ea – pe feliile ude şi neregulate ale
cartof ilo r curăţaţi d e coajă; în pl us, nu s upo rta res turil e de
legume care
nu se mai îi int rau pşie le-a
prostească sub unghii.
spus că Frances ca a puteau
ea şi Stella sf ătui t-o
săsă
facă cu rândul dacă voiau. Dar Nina ura şi mai mult să
serveas că cl ienţi i.
— N u p o t să f iu p o l it ic o asă cu o amen i i, a sp us ea.
Frances ca stătea p e scaunul î nalt de la t ejghea, răsf o ind
cărţile şi reţetele, ţinând un pix în spatele urechii. Peste
cinci minute, po ate chiar zece, calcula S tell a, put ea s ă f acă
curăţenie la masa şase – unde stătea o familie cu trei copii
îngrozitor de plângăcioşi, care împrăştiaseră firimituri şi
ărsaseră
aveau apă minerală
să plece în curând. pe Stella
toată apodeaua.
oftat şi Cu siguranţă
a început că
să se
oace cu un prosop de bucătărie, împăturindu-l sub forma
unui evantai.
— Hei! a str ig at - o N i na.
— Ce e?
— L a o ra ci nci , vo m f i câşt i gat … spu ne N in a, f ăcâ nd o
pau ză şi calcul ând ceva pe d egete…ş ase li re f iecare.
Stell a a căzut pe gând uri.
— N o uă l i re , a co re ct at - o e a.
— Şa
N u,se.
sunt no uă . Pe nt ru c ă vo m avea u n to ta l de…
— B i ne, bin e. În f i ne… a spu s N i na, p un ând cu ţi tu l p e
mijlocul unui cartof. Nouă lire, a repetat ea, zâmbind şi
tăind cartoful în două. Asta înseamnă că voi avea destui
bani ca să -mi cump ăr haina.
 — Car e hai nă?
— Şt i i tu , cea p e ca re am văz ut - o cu mul t ti mp î n u rmă .
Cu blană a rtif icială.
— U nde?
— L a…
— St el l a, l e- a în tr er up t vo cea mamei l o r, du- te l a masa
trei, iubito !
Stella a pus prosopul de bucătărie pe tejghea şi s-a
îndreptat spre masa trei, ridicându-şi pantalonii. Fuseseră
iniţial pantalonii
modif ica. Erau co de la unnaţi
nf ecţio costum bărbătesc,
d intr-un materialpegro
care
s şea îl
i greu,
de culoare gri. Îi cumpărase de la un magazin care vindea
articole de îmbrăcăminte la mâna a doua. Tivul era cam
lu ng şi mătura p o deaua cu el, d ar ei îi pl ăceau.
La j umătatea d rumul ui, Stell a a rămas dintr- o dată stană
de piatră pe linoleumul care acoperea podeaua cafenelei.
Şi-a dus mâinile la gât. O senzaţie copleşitoare a pus
stăpânire pe ea. Brusc, nu mai putea să respire, ca şi când
şorţul era legat prea strâns, ca şi când hainele o sufocau.
Clinchetul
asurzitor. vaselor şi tacâmurilor a devenit deodată
La masa de lângă uşă stătea un bărbat. Stella l-a privit
atât cât a f o st nevoi e. Era singur, înal t şi s o li d, stătea p uţi n
ghem uit , pentr u ca statur a sa uriaşă s ă încap ă p e banch eta
îngustă, şi avea păr ul de un ro şu ap rins.
Ea s-a rotit pe loc. Mama ei o privea întrebătoare, dar
so ra ei s tătea cu capul ap lecat d easupr a cartof il or . Stell a s-
a îndreptat spr e tej ghea ş i s-a ţi nut cu mâna de ea. În urechi
auzea zgomotul unei cascade şi avea senzaţia că – dacă nu
era —
atentă
Ai lupateco
und e merge
manda? a –înt
put ea s-ăo cad
re bat mamaă înei
ap. ă.
Stella şi-a aţintit privirea asupra pantofilor ei, asupra
tivului pantalonilor, cu care măturase toate bălţile
mur dar e din Edin bur gh.
— N u.
 — De ce nu?
Stella a păşit în spatele tejghelei. Voia o barieră solidă
într e ea şi bărbatul acela, o bari eră pr in care el nu pu tea s -o
adă. Îşi ţinea un cot cu mâna cealaltă. Avea pielea rece şi
alu necoasă ca m armura.
— Ce s- a înt âmp l at ? a înt re bat - o F ra nce sca, ui mit ă.
Stella a văzut-o pe Nina ridicându-şi capul, a văzut-o
uit ându-se la ea, apo i l a bărb atul de la mas ă şi ap o i din no u
la ea.
—
— MPo ă fdti
ucm?
eu , M
a ama
sp us Ni
l ona,
r ertraântdie-nd cum
acu ţi tuexasp
l . er at ă. Dar
trebuie să pr egăteş ti cart o f ii, Ni na. Dacă e ste rând ul S tel lei
să servească clienţii, atunci s-o facă Stella! Nu puteţi să vă
răzgând iţi to t ti mpul. A r f i mult mai uşor dacă…
Dar Nina a băgat mâna în buzunarul şorţului pe care îl
purta Stella şi a scos de acolo carneţelul de comenzi. Când
Stel la a r idicat p rivir ea, Ni na se îndrep ta deja spre bărbatul
cu părul ro şu.

Iren e Draper
hoteliere. Când cunoaş te f o arte
a descoperit bine tainele
această clădire,adîn
minis
următraţiei
cu
douăzeci şi cinci de ani, căzuse aproape în paragină din
cauza nepăsării proprietarilor. Bătrânul, ultima relicvă
dintr -o generaţie de m o şieri , lo cuia doar î n do uă camere d e
la parter, restul casei fiind închis. Treptele scării
interioare, pe care a încercat-o cu pantofii ei din piele,
erau putrezite şi crăpau la simpla atingere, iar printre ele
ciupercil e îşi croi au drum s pre lumină.
Camerele de la etaj erau mucegăite şi pline de igrasie,
covoarele se încreţeau, paturile erau jilave şi stricate, iar
tapetul se dezlipea de pe tencuiala fărâmiţată. Clădirea nu
avea electricitate – lămpil e ruginite cu gaz pătase ră p ereţii
în nuanţe cafenii şi portocalii. Într-o cămăruţă situată pe
colţ, Irene a găsit o cadă de baie plină cu perdele vechi,
printre care îşi făcuse culcuş o pisică ce o scuipa acum cu
furie, încercând să-şi apere ceata de pui cu picioruşe
rozalii. La parter, camerele în care locuia proprietarul
păreau să nu f i f o st nicio dată aeris ite, f iind învă lui te într-o
ceaţă groasă, aproape palpabilă. De sub parchetul camerei,
care fusese cândva o sală de bal, rădăcinile bogate ale unei
tufe de dafin ieşiseră la lumină – groase, fibroase şi
o arecum obscen e.
Agentul imobiliar i-a aruncat o privire sceptică atunci
când au ieşit d in no u l a lumina zi lei .
— Are nevo i e de î mbună tă ţi ri , a î nce p ut el , dre gân du-şi
glasul.
Iren e l- a ignor at, în part e pentru că o deranja s impla l ui
prezenţă acolo şi în parte pentru că nu voia să-şi trădeze
bucuria. Recunoştea imediat o afacere bună când i se ivea
în cale. Acest loc mirosea… ei, bine, mirosea a mucegai,
igrasie, licheni şi mizerie… dar mirosea, de asemenea, a
Po tenţial . Iar I rene ad ul meca rep ede Pot enţial ul .
Tot felul de vagabonzi şi pierde-vară îşi făcuseră
adăpost în diverse aripi ale clădirii şi în căsuţa paznicului
de la po artă. Primul l ucru pe care l-a f ăcut a f o st să le arate
un ordin de
evacuare i-a evacuare. În ultima
supravegheat zi stipulată
împreună cu doi în ordinuldin
poliţişti de
Kingussie, în timp ce aceştia se pregăteau să plece. Îşi
aruncau bagajele într-o camionetă ruginită şi, înainte de a
porni la drum, au făcut spre Irene un gest vulgar. Dar ei
prea puţin îi păsa. Nu se lăsa intimidată de asemenea
f leacur i. S-a î nto rs în clăd ire şi s -a ap ucat d e treabă.
Şi instinctul nu a înşelat-o. Afacerea s-a bucurat de
succes, iar clădirea – cândva o ruină – devenise acum un
ho tel de l ux. Un conac ve chi de două sute de ani, din pi atră
cenuşie, cuinse,
ăduri î nt creneluri
s e specişif ică
foişoare,
în bro şînconjurat
ură. Servic iideireproş
parcuri şi
abile,
de lux. În anii ’80, instalase boi ler e electr ice pent ru duşuri,
iar în ’90 – băi cu jacuzzi – într-o seară, când apartamentul
nupţial era gol, a făcut şi ea baie în jacuzzi, dar n-a fost
prea impresionată. Nu ştie care va f i următo area m utare p e
care o va f ace. Acesta este se cretul unei bune adm inistraţi i
hoteliere: perfecţionează, renovează, inovează! Fii mereu
cu un p as înaintea ce lo rlal ţi î n af aceri! C ând o cazia i se v a
ivi, nu o va rata, es te co nvinsă de asta.
Irene îşi încrucişează picioarele sub birou, delectându-
se cu senzaţia pe care i-o creează atingerea ciorapilor de
nailon. Are propriul ei birou acum, într-o fostă cameră de
toaletă, cu vedere spre pădure. Îşi întoarce capul şi se uită
pe fereastră. Ceva se mişcă printre copacii pictaţi în
erdele crud al primăverii. O siluetă, care merge pe drum.
Stella.
Nici în această privinţă instinctul nu o înşelase. Stella
Gilmore a ve nit aici într- o zi de f ebruarie, o zi atât de rece,
încât fiecare frunză era incrustată cu cristale de gheaţă.
Irene făcuse focul în dormitoare şi dăduse la maximum
instalaţia de încălzire centrală, sobele şi caloriferele
duduind în fiecare cameră. Costurile s-au ridicat la cote
ameţitoare. Şi fata asta a apărut, din senin, la recepţie,
cerând o slu jbă.
Februarie
şi Irene este un timp
nu angajează mort pentru
pe nimeni în lunaafacerile hoteliere
februarie. Dar, în
timp ce cobora scările ca să-i spună acest lucru persoanei
care cerea de muncă, s-a răzgândit. Păşind pe treptele
restaurate, ea a analizat-o pe Stella din cap până-n
pi cio are: haina s taco ji e, păr ul negru, tăiat scurt, b agajul de
la picioare. I-a auzit accentul tipic oraşului Edinburgh. I-a
observat privirea hăituită şi înfrigurată. A văzut maşina
afară şi a auzit zgomotul pe care îl scotea motorul după
distanţa par cursă.
Când situaţia
evaluase a atinsşi cu picioarelesă-icovorul
se hotărâse din hol,
dea o slujbă. Fata Irene
asta
nu-i va înşela aşteptările, Irene era convinsă. Îşi va
recupera pierderile înregistrate în aceste săptămâni de
inactivitate prin această investiţie, dacă Stella va rămâne
aici cât mai mult timp cu putinţă. Lucrase în domeniul
radiofonic – i-a explicat ea – lucru care nu avea nicio
legătură cu activitatea hotelieră, dar când era adolescentă,
a lucrat ca ospătăriţă şi acum avea urgent nevoie de o
slujbă.
Irene nu a într ebat-o nimic. Uneo ri, ea ş tie asta, o amen ii
trebuie să fugă de propria lor viaţă. Întâlneşti tot soiul de
prototipuri în afacerile hoteliere. Hotelurile atrag fugarii
ca magnetul. Un soţ, un amant – bănuia Irene – în cazul
Stellei. Ceva de genul acesta. Fata asta putea să stârnească
pasiuni
cu gura răv ăşito are încu
ei expresivă, s ufhaina
letul ei
bărbaţilo r – cu
purpurie. Darochii
Ireneei nu
verzi,
a
întrebat-o nimic. Era o femeie de afaceri inteligentă. Dacă
la hotelul tău îşi face apariţia o tânără educată şi
atrăgăto are, în căutarea unei sluj be, nu o r ef uzi . Cui îi pasă
de cine s au de ce f uge? Af acerea ta va pro sper a dato rit ă ei.
În timp ce Irene stă în biroul ei, urmărind silueta
îndepăr tat ă a secret arei sale, îşi aminteşte ceva. Se ri dică î n
pi cio are şi d eschid e f ereas tra.
— St el l a! str ig ă ea.
Stella Preţ
împrejur. se opreşte în drum
de o clipă, şi îşi roteşte
nu reuşeşte privirealocul
să identifice de jur
de
unde se aud e vocea, m o tiv p entru car e scrut ează cu at enţie
f aţada clăd irii . Iren e f lut ură o batistă în aer.
— Su nt ai ci ! str ig ă ea. Heeei !
— O! spu ne St el l a, aco p er in du-şi o chi i cu mâna . B un ă.
— Ai p ri mit un te l ef o n. Ire ne se u i tă din n o u l a f o ai a de
hârtie p e care a s cris numele celui care s unas e. T e-a căutat
Nina.
Stella rămâne pe loc. Irene aşteaptă ca ea să-i spună
cine—e Acum
Nina. Dar Stelta
o j umă late
nudspune
e o ră ,nimic.
i nsist ă Ire ne. T e r o agă s-o
suni. Părea ur gent.
În depăr tare, pr intre co paci , dinco lo de paj işte, Stel la dă
din cap .
— B i ne, spu ne ea.
 — Po ţi să f o l o seşti t el ef o nu l din bir o ul meu , dacă vr ei , îi
o f eră Irene s o lu ţia. Da că ai nevoi e de inti mitate, adaugă ea.
— N u, spu ne St el l a, cl ăt in ând din cap . M ul ţu mesc.
Irene închid e f ereas tra, v ădit iri tată.
Francesca stă în mijlocul casei. De la fereastra din faţă
se poate vedea strada, care este plină de copii – băieţii se
plimbă în cerc cu bicicletele, fetele se plimbă cu rotilele
sau sar, pe rând, coarda. Pe unii dintre ei îi recunoaşte ca
fiind copiii
alţii nu vecinilor
i-a văzut niciosau colegi de şcoală cu fiicele ei; pe
dată.
Se înto arce şi s e uit ă spr e uşa din spate, care – în ti mpul
erii – rămâne mereu deschisă. Îi plac aerul proaspăt
încărca t cu p ol en şi căldura. Fiicele ei şi-au p etrecut to ată
dimineaţa co nstrui nd un bârlo g din cearceaf uri şi p erne: au
legat o sfoară din gard în gard şi au prins cearceafurile de
ea, ancorându-le marginile cu pietre. Au dispărut apoi în
peştera lor luminoasă, împreună cu cărţile şi creioanele
lor, cu pisica, cu jocurile de puzzle şi paharele de lapte.

Acum o jumătate
îmbujorat de efort de oră, Nina acaintrat
şi încântare, în casă,
s-o întrebe dacăcu puteau
chipul
să mănânce acolo, iar Francesca a fost de acord,
într ebân du-l e ce-ar dori la mas ă.
Francesca se uită din nou la grupurile de copii de pe
stradă , apo i îşi înto arce pri virea s pr e bârl o gul al b, în care s -
au ascuns fiicele ei. Undeva – ea ştie asta – ceva nu e în
regulă. Nu înţelege de ce fiicele ei nu sunt în mijlocul
celo rlal ţi co pi i, de ce nu s e jo acă cu f etele d e vâ rsta lo r, de
ce îşi petrec tot timpul împreună. Le priveşte uneori când
pl eacă d e acasă s au când travers ează cu rtea şco li i şi o bservă
că Nina o ţine strâns pe Stella de încheietura mâinii, ca o
brăţară sau o cătuşă. Şi îi urmăreşte pe ceilalţi copii în
timp ce Stella şi Nina trec pe lângă ei. Copiii se strâng în
grupuri. Fetele şoptesc ceva între ele. Iar băieţii aruncă
mingea de fotbal, ca din întâmplare, spre fiicele ei.
Francesca ar vrea să-i ucidă pe aceşti copii, să ţipe la ei şi
să le ciocnească – unele de altele – capetele tâmpite şi
ignorante.
Stând între cele două ferestre, Francesca îşi muşcă
degetul mare. Este vina ei, ea ştie asta: este mama lor şi
po artă res po nsabili tatea pentru to t ce se întâ mplă. Dar nu
înţelege unde a greşit, care este vina ei pentru această
neconcordanţă între fiicele ei şi lumea întreagă. A creat,
f ără s ă vrea, do uă cuie perf ect pătrate într-o lume pl ină d e
găuri r o tund e.
Se îndreaptă
cortul. Poate că arspre uşa să
trebui dinlespate
ducă şi priveşte,
nişte gânditoare,
limonadă şi să le
spu nă că mas a va f i gat a în cu rând. Dar merge mai d epart e,
trece de frigider, traversează bucătăria şi iese pe uşa din
spate. Picioarele ei goale nu scot niciun sunet pe iarbă.
Pereţii vizuinii flutură în bătaia vântului, luptându-se
parcă să se elibereze de sub greutatea pietrelor. Francesca
ede cum pisica se mângâie de cearceaful întins, apoi vede
un co t, apr o ape d e pământ, şi o glez nă deasup ra lu i.
Ştie că nu e f rumos ce f ace – îşi spio nează f iicele, dar, în
timp ce cătraversează
soluţie, nu ştie ce pajiştea, îşi Nu
să mai facă. spune
le-a că nu vede
întrebat oarealtă
de
sute de ori, pe fiecare în parte, dar şi pe amândouă o dată,
dacă s-a întâmplat ceva la şcoală, dacă vor să invite pe
cineva la joacă, dacă ar vrea să organizeze o petrecere de
ziua lor sau dacă vor să-i spună ceva? Răspunsul este
întotdeauna acelaşi: un „Nu” hotărât, însoţit de privirea
tăio asă pe care ş i-o aruncă una alteia.
Francesca se ghemuieşte lângă vizuină. Dacă o vor
desco per i, le va s pu ne că s mulge burui eni. De cealal tă p arte
a peretelui
oftează. din bumbac,
Stella? Sau Nina? una dintre fiicele
Francesca ei se
nu ştie. Se mişcă
aude un şi
murmur de voci asemănător cu bâzâitul albinelor din stup.
Frances ca se apro pi e şi mai mult.
— T re bui e să înc er ci să nu t e mai g ândeşti l a asta , spu ne
o voce. E Nina, crede ea. Când îţi revine în minte, alung-o!
Eu aşa f ac.
Celălalt trup se mişcă din nou, umbrele oaselor şi
încheieturilor reflectându-se pe pânza cearceafului. E
Stella: Francesca e sigură de asta din cauza membrelor ei
lungi.
— Dar , şo p te şte St el l a at ât de î nce t, î ncâ t Fr anc esca
trebuie să asculte cu atenţia încordată, nu pot. Mă bântuie
f ără înce tare.
Frances ca se înf io ară, iar mintea o ia r azna. Ce anume?
se întreabă
izolarea ea.restul
lor de Ce telumii?
bântuie fără ce
Despre încetare?
e vorba?Separarea,
Spuneţi-
mi! le i mplo ră ea în gând .
— N ime ni nu va af l a vre o dat ă că tu ai f ăcu t- o , spu ne
apo i N ina. Ni meni. T e asigur de asta.
Francesca es te cup ri nsă deo dată de o senzaţie de f ri g, ca
şi când un nor ar f i aco perit so arele. Se rid ică în pi cio are ş i
se îndepărtează, aranjând u-şi r o chia cu mişcări agitate. O s ă
facă pizza la prânz. Da, asta o să facă. O să le placă, iar la
amiază le va duce pe p laj ă.
Când intră
pregătind u-se sîn
ă f casa răcoroasă,
acă aluatul . trânteşte uşa şi ia făina,

Stella stă în clasa goală şi bate cu stiloul în bancă.

Astăzi este ult ima zi în care trebuie să pr edea f o rmular ul de
înscriere la facultate. Lucrează la el de săptămâni întregi,
completându-l mai întâi cu creionul – diploma şi
rezult atele ma ri o bţinute la înv ăţătură, activităţile în af ara
pro gram ului şcol ar, pasiunile ş i l ista un ivers ităţil o r l a care
rea să se înscrie – ştergând anumite aspecte şi apoi
rescriindu-le de nenumărate ori, până când se declară
mulţumită. Şi-a petrecut această perioadă de vacanţă
acop erind cu stilo ul lucrur ile scris e cu creio nul. A term inat
f o rmularul. C u exc epţia l istei univers ităţil o r:
1. Edinburgh
2. St Andre ws
 3. Gl asgow
4. Aberde en
5. L ondra
Apasă cu stiloul în palmă şi mestecă o şuviţă de păr.
Afară, pe terenul de sport, profesorul de educaţie fizică
face exerciţii cu elevii din primul an. La fiecare zece paşi,
ei trebuie să se trântească la pământ şi să facă flotări.
Stel la se înf io ară. Abia aş teapt ă să pl ece de la şcoal ă.
— Aic i er ai ! spu ne N i na, str ăbăt ând cl asa sp re ea. T e- am
căutat pes te tot .
— Aha! ră spu nde St el l a, îndre p tâ ndu- şi sp at el e. Îmi p ar e
rău.
— Ce f aci ? N i na se aşaz ă în banc ă l âng ă ea. Iar îţ i baţ i
capul cu f ormularul ăla?
— Îhî .
Nina se uită pes te umărul Stel lei.
— N u în ţe l eg de ce eşti at ât de în gr ij o ra tă – o să f ii
acce ptată p este to t.

ei. — Ap ro
Nina ap eîmbujorată
este am te rmi nat
şi, spu ne cam
puţin S te l l a, ui tâ ndu-Unde
ciufulită. se la so
ai ra
fost?
Nina adună nişte fire de iarbă de pe puloverul ei, dând
din pi cio are.
— În pa vil i o n.
— Si ngu ră ?
— Fi re şte că nu , ră spu nde N i na, z âmbi nd cu subî nţ el es.
Care a r f i ro stul?
— Am cr ez ut c ă eşti l a o ra de bio l o gi e.
— Chice-am
pr actică ar a m învăţat.
f o st, spu ne ea , ri di cân d di n umer i. Am pu s în
Stella se joacă cu s tilo ul.
— N een , mur mur ă ea.
— Ce e?
— Ai gri j ă ce f aci !
 — O să am.
— S- ar p ut ea s-o dai din no u în bar ă.
— N u- mi ţi ne te o ri i ! N i na se ri di că di n banc ă. V ii cu
mine?
— T re bui e să te r min f o rmu l ar ul . St el l a se ui t ă l a cea s.
Ne întâl nim la po artă peste cinc i minute.
— B in e. N i na se î ndrea p tă spr e uşă. Dar gr ăbeşt e- te !
V reau să ajung în o raş înainte s ă închid ă mag azinel e.
Stella aşteaptă ca sora ei să plece, apoi se uită din nou
pe f o rmular
doua, . Edinburgh
iar Londra – ultima.– Ea
prşi
ima op făceau
Nina ţiu ne, St An drew
planuri s – a
de ani
de zile: Stella se va duce la Universitatea din Edinburgh, iar
Ni na la Col egiul de Artă din E dinburgh. V o r l o cui acasă, vor
împărţi aceeaşi cameră, iar dimineaţa vor pleca împreuna
la curs uri. Un pl an perf ect.
Stell a nu a f ost nicio dată la L o ndra. Nu ştie d e ce a pus-
o pe lista de opţiuni pe ultimul loc. Optează oare cineva
pentru ul tima v ariantă? Stell a se înd oi eşte. Pro f eso rul ei i-
a spus că opţ iunile de pe l ocul al p atrulea şi al cincilea nu
sunt luateşi în
televizor în considerare. Stella
filme: corpuri a văzut
de clădiri Londracase
ciudate, doardin
la
cărămidă, cu pomi şi garduri negre, staţii de metrou cu
peroane pavate cu gresie, pieţe gen bazaruri, muzee,
porumbei. Ştie că se află la o distanţă de şase sute
patruzeci kilometri de Edinburgh, că mergi cu trenul cam
patru sau cinci ore, că este un oraş imens, plin de oameni
care vo rbesc cu voc i sacadate.
În clasă este frig, iar caloriferele huruie, nemulţumite.
Pe tablă sunt înşiruite participiile limbii germane, iar
firicele de praf
iarnă. Afară, zboară printre
profesorul le cererazele reci
elevilor dinaleprimul
soarelui
an de
să
alerge cu spatele, în timp ce el le aruncă mingile. Stella îşi
dă părul la o parte şi închid e o chii.
Când îi deschide din nou, lumina soarelui pare mai
strălucitoare, iar pereţii clasei mai înalţi decât înainte.
Desf ace c apacul stilo ului , se apleacă d easupra f o rmularului
şi scrie cuvântul „Londra” cu litere citeţe şi negre peste
„Edinbur gh” scris cu crei o nul .
Mel stă la chiuvetă şi îşi umple un pahar cu apă. Îl vede
pe f ereas tră p e Jake, c are s tă în grăd ină lângă iazul pe care
l-a construit împreună cu tatăl ei când ea avea şapte ani.
Mel priveşte cum pisica traversează pajiştea, cu coada în
sus, îndreptându-se spre Jake. Se opreşte la un pas de el, în
spatele
dar M el lui,
ştieşicăîşimieunatul
ridică o lăbuţă. Miaună
ei nu es te atâtplină de speranţă,
de tare. Jak e nu o
aude. Pi sica aş teap tă, ţi nându- şi coa da sub f o rma unui semn
de întrebare. M iaună d in no u. Apo i, ca o u lt imă s o lu ţie, m ai
f ace un pas ş i se mângâie cu capul de tibia l ui J ake.
El sare în picioare, trezit din visare. Jake şi pisica se
privesc o clipă. Mel îşi ţine răsuflarea. O va atinge? Se va
purta frumos cu ea? Ştie că Jake îi urăşte câinele, că nu
sup o rtă să s tea în aceeaş i cameră cu el , dar se va compo rta
oare la f el şi cu pis ica?

Îl vede ghemuindu-se,
mângâindu-i, stângaci, coadaatingând spatele
cu degetele. El nu pisicii şi
a avut
niciodată animale de companie, ea ştie asta. „Nu ştiu mai
nimic despre animale”, i-a mărturisit el odată. Pisica se
plimbă în jurul lui, surprinsă de mângâierea lui stângace,
dar f erici tă să pr imeas că or ice d o vadă de af ecţiu ne.
Jake nu seamănă cu ceilalţi bărbaţi care au trecut prin
iaţa lui Mel. Ea pare să atragă bărbaţi care cumpără
cadouri scumpe, dar o dezbracă nerăbdători, bărbaţi care
achită notele de plată la restaurante, dar o conduc acasă
prea repede. Jake nu are maşină. Mel nu are nici cea mai
agă i dee dacă el ştie măcar să co nducă. Îşi i magineaz ă că ar
rămâne fără grai dacă l-ar întreba de unde poţi cumpăra
biju teri i, lenjeri e de damă sau cut ii de bomboane.
Mel zâmbeşte. Ştie că familia ei şi-ar fi dorit un ginere
sau un cumnat bine îmbrăcat, licenţiat, care să aibă o
maşină scumpă, care să ştie să vorbească despre economie,
despre pârtiile cele mai bune de schi, despre arbuştii care
cresc la umbră sau despre vinurile asortate cu diverse
pr o duse cul inare. E adevărat că păr inţi i sau f raţi i ei nu l- au
criticat nicio dată pe Jake. Dar le-a s urp rins uneori pri virile
– cu ri o ase, stân j eni te , p ie zi şe, p e car e şi l e ar un că un ii
altora.
Dar mai e ceva – ceva care o atrage şi o fascinează la
Jake – o aură de singurătate şi de plenitudine care îl
învăluie ca într-o mantie de mister. Ceilalţi bărbaţi din
iaţa ei,
prinşi în caiţele
de altfel toate ale
încurcate cunoştinţele
existenţei ei,lorerau cu toţii
– familiile,
relaţiile din trecut, colegii sau prietenii lor. Nu puteau să
scape din aces t p ăienjeni ş. Dar J ake nu are f amilie sau – cel
puţin – nu are o familie prea mare, nu vorbeşte niciodată
despre fostele sale prietene, intimitatea sa este un subiect
tabu, conferindu-i un aer enigmatic, iar destăinuirile sale
sunt atât de evazive încât uneori se îndoieşte că el este
într-adevăr al ei. Acest lucru îi stârneşte şi mai mult
curiozitatea lui Mel, fascinaţia şi hotărârea de a-l lega
pentr u to td
Viaţa eieauna
poated e ea.
fi uneori prea copleşitoare, prea
aglo merată. Îşi ado ră f amili a, f ireşte, şi nu p o ate s ă trăiască
f ără pr ietenii ei. Da r o captivează ex istenţa atât d e li beră a
lui Jake, simpli tatea ei.
Se sprij ină cu mâinile d e chiuvetă . Picio arele îi tremură,
după lunile petrecute numai în pat. Trebuie să se întindă,
dar vrea să m ai stea la f ereas tră şi să-l p riveas că pe so ţul ei
cel ciudat s tând de vor bă cu p isica ei.
— Ce- o să f ac?
Jake a desfăcut puţin cu degetele şipcile jaluzelelor şi
s-a uit at pri ntre ele. În lu mina so arel ui p uter nic, a văzut î n
clăd irea d e vizav i o f emeie care îşi cerceta părul în o glind a
de l a baie, căutând f irel e cărunt e. La etaj ul de deasup ra, un
bătrân îş i ţinea pud elul pe to cul f eres trei ca s ă f acă pi pi.
— Po f ti m? a str i gat Hi ng T ai de l a bucă tă ri e.
 — Am spu s… a î nce p ut J ak e, î nce t, ap o i p l i ct i sit să
rep ete pro po ziţ ia, a adăugat: Nu , nimic.
A lăsat şipcile jaluzelelor să cadă la locul lor şi s-a
întors exact în clipa în care Hing Tai venea de la bucătărie
13
cu o tigaie aburindă într-o mână, agitând chow fan cu o
mişcare cir cul ară a mâinii , aşa cum îi învăţas e p e amând o i,
cu ani în urmă, doamna Yee, când în locul orezului
f o lo seau, pentru antrena ment, o cârpă u dă.
— Ce- ai spu s? a în tr ebat Hing T ai . N u te - am au zi t din
cauza ventilatorului.
Hing T ai lo cuia acum într-un apartamen t mic d in M o ng
Kok. Spre disperarea tuturor celor patru părinţi implicaţi,
imediat ce a obţinut o slujbă la un post de radio cunoscut,
s-a mutat din apartamentul familiei sale împreună cu
pr ietena l ui, M ui. De f iecare d ată când do amna Yee îl ved ea
pe Jak e, încerca să-l co nvingă s ă vor bească cu Hing T ai, să-l
determine fie să se întoarcă acasă, fie să se însoare, cel
puţin, cu prietena lui (şi asta nu pentru că doamna Yee o
plăcea prea mult pe Mui – ea nu se încadra în normele
do amnei Ye e ref erito are la o so ţie bună – avea o diplo mă în
ştii nţe eco nomice, lu cra l a o casă de discuri şi vorbea p atru
limbi – ca să menţionăm doar câteva dintre „defectele” lui
M ui). Jak e încerca d in răsputer i să e vite s ubiectul .
Jak e s-a p răbuş it p e un s caun.
— N i mic . N u co nt eaz ă.
— Ce e? a în tr ebat Hing T ai . Sp un e- mi! Şt i i că nu -mi
pl ace când f aci aş a.
— N u er a ni mic imp o rt ant , a ră spu ns J ak e, f re cân du-şi
bărbia.
— J i k- ah, a spu s Hin g T ai , agi tâ nd î ncă o re z ul , dacă nu -
mi spu i, îţi da u un p umn în umăr.
În ciuda voinţei sale, Jake a izbucnit în râs, uitându-se
la braţul său stâng ban dajat.
— B i ne, î n caz ul ăsta , am spu s… de f ap t, am î nt re bat în
şo aptă… ce -o să f ac?
 Hing Tai l -a privit o clipă, cu ca pul într-o p arte.
— St ai p uţ i n! a spu s e l . S ta i să aduc mânc ar ea şi ber ea!
Avem nevoie de înt ărir i p entru discuţia asta.
Hing Tai cotrobăia prin bucătărie. Jake a scos
castro naşele şi beţişoarel e din dul ap şi l e-a aşezat p e masă.
A încercat ap o i să desf acă berea cu mâna săn ăto asă, ţinând
între p icio are s ticla r ece ca gh eaţa.
— Dă- mi- o mie ! a spu s Hing T ai , î nt in z ând mâna dup ă
sticlă şi tirbuşon. Deci, a spus el, scoţând dopul sticlei, ce
f ace—ME…
el ? J ak e îl p ri vea p e p ri et enu l său p un ând o re z ul în
castronaşe… nu se simte prea bine. Se va face bine, dar
acum e la pământ. Deprimată. Speriată, a spus Jake,
ridicând neput incio s din umeri… Lu cru care… ştii tu …
— …nu e de mir ar e, a te rmi nat Hing T ai p ro p o zi ţi a în
locul lui.
Jak e a încuviinţat d in cap.
— Ce sp un doc to ri i ?
— S p un că a avu t no ro c. „A f o st o min un e”, sp un ei . U n
miracol
Povesteacăcu a supravieţuit. Dar că recuperarea
Lucy a doborât-o. va fi
Doctorii îmi lungă.
spun de
nenumărate ori că nu are voie să se supere sau să se
enerveze şi că nu trebuie să-i provocăm emoţii de niciun
fel. Uşor de spus, dar greu de pus în practică atunci când
trebuie să ai grijă de o persoană care a văzut moartea cu
o chii şi care ş i-a p ierdut cea m ai bună pri etenă.
— Hmm, a spu s Hing T ai , l uâ nd beţ i şo ar el e şi adunâ nd
cele mai bune b ucăţi de c reveţi p entru J ake.
— Şi … a iz buc ni t J ak e, p ri vi ndu- l p e Hing T ai cu m
azvârle cu sbeţigaşele
A încercat bucăţile
ă-l acop ere cu mâna.de creveţi înnge!
Gata, aju castronaşul lui.
Hing T ai i-a da t mân a la o parte.
— Eiyah, de ce eşti atât de încăpăţânat? a spus el,
imitând vocea mam ei l ui, lucru care i -a f ăcut p e amâ ndo i să
izbucnească în râs. Trebuie să-ţi recapeţi puterile, omule!
Arăţi îngro zit o r. Ca un cad avru viu.
— Da, aşa e, a spu s J ak e, z âmbi nd, exp un e- ţi di n no u
păr eril e ras iste! Lo veşte un o m care şi aş a e la pământ!
— T aci ! Şi sp un e- mi…
— Să t ac şi să- ţi sp un ?
— T aci o dat ă! Ş i zi -mi c e- avea i de gând să-mi sp ui !
— Când?
— Cu p uţ i n ti mp î nai nt e. Ai înc ep ut să spu i „Şi …”
— Ş i? J ak e a căz ut p e gân duri . Şi ? Era gat a să i a p ri ma
îmbucătură
beţişoarele încând
ti mpşi-a
ce bamintit.
una d ispozA,iţie
da!s-aa evspus el, l alăsând
apo rat f el de
repede cum a apărut. Ea vrea… Oftează, temându-se parcă
să ro steasc ă cuvintel e. V rea să pl ece acas ă.
— În ap ar ta ment ul ei ?
— N u… nu… nu…
— În Angl i a?
— Da.
Hing Tai a băut cu poftă din bere. S-a aşternut tăcerea.
Jake învârtea d e col o -co lo pri n cas tro naş o bucă ţică ro z de
crevete.
— Ş i vre a c a t u s-o î nso ţ eşti , a sp us Hi ng T ai î n c el e din
urmă.
Jake a încuviinţat din cap, fără să-şi ridice privirea din
farfurie. Degetele braţului rănit ieşeau din bandajul alb –
palide, rigide, albe ca varul. Şi-a contractat muşchii
braţului şi a fost surprins să descopere că degetele
reacţionează. I se părea ca braţul nu-i mai aparţine, că era
doar o greutate pe care trebuia s-o care după el, agăţată de
gât.

şi în—continuare
Este o sit ua ţ ie cuŞi
mâna. mp l i tă , adin
devine murce
mur
în at
ce el
mai, examin ându-
cumplită
cu fiecare zi care trece. Uneori o privesc şi mă întreb: Cine
eşti? Ce caut eu lângă tine? Şi apoi totul îmi revine în
minte – ce s -a înt âmplat , ce-am f ăcut şi…
— J ak e, t re bui a să f aci asta , a spu s Hing T ai , i nsist ent ,
convingător. N-ai avut de ales. Ai procedat aşa cum ar fi
procedat oricine cu un dram de… de conştiinţă. Era pe
moarte.
Jake s-a uitat la prietenul său, fără să fie însă convins
de cuvintele l ui.
— N u tr ebu ie să te j udeci cu at ât a asp ri me, a spu s Hi ng
T ai pe u n to n mult mai blând .
— Dar ea co nt i nu ă să cr eadă că ne i ubi m şi că ne- am
căsătorit din dragoste, iar ideea asta mă face să… vreau să
spun că… îmi place Mel. Jake s-a oprit o clipă, căzând pe
gânduri. Îmi plăcea, cel puţin. Ştiu asta. Acum însă nu mai
ştiu ce simt. Totul este o învălmăşeală… o harababură… în
sufletul meu. Dar ea… ea… a spus el, fluturându-şi mâna
pri n aer.
— Ea nu est e f emei a pe ca re ţ i -a i do ri t- o .
— N u, a spu s J ak e, c uf un dându- se în scau n, f er ic it că a
rostit gândul care i-a măcinat sufletul săptămâni întregi.
Nici pe departe, a continuat el. Şi simt că… nu există nicio
so luţi e… că …
— Po acum
o rbeşti at e deo
cucamdat ă, l - aasta,
ea d espre în trfer
irup t Hing
eşte. Dar îTşiaiva
. Nreveni.
u p o ţi L-
să
a apucat pe Jake de umărul sănătos şi l-a zgâlţâit. Îşi va
reve ni, a repetat el . Şi atunci vei p utea să rezol vi pro blem a,
să revii l a nor mal ş i să laşi trecut ul în urmă.
Jake îşi privea degetele încleştându-se şi descleştându-
se, strângând ş i el iberând aerul .
— Chi ar cr ez i asta ?
— Desig ur . Hing T ai s-a r ez emat de sp ăt ar ul scau nu l ui , a
luat beţişoarele şi le-a supt, gânditor, o clipă. Iar cât
pr iveş
— tePeAng
nt ruli a…
nu mel e l ui Du mnez eu ! a iz buc ni t J ak e în
engleză, apo i a co ntinuat în d ialectul cantonez: T rebuie s ă
pl ec, nu-i aşa ? N u p o t să o urc î ntr-un avion şi s ă-i spun la
revedere , nu?
— Hmm, a sp us Hing T ai , cl ăt i nân d din cap . N u p re a. Ce
f aci cu s luj ba ta?
— T o tu l e în o rdin e di n ace st p un ct de vedere . Chen
lucrează la un alt scenariu, aşa că nu se va întâmpla nimic
în următoarele luni. În plus, îmi datorează un an de
concediu.
— Se p ar e că te- ai ho tă râ t dej a.
— Alţ i i au ho tă râ t p ent ru mi ne.
— În f in e, a spu s Hing T ai , re nu nţ ând l a ace st subi ect .
Trebuie să pleci, într-un fel sau altul. Dar totul va fi bine.
Po ate
— că o să-ţi
N - am f o stpl ni
acă.
ci oO să-ţicu
dată vezi p atri
ri o s, a boa-mam
mbăniă.t J ak e, să-mi
ăd pat ria- mamă, cum îi spu i t u.
— N u te mai p l âng e at ât a! a spu s Hing T ai , dând l a o
parte castronaşul din faţa lui. O „predai” părinţilor ei,
aştepţi până se simte mai bine şi apoi pleci. Momantai.
Totul va fi bine. Întotdeauna mi-am dorit să ajung la
Lo ndra. Ai p utea chiar să ajungi şi în Sco ţia.
Jake şi-a rid icat p rivirea s pre el.
— De ce? Ca să văd p at ri a- ta tă ?
—
— Exact
M i -a t,re
a cu
sp us
t şiHasta
i ng Tpraii ,nzmint
âmbie,
ndu- i . un o scut e l .
a rec
— Atu nci nu mai sta p e gân dur i ! N u- mi spu ne că n- ai
fost niciodată curios în privinţa asta! Hing Tai s-a uitat la
ceas . T rebuie s ă plec. M ă duc la f ilm cu M ui. În Yau M a T ei.
V rei să v ii şi tu?
Jak e s-a s cărpi nat în cap , uit ându-se ş i el la ceas .
— Aş vre a, dar t re bui e să mă î nt o rc l a…
— L a so ţi a ta? a spu s Hing T ai , zâ mbin du- i cu subî nţ el es.
— Du -t e dra cu l ui !
— Du-
a întins te t u Nu
leneş. drac ul ui ! avertizat
te-am Hi ng T ai eu
s-amereu
r i di catsăîntep fereşti
i ci o ar ede
şi s-
fetele gweilo? Nu aduc decât necazuri, omule, numai
necazuri.
Jake deschide uşa şi se strecoară în cameră cât mai
silenţio s cu p utinţă. V alul de căld ură îl izbeş te p uternic – o
căldură uscată, sufocantă, tipică unei camere neaerisite.
Din coşuleţul lui, aşezat lângă soba cu lemne, câinele îşi
ridică atent capul, cu urechile ciulite, şi începe să mârâie.
Nu l-a plăcut niciodată pe Jake. El îi scoate limba. Animal
nen o ro cit ş i împuţit!
Se îndreaptă spre canapea, dar – văzând că M el doarme –
se retr age.
— J ak e? El î i au de vo cea , vl ăgu i tă şi ră gu şit ă, exac t în
clipSe
a înîntoarce
care ajunge
şi, la u şă. T u eşti?
aşezându-se lângă ea, observă – spre
marea lui dezamăgire – că este albă la faţă ca varul, iar sub
o chi are cearcăne ad ânci.
— Cr edeam că do rmi .
— Do rme am. Ea î nce p e să c aşte , deschi zâ nd gur a a tâ t de
larg, încât Jake îi z ăreş te pentru o clip ă apend icele cărnos
situ at în f undul cavităţ ii bucal e. Dar te-am auzit i ntrând .
— Îmi p ar e rău . N - am vrut să te tr ez esc.
— N u- i ni mic . Ea î şi schi mbă p o zi ţi a. Arcu ri l e can ap el ei
ibrează,
Îmi s co ţând
par e bine să teunvădsunet
. as emăn ăto r cu cel al unei harp e.
Îi întinde mâna; Jake o ia într-a sa. Mel începe să
orbească, pe un ton piţigăiat, cu câinele, care îi răspunde
dând din co adă în co şul eţul lu i.
— U i te , î nce p e Ja ke , vo ia m să vo rbe sc ceva cu t in e.
— Da?
M el co ntinuă să se pr o stească , adresân du-i -se, pe acelaşi
ton piţigăiat, câinelui, care începe să schelălăie în aceeaşi
to nalitate. Zgo motul îl scoate d in s ărite pe J ake.
— M el !tăi…
cu părinţii El îi str âng e mâna . Ala l tă i er i am avu t o discuţ i e
— Desp re nu nt ă?
— Da, ră spu nde el , sur p ri ns. Cum ai …?
— M ama nu şti e să p ăstr ez e un secr et , î i spu ne M el ,
zâmb indu-i rezemată î ntre per ne. Este o bsedată, apro ape în
sens pat o lo gic, de adevăr. Se p resupune că eu nu ştiu ni mic.
Iar tata nu trebuie să ştie că eu am aflat întreaga poveste.
Totul este extrem de complicat. Îşi pune cealaltă mână
peste a l ui. Dar noi pu tem vorbi des pr e asta. Dacă vrei.
— Ideea e că… î nce p e el , i ar î n min te îi ap ar e i magi nea
lui M el în d imin eaţa c e a urm at primei lor nopţi petrecute
împreună.
14
O invitase la dim sum , la un local af lat în aprop iere d e
apartamentul lui. S-au aşezat unul în faţa celuilalt la o
masă atât de mică încât genunchii lor se tot „încurcau”
unul de altul, gata să o răstoarne, lucru care i-a făcut pe
amândoi să râdă cu poftă. Ea i-a spus că i-a fost
întotdeauna teamă să intre în localuri ca acela, el a
într ebat-o de ce, ea i- a răspuns că nu ş tie, iar el i-a spu s că
nu trebuie să-i fie teamă. Acelaşi lucru i-l spusese şi cu o
seară înaint e când se p regătea să o sărut e. Asta i -a f ăcut p e
amândoi să râdă din nou cu poftă, iar ea a pus beţişoarele
pe masă. „Nu mi-e teamă când sunt cu tine”, i-a spus Mel,
iar el i-a răspuns: „Fo arte bine. “
— Ideea e, re p et ă el , că nu sunt si gu r că…
— N u eşti si gu r că vre i s-o f ace m.
Jake o priveşte fix. Ea îi susţine privirea, ţinându-l de
mână. Inima lui pare să plutească de bucurie, ca o bulă de
aer în apă. Oare ea realizează chinul lui? Ştie ce vrea el, în
ciud a tuturo r lucruri lo r care s-au întâm pl at?
— M el , eu …
— E în r egu l ă, J ak e.
— Da? î nt re abă el , f ăr ă să şti e de f ap t ce spu ne, ce
înseamnă asta.
— Şt iu c ă nu este sti l ul tă u.
— St il ul meu ? re p et ă el .
— O nu nt ă mar e l a biser i că, ro chi a de mi re asă… Ea îşi dă
capul într-o parte, zâmbind: Nu mi te imaginez în costum
de gal ă.
Jake nu ştie cum arată un costum de gală, dar îşi
imaginează.
— N u şti u ce să f ace m, sp un e ea, f re cân du-şi tâ mp l a cu
degetul şi uitându-se pe fereastră. Nu i-am spus mamei
nimic, fireşte. Ei au încercat să fie amabili. Cred că acest
lucru ar fi benefic pentru mine. Un motiv de bucurie. Nu
ştiu ce să f acem, rep etă ea. Dar deocamd ată nu t rebui e să ne
facem griji în privinţa asta. Am putea, şopteşte ea pe un
to n co nspi rati v, ridicând o spr ânceană, să accept ăm până l a
urmă. Do ar ca s ă le f acem pe p lac. Ştii cum s unt p ărinţ ii. Ai
pu tea s ă înduri co rvoada?
Autobuzul spre aeroport pleacă din Hennessey Road.
Jake merge încet, abia mişcându-şi picioarele, cu capul
apl ecat, de parcă ar î nf runta vântul , ţinând în spate vechiul
rucsac al mamei sale şi două geamantane ale lui Mel în
mâna dreaptă. Ea îl urmează îndeaproape, vorbind vrute şi
nevrute. El ştie deja că momentele de tăcere îi creează lui
Mel o stare de încordare, de aceea simte nevoia să
orbească tot timpul – pentru a le înlătura. Îi vorbeşte

trafic, că
despre faptul despre
vrea bucuria
să ajungăpe devreme
care o simte plecând
în staţie, şi
ca să
o cup e un l o c. „Este sigur, îl întreabă ea, abso lu t sigur că n-
ar fi fost mai bine să fi luat trenul în locul autobuzului,
pentru că este îngrijo rată d in cauza traf iculu i – chiar d acă
este încă d evreme, un f lu x de maşini vine din Causew ay B ay
şi…”
Nu o poate privi acum, aşa că e mai bine să meargă în
spatele lui. Umărul îl doare din cauza greutăţii rucsacului;
braţul stâng, băgat în ghips de la cot în jos, se balansează,
palid şi greoi, pe lângă trup. Jake nu a permis nimănui să
scrie sau să deseneze ceva pe el. Perfecţiunea albă a
ghipsului şi sunetul cavernos pe care îl scoate atunci când
îl loveşte sunt ciudat de fascinante pentru Jake. Începe să
uite cum arată culo area b raţulu i său.
În staţia de autobuz, Mel se aşază pe unul dintre
geamantane, epuizată, cu chipul cadaveric din cauza
ef o rtul ui p e care l-a depus parcurgând pe j o s distanţa d e la
apartamentul lui Jake până aici. Este tăcută acum,
aruncându-i din când în când priviri neliniştite. Jake vede
enind în depăr tare auto buzul .
După ce s-au urcat, acesta pare că merge incredibil de
repede. Lasă în urmă Wanchai, iar Jake vede într-o parte –
printre clădiri – povârnişurile munţilor, iar pe cealaltă
parte, frânturi din apa portului în care se reflectă soarele.
Drumul începe să urce acum, iar străzile de dedesubt par
înguste ş i o amenautobuzului
ede imaginea ii reduşi la dime nsiuni micro
reflectându-se înscgeamurile
o pi ce. Jak e
clădiril o r – f ragmentată, distor sio nată – şi zăreş te, pentr u o
fracţiune de secundă, imaginea chipului său privindu-i de
izavi. A po i dis par e.
Mel îi ia mâna, cuprinzându-i-o într-ale ei. Jake se
gândeşte că, înainte, când ea se simţea bine, îi plăcea felul
în care îi descheia nasturii de la cămaşă, concentrată,
reverenţioasă, ca un copil care desface un pachet, şi că
po ate îi este d ator pentru asta, că mă car atât p o ate s ă f acă
pentru
iubi. Poea.
ate Poate că totul
că în scurt timpvasefivabine.
puteaPoate că o va putea
î ntoarce.
La ultima staţie, înainte de tunel, o familie se urcă cu
greu în autobuz şi, chiar înainte ca uşile să se închidă, o
formă întunecată pătrunde înăuntru, zburând haotic prin
autobuz. Se înalţă spre tavan, apoi îşi schimbă direcţia,
îndreptându-se spre parbriz, unde se loveşte de sticlă. Jake
priveşte uimit. Are aripi formate dintr-o membrană şi un
tru p mic, muscul o s. Un l il iac.
Un murmur d e gro ază s trăbate autobuzul. M el î l strânge
de mână.
parbriz, Liliacul se desprinde,
prăbuşindu-se la pământ. ameţit şi să-şi
Reuşeşte dezorientat, de
ia din nou
zborul, trecând peste capetele pasagerilor. Mel scoate un
ţipăt ascuţit şi îşi fereşte capul, lovindu-se însă de umărul
lui Jake. Durerea îl orbeşte, încât nu mai vede ce se
întâmpl ă mai depar te.
 Când deschide ochii, vede cum o chinezoaică tânără,
îmbrăcată într-un costum bej, se ridică în picioare cu mare
greutate, ţinându-şi mâinile încleştate pe cap. Ea nu ţipă,
ca ceilalţi pasageri din autobuz, ci plânge înăbuşit, iar
lacrimile îi întind machiajul pe faţă. Jake o priveşte. Ceva
se agită în părul ei negru, mătăsos. Liliacul s-a agăţat cu
gheruţel e de păr ul ei, ref uzând să-i mai de a drumul .
Jake se rid ică în p icio are.
— Desch ide f er east ra ! îi sp un e el l ui M el .
Femeia
lipeşte de plânge
chipul în hohote,
brăzdat deculacrimi.
părul răvăşit,
Oameniicare i se
deschid
ferestrele, iar aerul invadează autobuzul. Toţi ochii sunt
aţintiţi asupra lui J ake. M el îi î ntind e un ziar.
— Fo l o seşte zi ar ul , J ak e! î i spu ne ea. Fo l o seşte zi ar ul !
Ca să ia ziarul trebuie să-şi elibereze braţul din eşarfa
care îl susţine. Apoi îl desface şi aşază hârtia deasupra
capului femeii. Mişcarea îi provoacă un val de durere.
Simte printre pagini zbaterile disperate ale aripilor
membranate ş i încleştarea put ernică a gh eruţ elo r.
În momentul
zgomotul şi luminaacela,
pier autobuzul intră semiîntuneric
înecate într-un în tunel, iar
ciudat, cu nuanţe de galben şi portocaliu. Cu o singură
mişcare, Jake strânge ziarul în jurul animalului speriat şi
trage cu putere. Liliacul se zvârcoleşte şi scapă din
strânsoare. Sub ziar, femeia plânge înăbuşit. Jake încearcă
din nou stratagema – de data asta, simte în mâini corpul
micuţ, încremenit de spaimă, şi îl înfăşoară cu ziarul.
Ridică braţele, iar durerea din umăr devine copleşitoare.
Şuviţe lungi d in părul f emeii cad din ziarul moto to lit , unde
liliacul
un bărbatcontinuă să se
de vârstă zbată frenetic.
mijlocie Jake
îl ajută să se întoarce,
ajungă iar
la fereastră.
Aruncă ap o i p e geam ghem ul de hârtie.
Curentul de aer îl înhaţă cu lăcomie. Paginile zboară în
bătaia vântului, căzând uşor pe macadamul cenuşiu. Jake
ede cum o siluetă neagră, înaripată, se desprinde dintre
ele, pierz ându-se în întunericul tunelul ui.
Mama lui face yoga în cealaltă parte a camerei. Salutul
Soarelui. Este o formă de salut, de întâmpinare. Ea se
apl eacă în f aţă până atinge cu pal mele co voraş ul, ţinân du-
şi tălpile lipite de pământ. În poziţia asta, cu capul în jos,
părul îi atârnă pe podea. Uneori, Jake se strecoară prin
arcul pe care îl creează trupul ei, făcând-o să râdă şi
pr ăbuş indu-se amân do i pe co vor aş, dar astăzi nu are chef de
asta.
El lo veşte cu călcâiele picio arele sc aunului şi se s pri ji nă
cu coatele pe masă. Împinge de colo-colo un creion negru.
Afară, soarele încinge clădirile, strada, ferestrele şi
caroseria autobuzelor. Termometrul de la fereastra din
bucătărie arăta treizeci şi două de grade de dimineaţă când
l-a verificat. „Va fi o zi toridă”, i-a spus mama lui când el i
l-a arătat. Mamei sale îi spune „Caroline”, dar şi „mama”.
Când este numai cu ea, îi spune „Caroline”, dar la şcoală, îi
spune „m ama”, căci o amenii ar râde de el dacă i- ar spu ne p e

nume.
— Ce f aci , J ak ey? Car o l i ne stă î nt r- un p ic io r acu m, cu
braţele ridicate deasupra capului şi cu mâinile îndreptate,
ca nişte săgeţi , spre t avan. Desenezi ceva?
Jake ţine creionul în pumn. Nimeni nu îl vede. Nimeni
nu ş tie că es te acol o .
— N u, ră spu nde el .
— Aha! S cr i i o p o veste ?
— N u.
El simte privirea mamei sale aţintită asupra lui, dar
continuă să s e uite f ix înainte.
Caroline se aşază la masă, în faţa lui. Dă la o parte
ceştil e în care au băut ceai ul de dimineaţă şi cuti a de zahăr.
„T aiko o ”, scrie p e cutie. Lu i J ake îi p lace aces t cuvânt.
— Sc ri i o scr i so ar e?
El ţ ine creionul aşa cum l- a înv ăţat C arol ine – în po ziţi e
aplecată, între degetul mare şi arătător, sprijinit de
muşchiul mâinii. Î ncuviinţează din cap .
— L ui Hi ng T ai ?
Jak e neagă clăti nând din cap .
M ama lui îl pri veşte ned ume rită.
— Dar cu i? Ea îi dă p ăr ul l a o p ar te de p e f ru nt e. Cui îi
scrii , iubir e?
— T at ăl ui me u.
Cuvintele se rostogolesc uşor din gura lui. Doar două
cuvinte. Jake se uită, nerăbdător, la mama lui. Se va
supăra?
Dar ea îl priveşte cu sprâncenele ridicate. Mâna ei a
încremenit în poziţia în care îi atingea părul. Lui îi pare
grea. Vrea să se elibereze de sub greutatea ei, dar nu
îndrăzneşte. Apo i încep e să-i mângâie breto nul.
— Asta e f o ar te bi ne, J ak ey, spu ne ea. Cât ai scr is?
Jake priveşte foaia dreptunghiulară din faţa lui: dagă…
a scris el cu l iter e mari ş i negre.
— N u şti u cu m să- i spu n.
— L a ce te re f er i ? îl î nt re abă ea în cet .

mine—rală.
P ăi …Mel
iciî şi p l i mbă deget
p unctuleţe negreul smar e p e pe
e scurg c ref io nu lddei n
o aia c ear ă
hârtie.
Să- i spu n „T o m” sau „tat ă”?
— Aha! Car o l i ne cade p e gân dur i , ui tâ ndu- se p e
fereastră. Cred că… ambele variante sunt bune, iubire,
spune ea, luând cutia de „Taikoo” şi strângând-o în mâini.
Cred că totul depinde de… cum îl percepi tu în mintea ta.
Cum îi spui – T o m sau tată?
— Pă i … spu ne J ak e, î ncr un tâ ndu- se, nu şti u. N u şti u…
Mă gândesc la el… ca… la o persoană. O persoană adultă.
Care—araCtă ca mine.
hi ar ar ăt a… ar at ă ca ti ne, spu ne mama l ui ,
încuviinţând din cap. Foarte mult. Îşi bagă o şuviţă de păr
în gură. De f apt , chiar s eamăn ă perf ect cu tine.
— Ş i cu m să-i spu n at un ci ? în tr eabă el , ţ in ând c re i o nu l
deasup ra pagi nii al be.
 — Po at e… po at e că „T o m” ar f i cel mai bi ne. Ce zi ci ?
— Da.
El î ncepe să co nturez e li tera „ t”.
Caroline se aşază lângă el, dându-i creioanele colorate
pe care i le cere şi ajutându-l să scrie corect atunci când o
întreabă: aş v rea să te v ăd , scrie el . Apo i, desenează un bl o c
de apartamente, scriind alături: locuim în hong kong. Vino
repede! dacă vrei cu dragoste, Jake xoxoxo. La capătul
paginii, schiţează un desen cu el şi Caroline. Pe ea o
desenează îmbrăcată în pantalonii ei preferaţi, evazaţi, de
un roz-închis, iar pe el purtând pălăria verde, dar are grijă
să-ş i co lo reze părul pentru ca T o m să ştie că Jake are părul
negru ca el.
— J ak e, e min un at , spu ne Car o l i ne, cân d o l asă să-i
admire opera. Extraordinar. Îmi place tare mult. Singura
problemă este că – spune ea prudentă, analizându-i încă
desenele – nu p rea ştiu cum s-o tri mitem.
— Şt iu e u.
El se duce în bucătărie, de unde se întoarce cu o sticlă
goală de sos din soia, pe care l-au terminat la masa de
aseară.
M ama lui îl pri veşte o clip ă, apo i iz buc neşte în râs ş i îşi
împreunează mâinile.
— T re bui e s- o spă l ăm mai în tâ i, sp un e e a. Do ar nu vre m
ca sosul din s o ia să-ţi păt eze de senele.
Iau autobuzul şi străbat cocoaşa insulei Hong Kong,
trecând pr intre clădiril e din beto n care mărgines c drumul şi
printre copacii plini de flori roşii ca focul, coborând apoi
spre p o rtul Aberdeen pe d rumul şe rpu ito r l a căpătui căruia
se
iar află
noriîntinderea uriaşă de
mohorâţi plutesc apă. Este
deasupra lor.o Caroline
zi închisănegociază
şi umedă,
cu cârmaciul schifului: se preface de două ori că pleacă,
dar, în cele d in ur mă, o mul scuip ă în ap ă şi le f ace se mn să
se ur ce în barcă.
Jake se agaţă cu o mână de copastia verde a bărcii, în
timp ce în cealaltă ţine sticla cu răvaşul. Mama lui îl
împi edică să o aru nce peste bord, când se af lau la doar dou ă
minute d istanţă d e po rt.
— M ai stai p uţ i n! î i spu ne ea, p un ându- i mâna p e umă r.
Aşteap tă p ână când aju ngem în larg.
Apa întunecată şi ondulată mângâie carena vasului.
Omul stă la cârmă, cu chipul ascuns sub o pălărie
triunghiulară. Oraşul pare minuscul de aici, o colecţie de
cutii neregulate, aşezate pe verticală şi vegheate de
piscurile înalte şi
s-au îndepărtat verzi ale
suficient demunţilor.
port, JakeCând se sticla
apucă hotărăşte că
de gât,
întinde braţul şi o aruncă spre orizont, cât mai departe. Ea
zboară prin aer ca un arc şi, când atinge suprafaţa lucioasă
a mării, dispare o clipă, înghiţită de apă. Apoi Jake o vede
din nou cum străpunge aerul şi zăreşte înăuntru – uscat şi
în siguran ţă – răvaş ul lui împăturit.
Mair nu a reuşit niciodată să renunţe la raţionalizarea
mâncării. Restricţiile alimentare impuse de guvern şi-au

pusstrănepoţi
pe pentru totdeauna amprenta
atunci când asupra
aceştia ei. Îi oprea
îşi întindeau adesea
untul pe
pâi ne în bucătăria ei. „Aveţi grij ă să nu pu neţi p rea mult !” –
le spunea ea, ascunzând produsul atât de preţios. Nurorile
râdeau pe seama ei pentru că păstra ouăle în cămară până
când se str icau şi deveneau gău no ase.
Lo cuia într-o vale d in s udul Ţării Galil or , într-un o raş al
cărui nume nimeni de dincolo de graniţă nu-l putea
pronunţa, pentru că limba li se împleticea la perechile de
consoane precum L şi D. Şi, de parcă raţionalizarea nu era
suf icientă, guvernul i- a impus lui M air să adăpo steas că şi să
hrăne ască niş te cop ii ref ugiaţi d in Sw ansea şi Cardif f .
Când au sosit, erau jegoşi – cele mai jegoase creaturi pe
care M air le-a vă zut vreod ată. M irosul îngrozito r pe care îl
emanau aceşti trei vagabonzi mucoşi, cu feţele murdare,
care îi stăteau în prag, i-a mutat nasul din loc. Mair s-a
întors în hol şi le-a ordonat fiilor ei, care desenau
aeroplane în bucătărie, „să se ducă amândoi, imediat, în
came ra l o r”.
După ce-a auzit închizându-se uşa dormitorului, i-a dus
rapid pe copii în curtea din spate, unde le-a ars hainele şi
chiloţii din hârtie cafenie şi le-a tăiat părul infestat cu
păduchi cu un brici de bărbierit. I-a îmbrăcat apoi cu
pij amalele peticite ale f iilo r ei şi i-a culcat în paturile d e la
mansardă.
Uneori, când nu putea să doarmă – şi i se întâmpla
adesea
plângând să –nuunînchidă
sunet un ochidetoată
jalnic noaptea
tristeţe care – străbătea
îi auzea
grinzil e tav anului, tencuiala ş i tap etul p use de Huw într-o
zi de primăvară, cu câţiva ani în urmă, înainte de acest
război interminabil. Dar la ce te puteai aştepta? Erau nişte
co pi i f ără niciun Dumnezeu. În prima s eară, le- a sugerat să-
şi spună rugăciunile, iar ei au privit-o de parcă ar fi avut
două capete. După o săptămână, Mair i-a obligat să stea în
genunchi la marginea patului şi să spună Tatăl Nostru: Ein
Tad, yr hwn wyt yn y nefoedd, sacteiddier dy enw, deled dy
demas… La urma urmei, era datoria ei creştinească. Nu
l ip sise nici o dată, în v iaţ a ei, de la slu j ba de dumini că.
S-a căs ător it cu H uw la op tsprezece an i, iar geloz ia
pri etenelor ei îi crea încă o p lăcere tainică. Spr e deoseb ire
de majo rit atea bărb aţil o r din o raş, Huw nu lu cra în mină, ci
în biroul administrativ al acesteia. Aşa că – în timp ce
prietenele ei se luptau să înlăture praful de cărbune de pe
pielea soţilor lor – ea îi pregătea masa, în farfurii din
po rţelan, unui s o ţ care purta o căm aşă curată în f iecare zi.
M ânca rea era o mag ie pentru M air, raţiunea ei d e a trăi,
motivul
alchimiepentru carei se
a gătitulu nu ridica din nicio
a încetat pat îndată
fiecare
s ă o zi.
f asSimpla
cineze: o
pu ngă de f ăină, câteva ouă, o f eli e de unt, un pi c de lap te se
puteau transforma – datorită mâinilor ei magice – într-o
prăjitură, în plăcinte de ovăz sau de grâu, în clătite sau în
orice altă delicatesă culinară. Mama ei o învăţase să facă
 15
meringi d in al buşuri de o uă co apt e p e so bă cân d începe să
se răcească. „Lasă-le pe sobă până vezi că încep să se
rumeneas că – îi spunea ea, dându-i lu i M air l ingura de lemn
ca s-o li ngă – apo i l e baţi! Repede , rep ede!” Şi biscuiţi au rii ,
uşori ca aerul. Şi pâine albă, dospită cu bicarbonat, peste
care întinzi unt şi presari sare, şi prăjituri din aluat fraged,
prăjituri cu fructe, prăjituri cu dulceaţă de mere, tarte cu
dul ceaţă, biscuiţi din o văz, b udincă d in melasă, budincă din
seu gătită la aburi, budincă din felii de pâine şi prăjituri
rotunde, tipic galeze, presărate cu stafide şi pudrate cu
zahăr. „Un bărbat îţi recunoaşte valoarea după consistenţa
prăjiturilor galeze”, i-a spus mama ei, frecând cocoloaşele
de unt cu făina care cădea din sita pe care Mair o ţinea
deasup ra castro nulu i.
Lu i M air îi pl ăcea s ă mănânce – dar numai în taină. Dup ă
ce s-a căsător it şi s-a stab il it la casa ei, ş i î n bucătăria ei , a
descoperit că mâncarea îi provoca o plăcere ilicită – o
activitate care le permitea femeilor să se desfete cu aceste
mici d eli cii al e vieţii f ără ca bărbaţii să le vad ă. Era singura
plăcere pe care şi-o îngăduia – acele momente „furate”,
intime, când soţul ei era la muncă, iar băieţii în curte,
momente în care stătea în bucătărie şi gusta cu poftă din
budinca dulce şi fragedă, preparată din felii de pâine şi
marmeladă, sau din prăjiturile cu dulceaţă. Îi era imposibil
să mănânce dacă mai era cineva prin preajmă. Mair nu
sup o rta să f ie p rivită î n timp ce mânca , ura ideea că cineva
i-ar p utea num ăra clătitel e pe care l e-a bă gat în gură sa u ar
put ea auzi sun etele nepl ăcute pe care le scotea atunci când
înghiţea. Intimitatea, caracterul tainic şi culpabil al
misiunii sale erau fascinante. Dacă cineva o întrerupea –
dacă un vecin îi bătea la uşă sau un copil cobora scările –
ascundea dovada culpabilităţii sale în spatele unui vas sau
al unui ceainic ornam ental.
Huw desco per ea cu uimire, în divers e sertare al e
dul apu lu i, sendvişuri mucegăite, mânc ate doar pe ju mătate.
Bănuia că era opera unuia dintre copii. El îi spunea acest
lucru soţiei sale, ea îşi manifesta indignarea şi arunca apoi
resturile în sobă. O lăsa pe ea să descopere vinovatul şi să
rezolve problema: mâncarea şi sarcinile familiare erau
domeniul ei de activitate. Lui nu i-ar fi trecut niciodată
prin minte că persoana responsabilă pentru această manie
era chiar ea. Huw era convins că s o ţia l ui – a cărei silu etă,
chiar ş i dup ă naşterea celo r do i co pi i, intra încă în co rsetul
pe care îl purta când a venit în casa lui, după ce s-au
căsătorit
mâncar e. –Abia
nu dmanifesta nici de
acă se ati ngea celea.
mai mic interes faţă de
Războiul, însă, a distrus această magie pentru Mair. În
locul gălbenuşurilor portocalii, atât de frumoase, de la
f erma d e peste d rum, guvernul îi dădea acum praf de o uă, pe
care tr ebuia să-l ames tece cu apă, pacheţele mici d e unt, cu
care trebuia să hrăneas că to ată f amilia, ş i p unguţe de zahăr
de mărimea unui deget. Era gospodină, trebuia să asigure
mâncarea familiei ei – dar ce putea să gătească din aceste
prostii uscate, lipsite de gust? Iar raţionalizarea
alimentelor o împiedica
plăcere tainică. Dar chiaracumdacă săar se bucure
fi avut de singura
o tavă plină deei
plăcinte şi tot untul din lume, tot nu le-ar fi mâncat
niciodată: casa era înţesată de vagabonzii aceia cumpliţi,
care roiau toată ziua prin bucătărie, împiedicându-se de
pici oarel e ei. Raţionali zarea îi răpea atâ t scop ul p rimordial
al existenţei, cât şi plăcerea supremă. Trebuia să protejeze
pr eţio asele ustens il e de bucătărie, m o ştenite de l a mam a ei.
Nu l e va ins ult a f ol o sindu-l e în ac est gunoi.
Chiar şi la sfârşitul vieţii, când se afla internată într-un
azil de bătrâni
senzaţia pe caredi-o
e lângă d olimbă
crea pe curi le lingura
din Sw de
anslemn
ea, îşi amintea
a mamei
ei, gustul de lemn umed, îmbibat cu aroma aluatului
nedospit, a amestecului irezistibil de ouă, făină şi apă.
M ama ei îi dăd use us tens il ele cu pu ţin î nainte d e a muri, ca
şi când ar fi ştiut că sfârşitul era aproape. „Zilele mele de
gătit sunt numărate, cariad”, i-a spus ea, împachetându-le
în ziare şi legându-le cu sfoară – castronul din porţelan cu
smalţul crăp at, li ngura d e lemn, tel ul cu mânerul din alamă,
râşn iţel e de zahăr ş i crati ţa cu f undul din cupru .
Din scaunul ei aşezat la fereastră, de unde se vedeau
apele agitate ale canalului Bristol şi docurile pustii, fără
apoare, Mair îşi întreba fiul atunci când acesta venea în
izi tă: „Ce s-a înt âmplat cu cas tro nul de po rţel an al mam ei
mele? Cine a luat castronul de porţelan al mamei mele?”
Când el ocolea întrebarea, Mair se întorcea spre nora ei,
care stătea tot timpul îmbrăcată, pe picior de plecare, şi o
într eba: „E la ti ne? Îl f o lo seşti? Da? ”
Dar într-o zi, când amândoi renunţaseră demult să mai
răspund ă la aceas tă într ebare, M air a murmurat:
— Po at e că l- a lu at Caro l in e.
Fiul ei şi-a ridicat uluit privirea din broşura despre
maşina pe care spera să şi-o cumpere. Soţia lui a rămas cu
gura căscată, la f el de uimită. Şi asta pentr u că mam a lu i nu
pomenea niciodată numele lui Caroline – dacă cineva făcea
ref erire
el er l a ea,dechipul
a destul lui Mca
int el igent airsăsenîm pietr
u ra tez eeaşansa.
dintr-o
Sedsătur
ată. Dar
ase
să-l to t întrebe d e nenoro citul ăla d e cas tro n.
— Da, da, a spu s el , rep ede, î ndo i nd în g r abă br o şur a. Aşa
este. L- a luat Ca ro li ne.
Mair s-a sprijinit de spătarul scaunului, gândindu-se la
castronul de porţelan, cu fundul plat, atât de bun pentru
amestecatul o uălo r cu f ăina, şi l a Carol ine, mezina f amili ei,
păcatul şi r uşinea ei.
Ceasul ticăie în noapte. Ora două dimineaţa. Trei
dimineaţa. Patru dimineaţa. La patru şi jumătate, Jake se
ridică din pat cât mai uşor cu putinţă, ca să n-o trezească
pe Mel. Începe să tremure de frig, aşa că îşi pune un
pulover şi iese din cameră în vârful picioarelor, închizând
uşa în urma lui .
 La p arter, f rigul este cop leşitor, iar lumina are o nuanţă
albăstruie, rece ca gheaţa. Câinele mârâie în debara din
coşuleţul lui de răchită. Verifică uşa debaralei, asigurându-
se că este bine închisă, apoi se aşază la masă şi trage
telefonul spre el. Nu ştie ce cod trebuie să formeze de aici
pentru convorbirile internaţionale. După două încercări
ratate, reuşeşte în cele din urmă să stabilească legătura şi
aude bâzâitul miraculos al unui telefon care sună.
Răspunde, te r o g, răspu nde!
—
— Alo
Eu s?unaut,de el ne
spu vo cea mamei
el , aşa cum lfui
ace, clîar
ntăo tdeau
şi p uţna.
i n absentă
B un ă. .
— J ak ey! V o cea î i tr ădeaz ă z âmbet ul . M ă buc ur că ai
sunat. M -am gân dit l a tine to ată ziu a. Ce f aci?
— B i ne.
Urmează o clipă de tăcere. El aude sunetul depărtării,
sateliţi i, imen sitatea o cean ulu i Pacif ic.
— Ce- ţi mai f ace bra ţu l ? Ea şi -a schi mbat p o z iţ i a, cr ede
el. Pare mai apr o ape de micro f o n. Este încă în gh ip s?
— Nu . L -a m sco s săp tă mâna t re cu tă . M ă simt bin e ac um.
Îm i mai
rest mă sînţep eneş te
imt bine. Amuneo ri it
reven din cauza
apr o apeflrigu
a nolu i de aici, dar în
rmal.
— Şi … ea ez i tă , cău tâ ndu- şi cu vin te l e… M el ani e? Cum
se simt e?
— Pă i … f ace p ro gr ese l ent e. Se simt e p uţ i n mai bi ne.
Dar ea a av ut mult mai m ul t de suf erit .
— Da. M ama l ui tr age adânc a er în p i ep t, ap o i co nt i nu ă:
Încă nu-mi vine să cred că ai fost acolo. Când Lionel mi-a
adus ziar ele în dimineaţa aceea…
— Car o l i ne, s-a te rmi nat . M ă simt bi ne acu m. Ai ui ta t?
— Şt Aş
zâmbet. iu , vrea
şti u.săEateî nce
văd.arCu
că ochii
să-i dmei,
ăr ui ască
spuneumbr a un ui
Caroline,
râzând de data asta din tot sufletul. Numai atunci mă voi
co nvinge că eşti teaf ăr. Sunt p arano ică, ştiu .
Jake ia unul dintre flacoanele cu medicamente de pe
masă şi citeşte instrucţiunile: De două ori pe zi, după
m asă, M.J. Kild oune . Îl l asă apo i p e masă.
— V o i ce f ace ţi ?
— Fo ar te bin e. Eu munc esc f o ar te mul t. L i o nel mai
pu ţin. Pisicile sunt bine. Dar nu vreau să vor bim despr e asta
acum. Sp une- mi, mai bine, cum ţi se par e ţara !
— Este ca m… ez i tă … co mp l ic at ă.
— În ce sens?
— Co mp l i cat ă şi at ât .
Este conştient de faptul că mama lui se abţine să spună
lucrurile pe care ar vrea să le spună. Aşază flacoanele cu
medicamente într-un cerc, având grijă ca etichetele să fie
în interiorul cercului.
— Pr o babi l că e miez ul no p ţi i aco l o , spu ne ea.
— Aşa este.
— N u p o ţi să do rmi ?
— N u. N u p re a. Ado rm u şo r, dar mă t re ze sc de mu l te o ri .
Se u ită la ceas ul de deasup ra sobei. T rebuie să închid acum ,
spune el apoi. Vorbesc de pe telefonul lor. Jake respiră
adânc. Caroline, mă gândeam… Se opreşte, neştiind cum să
continue.
— Da?
— M ă gân deam să p l ec î nt r- o căl ăt o ri e. În Sc o ţi a. Cât
stau aici . M -am gând it să m ă pl imb puţi n.
Din nou îl întâm pi nă tăcerea d epărtării, întrerupt ă do ar
de respiraţ ia mam ei l ui.
— B i ne, ră spu nde ea, dacă asta vre i, J ak e. D ar nu şti u…
nu ştiu ce vei găs i aco lo . V reau să s pu n că n-am n ici cea mai
agă id ee cum m ai e pe aco lo .
— Da că nu vo i î nce rc a, nu vo i af l a ni ci o dat ă, nu ? M - am
gând
lo culitalcă – d acă
cărui numtoet îlsunt aici
po rt. Nu– crezi?
ar f i o nebunie s ă nu vizit ez
— Aha, ră spu nde ea, nec o nvi ngă to ar e. Po at e că ai
dreptate.
V or beau deja d e o pt minute.
— T re bui e să înc hi d.
 — J ak e, sună -mă din n o u cât de cu r ând, da? spu ne ea în
grabă, încercând să rostească – acum, la sfârşit – cât mai
multe cuvinte. Sau scrie-mi! Lionel are adresă de e-mail.
Anunţă-mă când pl eci! Şi dacă ai nevo ie de cev a.
— Aşa vo i f ace .
— De o ri ce.
— B i ne.
— Îmi p ro miţ i?
— Îţi p ro mit .
Francesca şi Stella se întâlnesc – spre surprinderea
amân duro ra – în bucătărie. France sca era co nvins ă că to ată
lumea plecas e şi voi a să f acă o baie – o p lăcere culp abil ă şi
autoindulgentă, pe care şi-o permite doar atunci când nu
este nimeni p rin pr eajmă. Stel la stă l ângă mas ă şi măn âncă
un sendviş. Poartă, spre surprinderea Francescăi, un
impermeabil stacojiu, din plastic, lung până în pământ.
M o tanul M ax îi stă pe umeri ca o blană d e vulp e.
— B un ă, spu ne Fr anc esca p e un t o n amabi l , în cer cân d să

evite cu pare
Nina rivirea imperme
o fire abiluştrengară,
mult mai l. dar Francesca o
cunoaşte, a cunoscut-o întotdeauna, a ştiut mereu unde şi
cine este Nina. Pe Stel la î nsă a scă pat -o din mână.
Stella mormăie ceva printre dinţi în timp ce mănâncă.
M ax toarce zgo moto s, retrăgând u-şi gh eruţele în p erniţe.
— Am cr ez ut că ai p l eca t cu N i na l a p l i mbar e, spu ne
Francesca, gândindu-se la cada de baie plină cu apă
fierbinte.
— Am p l eca t, mo rmă ie S te l l a.
— Aha!
— Dar m- am înt o rs.
— Da, văd. Fr anc esca se în dreap t ă spr e f r ig ider , ca şi
când intenţi o na să ia ceva d e aco lo , apo i se răzgânde şte. Şi
de ce te-ai înt o rs?
Stella spune ceva neinteligibil, mângâind coada inelată
a lui M ax.
 — Po f ti m?
16
— Am spu s că N i na vo ia să mearg ă în Camer a Obscu ră .
— Dar , spu ne Fr anc esca î ncr un tâ ndu- se, cr edeam că îţ i
p la ce Camera Obs cur ă.
Când era mică Stella, era fascinată de frumuseţea
magică a oraşului văzut într-un castron uriaş de porţelan.
Pe buzele Francescăi apare un zâmbet nostalgic, gândindu-
se cum fetiţa mică de-o şchioapă se apleca peste marginea
căruciorului ca să vadă minunea. Stella, în vârstă de
doisprezece ani acum, îmbrăcată cu un impermeabil, o
priveşte încruntată. Zâmbetul piere de pe buzele
Francescăi.
— Îmi p l ace , ră spu nde St el l a. Do ar că astă zi n- am avu t
chef.
— De ce?
— Pu r şi simp l u, n- am avu t che f , spu ne ea ri di cân d din
umeri.
— B in e. Fr anc esca î şi p un e mâi ni l e p e co ap se, ap o i l e
lasă pe lângă co rp . Nu ştie ce să m ai spună. C ând se înto arce
Nina?
— N u şti u, ră spu nde St el l a aut o mat .
Francesca simte cum o cuprinde mânia constatând
totala autonomie a fiicelor ei, care o resping, care o
înlătură din viaţa lor. Între ele există o interacţiune
puternică, ce se manifestă în favoarea lor, dar împotriva
mamei lor. Fiicele ei i-au schimbat viaţa şi au devenit
centrul existenţei sale. Ele au ajutat-o să descopere
adevăratul sens al vieţii, dar şi pe ea însăşi. Datorită lor,
Francesca prinde rădăcini în acest pământ unde s-a simţit
întotdeauna străină. Dar, în acelaşi timp, ele o zăpăcesc, îi
stârnesc f rustrări şi o secătuiesc d e put eri.
— Înţ el eg, spu ne Fr anc esca, ap o i î şi ami nt eşte ceva .
Stel la, trebuie să v o rbes c ceva cu tine.
Stella îşi întoarce capul spre ea şi se opreşte din
mestecat. A sesizat o nuanţă gravă în to nul mamei ei .
 — Desp re ce e vo rba ?
— Ala l tă ie ri , am vor bit c u di re ct o ru l de l a şco al ă şi …
— M amă! a excl amat S te l l a f ur i o asă.
N u e u n semn bun, îşi spu ne Francesca.
— De ce f aci asta ? î nt re abă S te l l a. Ni ci un al t p ăr in te nu
sună în f iecare zi ca ti ne – la naiba !
— St el l a! ţ ip ă Fra nce sca. N u vo rbi u râ t!
— B a – l a nai ba! – o să vo rbe sc cât de ur ât vre au , îi
răs pund e Stell a pe acelaş i to n răs tit.

po dMax îşi iciuleşte

ea, apo p leacă, surechile
upărat şşi
i zsare de pe umărul fetei pe
burlit.
Francesca trage adânc aer în piept şi începe să numere
p ână la z ece. Se o p reşte l a şase. Şi -a spu s că nu avea d e gând
să se mai certe cu St ell a.
— El a suge ra t, i ar eu am f o st de aco r d – co nt i nu ă ea,
încercând să nu ridice vocea – că ar fi mai bine ca, atunci
când veţi aj unge l a l iceu, s ă nu mai î nvăţaţi în aceeaşi clasă.
Francesca aşteaptă, cu inima cât un purice. Nu repetă
cuvintele pe care directorul i le-a spus în realitate, că
fiicele ei vorbesc
prieteni, doar între
iar conducerea ele,este
şcolii cu nimeni altcineva;
îngrijorată nu au
în privinţa
izo lării lo r duse la extrem .
În bucătărie se aşterne tăcerea. Stella o priveşte fix.
T ăcerea se prel ungeş te, iar Frances ca devine agitată. Nu s-a
aşteptat la asta. La plânsete, crize de isterie, manifestări
io lente – d a. Dar nu l a asta. Ele n- au supo rtat nicio dată să
f ie despărţi te.
— M - am gân dit că ar f i mai bi ne, în gai mă Fr anc esca.
Pentru … pentru amând o uă. Înainte d e a începe anul şco lar .
Un no u începu
Nicio t. d
reac ţie Pentru amând
in partea Ste olluă.
ei. Apo i ea pune f arf uria pe
masă şi îşi mută greutatea corpului pe celălalt picior. Îşi
ridică pri virea s pr e tavan.
— Adi că… înc ep e St el l a… Ni na va rep et a un an?
— N u, nu . V eţ i f i amân dou ă î n ace l aşi an. Do ar că veţ i
învă ţa î n clase d if erite.
Francesca aşteaptă, muşcându-şi pieliţa de la degetul
mare. Stel la rumegă idee a.
— Ei, bin e, tu va t re bui să-i spu i ve stea cea mar e, zi ce e a
în cele din urmă, aruncând farfuria în chiuvetă, pentru că
eu n-am d e gând s-o f ac.
Frances ca es te atât de f erici tă că a evitat o ceartă, încât
începe să v o rbea scă f ără întrerup ere:
— Fi re şte, f i re şte că î i vo i spu ne eu . N ic i nu mă
aşteptam
Nina se vas-o întoarce
faci tu. Eu şi tata
acasă şi îi vompoate
apoi spunecăimediat
vom sta ce
împreună…
Stella a ieşit deja din cameră. Francesca se aşază pe un
scaun. Ea şi Max se privesc unul pe celălalt. Este uimită.
Extrem d e uimită. Se aşteptase la o ceartă d e pr o po rţi i, la o
adevărată luptă, la şuvoaie de lacrimi şi accese de mânie.
Poate că o va ruga – se gândeşte Francesca – să renunţe la
imperme abil ul acela îngroz ito r.

Se auzea
despre un cântec
moartea tragicăvechi de jazz,
a unei femei,în glasul
care artista vorbea
ei puternic
lovindu-se de pereţii capitonaţi ai studioului. Când a fost
co nstru ită această clăd ire, i-a s pu s cineva Stell ei, arhitecţ ii
erau îngrijoraţi pentru faptul că zgomotul traficului din
Portland Place şi Regent Street ar putea fi auzit în timpul
transmisiunilor în direct, motiv pentru care toate
studiourile au fost practic îngropate în centrul clădirii,
precum figurina cea mai mică dintr-un set de păpuşi
ruseşti.
James se sprijinea de spătarul scaunului, ţinând un
picior pe masă şi căştile pe umeri, şi vorbea cu fata care
prezenta vremea. Stella s-a aplecat spre microfonul care
f ăcea legătura cu s tud io ul.
— Do uă mi nu te şi do uă ze ci şi ci nci de secu nde, J ames.
L-a văzut prin paravanul din sticlă cum se ridica în
picio are ş i cum îş i lua microf onul.
 — B i ne. Su nt em pr egă ti ţi .
— Pr ez ent ăm vre mea mai î nt âi şi ap o i vei in tr a în
legătură cu ascultătorii, a spus Stella pe un ton neutru. O
femeie vrea să vorbească cu tine despre beneficiile kick-
boxing-ului.
L-a văzut căutând-o apoi cu privirea. Era mai greu să
ezi p rin sticlă d in unghiul în care s e af la el .
— Sp un e- i să se ducă dra cu l ui !
— Po ţi să i -o spu i p er so nal , i -a r ăsp un s e a, r âz ând. Este
pe linia patru.
declarat împotriva Un afirmaţiei
minut şi cincizeci
pe care de ai secunde.
făcut-o maiS-a
devrem e, cum că s po rtu l nu- ţi f ace bine.
— Pr o sti i ! l - a auz i t ea mur mur ând.
— U n minu t şi pa tr uz eci de secu nde.
Stell a s-a înto rs la p upi trul de comand ă. Uşa b iro ului s-a
deschis şi un bărbat din echipa operativă s-a aplecat spre
ea.
— T e cau tă ci neva l a tel ef o n, St el l a.
— Po f ti m? a spu s St el l a, în to rc ându- şi cap ul bru sc. N u
acum.
— Se p ar e că e ur gen t.
— Ci ne e?
— N u şti u.
A împins scaunul spre telefon şi a apăsat pe butonul
care licărea.
— Da?
— St el , eu sunt .
Stel la şi-a rid icat pr ivirea s pr e tava n.
— Do amne, N i na! Su nt în ti mp ul un ei emi siu ni . N u p o t
să…— Şt iu . T e- am auz i t.
— Atu nci de ce…
— Ascu l t ă- mă! L - am pă ră sit p e Ric har d.
Stell a a of tat, cio cănin d nerv o asă cu pixul î n biro u.
— N een , nu exi stă ni ci o mo dal it at e…
 — Po t să vin l a ti ne?
— Ăăă…
— Su nt l a aer o p o rt , a spu s N i na cu o nu anţ ă
amen inţăto are în gl as. Sunt…
— Po ţi să mă suni p uţ i n mai tâ rz i u? M i -a m f ăcu t ni şte
pl anuri p entru se ara as ta.
B ărba tul cu care Stella se în tâlnea i-a pr o mis că o va lua
de l a serv iciu , o va conduce acas ă şi apo i o va seduce. Lucru
pe care S tell a îl aştepta cu nerăb dare.
— Dacsăă…
a trebui nu vre i să vin , a iz buc ni t N in a, at un ci p o at e că
Deasupra capului ei, Stella a văzut aprinzându-se becul
p e care scria „O n Air”.
— Fi re şte că vre au să vii , a spu s ea absent ă. În stu di o ,
f ata citea vrem ea de pe u n script . Stell a s-a uit at la butoane
şi a apăsat pe unul dintre ele. Fireşte că poţi să vii, a spus
ea apoi .
— B i ne. N e vedem mai tâ rz iu , s- a smio rc ăi t N in a, p uţ in
mai liniştită. Am luat bilet la un avion care ajunge puţin
după miezul no pţi i. Aşa că voi aj unge la tine cam pe l a o ra
unu.
— B i ne.
— Am o p t at p ent ru un zbo r p ro gr amat l a o o r ă mai
târzie p entru că ş tiam că lucrezi.
— Îţi mu l ţu mesc.
O altă criză tipică prin care trecea uneori căsnicia
Ninei. Richard comitea câte un „delict” (de obicei obscur şi
adesea incredibil de minor), se certau şi Nina pleca pentru
câteva zile, timp în care adopta un comportament
excen
alt eo ritrisec culca
– uneori îşi al
cu un cumpăra
t bărbat,o iar
mulţi me ddă
î n alte e ţi
haine s cumpe,
se urca într-
un avion şi dispărea într-un loc îndepărtat. Richard fie o
ierta întotdeauna, fie nu cunoştea tot adevărul – Stella nu
ştia care dintre cele două variante era cea corectă.
Capriciile Ninei păreau să facă parte din eşafodajul
căsniciei lo r.
Stella a terminat emisiunea, ignorând micile ironii pe
care James le făcea în direct referitoare la faptul că
producătoarea programului său vorbea mereu la telefon, a
ieşit în fugă de pe porţile studioului, exact la timp ca să
prindă ultimul metrou, şi s-a oprit la un magazin turcesc
deschis non-stop ca să cumpere ceva de mâncare pentru
Nina, care va veni flămândă. În vreme ce cei trei fraţi,
proprietarii magazinului, stăteau în pragul uşii pe
taburete, Stella a ales
17 de pe rafturi măsline amărui, un
borcan de hummus cremos şi o lipie subţire ca talpa de
pantofi.
Acasă o aştepta un mesaj pe robotul telefonic: „Stel,
sunt Ni na. V o iam do ar… – a urmat o pauză, întreruptă apo i
de râsete – …te sun de pe mobilul lui Richard. L-am sunat
după ce-am vorbit cu tine, iar el a venit la aeroport şi m-a
luat acasă. Aşa că totul e în regulă. Acum suntem în
maşină… – au urmat alte râsete şi chicoteli, iar în fundal
Stella a auzit vocea lui Richard – …îmi pare rău că nu ne
edem. Pa.“
Stella a luat un pahar – unul dintre paharele înalte, cu
fundul gros, care îi plăceau atât de mult – şi l-a izbit de
perete.
Nina merge la grădiniţă. Trebuie să stea într-un cerc
împreună cu alţi copii, cu picioarele încrucişate sub ea.
Trebuie să vorbească în engleză aici, i-a spus mama ei,
pentru că nimeni nu înţelege italiana. Uneori, Nina uită
asta şi cere latte în l o c de lap te, iar ed ucatoarea o pri veşte
încruntată. Copiii
nisip, se plimbă cufredonează
tricicletelecântecele, se joacăfac
pe aleile înguste, cucolaje
apă şi
cu peşti din clei şi boabe de linte şi decupează cu foarfecă
desene din reviste. Foarfeca este instrumentul preferat al
Ninei. Îi plac simetria lamelor, uşurinţa cu care ele taie
hârtia şi m o dul î n care cele d o uă lame id entice co nlu crează
una cu cealaltă.
Nina străbate poteca, croindu-şi drum printre
tricicletele pe care băieţii le-au lăsat acolo. Poartă ciorapi
roşii şi fustiţă roşie, gen kilt. Este costumul ei preferat.
Bunica Gilmore i l-a dăruit, nu bunica Iannelli. Bunica
Ianne ll i î i dă ruieşte lucruri ciud ate – bis cuiţi înve liţ i î ntr-o
hârtie subţire şi creponată şi jucării mecanice din lemn.
Ţine în mână omul de zăpadă pe care l-a făcut dintr-un sul
gol de hârtie igienică, acop erit cu vată m o ale şi cu o pălări e
roşie,
singurăcachipul
să se .asorteze cu ciorapii Ninei. Nina i-a desenat
O vede pe mam a ei, care o aşteapt ă la p o artă şi îi f ace cu
mâna. Stel la dă din pi cio ruşe în cărucio r şi ţipă.
— Dat, spune ea, arătând -o pe Ni na, dat!
Mama mângâie corpul alb şi moale al omului de zăpadă
şi o lau dă p e Ni na, spu nându-i că es te o f etiţ ă deşteap tă, dar
Nina nu o ascultă. Ea se uită la Stella. Sau, mai degrabă, la
părul ei. În loc să fie pieptănat şi prins cu o agrafă – aşa
cum este al ei, aşa cum este întotdeauna părul lor – părul
Stellei
panglicieste prinsDin
verzi. în două codiţe
catifea pe vârful
verde. Ninacapului cu două
nu le-a văzut
nicioda tă p ână atunci.
— …î l vo m aşez a p e cămi n când vo m aju nge ac asă, spu ne
mama. Va fi primul nostru ornament de Crăciun şi poate
mai târzi u…
— Ce s- a înt âmp l at cu p ăr ul St el l ei ?
Mama ei îşi aţinteşte privirea asupra Stellei, care –
dato rită codiţelo r – are ac um o cărare perf ectă pe m ij lo cul
capu lu i. Chip ul mamei – o bservă Ni na – trăd ează încântare.
Sau—mând rimo
E f ru e. s, nu- i aşa? M ama ei râ de în ti mp ce î mp in ge
căruciorul pe stradă, îndepărtându-se de poarta grădiniţei.
Când îi pieptănam părul de dimineaţă mi-am dat seama că
este destul de lung ca să-l prind în codiţe. Îi stă bine, nu-i
aşa?
 Nina se uită la surioara ei, care suge un con de pin.
Codiţele şi panglicile se leagănă de colo-colo în ritmul
căruciorului.
— Îmi f aci şi mi e pă ru l aşa?
— Dar , pi cc ola, nu pot, răspunde mama ei, clătinând din
cap. Părul tău este prea scurt. Tu şi Stella aveţi părul
dif erit . Părul ei sea mănă cu al meu.
Ni na se gândeşte o cli pă l a asta.
— Şi p ăr ul meu nu seamă nă cu al t ău ? în tr eabă ea .
— N u, i ubi to . Al tă u seamănă mai degr abă cu al ta tă l ui
tău. Sau po ate cu al bunicii tale. Bunica Gilmore.
Nina strânge la piept omul de zăpadă. Părul bunicii
Gilmore este atât de alb şi de rar, încât i se vede pielea
capului. Părul Stellei, observă Nina, este negru şi bogat, şi
lung. Dacă ar desena-o pe Stella, ar trebui să folosească
pentru păr creionul negru. Dacă s-ar desena pe ea, n-ar şti
ce creion să folosească – maro, galben sau roşu? Sau pe
toate trei?
Ea vede cum mama ei răsuceşte pe deget una dintre
codiţele lungi a le Stell ei.
Francesca sparge ouă într-un castron pentru omletă,
îndesând co ji le u na într- alt a, când sună tel ef o nul. Fetele se
oacă într-un colţ al camerei – cascada de comentarii a
Ninei este întreruptă uneori de exclamaţiile monosilabice
ale Stellei. Francesca se duce pe hol ca să răspundă la
telefon.
Este mam a ei, do rnică s ă-i rel ateze af ro ntul pe care i l- a
adus una dintre verişoarele Francescăi, trimiţându-i o
scrisoare datată cu două săptămâni înainte de data poştei.
Francesca o ascultă doar pe jumătate, exclamând din când
în când „Aha” şi „Oo”. Se simte copleşită, la fel ca şi Stella,
de şuvoiul verbal al Ninei. Francesca trage adânc aer în
pi ept şi încearcă s-o r educă pe mama ei l a tăcere:
— N u p o t să vo rbe sc acu m. T re bui e să l e dau f et el o r să
mănânce.
Mama ei o ceartă, vrea să ştie de ce Francesca nu i-a
spus că d ragel e bambine erau f lămân de şi închid e telef onul .
Frances ca îşi d ă o chii p este cap .
Se înto arce în bucătări e, dar se op reşte în pr ag. Ni na stă
în mijlocul camerei, cu o licărire ciudată în ochi. Podeaua
este plină de pete negre, ca nişte umbre sau ca un lichid
ărsat. Francesca rămâne pe loc. Oare Nina a vărsat ceva pe
os – apă sau suc? Priveşte cu mai multă atenţie şi scena
capătă acum mai mult contur. Smocuri groase de păr sunt
împrăştiate peste tot pe linoleum. Păr negru şi moale.
Exact ca al ei. Francesca întinde o mână să-l pipăie. Este
încă prins în agraf a argintie.
Printre mobila din bucătărie apare apoi un omuleţ cu
mersul împleticit. Francesca nu-l recunoaşte imediat – un
pit ic cu o înf ăţiş are ciud ată, cu părul zburlit, tuns apro ape
de scalpul alb precum ceara, acop erit to t cu sm o curi.
— N u mai e, spu ne o mul eţ ul . Pă ru l – nu mai e.
Francesca se uită la Nina. Ea ţine în mână o foarfecă.
Expresia de pe chipul
Stella se apleacă ei este
şi începe calmă,prin
să umble sfidătoare,
smocurileobscură.
de păr
de pe podea. O priveşte o clipă pe Francesca, apoi îi oferă
un mănunchi.
— M ami , spu ne ea, p re o cu p at ă. Pă r?
Francesca se aşază în genunchi. Acceptă şuviţa tăiată
din mâna Stel lei şi o ţine o cli pă, întins ă între d egete. Apo i
respi ră adânc.
— N i na, î nce p e ea.
Este vară din nou. Ultimele săptămâni letargice ale
trimes trul ui. Particul e de po len pl utes c pri n aer ş i p ătrund
prin fereastra deschisă. Este ora de biologie, într-o după-
amiază de joi când soarele arde pe cer şi se revarsă prin
geamul fără jaluzele ca siropul încins. Ar fi trebuit să
înceapă deja programa şcolară pentru anul viitor, dar
nimeni, nici măcar profesorii, nu iau acest lucru în serios.
Stella a preferat să ignore regulile legate de uniforma
şcolară, purtând în schimb o rochie înflorată, pe care a
cumpărat-o dintr-un magazin cu articole la mâna a doua
din Gra ssmarket , cio rap i gro şi de lână şi ghete ca de armată,
cu talpă groasă. Îi este foarte cald, dar nu vrea să
recuno ască asta în f aţa nimăn ui.
Îşi ridică privirea de pe desenul ei – o inimă umană, cu
arterele colorate cu roşu şi venele cu albastru, şi scrutează
sala de clasă.
fereastră, Louise stă
rezemându-şi în prima
capul bancă în
într-o mână, şi timp
se uită pe
ce cu
cealaltă încearcă să desf acă uş o r pachetul cu carto f i p răjiţi
de sub bancă. Felicity îi şopteşte ceva, încet şi cu grijă,
pr ietenei ei Rebecca – ceva ce le f ace s ă izbucneas că într- un
râs silenţios, acoperindu-şi gurile cu mâinile şi aplecându-
se peste birou, copleşite de o încântare interzisă şi
subve rsivă. Pro f eso ara, do mnişo ara Fo w kes, stă l a cated ră
şi îşi tot prinde şi desface părul, nemulţumită parcă de
coafura ei sau ca şi când ar fi vrut să-i simtă mângâierea
pr intre
La und egete.
moment dat, cineva bate la uşă. Toţi ochii se
aţintes c într-aco lo , curio şi. Stella î şi scoate p ixul din gură.
Felicity şi Rebecca se ridică brusc de pe bancă, iar râsul ei
piere d e pe b uze. Un f actor d isturb ato r. Lo r le pl ac f actori i
disturbatori.
— Int ră ! str i gă do mni şo ar a Fo w ke s. Dar nu se î nt âmp l ă
nimic. Intră! strigă ea mai tare.
Uşa se deschide şi în prag apare Nina. Poartă o fustă
petrecută, prinsă într-un nasture enervant de mare. Şi
Stella
pentru oNina.
poartă uneori
Părul Nineişieste
vede acum
prins că este
în nişte preapelungă
agrafe care
Stell a le recuno aşte ca f iind ale ei. Co legii care ş tiu că N ina
este sora ei se întorc spre Stella – ca să observe – ce?
Asemănările dintre ele? Diferenţele? Reacţia Stellei?
Chip ul S tel lei este impas ibil , împi etri t ca o s tâncă.
 — Da? în tr eabă domni şo ar a Fo w ke s, i ar St el l a tr esar e
uşor.
— Do mnu l All en vă în tr eabă dacă nu aveţ i cu mva o
pipetă.
— B i neî nţ el es că avem, dar ne tre bui e acu m.
Nina se uită în pământ, apoi din nou la domnişoara
Fowkes.
— Do mnu l Al l en ar vr ea să şti e dacă nu a veţ i u na în p l us,
murmură ea.
Domniş o ara Fow kes o f tează d rama tic şi s e rid ică în
picioare.
— M ă duc să văd. Ap o i , adresân du- se el evi l o r, l e spu ne:
Li pses c do ar un minut. C o pi aţi î n co ntinuare desenul de pe
tablă! Când mă întorc, nu vreau să aud nici măcar o
o rbuliţă! A ţi înţeles ? Nicio vo rbuliţă!
Iese din clasă, lăsând uşa deschisă, şi un val de răcoare
p ătr unde în sală. O clip ă, este li nişte. Ap o i, cineva d in spat e
– un băi at – zi ce:
— O vo rbu l i ţă !

to ţiOcol
sp egii.
une pCehicotel
un to nile
silizbucnes
enţi o s, dcarcades
f otu l deetare
curil de aca
rtifsă audă
icii.
Constrânsă să stea în faţa clasei, Nina îşi cuprinde un
picior cu celălalt. Cu o mână, îşi mângâie o agrafă.
Scrutează clasa cu privirea, oprindu-se asupra Stellei. Se
uită o clip ă una la alta. Apo i N ina îş i mută pri virea. Se evită
destul de mult când sunt la şcoală. Stella se concentrează
asupra desenului din faţa ei, asupra formei asimetrice a
inimii, asupra compartimentelor ei gemene, asupra
canalelor roşii şi albastre care o străbat, descoperind
pentru
elementeprima
o pu se.dată că inima este alcătuită din două
— Hei! Cum te chea mă?
Vocea, stridentă şi insistentă, vine din spatele Stellei.
Ea se întoarce. Stuart Robson se sprijină de bancă şi o
priveşte fix pe Nina. Stuart este unul dintre cei mai
agasanţi băieţi din anul lor. În afara orelor, se ciocneşte
intenţionat de Stella, trage de bareta sutienului ei, îi
desenează lucruri obscene pe caiete şi îi aruncă în păr
hârtiuţe morfolite în gură. Odată i-a scris cu carioca pe
haină POCITANIE. Ea şi Nina au frecat cu disperare haina,
încer când să şteargă cuvântu l.
— L as- o î n pa ce! î i spu ne St el l a pe u n to n imp er at iv.
Stuart se uită la ea, apoi din nou la Nina. Pe buze îi
apar e un zâmb et.
—
— Hei,
L as-tu
o !în
strpi gă
aceel, iSt
arua
. Ţirt-a! mreppus
et ăo îSt
ntel
rel bar e. âng ând cu
a, str
put ere pixul în mâ nă.
— Eşti so ra S te l l ei ?
Nina nu-i răspunde, afişând expresia impenetrabilă şi
rigid ă pe care ea şi Stell a au exe rsat-o de-a lungul timpul ui.
Îşi ţ ine gur a încl eştată. A i cr ede că nu va avea nicio reacţie.
Dar Stella îi vede pulsând venele violet-albăstrui de la
tâmplă.
— Aşa e? St ua rt se ri dică î n p i ci o ar e acu m şi se
îndreaptă printre bănci spre Nina. 18 Ea nu pare să-l observe.
T e cheam ă cumv a Ghoul more?
Un ho hot de râs îi î ntâm pină rep li ca.
— Am drep ta te ? in sistă St ua rt . Eşti o p o ci ta ni e? O
Ghoulmore?
Sco ate un s unet s tri dent, f anto matic, aşa cum f ac cop iii
de Hall o w een. Ni na nu reacţio nează, lăsând impresia că
ceva de af ară i- a captat atenţia, uitând u-se cu insis tenţă p e
f ereas tră şi ţi nându-şi d egetele î ncleştate.
— Dac ă eşti în tr - adevăr so ra St el l ei , so ra mai mar e a
Stellei – spune Stuart, care se află acum doar la un pas de
Ni na – cum d e învăţaţi amân do uă î n acelaşi an?
Stel la o vede pe N ina înghiţi nd în sec .
— T o at ă l ume a spu ne, co nt i nu ă el , ap l ecâ ndu- se sp re ea ,
că eş ti un p ic cam paraliti că.
Nina îşi întoarce privirea de la geam, cu buzele strânse.
Stuart se năpusteşte asupra ei şi o apucă de păr. Pe chipul
Ninei, atât de asemănător cu al Stellei, se citeşte durerea.
Stella se ridică în picioare şi trece printre rândurile de
bănci care o despart de Nina. Îşi ţine pumnii încleştaţi, iar
mânia se d ezlănţuie î n suf letul ei, străbătâ ndu-i to t co rpu l,
f iecar e venă de sânge. Este capabi l ă de o ri ce – îşi s p une ea –
de orice, ca să răzbune suferinţa pe care acest băiat i-a
provocat-o surorii ei, iar ea nu va fi responsabilă pentru
răul pe care i-l va f ace .

Nina.Stella îl apucă cu forţă

La cincisprezece ani, de pulover,
Stella este îndepărtându-l
înaltă, mai înaltă de
chiar d ecât Stuar t.
— L as-o î n p ace ! şui er ă ea p ri nt re dinţ i , tr ânt i ndu- l de
perete. În urma impactului, băiatul se loveşte cu capul de
zi d. Dacă te mai at ingi vreo dată de ea, te vo i…
Stella se opreşte, înghiţindu-şi cuvintele. Stuart
încremeneşte o clipă, uimit de vehemenţa fetei. În clipa în
care Stel la o vede pe N ina ri dicând mâna – s-o aju te sau s -o
o preasc ă? – do mnişo ara Fow kes apare în pragul uşii,
aducând
— Cepipseeta.î nt âmp l ă ai ci ? ţi p ă ea. Înap o i în bănc i l e
oastre!
Stuart şi Stella nu se mişcă. Sângele zvâcneşte în capul
Stellei, ameţind-o. Totul pare dintr-odată prea aproape –
per eţii , o amen ii, b ăncile. Nu- i dă drumul lu i S tuart , dar mai
mult ca s ă nu-şi piardă echili brul.
— Imediat ! ţi p ă domn işo ar a Fo w ke s, dându- i p ip et a
Ninei.
Stella îşi desprinde mâinile de pe puloverul de lână al
lui
spu Stuart.
nă cev a,Sora
apo iei
pl deschide
eacă. gura, ca şi când ar fi vrut să

M ai târziu, Stella o găseşte pe N ina în lo cul l or obiş nuit

de la cantină, chiar în spate, lângă fereastră, la masa unde
stau î nţesa te scaunele l ibere.
Stell a îşi pune tava v izavi d e so ra ei. Nina îşi co lo rează
unghiile cu un marker f luo res cent, so rbind dintr-o cutie cu
suc.
— T e simţ i bi ne? î nt re abă N in a, f ăr ă să- şi r i di ce p ri vir ea
spr e so ra ei.
— Da. T u?
— Îhî .
Stella ia f urculiţa, o înf ige în plăcin ta din f arf urie, apoi
o l asă jo s.
— U ră sc can ti na asta, spu ne ea o f tâ nd.
Ninad egetul
unghia se apleacă spre Stella şi îi colorează cu galben
ui mare.
— Şi e u.
Înlocuieşte apoi markerul galben cu unul roz, uitându-
se la un moment d at p este umărul Stel lei .
Ni na îşi d rege vocea.
— L - ai … mă înt re bam dacă … l - ai văz ut p e no ul co l eg?
Rosteşte cuvintele cu foarte multă grijă, lucru care o
determină pe St ell a să-şi rid ice pr ivirea spre ea.
— Car e co l eg?
—
— Es
N utel -acu
muvăz
n an
ut mai mar
, ră spu e dSt
nde ecâeltl a.
noDe
i. ce?
— Este aco l o , spu ne N in a, ar ăt ându- l cu mar ke ru l şi
ţinând -o strâns – obs ervă Stel la – de încheietu ra mâinii. Nu
te uit a acum! E a scruteaz ă sala cu p rivir ea. Gata! Po ţi să te
uiţ i, nimeni nu e atent.
Stella se întoarce. Vede stând la coadă un băiat înalt şi
solid, cu părul roşcat. Îşi întoarce imediat privirea şi îşi
aţinteşte ochii asupra terenurilor de sport, asupra
orizontului şerpuit, unde acoperişurile caselor se îmbină
cu alba
Ninastrul strălucito
o priveşte, r al cerului.
ţinând-o încă pe Stella de mână. Stella
se eli berează d in strâns o area Ni nei ş i îşi înco lăceşte braţele
în jurul ei.
— N u seamăn ă cu el , spu ne N i na p re cau tă , nu -i aşa?
Adică…
 — T aci !
— Arat ă chi ar bi ne.
— Taci!
Nina pune capacele markerelor. Mirosul plăcintei din
f aţa Stell ei îi creează o stare d e greaţă.
— Am vru t do ar … N i na î nce ar că s-o p ri ndă din no u p e
Stella de mână, dar Stella nu o lasă… am vrut doar… să te
avertizez.
— Şt iu .
— N - am vrut să te sup ăr .
— Nu sun t sup ăr at ă, str i gă St el l a, cu o chi i î n la cr imi . N u
sunt supărat ă delo c!
Nina îşi aliniază markerele, apoi le aranjează în forma
unei stele. Stella vrea să plece, să fugă cât mai departe. Nu
poate să îndure prezenţa acelui individ, prezenţa lui,
undeva în s pat ele ei , dar nici nu se po ate înto arce spre el .
— Când ţi se p ar e că îl vez i, şo p te şte N i na j uc ându- se cu
markerele, ce vezi în f aţa ochilo r?
Stell a o pri veşte, şo cată.
— Ce vezi
Stella se ,ridică
St el ? brusc în picioare, luându-şi geanta şi
străbătând cantina în f ugă.
Biblioteca şcolii mirosea a ceară de parchet şi a hârtie
mucegăită. Uscătoarele de aer bâzâiau în colţurile sălii,
absorbind căldura umedă şi pustiitoare a sezonului ploios.
Cu to ate aces tea, găseai între p aginil e cărţil o r mucegai gri-
albicios, iar după câteva ore bune petrecute aici te
murdăreai pe mâini de spori. Ceilalţi băieţi jucau fotbal în
curte
dar eiîn timpul cu
vorbeau p auzei. Jake arechipe
toţii despre f i vrutdeş ifotbal
el să fdin
i se Anglia,
alăture,
iar Jake nu ştia nimic despre ele. Odată l-a întrebat pe
colegul lui de bancă de unde ştia cu ce echipă să ţină, iar
aces ta l-a p rivit d e parcă l-ar f i întrebat câ t f ac doi pl us do i.
Apoi s-a întors spre ceilalţi colegi şi a repetat întrebarea
lui Jake, iar ei au izbucnit cu toţii în râs. Pe Jake l-a
obsedat săptămâni întregi reacţia lor – de unde ştiau cu
atâta co nvingere ce ech ip ă să susţină ş i de c e igno ranţa l ui
în aceas tă p rivinţă era u n f apt atât de ruşino s? – gând indu-
se în f inal că aces t lu cru era conse cinţa f aptul ui că nu av ea
tată. Era astfel mai uşor să vină aici şi să pretindă că nu
oi a să joace f otbal.
Jake stătea lângă rafturile atlaselor geografice,
uitându-se la o hartă a Insulelor Britanice. Mama lui nu-i
orbea ori
câteva niciodată
numeledespre
acestuilocul
loc,eiiardeeabaştină. A întrebat-o
îl rostea întotdeaunade
repede, din colţul gurii, cu un accent pe care Jake nu-l
recunoştea ca fiind al ei. L-a învăţat odată un cântec galez
care vorbea despre un râu şi i-a desenat pe un caiet un
arbore genealogic. Dar când Jake a căutat caietul, ca să-l
pună undeva în siguranţă, a descoperit că pagina fusese
ruptă.
Scruta cu privirea două insule asimetrice. Ţărmuri
sfărâmate şi mâncate de apă şi de vreme. Irlanda, modelată
în forma
l ega unui
când va de câine,
ea, înaişinte
felul
ca pînlă care pământul
cil e tect Angliei
o nice să se ş i
s e mişte
să o elibereze. Ţara Galilor, care pare că încearcă să se
îndepărteze de Anglia, ca şi când ar vrea să i se alăture
Irlandei în marea libertăţii. Vedea cum şoselele şi căile
ferate se năpustesc toate spre marele punct roşu care
rep rezi ntă L o ndra, aşa cum un şuvoi de apă ţâşne şte dintr-o
co nductă. V edea cum peni nsul a Co rnw all se întind e mul t în
apă, iar Scoţia pare atât de grea, încât gâtul îngust al
Angliei de No rd nu-i p o ate s usţine greutatea.
— Cau ţi oceva
bibliotecara, î n care
femeie mo dîşi deo sebit
ţinea , J ak e?
ochelarii l - a de
prinşi î ntun
re bat
lănţişor în j urul gâtului şi care s tătea lângă el.
— N u, vă mul ţu mesc, i- a ră spu ns J ak e, j uc ându- se cu
marginea r o asă a cămăşii de şco al ă.
— Eşti si gu r?
 — Ăă, băi at ul s-a î nr o şit p ână în vâr f ul ur ech il o r, nu …
adică, da… mă înt rebam unde… und e este Kil do une.
— Kil dou ne? B i bl i o te car a l -a p ri vit cu ri o asă. N u este
acesta…?
— Po rt n ume l e acest ui l o c. U n lo c din S co ţi a.
— Aha! a spu s ea, cu un z âmbet gen er o s. Ş i eu sunt din
Sco ţi a. Cam pe unde es te, şti i cu mva?
— Pă i … J ak e în cer ca să- şi ami nt ească nu mel e. Avie…
Avie şi nu mai şti u cum.
—
JakAviemo re ?
e a încuviinţat r epede din cap.
— Cun o sc bin e re gi un ea. So ra mea ar e o casă aco l o . U n
loc frumos. Uite, i-a spus bibliotecara, întinzându-se peste
capul lui , este chiar aici!
Degetul ei se odihnea în mijlocul celei mai întinse
regiuni din Scoţia, ascunzând cea mai mare parte din
cuvânt. Jake vedea A-ul şi V-ul numelui, dar nimic mai
mult. Şi-a f ixat ochii asupr a punctul ui r espectiv, ca s ă nu-l
uite, ca să şi-l amintească atunci când ea îşi va lua degetul
de p—e carte.
Să vedem acu m dacă p ut em găsi l o cu l p e ca re î l c au ţi ,
i-a spus b iblio tecara. Ai mai f o lo sit vreo dată atlasul?
Jake a cl ătinat d in cap.
— Este u şo r. Hai să- ţi ar ăt ! A l ua t de p e raf t o c ar te mar e
şi subţire. Atlasul lumii, era scris cu litere aurii, şterse de
reme . La sf ârş itul atlasului exis tă o l istă cu to ate lo curil e
din lume, aşezate în ordine alfabetică, a continuat
bibliotecara.
Jake stătea lângă ea, fascinat, cu mâinile încleştate.
Părea
tatăluică va găsi în paginile acestei cărţi o fotografie a
său.
— Aici este l it er a K, i - a exp l i cat ea, i ar J ak e a văz ut o
pagină înţesată de cuvinte mici şi negre. K-i-l, a murmurat
bibliotecara, plimbându-se cu degetul în josul paginii. K-i-l
– sunt mul te o ra şe î n S co ţi a ca re î nce p cu l i te re l e ast ea. K-
i-l-d… Kildare, Kilden, Kildepo Valley, Kildonan. O! Dar e
ciudat!
— Ce? J ak e s-a ap l eca t deasu p ra at l asul ui , ner ăbdăto r.
Ce e ?
— N u este ai ci . B i bl i o te car a s-a în to rs spr e el , ui mit ă.
Eşti sigur că ai înţel es co rect? l -a într ebat ea .
Fiii lui Mair au văzut lumina zilei la scurt timp după
căsăto ria ei cu Huw : Alu n – pe când ea av ea nouăspr ezece
ani, iar Ger aint
a hotărât Mair.– trei
Ura ani mai târzitravaliului:
chinurile u. Şi cu asta s-a terminat,
transpiraţia,
ţipetele şi sângele pe care îl pierdea la naştere. Aproape că
nu se recunoştea: cine scotea ţipetele acelea cumplite? – a
întrebat-o ea pe moaşă, iar când aceasta i-a răspuns că ea
era cea care ţipa, Mair a fost îngrozită şi dezgustată în
aceeaşi măsură. A insistat ca – înainte de a atinge pruncii –
aceş tia să f ie spălaţi şi înveliţi într-un şal.
Cât priveşte celălalt „act”, n-a cunoscut niciodată
plăcerea. I se părea un act primitiv, animalic. Uneori, în

timpul „acestuia”,
undeva din exteriorîncerca să nu-şi
– o femeie imagineze
cu genunchii tabloul
ridicaţi de
până
aproape de subsuori şi un bărbat care o penetra cu multă
greutate. După naşterea lui Geraint, locul unde doctorii au
cusut-o o durea dacă stătea prea mult pe podeaua din
bucătărie, frigul de pe lespezile reci străbătându-i tot
corp ul, până în picio are. Când Huw venea n o aptea l a ea,
durerea era atât de copleşitoare, încât avea impresia că
l o cul cusut avea să s e ru pă şi să s e destrame.
Într-o dimineaţă, dup ă o no apt e în care a v isat că o p ată
mare, roşie, îi murdărea cearceafurile albe, întinzându-se
pe co vor şi t recând de uşă până î n strad ă, unde to ţi vecinii
o puteau vedea, ea a apucat capătul greu al tăbliei
capitonate a patului şi a răsucit-o la patruzeci şi cinci de
grade. S-a simţit imediat mai bine şi a petrecut restul zilei
f ăcând curăţeni e în dul apu ri. Când Huw a urcat scă ril e în
seara aceea, a descoperit în mijlocul patului tăblia
capitonată, care îl despărţea de trupul cald şi moale al
so ţiei sale.
Tăblia va rămâne acolo pe toată durata căsniciei lor.
Foarte rar va mai reuşi să escaladeze Zidul, aşa cum o
numea el în taină. O dată, după ce i-a dăruit cuvinte de
laudă pentru o plăcintă de mere, iar altădată – când a adus
acasă o primă de Crăciun. De obicei însă, salteaua avea să-i
abso arbă „ sămân ţa”, ca şi l acrimil e. Sau se el ibera î n to alet a
de af ară, în timp ce o urmărea pe soţia l ui întinzând ruf ele
la uscat, f ald
Ul tima uril ecând
d ată ro chiei
H uwd ezvă lui ndu-i
a reuşit „sătrup ulladeze”
esca senzual.tăbli a
patul ui a f o st în se ara ce a urm at nunţii lu i Alun. M air ave a
pat ruz eci şi unu de ani, dar era încă zvelt ă, îmbrăcată într-
un costum pe care ş i l -a cro it special p entru aceas tă o cazie,
co sând buto nierel e cu o aţă d eo sebită, pe care o cumpărase
din oraşul învecinat. Gândindu-se la felul în care fusta îi
scotea î n ev idenţă f or mele tr upu lui , Huw a înd răznit să-ş i
strecoare mâna pes te tăblia capi to nată. Pentru că nu a f o st
respins c u brutal itat e, a îndrăznit să-şi s treco are to t braţul .
ApoTi rei
a essăpt
calad at p arapetul.
ămân i mai t ârzi u, când durer ea de spate nu şi-a
mai f ăcut s imţită prezenţa, M air nu i-a acor dat prea multă
importanţă. Nu se poate să rămâi gravidă la patruzeci şi
unu de ani. Acest lucru este imposibil. Toată lumea ştia
asta. Trei luni mai târziu, continua să creadă cu
încăpăţânare acest lucru. Era imposibil, nemaipomenit.
Ni meni din aces t o raş n u a mai av ut co pi i dup ă pat ruz eci d e
ani. Nu se po ate întâmpl a aşa ceva.
Doamna Williams, vecina de vizavi, a fost prima care a
menţionat acestfiecărei
cârpă specifice lucru. luni
Poate că a observat
lipseau că bucăţile
de pe frânghia de rufede
sau poate că şi-a dat seama doar privind-o pe Mair. Ea a
intrat într- o zi î n buc ătăria lu i M air, când acea sta stă tea la
masă, complet nemişcată. Frecase tăblia din lemn pentru
alu at, c ând a sim ţit o mişcare, o vibraţie, în p artea de jo s a
bazinului.
— Când ai de gân d să te duci l a do ct o r? a în tr ebat -o
do amna W il li ams, pu nându-şi de getele pe masă.
— De ce m-a ş duc e l a doc to r? i -a ră spu ns M ai r
sfidătoare.
Doamna W ill iams a o f tat şi s -a aş ezat pe un sca un.
— Se spu ne, a î nce p ut ea, l uâ nd-o p e M ai r de mână , că
un bărbat d in M aesteg p o ate să-ţi dea ce va să… a conti nuat
ea, dându-şi capu l î ntr- o par te… ştii tu.
—
—C Şte ianu
i tume?
, a re p et at ea, ap l ecâ ndu- se ap o i ca să-i spu nă
în şoap tă: Ca să-l dai af ară.
Când Mair a privit-o, chipul doamnei Williams îi trăda
îngrijo rarea. M air şi-a retras im ediat mâna.
— N u şt i u l a ce te re f er i , a spu s ea î nce t. T e r o g să p l eci
din casa mea!
Nu şi-au mai vorbit niciodată, chiar dacă au locuit una
lângă cealal tă ti mp de treiz eci d e ani.
Mair n-a avut niciodată motive pentru care să se simtă
stânjenită. Toate , etici
auspicii le binelui acţiunile
i şi m osale
ral eiau fost înfăptuite
creştine. Iat-o î nsăsub
acum
– o f emei e cu cer ni că, în vâr stă de p at ru z eci şi un u de ani ,
cu do i f ii ad ulţi şi cu o burtă umf lată, pl ină d e viaţă! C e vor
crede o amen ii? Gândul că, atunci când se va întâl ni cu ei p e
stradă şi o vor vedea, vor şti că a făcut… aia… şi încă
recent… era ins upo rtabil.
Când sarcina a început să se vadă, îşi petrecea timpul
mai m ul t în bucătări e sau în cur tea d in spate, iar u neo ri î şi
permitea luxul să se odihnească în salonul din faţă.
V izit ator
putea să il o r li se spunea
primească că MCând
musafiri. air nuasistenta
s e simţeai-a
b ine ş i căluinu
oferit
Mair pruncul – prima ei fetiţă – ea a spus: „Ia-o de aici!”,
ascunzând u-şi apo i f aţa în p ernă.
Caroline a fost un copil dificil de la bun început. De
f iecare d ată când M air o pri vea, era cop leşită d e ruşine a pe
care o simţea pentru că în noaptea aceea a permis mâinii
lui Huw să se strecoare p este tăblia patul ui. Felul î n care o
privea copilul acesta era cu totul diferit, extrem de
tulburăto r. Avea o chii ro tunzi ca nişte pietri cele ş i î şi ţi nea
pumnii strânşi. Mair avea senzaţia că fetiţa nu credea un
cuvâ nt din ce-i spunea e a. Huw spunea că M air o lua r azna,
dar, în curând, până şi propriile cuvinte i se păreau
găuno ase, li p site de s ens, chiar şi ei î nseşi.
„Este o zi frumoasă astăzi”, spunea Mair, punând
copilul pe scaun.
suzeta. Mair Fetiţaspre
se întorcea o privea sceptică,
fereastră şi vedeasugându-şi
că afară
începuseră să cadă picături de ploaie pe rufele întinse la
uscat.
Caroline o uimea şi o înfuria pe Mair. Era un copil
f ăţarnic ş i încăpăţânat. Dacă M air îi spunea că o să pl o uă ş i
o sfătuia să-şi ia cizmele de cauciuc la şcoală, Caroline îşi
scotea cizmele, cu care se încălţase oricum, şi le înlocuia
cu panto f ii d in piel e. Dacă M air îi spunea s ă-ş i tund ă părul ,
Caro li ne îl pi ept ăna or e în şir, ca să creas că mai repede .
Zgomotul
Bâzâitul pe care
radioului peîl care
f ăce aGeraint
prin c asiă îi
l-ac rea f io ricând
dăruit lui M aair.
împli nit şa isprezece an i, bocănitul sab o ţil o r ei p e po deaua
din piatră a bucătăriei, suspinele pe care le scotea tot
timpul, zdrăngănitul nenumăratelor brăţări din argint pe
care le purta pe mâini, şuieratul pe care îl crea părul ei
lung, biciuind aerul – toate acestea o scoteau din minţi pe
Mair.
Iar Caro l ine strâ mba din nas când era vo rba de mâncare –
o crim ă pe care M air nu putea s -o ierte. Cartof ii erau prea
fierţi
carnea– protesta Caroline
era aţoasă, – morcovii
iar sosurile nu aveau
– prea grase.niciun gust,
Nu mânca
budincile pe care le făcea Mair, nu o interesau jeleurile de
agrişe, refuza turta dulce, tartele cu dulceaţă, clătitele sau
bomb o ane le f ăcute în cas ă. S-a înf o metat p ână cân d a ajuns
num ai p iele şi o s. Atunci a început M air să păs treze o uăle.
Dacă fata nu avea de gând să le mănânce, vor aştepta până
când va apărea u n alt „pr etend ent”. Apo i, într-o zi, Caro li ne
a venit acasă şi a spus că nu mai avea de gând să mănânce
carne. Mair a aruncat cu tigaia în ea, dar a ratat ţinta,
nimerind în s chimb uş a dul apu lu i din bucătăr ie.
Ris ip a o înf uria pe M air. Cum put ea f iica ei s ă arunce la
gunoi mâncarea atât de gustoasă depăşea puterea ei de
înţelegere.
N-ai trăit experienţa războiului, domnişoară, îi spunea
M air, iar C arol
discursului. O săine, cuaici
stai obrajii
pânăscof
o săâlciţi, îi recita
mănânci apo iMair,
tot, ţipa res tul
dar Caroline ieşise deja din cameră, cu părul fluturând în
ânt.
Huw îşi ţi nea ca pul apl ecat, concentrând u-se as upr a
farfuriei sale. Când Caroline ciugulea ceva, o făcea
constrânsă, ca un prizonier care mănâncă doar ca să aibă
pu terea d e a scăpa a doua z i.
La o ptsprezece ani, Caro line p leacă. Huw găseşte
biletul, în desat în f arf uria cu unt. M air pare d e nec o nso lat.
Ea se aşază
încetare dupăînCpat,
aro , lângă
f etiţ atăblia capitonată,
ei. După şi jeleşte
o săpt ămân fără şi
ă de vaiete
boc ete, Huw , dep ăşit de sit uaţ ie şi incap abil să se descurce
în bucătărie, îl sună pe Geraint , care cheam ă do cto rul .
Când Mair coboară din nou scările, este îmbrăcată şi
pieptănată, are mânecile suflecate şi şorţul la brâu,
indecată ca prin minune de pastilele doctorului. Citeşte
încă o dată bil etul lăsat d e Caro li ne, apo i deschide uşa sobei
şi îl aruncă înăuntru – din fericire, focul nu arde, astfel că
Huw îl va recupera m ai târziu.

ei . — N u vo i mai p o meni ni ci o dat ă – spu ne M ai r – nu mel e

Şi se ţine de cuvânt, până în clipa aceea din azilul de
bătrâni, când priveşte în depărtare un petrolier care îşi
croieşte drum prin apa unsuroasă a canalului Bristol,
îndrep tându-se s pr e largu l mării .
 Jake, care nu are nici cea mai vagă idee că a moştenit
insomnia de la bunica lui, ştie că nu va mai putea să
adoarmă din nou. După ce pune receptorul în furcă, după
convorbirea cu mama lui, începe să bântuie prin camerele
întunecate de la p arteru l casei. Se pl imbă pr in bucătărie, pe
hol, prin salon, apoi reia traseul, în timp ce prin ferestre
grădina pe j umătate lu minată d ispare şi reapare în unghiu ri
diferite.
Se simte pu ţin vinovat, ca ş i când ar co mite un delict, ca
şcastronul
i când ar f ide
un spărgăto
pe masar sau dinunbucătărie,
s pi o n. M ănâncă
citeşteun listele,
m ăr din
bileţelele şi tăieturil e din ziare p rins e cu ace în panoul din
hol, se uită la toate fotografiile de pe pervazul din
sufragerie: Mel la şcoală, ştirbă; Mel cu rudele ei, la nunta
f ratel ui ei mai m are, la bis erică.
Jake se întoarce repede şi se trezeşte în faţa unei
biblioteci. Biografii ale unor oameni de care n-a auzit
nicioda tă – j ucător i de crich et, po lit icieni – câtev a ro mane,
f o arte mul te cărţi despr e grăd inări t, câteva m anuale de self-
help 19 şi trei atlase. Îl apucă cu degetele pe cel mai mare
dintr e el e, îl trage spr e el şi î l deschid e.
Formula îi este acum bine cunoscută: Kildare, Kilden,
Kildepo Valley, Kildonan. Acolo unde ar fi trebuit să fie –
între Kildonan din Noua Zeelandă şi Kilembe din Uganda –
nu este nimic. Abso lu t nimic. Nici urmă a aces tui aşa-zi s lo c
al cărui num e îl po artă.
El a v ăzut o dată un f ilm m uzical, realizat l a Ho ll yw o od,
cu Gene Kelly şi Cyd Charisse, despre un sat fantastic din
Scoţia – un film presărat cu accente scoţiene, peruci roşii
şi numere de dans extravagante. Puteai să găseşti acest sat
doar într-o anumită zi, o dată la două sute de ani. Altfel,
satul dispărea f ără urmă. Uneo ri cr ede că acelaş i l ucru este
alabil şi p entru Kil do une ş i o voce îl îndeamn ă să consult e
toate atlasele care îi pică în mână, în eventualitatea că a
nime rit z iua p o trivită ş i că îl va g ăsi aco lo – între K il do nan
şi Kilembe.
Astăzi însă nu are no ro c.
Jake deschide atlasul la pagina Angliei şi localizează
Aviemore, situat la jumătatea drumului între coasta de
est, fragmentată şi abruptă, şi coasta lină de est. Găseşte
lo cul î n care s e af lă acum, apo i se uită d in nou la Av iemore,
apoi la reţeaua deasă a traficului din Londra şi descoperă –
în toată această învălmăşeală – o linie clară, neagră,
marcată pri n cratime. O cale f erată. Li nia s e îndreap tă spre
nord,
ireazătrece chiar prin
la stânga de-a inima
lungulAngliei, apoi Forth,
estuarului pe lângă coastă,
ajunge în
Edinburgh şi î şi co ntinuă drumul .
Ni na n-a venit î ncă de l a şcoal ă, întârz ii nd mai bine d e o
oră. Francesca a intrat de două ori în dormitor, cerându-i
Stellei să-i spună unde era sora ei, dar Stella s-a văzut
nevo it ă să-i răsp undă, sincer, că habar nu avea.
Stella stătea întinsă în pat şi citea când Nina a intrat
alvârtej în camera lor. Ea nu şi-a ridicat privirea din

paginile cărţii.
aruncându-şi În spatele
geanta şi hainaei, pe Stella
podea. aA auzit-o
simţit cum pe patul
Nina
se clati nă când Ni na s-a ur cat în el .
— U nde ai f o st? a înt re bat S te l l a, l a căp ăt âi ul p at ul ui .
— Pe af ar ă.
— Ai văzu t- o p e mama? E f o c şi p ar ă.
Stăteau una cu capul la picioarele celeilalte, ca
sardinele îndesate într-o conservă. Nina îşi ţinea mâna pe
piciorul Stelle i.
— I-a m spu s că am f o st l a l ecţ ia de muz ic ă, a ră spu ns
Nina.
— Dar nu este adevăr at , a spu s St el l a, î nt o rc ându- se p e
spate, deşi nu putea să vadă chipul surorii ei, ci doar o
par te din max il ar.
— Ş ti u. N in a şi -a desp r in s o agr af ă din p ăr cu o p re ci zi e
lentă şi a aşezat-o pe noptieră. Am luat o hotărâre, a spus
ea, cu u n zâmbet în gl as.
 — Ce ho tă râ re ?
Nina şi-a aplecat capul şi a privit-o peste trupurile lor
alungite.
— O ho tă râ re imp o rt ant ă, a spu s ea, r idic ând din
spr âncene cu intenţia de a o tachina.
Stella a oftat. Nina putea să o tachineze în acest fel
toată noaptea. Ea se juca cu inelul de argint de pe degetul
arătător, învârtindu-l fără întrerupere. Devenea
înto tdeauna m ai l arg când îi era f rig.
—
—N Bu vre iasă
a da, spşti
us iSdes
te lpl a,
reneră
ce ebd
voăt
rba ? e, dar nu mai dacă î mi
o ar
spu i chiar acum. În clip a asta.
Nina îşi studia unghiile de la mâna dreaptă, ca şi când
Stella nu era prezentă. Stella a oftat şi s-a trântit în pat,
ref ugiind u-se în paginile cărţii.
— Îl cu no şti p e Chr i s? a î nt re bat N i na ime di at .
Stella ştia despre cine era vorba, dar, dintr-un motiv
necunoscut, a s pu s că nu-l cuno ştea.
— Chr i s Davi s?
—
—N u. cCar
Cel hrei spo
Caf
arftă
reoy.g eac ă al bastr ă?
— N u, a ră spu ns N i na, gâdil ând-o p e St el l a î n ta l p ă.
Po artă o haină neagră. Şi e blo nd.
Stel la a pro testat m ânio asă, pr ef ăcându-se c ă citeşte.
— Ce- i cu el ?
— Am bău t o ca f ea împ re un ă.
De data asta, Stel la a lăsat cartea p e burtă.
— N u e adevăr at . N u se p o at e. Când, ac um? U nde? Cum
aşa?
Ni
— na
L -aam
ridicat
aşte pdtaint umeri
dup ă ocureo. N
nonşalanţă de săvârş
e- am p l i mbat p e pită.
aj işt i l e
din M ea dow s.
— V o rbe şti ser i o s? a în tr ebat -o St el l a ui mit ă.
— Da.
— Şi ce- ai f ăcu t? T e- ai dus p ur şi simp l u l a el şi l - ai
într ebat: Chris, vrei o caf ea?
— Cam aşa ceva . St el , a sp us N in a, ap l ecâ ndu- se sp re ea,
do rnică p arcă s ă-i î mpărtăşeas că un s ecret, a f o st uşor .
Stell a o p rivea f ix pe s o ra ei. Au păstrat tăce rea o cli pă.
Apoi Stella s-a întors pe o parte, ascunzându-şi faţa în
pernă. Mirosea a detergent – detergentul pe care îl folosea
mama lo r, a p ene mucegăite ş i a şam po n.
— N u e… adic ă… nu e…
— Cel mai chi p eş băi at di n şco al ă? a spu s N i na,
înto—rcând u-şi
Ce te- ai cap
ho tăulrâ. t?
B aada.
î ntAre
sta e -şio idee
bat S te la.
la M
o f-am hot ărât.
tâ nd.
— Să - l seduc.
A rostit cu plăcere verbul „a seduce”, Stella a observat
asta. Glas ul a trădat-o .
— T re bui e să exi ste o mo dali ta te , a co nt i nu at N i na, cu
pumnii încleştaţi, prin care să punem capăt mizeriilor pe
care tr ebuie să le înd urăm. Şi cr ed că as ta e sol uţi a.
— Po f ti m? a î nt re bat St el l a p e un to n bat j o co ri to r. Să
te cul ci cu Chris C af f rey? Da, sigur , Ni na, asta e sol uţi a…
— M -M-am
scântei. am sătu ra t, Stca
săturat el ,toată
a spulumea
s N i na,săcumă
o chi i scăp ăro
considere ând
ciudăţenie. T u, nu?
Stel la nu a răspuns nimic.
— T u nu te - ai săt ur at ? a insi stat N i na.
— B a da, a mur mur at St el l a, dar nu cr ed că asta e
soluţia.
— Ei, bi ne, eu cr ed. U i te , a spu s N in a, ar un cân d c eva p e
pat, uită-te puţi n la as ta!
În ciuda voinţei ei, Stella şi-a aruncat ochii asupra

degetul:Sex:
cărţii: A How-to
desene Guide.care
în creion Stella i-a răsfoit
înfăţişau paginileşi cu
un bărbat o
f emeie surprinşi în div ers e p o ziţi i sex uale.
— Ai cump ăr at -o ?
— N u, a răsp un s N in a, râ z ând. Am şter p el i t- o .
— N i na!
 — N u mă l ua cu „N in a”! E î n o rdi ne. N u m-a p r in s
nimeni.
— Dar t e va p ri nde.
— B a nu . Su nt p re a bun ă. Ea a zâ mbit din no u şi a
plesnit-o uşor pe Stella peste picior. Nu mai face pe
mirono siţa! Hai s -o citim!
S-a aşezat pe burtă lângă Stella, şi a deschis cartea
dintr e ele.
Stel la a at ins cu d egetul f o aia neted ă de hârtie, lăsâ ndu-
şi amprenta
aproape pe ea. Nouă
identice dintre degetele
– spiralele şerpuiauei într-o
aveau amprente
parte a
degetului, ca nisipul împins de valuri. Al patrulea deget de
la mâna stângă avea în schimb cercuri concentrice. Cel mai
subţire. Degetul pe care stă verigheta, obs ervas e N ina.
— Se x o ra l , a spu s N in a. Pf ui ! a excl amat ea, sco ţâ nd
l imba. Pr el udiu, a citi t ea. Să încep em de aici !
Cam în perioada în care Caroline începe şcoala, Mair
devine o bsedată de id eea mo rţ ii . N u de moar te î n general , ci

de moartea
muri ei.înSe
– şi asta trezeşte
cur ând. Seîntr-o dimineaţă
ho tărăşte convinsă
s ă-l trez ească pcă va
e Huw
şi, escalad ând tăblia pat ul ui, îl apu că de braţ.
— Huw , Huw ! îl str i gă ea, z gâl ţâ in du-l . Huw , tr ez eşte - te !
El deschide o chii sper iat şi se uit ă în t avan .
— Ce este, dra ga mea?
— Ce se va î nt âmp l a cu Car o l in e dacă vo i mur i ?
— Po f ti m?
— Da că vo i mur i , rep et ă ea p e u n t o n i nsist ent , ce se va
întâm pl a cu ea?
Huw înch ide ochii.
— Cul că- te l a lo c! sp un e el î nt o rc ându- se p e o p ar te .
Dar Mair nu mai poate să adoarmă. Este ţintuită în pat
de o imag ine d e gro ază, în care aces t ul tim cop il al ei, f etiţa
ei, răm âne s ingură pe lu me, f ără mam a care să aibă grij ă de
ea, devenind un om fără căpătâi, o vagaboandă, o ruşine
pentru familia ei. N-ar avea încredere s-o lase în grija
nurorilor sau surorii ei, care s-a măritat cu un bărbat al
cărui statut îi este mult inferior şi care locuieşte în
celălalt capăt al o raş ulu i. Nimeni, realizează ea, nu o po ate
ajuta, nimeni nu-i poate reda liniştea sufletească. Nu are
timp de pierdut. Mair dă păturile la o parte şi se ridică din
pat.
Când Caroline se întoarce de la şcoală, mama ei o
cheamă sus. Ea se opreşte în pragul dormitorului
părinţilor. Pe podea este întins un prosop de bucătărie. Un
lucru
trebuiecusă totul
stea pe neobişnuit.
jos. Iar pe Prosoapele
el tronează de bucătărie
bijuteriile nu
mamei
ei. Caroline îşi ridică privirea spre ea. Mair stă în mijlocul
camerei, ţinându-şi o mână la gât. Ea şi-a scos bigudiurile –
o bservă C arol ine – pe care l e po artă to t ti mpul. A cest l ucru
semnalează cev a: f ie moartea cui va, f ie o ocazie specială.
— Ce s-a în tâ mp l at , mamă? î nt re abă Car o l in e, di n p ra gu l
uşii.
— V i no a i ci ! o c hea mă mama.
— D e ce? o î nt re abă ea, i ri ta tă de o bra j ii ro şii ai mamei
ei şi iuril
bigud de forma pe care
or , părând că popărul
artă peei cap
a căpătat-o
o cască dedin cauza
îno t.
— Du mnez eu mi- a tr i mis co p il ul ăsta ca să mă p un ă l a
încercare, spune mama, cu ochii aţintiţi în tavan. Ce-am
făcut ca să merit asta? Nu mai pune întrebări! spune ea,
adresându- i- se de data asta lu i Caro li ne. Fă ce s pu n eu! V ino
aici!
Caroline traversează camera, cu ghiozdanul în spate.
M ama îngenun che ază în f aţa ei şi o pri nde de umeri.
— Car o , tr ebu i e să-ţ i spu n un l uc ru f o ar te i mp o rt ant .
M ăCasaro
culţi cuîncu
li ne atenţie
viinţ?ează din cap, tăcut ă, vrând, în schimb,
să fugă cât mai departe. Degetele mamei ei îi pătrund în
carne.
— V r eau să te ui ţi cu at enţ i e l a bij ut er i i l e de p e
pro so pul aces ta! C u f o arte m ult ă ate nţie!
 Ea şi mama ei privesc ţesătura în dungi albe şi roşii, cu
modele galeze. O b ro şă în f o rmă de l ebădă, un şirag d e p erl e
gălbui cu o clemă d in aur , inelu l de lo go dnă al mamei ei, cu
pietricica lui de diamant, o brăţară de jais, o piatră de opal
pe un lanţ mat şi nişte cercei din mărgele albastre care se
prind în urechi cu un şurub. I-au făcut răni, îşi aminteşte
Caro li ne cuvintele mam ei ei.
— T e- ai u i ta t? o în tr eabă M ai r.
— Da. U na di nt re şo sete l e p e car e l e- a p ur ta t l a şco al ă
începe
— Csă-i
u atal
enţunece
i e? pe p icio r, dar nu î ndrăzneşte s -o ridice.
— Da.
— Da, ce?
— Da, mamă.
— Dac ă vo i mur i , î nce p e ea, ui tâ ndu- se î n o chi i l ui
Caroline şi ţinând-o strâns de umeri, iar tatăl tău se va
recăsători, soţia lui va încerca să-mi ia bijuteriile. Se
apleacă şi mai aproape de Caroline. Vreau să le iei tu. Ai
auzit? Pe toate. Toate sunt ale tale. Nimeni nu trebuie să
pună
mătuşmâna peAiele
il e tal e. – nici noua soţie a tatălui tău, nici
î nţeles?
Caro li ne dă af irmativ d in cap, f ără s ă înţel eagă nim ic.
— Şi ur ci o ru l din ar gi nt p ent ru smânt ână – şi ace l a
trebuie să f ie al tău . Şi l ingura d e lemn pe care mi-a d ărui t-
o tatăl tău. Să n-o laşi pe soţia lui să le ia! De fapt, spune
Mair, ridicându-se în picioare şi aşezându-şi şorţul, le vom
ascunde. Asta o să facem. Amândouă. Şi nu vom împărtăşi
nimănui secretul no stru , bine?
— Da, mamă.
Când Huw
făcându-şi se întolaarce
temele d e ladin
masa muncă, o găseşCamera
bucătărie. te p e f iica l ui
este
aproape îngheţată, iar buzele lui Caroline sunt vinete de
frig.
— Ce s-a î nt âmp l at , dra ga mea? o î nt re abă el . De ce nu
arde f o cul în sobă? Unde e mama ta?
 — Îşi ascunde bij ut er i il e de no ua t a so ţi e.
Caro li ne îşi am inteşte cu exactitate cl ip a în care şi-a d at
seama că percep ţia mam ei sale asupra lu mii era imperf ectă,
eronată. După ce a văzut un vecin împingând un cărucior
pe u n deal, s -a înt o rs de la f ereas tră şi a într ebat-o pe mama
ei cum s e nas c co pi ii . Caro li ne a pri vit curi o asă cum m ama
ei a început o frază, apoi s-a oprit, a început să deseneze
ceva, s-a înroşit toată, s-a bâlbâit, a bolborosit cuvinte
neinteligibile,
l egea divină şi pentru
des p re ca,
mamaîn final, să murmure ceva despre
ş i t ata.
— Este vo rba desp re drago ste, a decl ar at mama, ca şi
când şi-ar f i adus în cel e din u rmă aminte ce voi a să s pu nă.
Şi este un lucru care se întâmplă numai după ce te-ai
căsătorit.
Caroline îşi aminteşte cuvintele mamei sale, de parcă
ele au existat mereu în mintea ei, dar ea nu le-a acordat
prea multă atenţie: te înşeli. Mama ei se înşela. În privinţa
tuturor lucrurilor.

Nu era
trebuia bine
să-şi ce gândea,
dezvăluie Caroline
aceste ştiaDar
gânduri. asta, şi nici nu
a descoperit
deodată că nu tot ce îi spunea mama ei era adevărat, aşa
cum a crezut ea mereu, şi că mama ei aparţinea unei lumi
mici şi închistate, din care C aro li ne nu voi a să f acă part e. O
privea pe m ama ei arătâ ndu-i f oto graf iile f raţilo r ma i mari
îmbrăcaţi într-o rochiţă apretată de botez, o asculta pe
mama ei în timp ce aceasta îi spunea că, într-o zi, şi copiii
ei aveau să poarte aceeaşi rochiţă şi a înţeles – chiar de la
ârsta de nouă ani – că acest lucru nu se va întâmpla
niciodată.
Când se hotărăşte să plece, Caroline scoate din
ascunzătoare cutia cu bijuterii a mamei sale – Mair a
ascuns-o în spatele unei plinte din salon. Are de gând să ia
ceva cu ea, poate broşa în formă de lebădă, nu pentru că o
a pu rta vreod ată, ci p entru că o vrea pentru ea.
Când deschide însă capacul cutiei şi descoperă
bijuteriile pe care nu le-a mai văzut de zece ani, ceva o
determină să renunţe. Nu poate să-şi ducă gândul la bun
sfârşit. Nu poate să ia nimic din lucrurile acelea pe care
mama ei le iubeşte atât de mult încât le ascunde şi pe care
nu le poartă niciodată. Închide cutia şi o pune la loc în
ascunzătoare. Nu va lua nimic din această casă, nimic din
aces t l o c. Do ar gând uri le ei.
Prinde autobuzul spre Cardiff. Plânge tot drumul, în
ho hot e, încât şof erul o într eabă dacă s e simte bine. Până la
Cardiff
mama eisevaopreşte
a păr eadin
în oplâns,
rice cldar
ip ă,este speriată,
ţip ând că nu convinsă că ia
po ate să -şi
lumea în cap când vrea ea. Ajunge la Londra făcând
autostopul, apoi întreabă cum poate să ajungă în King’s
Road . Se p li mbă de co lo -co lo , f ără ţintă, până când intră în
orbă cu două femei care îi oferă găzduirea lor. Ea nu le
înţel ege pr ea bine, dar accept ă.
Învaţă apoi să vorbească engleza corect, fără accentul
galez. Nu vrea s ă-şi trăd eze o rigi nil e, nu vrea ca lo cul natal
să-şi l ase amp rent a asupr a ei. O sintagmă îi r evine ad esea în
minte în timpul
universului discuţiilor
”. Ea evită cu gazdele
să o p ro nunţe, ei part
căci f ace – „copilul
e dintr -o
rugăciune pe care mama ei a înrămat-o şi a atârnat-o pe
peretele din bucătărie. Nu a realiz at nicio dată că trecutul a
prins rădăcini adânci în sufletul ei. Dar rugăciunea îi
stăruie în gând în timp ce străbate străzile oraşului,
geografia noii sale vieţi. „Străduieşte-te să fii fericit!” se
încheie rugăciunea.
Îi pl ace s ă cread ă că nu-şi aminteş te nimic d in co pi lăr ia
ei, că totul i s-a şters din minte – capela, rugăciunile,
mesele
care o îngrozitoare,
vorbea acasă,oraşul cu străzilesau
în magazine abrupte, limba Dar
la şcoală. pe
descoperă – în clipele copleşitoare de durere sau de
dragoste – că totul îi revine pe buze, vocabularul ferecat
într-un sertăraş din mintea ei, limba mamei ei: duw duw –
exclamă ea când se arde la f l acăra de l a aragaz . Cariad fach,
îşi dezmiardă ea pruncul, mângâindu-i căpşorul în timp ce
doarme.
Jake a tăiat o bucăţică din friptura trandafirie de vacă
din f arf urie ş i a b ăgat-o în gură. M el îşi punea încă o po rţie
de cartof i co pţi , iar tatăl ei am esteca s o sul cu o lingură cu
coada curbată. Câinele adulmeca mirosurile de la masă, iar
din gură i se prel ingeau bale.
— …şi i -a m spu s că p ăstr ez în to tdeau na bo nu l ,
întotdeauna… spunea Annabel.
cumpărătu ri în magazinul Şi dea
ăla de peste ştie decăani,fac
o uăzeci aş a
că nu înţel eg de ce i s -a p ărut at ât de revol tăto r că am ad us
produsul înapoi. La urma urmei, ar trebui să mă considere
un cl ient f idel, a conti nuat ea, clătinând din cap . E singura
dată – singur a dată când am aru ncat bo nul .
— Dar eşti sigu ră că l - ai ar un cat ? a î nt re bat - o M el , cu o
răbdare i eşită d in co mun.
— N u şti u ce- am f ăcu t cu el . V re au să sp un do ar că …
— Aşadar, spu ne- mi, J ak e – a i nt er veni t Andre w , cu

paharu l de v–ince
conversaţie înplanuri
mână, sţi-ai
trecur ândpentru
făcut u-se pr intre
viitor,f rântur
pentruiloe de
even tual ă slu jbă?
Mâncarea s-a răcit dintr-odată, congelându-i-se în gură
şi l ip indu-i -se de dinţi .
— Po f ti m? a îngă i mat el .
— Ai l uc ra t î n in dust ri a ci nema to gr af ic ă di n Ho ng Ko ng,
nu-i aşa?
— Da, a sp us Ja ke , str âng ând în mâi ni t acâ mur il e.
— Ce f ăce ai , mai exa ct ?
— L a în cep ut , co nstr ui am deco ru ri l e, dar acu m sunt
asisten tul regizo rul ui.
Andrew i- a aruncat o pr ivire sinceră, dar vădit u imită.
— Şi … şi îţ i p l ace ?
— Da, a înc uvi i nţ at J ak e. Fo ar te mu l t.
— Îşi ado ră slu j ba, a int er veni t M el , p un ându- şi mâna p e
piciorul lui.
 — Eu nu şti u p re a mul te l uc ru ri desp r e asta , a î nce p ut
Andrew pe un to n şo văielnic, iar J ake a s imţit cum în jurul
lui se ţese o pânză subţire, aproape imperceptibilă. Oare
Mel se află în spatele acestor iţe? Sau el devine paranoic?
Dar ş tiu – a conti nuat A ndrew – că la Lo ndra s e f ac m ult e
chestii de acest gen.
— Chest i i?
— Adic ă aco l o se f ac f i l me. S o ho este … So ho este … s-a
bâlbâit A ndrew , f lu tur ând mâna pr in aer. M el şi A nnab el se
concentrau asupra evitând
mâncarea în feliuţe, farfuriilor
astfellor,
să setăind
uite lameticuloase
el. Ai putea
spu ne… a cont inuat And rew , aruncând u-şi pr ivirea în
direcţia perdelelor, de parcă ele ar fi fost sursa inspiraţiei
sale. Lui Jake apr o ape că i s-a f ăcut milă d e el… Soho este
centrul industriei cinematografice din Anglia şi este…
este… una dintre cele mai vechi şi… şi mai renumite din
lu me, şi-a terminat Andrew discurs ul , so rbind lacom din
paharul cu vin.
Jak e se simţea o bligat să spună ceva, dar singurul lu cru
care—i-a veaşa
Da, nit e.
în minte a f o st:
— Deci , s-a mo bil iz at Andre w di n no u, dacă a ş f i î n l o cu l
tău , aş…
— T at ă, a sp us M el do mo l , nu - l hă rţ ui !
Jake era uimit. Aşadar, nu era ea în spatele acestui
scenariu!
— Dar nu - l hăr ţu i esc, iu bit o . Înce r c do ar să vă î nt i nd o
mână de ajuto r. Po ate că i-ar p lăcea – a s pu s Andrew ,
îndreptând cuţitul spre Jake – să se implice într-o
activitat
— N ue înou
ndrepă dta
ecât
cusţiă tu
stea
l ălcu
a voi
spr eacas ă e,
J ak to ată
Andziu
re wa.! a spu s
Annabel.
— N u stă cu no i to at ă zi ua . El…
— Ja ke , a spu s Andre w , adresân du- i- se acestu ia , ce vre au
eu să spun este că mi-ar plăcea să te iau cu mine la Londra
dacă vrei să-ţi depui CV-ul undeva. Aş apela la… ştii tu…
cunoştinţe.
— M ul ţu mesc, a sp us Ja ke , ap l ecâ ndu- şi cap ul .
I-a s urp rins apo i p e Annab el şi p e Andrew schimb ând
pri viri între ei ş i a înţeles c ă ei erau capii aces tui co mplo t –
dacă îi pu tea spune aşa.
— Şi cân d va veni t imp ul , a co nt i nu at Andre w î n şo ap tă ,
aplecându-se atât de aproape de Jake, încât i-a văzut pe
limbă o bucăţică de cartof neîngurgitată, aş fi fericit să vă
ajut – pe tinelaşi
apar tament Lope
nddomnişoara
ra. Şti u că vdin faţa tai, –aco
o i, tineri sălovăvăluaţi un
do riţ i să
staţi. Deci, când te ho tăr ăşti, dă-mi de ştir e!
— Ce to t şuşo te şti ac o l o , ta tă ? a înt re bat M el .
— M ai vre i ni şte f ri p tu ră , J ak e? a spu s Annabel ,
oferindu-i o bucată de friptură care înota în grăsime şi în
sânge.
— Dă- mi de şti re , bin e? a spu s Andre w , f ăcâ ndu- i cu
o chiul şi dând pe gât paharu l de vin.
— De f ap t, a ro sti t J ak e, dup ă ce şi- a dre s gl asul şi a
lăsat f urcu
să plec li ţa pdin
puţin e mas ă, aş Câteva
oraş. vrea să vă s puPoate
zile. n ceva.chiar
M ă gând
douăesc
săptămâni.
— Da? l - a înt re bat M el , p ri vin du-l ul ui tă . U nde?
— În Sco ţi a.
— N u mi- ai sp us nimi c desp re ast a.
— Am doa r un p l an vag. Pâ nă acu m. V o ia m să-ţ i spu n,
dar…
— Dar , J ak e, nu p o t să mer g în Sc o ţi a. N u mă simt …
— N u, a spu s el p ru dent, c o nşti ent de f ap tu l că Annabel
şNu
i And
. M ărew
gând încercau
eam să plsăecnu asc ul te aces t schimb de rep li ci.
singur.
M el a l ăsat tacâm uril e pe mas ă.
— Dac ă n- ai ni mic î mp o t ri vă, s-a simţ i t el o bl i gat să
adauge.
Mel părea dezamăgită, gata să izbucnească în lacrimi,
dar se l up ta să-şi î năbuşe s entimentele.
— De ce în Sc o ţi a? a în tr ebat e a cur i o asă.
— Înt o tdeau na mi- am do ri t să aj un g aco l o . Şi … m-a m
gândit că acum ar f i momen tul po trivit.
— Ai drep ta t e, J ak e, a i nt er veni t Annabel . Are dr ep ta te ,
M elanie. E a şi-a p us o mână pe braţul f iicei sale. Este pr ima
dată când vine în Anglia. Trebuie să viziteze cât mai mult.
N- are niciu n ro st să se învârteas că do ar p rin j urul casei, nu-
i aşa?

aşa?— Sunt
Este f onişte
ar t e fterenuri
ri g aco l ode
, a spu
golfs Andre w . J o ci go
extraordinare l f , nu -i
acolo,
extraordinare.
Mel s-a mai relaxat – puţin. S-a şters la gură cu un
şervet.
— B i ne, at ât a ti mp câ t nu stai p re a mul t.
Apo i, l-a mân gâiat cu mâna pe ceaf ă.
Francesca era mezina familiei sale – ultimul copil din
cei cinci pe care i-au avut părinţii ei. Locuiau cu toţii în

apartamentul
principală situat deasupra
din Musselburgh. Oraşulcafenelei
se întindeade de-a
pe lungul
strada
coastei, la est de Edinburgh, şi găzduia doar o singură
f amilie d e italieni – d oi f raţi, pro prietarii f rizeriei d in oraş.
O dată pe săptămână, Domenico mergea cu ei în Edinburgh
cu autobuzul, ca să participe la clubul social al bărbaţilor
de srcine italiană din Leith, unde aceştia jucau scoppa şi
beau vin. În zil ele de m iercu ri, dup ă o re, Frances ca şi f raţi i
ei erau obligaţi să urmeze cursuri de italiană în Edinburgh,
cursuri de care, pr actic, nu avea u nevoi e – părinţi i l o r nu au
învăţat niciodată engleza, motiv pentru care, acasă,
orbeau cu toţii în italiană. „Copiii mei sunt italieni,
familia mea provine din Italia, prietenii mei sunt italieni,
toţi cei care lucrează aici sunt italieni – aşa că de ce mi-aş
bate capul să învăţ engleza?” – spunea mama ei ori de câte
o ri Fr ances ca, nemulţumit ă să-i traducă m ereu scrisori le şi
actele care veneau de la stat, de la departamentul de
impo zit e sau de la şcoal ă, o ruga să înv eţe.
Înainte de a începe şcoala, fraţii şi surorile Francescăi
au încercat s -o înve ţe f rânturi d in li mba pe care o amenii o
orbeau dincolo de graniţele cafenelei, dar nu a reţinut
niciun cuvânt şi în prima ei zi de şcoală nu a înţeles nimic
din ce se vorbea în jurul ei, motiv pentru care nu s-a mai
putut opri din plâns. Colegii au poreclit-o „Murdărica
Plângăcioasa” şi au râs de accentul, de hainele şi de
mâncarea
abordat-o pepeuna
caredintre
mama ei i-a eidat-o
surorile la pachet.
pe terenul Odată,
de sport şi – a
uit ând că nu avea voie să f acă as ta – i s-a ad resat în l imba pe
care o vor beau acas ă. So ra ei s-a înt o rs spr e ea, sper iată, cu
chipul alb precum ceara, şi i-a şoptit Francescăi printre
dinţi: „La şcoală să nu-mi mai vorbeşti niciodată în
italiană!”
Fraţii şi surorile ei au plecat, unul câte unul, de acasă.
Fratel e ei mai m are s -a căsă to rit cu o ital iancă ş i s-a m utat
la Edinb urgh ca s ă se o cupe de a f acerile f amil iei soţiei lui ;
surorile
petreceau eicele
au devenit
m ai multeamândouă
nop ţi l aasistente medicale
spit al. Celălal şi al
t f rate îşiei
a pl ecat în Am erica, s -a căsător it, a divo rţat, s -a recăsăto rit ,
iar mai târziu s-a întor s ca să-ş i aju te părinţi i l a caf enea .
Francesca a terminat şcoala, s-a gândit să se înscrie la
un co legi u, dar nu şi- a dus nicio dată gând ul la îndepl inir e, a
lucrat la cafenea, unde punea în cupe îngheţata asortată şi
apoi se plimba ore în şir. Uneori, se plimba pe plaja
unduioasă sau trecea de şcoala particulară, ascunsă de un
zid înalt , cenuş iu, din p iatr ă, şi se înd rep ta spre hip o dro mul
unde pământul
pe p istă răsuna
. Alteo ri, sub acopitele
se pl imb pe cele cailor
tr ei pocare
durisealîntreceau
e or aşului ,
traversând râul de nenumărate ori, oprindu-se adesea la
mijlocul podului din piatră, ca să privească unduirile line
ale apei cafenii şi lebedele care se strângeau în stufăriş,
încercâ nd în zad ar să înf runte curentul râului .
 O senzaţie de team ă îi cup rinde a mereu s uf let ul . Lu mea
părea să se îngusteze în jurul ei. Nu ştia nimic şi nu
cunoştea pe nime ni în a f ara s f erei d e inf luenţă a părinţilo r
ei. Cum putea să se hotărască ce-avea să facă în lume dacă
nu ştia nimic despre ea? Uneori se temea că, într-o zi, va
trebui să-şi părăsească părinţii, să plece departe de ei, iar
alt eo ri o înspăimânta gând ul că nu- i va părăsi nicio dată, că
nu va pleca niciodată de lângă ei. Se temea că oamenii pe
care îi întâlnea pe străzile din Musselburgh râdeau de ea:
„Uite-o
renunţatpelaitaliancă,
p limbă rilpierde vremea
e ei, ref fără în
ugiind u-se rost!” În curând,
caf enea . a
Cel care a salvat-o a f o st unchiul ei. El şi tatăl ei stăteau
împr eună la o masă în caf enea. Frances ca le- a adus caf eaua,
apoi s-a întors în spatele tejghelei şi a rămas acolo,
uit ându-se pe f ereas tră şi m utând u-şi greutat ea corp ul ui de
pe un picior pe altul la fiecare şaizeci de secunde. Le
număra î n gând.
Tatăl ei şi unchiul Agostino vorbeau în şoaptă. Ea l-a
ăzut, cu coada ochiului, pe unchiul ei privind-o, apoi
mutându-şi privirea
cuvântul figlia. în Oare
Fiică. altă parte.
vorbeauI s-a părutea?
despre că Francesca
a surprins a
şters cu un prosop ud şi cald tejgheaua din aluminiu, care
era or icum impeca bil d e curată. După ce-a f recat-o până ce
pro so pul s-a usc at, a luat-o de la capăt.
Îi plăcea unchiul ei, avea un magazin de produse
ali mentare în L eith. So ţia l ui, dup ă cum îi spunea mam a ei,
„nu fusese binecuvântată cu copii”. Dar nu-i plăcea ca
unchiul ei să vorbeasc ă despr e ea. Sp ăla p entru a tr eia o ară
pro so pul cu apă cald ă cân d tatăl ei a strigat-o .
— V inmoine!
te l ângă ai ci ! i - a sp us e l , f ăcâ ndu- i semn cu mâna . Aşază -
Francesca s -a strecu rat p e bancheta d in p la stic, îşi vedea
frânturi din chip reflectându-se în oglinzile atârnate pe
pereţi. Agostino s-a aplecat peste masa din melamină şi a
pri ns-o de o braz.
 — Eşti at ât de sla bă, cara mia. Ce vă dă să mâncaţi
fratele ăsta al meu? A dus la gură ceaşca de cafea, care în
mâna lui uriaşă părea minusculă, ca o ceşcuţă pentru
păpuşi. Francesca, a spus el apoi, luând-o de mână,
Appollonia şi cu mine ne întrebam dacă ai putea să ne faci
o f avoare.
20
— Si, m io zi o, sen z’altro .
— Ascu l tă mai în tâ i ce am de spu s! Eu şi App o l l o ni a nu
mai s untem atât d e tineri . M agazinul e mare. Nu ne ma i ţ in
puterile. Ne mai ajută o fată câteodată, a continuat el,
clătinând din cap şi izbucnind în râs, o studentă, o
englezo aică trăsnită, dar nu es te suf icient. L-am întrebat pe
tatăl tău dacă ar putea să se descurce fără tine, iar el mi-a
spus că da. Eu şi Ap p o ll o nia am vrea s ă şti m dacă ai accep ta
să lucrezi cu noi un timp. Po ţi să lo cuieş ti î n apartame ntul
nostru de deasupra magazinului. Poate că ţi-ar plăcea să
stai un t imp în o raş. Să schimbi aeru l, a sp us el, str ângând -o
de mân ă. Am f i f erici ţi să te avem alătu ri de noi.
Francesca s-a uitat la tatăl ei, care i-a zâmbit şi a
încuviinţat din cap. Ea i-a cuprins mâna lui Agostino într-
ale sale şi a tras ad ânc aer în p iep t.
21
— Si, si, Zio Agostino, grazi e . Mi ll e graz ie .
Chiar din prima zi, Appollonia i-a făcut cunoştinţă cu
studenta t răsnită. Francesca nu m ai văzu se p e nimeni ca ea:
avea gene false, îşi conturase pleoapele sub forma unor
semiluni cu un fard albastru şi purta o fustă care abia îi
acoperea f undul.
— Eu sun t Evie, a sp us f at a. Pă ru l t ău e extr ao rdin ar .
— Da?
împletit ă şi agro
spu s care
asă, Fr ancîiesca,
atârnauiîn
mit ă, at
juru in gânui
l gâtul du-
caşiuncol ada
aţ.
Mulţumesc.
Pe uşa magazinului, a intrat o femeie care a cerut
câtev a f elii de prosci utto. Evie a luat bucata uriaşă de şuncă
din cuiul în care atârna şi a trântit-o pe maşina de tăiat
carne.
— N -a i în cer cat ni ci o dat ă să-l p i ep te ni al tf el ? a
într ebat-o ea peste umă r.
— Po f ti m?
— Pă ru l .
— Aha, a spu s Fr anc esca, cu p r ivi re a aţ i nt it ă asup ra
mâinilo r ei. Nu.
— Dar ar tr ebu i s-o f aci . Cup ri nsă de în cân ta re , Evie a
luat piciorul de pe pedala tăietorului de carne. Acesta a
sîncof so rma
un sunet
un ui jstup
alnicdşi s -a o pr it. Ţi-ar sta minunat cu un co c
e albine.
Frances ca o p rivea consternată.
— În f o rma u nu i stu p de al bin e? a rep et at ea .
— Ţi- l ar anj ez eu . Am big udiu ri şi f i xat i v.
— Aha…
— N u şti i cu m ar at ă un astf el de co c, nu ?
— Este o c o af ur ă?
— Du mnez eu l e! a excl amat Evie, cu mâi ni l e în şo l dur i ,
abandonând cu totul activitatea în care era implicată –
tăierea feliilor
p ână acum, de şuncă
draga mea? Înt pentru
r- unclienta
buncărsa. Dar că…
? Cred unde ai trăit
— Sc uz aţ i -mă ! a spu s cl i ent a, băt ând ner vo asă cu
degetele p e tejghea.
Evie s -a î nto rs spr e ea.
— Gat a, gat a! V ă serve sc ime di at . Cre d că ar f i bin e, a
co nti nuat ea, ad resându- i- se Francescăi, s ă vii p e la mine.
— Ăăă… eu…
— Ce e?
— T re bui e s- o î nt re b p e mama, a îng ăi mat Fr anc esca.
— S- oece
do isprez î ntan
re bi
i? p e mama ta ? a sp us Evie , ul ui tă . Dar c e – ai
— Aşadar, iu bit el o r, a spu s Evie, sco ţâ nd u n no r de f um
în lumina difuză a cafenelei din magazinul universal, am
auzit că pe sce nă ş i-a f ăcut apariţi a un bărb at.
Stella, care tocmai lua o înghiţitură dintr-o ceaşcă cu
ciocolată caldă, s-a înecat şi a început să tuşească. Primul
lucru la care s-a gândit şi de care se temea îngrozitor de
tare era că Ni na va cred e că ea îi trădas e secretul . Dar N ina
a bătut, f uri o asă, cu p umnul î n masă.
— De unde şt ii ? Ţi- a sp us mama…
— N u, nu , a î nt re ru p t- o Evie, nu mama vo astr ă. De f ap t,
tatăl vostru este cel care mi-a s pu s.
— T at a? a în tr ebat St el l a, ui mit ă. N -a m şti ut că tu şi
el … adică…
E
—vie a privit-
Aşa o şi
e , ai dre a te
p ta izbucnit înei
. De o bic râs.
, nu p re a vo rbi m. Dar m-a
sunat ieri. Mi-a spus că a surprins-o pe una dintre voi
îmbrăţişându-se pătimaş cu un bărbat. Sărmanul, este
extrem d e îngri jo rat din aceas tă cauz ă.
— De- ai a ai vru t să ne î nt âl ni m astăz i, a spu s Ni na p e u n
to n acuzator . Pentru că te-a rugat t ata, pentru că…
— Am vru t să ne î nt âl ni m p ent ru că am vr ut să vă vă d, a
spu s Evie, catego rică, a şezând u-se pi cio r p este p icio r.
Sub fusta neagră şi strâmtă din lână purta o pereche de
ghete c u to curipielea
îi strângeau în f o rmă de lamă ş i cu
încălţămintei înşireturi
jurul în zigzag, ce
piciorului.
Dorinţa asiduă de a avea şi ea nişte ghete ca acelea nu-i
dădea pace Stellei. Va putea vreodată să arate ca Evie?
Vârsta maturităţii părea atât de îndepărtată. Nu ştia dacă
mai put ea să aştep te atât de m ul t.
— N ime ni nu - mi spu ne ce să f ac, i ubi to , şti i f o ar te bin e
asta.
Stella plimba linguriţa în ceaşca plină cu ciocolată
caldă. Îi venea s-o omoare pe Nina, care era gata să
izbucnească
care o ajuta în lacrimi.
să scape Acesta era unul
aproape dindintre
toatetrucurile ei,
situaţiile
stânjeni to are. Stel la ştia cum pro ceda Nina – îi d ezvălui se o
dată stratagema: „Te gândeşti la momentul în care Max a
fost călcat de maşină – i-a spus Nina – te gândeşti atât de
mult p ână cân d îţi dau lacr imil e. Este f o arte simplu .“
 — Ce sup ăr at e sunt eţ i ! a excl amat Evie, f l ut ur ându- şi
mâna prin aer. Chelnerul a văzut-o imediat. Evie avea un
talent deosebit de a se face remarcată. Hai să cerem nişte
prăjituri, iar voi o să-mi povestiţi câte ceva despre iubiţii
oştri!
A insistat să i se aducă tava cu dulciuri şi a vrut să afle
numele fiecărei prăjituri în parte. Chelnerul i-a oferit o
linguriţă ca să guste din profiterol, înainte de a-l respinge
ca fiind „prea aromat”. Trei doamne din Morningside o
pr iveau, co nss-au
minuţioasă, ternate, d e l asă
hotărât masiaa dun
e vizavi.
ecler,După o verif icare
o prăjitură de
22
cio col ată ş i o „călugăriţă” .
— Do amne , „căl ug ăr i ţa ” asta est e del i ci o asă! a sp us Evie
pu ţin cam tare, în timp ce lua o îmbucătură. Sunt co nvins ă
că sărmanele călugăriţe din Franţa n-au mâncat niciodată
aşa ceva. Mmm, a spus ea încântată, punând linguriţa pe
f arf urio ară, sunt gus to ase, nu? Şi acum, po vestiţi- mi to tul
despr e pr ietenii vo ştri !
— Eu nu am… a î nce p ut St el l a f ur i o asă… p ri et en.
Po vestea as ta nu are nicio legătu ră cu mine.
Evie a scrutat -o cu p rivir ea, ridicând din sprâncene.
— Înţ el eg. N i na?
Nina şi-a ascuns mâinile sub picioare şi şi-a ridicat
ochii, mari şi strălucitori, plini de lacrimile ce ameninţau
să se revers e în o rice cl ip ă.
— N u şti u ce să spu n, a şo p ti t ea, cu o vo ce ti midă. Ce
rei să ş tii ?
— Po ţi să în cep i p ri n a-mi sp un e cum îl c hea mă.
— Chr i s.
— De l a Chr i sto p her ? Evie p ăr ea să f i căz ut p e gân dur i .
Un nu me f rumo s, a spus ea în cel e din u rmă. Alt ceva ?
— Are şap te spr ez ece ani . Am f i amân doi în ace l aşi an
dacă… Nina s-a oprit brusc. Evie a încuviinţat din cap.
Co lecţi o nează d iscuri, a cont inuat N ina. V rea s ă ia lecţ ii de
chitară. Are p ărul cârlio nţat…
 — N egr u sau blo nd? a în tr er up t- o Evi e.
— B l o nd.
— B l o nd? E bin e. Se p ar e că bă rba ţ ii cu p ăr ul bl o nd sunt
mai supuşi. Cei cu părul negru îţi f râng inima .
Stell a a pr ivit-o pe Ev ie, do rnică s -o întrebe m ai multe,
dar nu ştia cum să pro cedeze.
— Şi î ţi p l ace ? a înt re bat Evie.
— Da.
— Îţi p l ace cu adevăr at ?
—
— CFo
r ed
arcă
te da,
binae,răsp
a un sN
spu s in a, agizâ
Evie t ându-
mbin se p e şter
d şi scaugân
n. du-şi
colţurile gurii cu un şervet împăturit. Şi te culci cu el? a
într ebat ea , cu aceeaş i to nali tate a vocii .
Stella s-a întors spre Nina, fascinată brusc de subiectul
discuţiei. Va spune oare adevărul? Că a încercat să-l
convingă , dar el a ref uzat-o până acum ? Îi va m ărturisi o are
lui Evie că a reuşit doar de două ori să-i dea chiloţii jos lui
Chris ş i că d e f iecare d ată p enisul l ui s-a pl eo ştit şi a căzu t
„cloşcă”? „Exact aşa”, i-a spus Nina, folosind ca exemplu
ciucurele
Evie lemoale
u rmăread e dlaecapo tul ei.
l a capăt ul mesei.
— Iubi t el o r , nu vă sf i iţ i să- mi spu neţ i ! N u sunt mama
oastră şi nici n-am de gând să-i suflu vreo vorbă mamei
oastre.
Surorile păstrau tăcerea, iar Nina şi-a aţintit privirea
asupr a genunc hilo r Stell ei.
— S te l l a, a spu s Evie , adresân du-i -se p ent ru p ri ma o ar ă,
spu ne-mi tu! Cunoşti to ată po vestea, sunt sigură.
— Pă i, a spu s St el l a, p ri vin d- o p e N i na, ap o i p e Evie,
păi…
— N u, a sp us Ni na, cu dinţ i i în cl eşta ţi , nu ne cu l căm. N u-
mi vine s ă cred că mă s up ui l a un int ero gato riu ca ăs ta. Este
incred ibil . Dai… năv ală… în viaţa mea… as ta f aci. Lacrimil e
au început să se reverse acum, una după alta, pe obrajii
Ninei, picături perfecte şi argintii. Doamne, era o actriţă
desăvârşită! Nu-mi vine să cred că n-ai încredere în mine, a
spus ea, printre suspine, în timp ce Stella o privea, pe
umătate uluită, pe jumătate dezgustată. Nu mă voi culca
cu el . Pro mit, Evie, pr o mit.
— Iubi to , nu f ace p ro misi un i de ace st gen , te ro g! Evie
nu era impresionată de lacrimile Ninei – spre deosebire de
ea, Frances ca ar f i căzut imediat î n capcana s uro rii ei. Ui te
ce e, a continuat Evie, scotocind prin geantă, am să vă dau
un s f at! N u es te chiar s f atul p e care s pera tatăl vos tru să v i-
lnevoie.
dau, dar – credeţi-mă! – este exact sfatul de care aveţi
Ea le- a aruncat p e masă o cu tiu ţă p lat ă, cu nuanţe d e alb
şi al bastru . Stel la s-a uit at l a ea. Evie ave a unghiil e vop site
într-un roşu aprins şi erau pilite până în vârf. Pe cutie era
schiţat un desen care înf ăţişa un bărbat ş i o f emeie. DUREX,
scria pe ea, DUREX. Stella şi-a întors privirea spre
do amne le din M o rningsid e şi spre monumentul î nchinat lui
Walter Scott, care se vedea pe fereastră. Când s-a uitat din
no u spre Ni na şi Evie, a văzut că so ra ei aco per ea cutiu ţa cu
mân—a şNi u,
î ncerca
nu , a sspu
ă i-os Evie,
pasezecllu
ătii nân
Evie.
d di n cap , tr ebu i e să l e
luaţi . T rebuie!
— Dar …
— N in a, ia -l e! Evie a împ i ns cu ti uţ a sp re N in a, ia r St el l a
a văzut că sora ei a acceptat-o, fără tragere de inimă. Şi,
indif erent ce f aceţi, să nu-i spuneţi mamei v o astre, cato li că
f erventă cum es te, că eu vi l e-am d at! Dacă l e va desco per i,
nu tr ebuie să-i spuneţi că le aveţi d e l a mine. Aţi înţel es?
Ni na şi Stel la au încuvii nţat amând o uă din cap.
— Şt iţa iîncuviinţat
Ni na cu m să l e fdo lin
o siţ
noiu? din cap.
— Aveţi gr i j ă c a p ri et enu l vo str u să l e p un ă î nai nt e de a
se apropia de voi! Aţi înţeles? Înainte de a se apropia de
o i!
Stella şi-a acoperit cu mâinile faţa care îi ardea ca
focul.
— Evie! a i mp l o ra t- o e a.
— Este imp o rt ant , iu bit o , i -a spu s Evie. Este f o ar te
impo rtant să ştiţ i asta. Sp ermato zo iz ii sunt niş te drăcuşori
insis tenţi şi vicl eni.
— Da, a îng ăi mat St el l a.
— Aţi î nţ el es?
— Da, au r ăsp un s el e înt r- un gl as.
— M i nu nat ! a spu s Evie, re z emân du- se de spă ta ru l
scaunului
geanta. E şi stingându-şi
timpul ţigara.
să mergem Nina îşi lua deja
la cumpărături, haina şi
a continuat
Evie. M ergem?
A do ua zi d up ă ce a invitat- o pe Frances ca la o p li mbare
prin Grădina Botanică, Archie stă în casa mamei lui şi o
priveşte pe căţeluşa Jinty cum se mângâie de canapea,
adul mecân d cuvertura cu bot ul . M ama lu i p regăteşte ce aiul
în bucătărie; aude şuierul ibricului şi zornăitul ceştilor de
po rţel an. Af ară, ziu a se preschimb ă în noap te.

O dată la două
în chiuveta săptămâni,
pătrată mama lu
din bucătărie. i îi f ace
Jinty baie această
îndură lui J inty
umilinţă, dar nu fără să tremure şi să strănute, nu fără o
privire tristă în ochii ei căprui şi un scâncet plăpând, la
care mama lui Archie răspunde cu un „Sssst!” drastic. După
ce stăpâna o înveleşte cu un prosop şi o usucă în faţa
focului, Jinty urmează mereu acelaşi ritual: aleargă
disperată prin cameră, îngrozită că nu-şi mai simte
propriul miros şi încearcă deznădăjduită să adopte, să
împrumute, orice miros cu putinţă. Mirosul neplăcut de
lanolină de pe covor, mirosul înţepător de parafină de pe
parchet, mirosul de animal pe care îl emană canapeaua din
păr de cal – p entru J inty, o rice e mai bun d ecât nimic.
Archie o priveşte tăvălindu-se pe covorul din piele de
o aie până când nu ma i supo rtă.
— V in o ai ci , Ji nt ! o che amă el , înt i nz ându- i mâna . V in o
la mine! E f o rturi le tal e sunt zad arnice.
 Jinty se îndreaptă spre el, dând din coadă şi privindu-l
ca şi când el ar f i pu tut s-o aj ute.
Archie îşi odihneşte mâna între urechile căţeluşei.
Cumpără brânză de aproape trei luni de la italianca cu
părul negru. În fiecare zi, la ora prânzului, intră în
magazinul alimentar, în ciuda ironiilor fetei blonde, şi
ado pt ă de f iecare da tă o tactică dif erit ă. Ai vrea să mergem
la un f ilm? La o caf ea? I -ar acce pta invitaţia la un c eai? La
un recital? Francesca a clătinat din cap, agitându-şi de
colo-colo
pămân t. Lacoada
o expo împletită şi ţinându-şi
ziţi e de artă? ochii
L a teatru? L a aţintiţi
ma re? Laînu n
dans? Se gând ea să-i p ro p ună să meargă l a biserică, d eşi era
convins că era romano-catolică, iar el nu pusese niciodată
piciorul într-o biserică catolică şi n-ar fi ştiut cum să
procedeze, când ea s-a aplecat peste tejghea, cu obrajii
îmbujo raţi , şi i -a spus: „Po ate l a o pl imbare. “
A venit însoţită de mama ei. Şi de mătuşa ei. Femeile
mai î n vârs tă erau î mbrăcate apro ape i dentic – pur tau f uste
lungi şi negre şi haine tricotate, de culoare neagră,
încheiate
a încercat p ână
dinla greu
gât , şisăaveau p ărul
nu-şi strâns laconsternarea
manifeste spate. A rchie
23
provocată de apariţia acestor Babe Yaga . Erau amândouă
mici de statură, având cam jumătate din înălţimea lui
Archie. A fost nevoit să-şi îndoaie genunchii, ca să le
strângă mâinile. Mama Francescăi ţinea într-o mână o
umbrelă mare, strânsă, şi l-a analizat din cap până în
picioare cu vădit dispreţ. Niciuna nu vorbea engleza,
bolborosindu-i Francescăi nişte cuvinte care păreau
ins trucţiuni – sau po ate critici.
El şi Francesca mergeau înainte, urmaţi de cele două
răjitoare, care mergeau braţ la braţ. Ele păreau să admire
grădinile, arătându-se încântate de tot ce vedeau. Mama
Francescăi, signora Iannelli, se oprea să miroasă florile.
Grădina de trandafiri s-a dovedit un adevărat succes, ca şi
straturile de levănţică, dar serele nu le-au fost pe plac.
Troppo caldo, s-au plâns ele, încingându-se în fustele,
ciorapii şi hainele de lână. El îi punea întrebări Francescăi
printre ţipetele şi exclamaţiile neinteligibile care se
auzeau din spatele lor şi a fost nevoit să-şi stăpânească
râsul când a aflat că ea s-a născut în Scoţia. Vorbea foarte
pro st engleza, cu un p uternic accen t it alian.
Archie le-a oferit ceai, lucru ce-a topit inima mătuşii,
cel puţin, care – dintr-un motiv necunoscut – s-a
îndrăgo stit de ceainic. F rances ca stătea cu mâinile în p o ală.
Signora Iannelli îl privea peste platoul cu prăjituri. Dar
Archie nu avea de gând să se dea bătut prea uşor. Copilăria
i-a fost umbrită de boală, motiv pentru care mama lui
ăduvă l-a protejat cât a putut demult, interzicându-i să
iasă prea mult din casă; cât despre ieşirile din Edinburgh,
nici nu s-a pus vreodată problema. Din acest motiv,
Francesca îi părea o adiere proaspătă, cu totul inedită. În
timp ce savurau ceaiul, a trebuit să pună stavilă dorinţei
sale de a s e apl eca s pr e ea ca să s e îmbete cu aro ma părul ui
şi a pielii ei, cu parfumul locurilor îndepărtate, al unei
lumi Jinecunosc ute,
nty pl eacă d e pe careel,îl f em
lângă ana
ăcân d întreag
zgo motacu
ei fghe
iinţă.
ruţel e pe
parchet, iar mama lui Archie intră în cameră, spunând că
lăptarul a lăsat doi litri de lapte în loc de unul singur.
Archie se întreabă pentru o clipă cum ar reacţiona mama
lu i dacă ar ad uce-o pe Frances ca aici . O străi nă, o emigrantă
de religie catolică, o fată fără educaţie, care lucrează într-
un magazin. Ar începe să plângă, cu faţa ascunsă într-o
batistă, şi l-ar invoca pe tatăl lui mort, taxele şcolare şi
sănătatea lu i şub redă din co pi lăr ie.
Dar, lasău
propriului felmiros
ca lui
nu-i Jinty, viaţa
dau pace. lui searbădă,
Un băiat lipsa
cu o educaţie
bună, crescut în Edinburgh, după dogmele religiei
prezbiteriene, care îşi face bine meseria şi locuieşte cu
mama lui, simte că viaţa nu îi aparţine. Uneori, când
străbate ceaţa nopţii spre casă, Archie crede că poate cu
uşurinţă să devină invizibil, ireal, inconsistent – atât de
bana lă i se par e exis tenţa sa. V rea ceva care s ă-i co nf ere un
contur, un atu, un parfum aparte, ceva care să-l scoată din
anonimat pentru ca oamenii să nu mai spună „Care
Archie?”, ci „Archie, cel car e s-a căsăto ri t cu i tal ianca”.
Într-un f el, s-a înd răgostit d e f amili a ei la f el d e mult pe
cât s-a înd răgo stit de Frances ca însă şi. Îi p lace f elu l î n care
Valeria cară pe cap vase cu apă sau saci cu făină, dar şi
faptul
fiind căcăare
lasăapă
curgând
curentă.robinetul
Îi placelacăbucătărie,
verişorii,încântată
surorile,
unchii sau f raţi i vin ş i p leacă mereu d e la caf enea. Archie a
trăit mereu cu se ntime ntul că el şi m ama lui sunt o f amili e
prea mică, prea restrânsă. Îi place mirosul înţepător al
prep aratelo r p e care le mă nânc ă înghe suiţi cu to ţii l a ma să.
Îi aseamănă cu picăturile de ulei în apă: o prezenţă
distinctă, compactă, netulburată de elementele străine din
ur .
Archie urmează cursuri de italiană la seral. Eforturile

sale o facnemulţ
mormăie pe Francesca să zâmbească,
umită. Archie nu a r euşitiar
s-ope
cu Valeria
cereas căsăpe
V aleria. Nu- i p lace aces t sc o ţian pi struiat, c u p ielea albă ca
laptele, care îi mutilează limba şi vrea să pună mâna pe
mezina familiei sale. Francesca are nevoie de un băiat
drăguţ, îi spune ea mereu Francescăi, iar Francesca ştie că
asta î nseamn ă un ital ian drăguţ.
Dar Do menico intervine .
— Dacă p e băi at ul ăsta î l i ube şte, îi spu ne el în tr - o sear ă
so ţiei sale, în pat, atunci o lăsăm s ă-l iubeas că.
Valeria înghionteşte nervoasă perna, dar ştie că nu este
cazul să se certe cu Domenico. El îi va reaminti că tatăl ei
s-a împotrivit căsătoriei lor, şi acest lucru o va enerva şi
mai tare.
Ni na a reuşit să-l dezvirgineze p e Chris – pier zându-şi şi
ea fecioria – pe podeaua din dormitorul lui, în timp ce
părinţii lui erau la parter şi urm ăreau la televizor ştiril e şi
remea.
— Am scăp at de hi men, i - a şo p ti t ea St el l ei , în
întunericul ce le învăluia. L-am simţit cum s-a rupt. S-a
întins şi apo i a po cnit.
Trei săptămâni mai târziu, l-a părăsit pe Chris şi s-a
încurcat cu Pete Gilliland, un băiat din anul şase. L-a
părăsit după o săptămână şi pe el şi s-a încurcat, rând pe
rând, cu Scott Miller, Angus McLaren, David Lochhead,
Kevin
Chris).Patterson şi Patrick Caffrey (fratele mai mare al lui
Stella vedea cum sora ei se debarasa de vechea ei
personalitate, adoptând una cu totul inedită. Nina a avut
dreptate. În timp ce faima ei căpăta amploare, băieţii o
doreau cu toţii, încetând s-o mai tachineze sau s-o
po reclească „Ghou lmo re”.
Stella a descoperit acum că viaţa Ninei la şcoală era
mult mai uşoară, că sexul era o modalitate prin care
anumiţi oameni – în special, băieţii – te puteau accepta. Şi
a ma i d
f etele – es
tecop erit că era un mot iv pentru care alţ i o ameni –
urau.
În gara Euston, învăluită în fum, Jake se urcă în tren la
o oră d e v ârf . M ai călătoris e cu tren ul p rin C hin a, M ongol ia
şi Vietnam, de aceea confortul din compartiment l-a
surprins. Era obişnuit cu canapele goale, fără pluş, şi cu
podele acoperite de coji de fructe, coji de nucă, gândaci şi
salivă.
Jake se întinde pe burtă pe canapeaua din cuşetă şi se
uită pe geam. Un zid înnegrit din cărămidă, un petic de cer
gri, şiruri de case cu coşuri identice, autobuze roşii, un
teren de sport, un bloc de locuinţe, un afiş uriaş care
înfăţişează o femeie cu capul pe spate şi cu buzele
întredeschise, frânturi de imagini din interioarele caselor,
to ate derulând u-se cu o viteză ame ţito are – un cop il în f aţa
unui p ian, o f emeie îş i strânge ruf ele de pe s ârmă, un bărbat
stă lângă un aragaz, un cuplu se îmbrăţişează, un bărbat
ţine un bebeluş pe genunchi. I se pare extraordinar că
străbate insula a cărei formă a privit-o şi a studiat-o atâta
amar de vreme.
Aseară, după ce s-a băgat în pat, a simţit salteaua
mişcându-se şi pe Mel apropiindu-se de el. A simţit-o
„atacându-l” puţin câte puţin, înfigându-şi rotulele în
coapsele lui. El şi-a dres glasul şi s-a mişcat spre marginea
patului. Ea şi-a continuat „atacul”, lipindu-se de Jake şi
pu nând
Jakeu-şi
i-a un braţ mâna
privit p este mişcându-se
el . de-a lungul braţului
lui, cu degetele scurte şi unghiile puţin pătrate. A început
să-l mângâie p e pi ept într -un ri tm ins istent, dar asim etri c.
— M el , a înc ep ut e l .
— Ssst! i -a şo p ti t ea î n ur ech e, i ar mâna a î nce p ut să-i
alu nece, pu ţin câte p uţi n, spr e brâu.
— N u, a spu s el , f er m, ri dicân du-se în cap ul o asel o r, c ât
mai depar te de ea, pe marginea p atul ui. Nu, a rep etat el .
Mel nu a spus nimic. El îi simţea privirea ţintuită
asupra
trăgândlui în întuneric.
pl apu Apoi s-a întors pe partea cealaltă,
ma peste ea.
Jake oftează, se ridică în picioare, dă drumul la robinet
şi îşi clăteşte faţa cu apă. Apoi se întinde pe canapea şi
priveşte cum întunericul începe să se aştearnă peste lume.
Nu po ate s ă do armă , iar mintea lui f ream ătă ca un moto raş
care nu s e po ate o pri . V eio za albas tră bâzâie. Aude o f emeie
tuşind în cuşe ta învecinată, paşii târşiţi ai co ntro lo rul ui de
bilete, care s e pl imb ă pe cor ido r, scârţâitul ro ţil o r de tren,
care îl leagănă în noapte şi care îl poartă prin gări pe care
nu le va v izi ta nicio dată.
Stella a strâns resturile de la micul dejun, a pus în
funcţiune maşina de spălat vase, a curăţat mesele şi a
discutat cu un alt oaspete despre traseele pe care acesta
avea de gând să le facă înainte să dispară în ceaţa care
învă lui e Laire Ghru.
 În bucătăria din spatele ei, Pearl dă jos, energică, vasele
de pe rafturi. Stellei îi place Pearl – o femeie în vârstă de
cincizeci de ani, care lucrează în schimb de noapte la un
azil de bătrâni înainte de a veni dimineaţa la hotel. Pearl
doarme după-amiaza, apoi se trezeşte la timp ca să
pregătească masa pentru copiii şi nepoţii săi – cei mai
mulţi dintre ei locuiesc încă împreună cu ea. Cu mulţi ani
în urmă, soţul ei „a părăsit-o, fugind cu paraşuta oraşului”.
Când Stella a întrebat-o câţi copii are, Pearl a răspuns:
„Şase sau şapte,
poftă, încât abia maifetiţo,
puteaşasesă sau şapte”
respire, şi aşifost
a râs cu atâta
nevoită să
apeleze la spray -ul pentru astm.
Stella îşi întinde picioarele sub birou. Afară, soarele
străluceşte printre crengile înmugurite ale copacilor. Nori
albi, pufoşi, aleargă unul după altul pe cerul senin, de un
albas tru pur . Lângă ea, telef o nul se trezeşte la viaţă. Stell a
rid ică recepto rul .
— B un ă zi ua , re cep ţi a, cu ce vă po t aj ut a?
Nu se aude nim ic la celălalt cap ăt al f irul ui, apo i o voce
spune:
— St el l a.
Cu un singur cuvânt, interl o cuto rul ei spul beră s enzaţia
de linişte şi de armonie în care Stella s-a complăcut până
acum. Nu rosteşte cuvântul sub formă de întrebare, ci sub
f o rma un ei af irmaţii clare, li psite d e echiv o c. Stell a înghite
în se c, strângând cu pu tere recep to rul la u reche.
— B un ă, în gai mă ea.
— Ei, bi ne, spu ne N i na, p e un to n rec e ca ghea ţa , p o ţi să-
mi spui şi mie de ce mă eviţi?
Stella răsevi
— N u te uceş te ar
t. Do pe că
d ege
… te f irul f lexib il al telef onului.
— St el l a, o î nt re ru p e N i na, ţi - am l ăsat şap te … nu , o p t
mesaje l una trecut ă. Ţi-am s cris do uă scris o ri şi p atru căr ţi
poştale. Nu mi-ai răspuns la niciuna dintre ele. La niciuna.
Dispari în ceaţă săptămâni de-a rândul şi trebuie să aflu de
la mama unde eşti. Ea trage un fum din ţigară. Ce dracu’ se
întâmplă?
Chipul Stell ei se cris pează.
— N i mic . N u se în tâ mp l ă ni mic . Do ar că… am f o st
ocupată.
— Ocu p at ă? i zbu cne şte N i na. N u- mi vi nde mie go go şi,
Stel ! Ţi-ai f ăcut ti mp să-i suni p e mama şi p e tata, dar nu şi
pe mine. Laşi to tul baltă la L o ndra şi dispari…
— N u e adevăr at … se bâl bâi e St el l a. N u am l ăsat to tu l
balt—ă, Bam
ad…a, asta ai f ăcu t.
— B a nu.
— St el l a, am suna t l a ti ne l a bir o u. M i s-a spu s că ai
pl ecat f ără s ă anunţi pe nimen i.
— Ai sun at , nu ? S te l l a se ho tă ră şte să tr eac ă l a at ac. Nu -
mi vine să cred că-ţi bagi nasul în treburile mele. Şi, dacă
rei să ştii, co ntractul meu expira l a data d e…
— M ama mi- a spu s că eşti un deva î n ap ro p i er e de
Kincraig.
Aces
spune ta este
nimic. Îşiatuul
înfigeei unghiile
şi el e ştiu f o arte bine
în palmele moiasşita. Stel la nu
cărnoase.
Nu ştie când a auzit-o pe Nina rostind ultima dată acest
cuvânt.
— Ce f aci aco l o ? o în tr eabă N i na, ia r bl ândeţ ea p e car e
ocea i-o trădează o înspăimântă pe Stella mai mult decât
o rice altceva .
— N i mic , şo p te şte ea.
Se aş terne o cli pă de tăcere.
— St el , te ro g, spu ne N i na, cu o vo ce do mo al ă, ce s-a
întâm pl at?
Stella nuDe ce te-ai
poate d us ac o lo ?OSp
să vorbească. une-m
aude i, te ro
pe Nina g!
respirând,
dar propria respiraţie nu şi-o aude. Nici să respire nu mai
poate. Nina , nu face asta, ar vrea să-i spună, te rog, nu face
asta!
— St el , spu ne N in a în cet , tr ebu ie să-mi spu i ce se
întâmpl ă. Apr o ape că mi- am ieş it din minţi. C um ai p utut să
faci asta? Cum ai putut să te duci acolo fără… fără să-mi
spui? Ştim amândouă ce… Se opreşte brusc, ca şi când
cineva a intr at în cameră. Stel la o aude căutând u-şi ţigăr il e.
V in să te văd , co ntinuă N ina. Po rnes c l a drum în w eekend . E
o rba do ar de câteva or e şi…
— N u, nu tr ebu i e să vii ! i z buc neşt e St el l a. N u cr ed că
asta e… adică, sunt foarte ocupată. Nu am prea mult timp
liber. Trage adânc aer în piept. Trebuie să închid acum,
Ne en. Îmi par ereceptorul
Trânteşte rău. La revedîn ere.
furcă şi sare de pe scaun,
trecând ca o furtună prin bucătărie în drumul ei spre
co ridor. Pe retină i s e întip ăreşte im aginea lui Pearl , care o
pr iveş te ui mită. În clip a în care aj unge la scara d e serviciu,
telefonul sună din nou. Sună şi sună şi sună. Scena pare
ruptă dintr-un tablou cu natură moartă: telefonul stă pe
biroul din recepţia go ală, învă lui t în tăcere; lângă el se a f lă
aza cu florile ale căror petale zac împrăştiate pe birou;
scaunul gol este dat la o parte; iarba şi copacii se
înt rez ăresc în
O aude pri cele
n uşadindeschis
urmă ă. pe Pearl intrând în sala de
recepţie şi r idicând recepto rul:
— Alo ! … Da… Nu , nu este mo ment an ai ci … N u… Îmi pa re
rău… Da, a fost aici cu puţin timp în urmă, dar a trebuit să
p le ce… Aşa e… Cu sigur anţă… L a revedere.
De pe scara îngustă de serviciu, Stella o aude pe Pearl
ieşind din bucătări e şi păşind pe co ridor.
— St el l a! o str ig ă Pea rl .
— Da, ră spu nde ea cu o vo ce car e i se p ar e cu mp l i t de
stri—
dentă
T e- aîncău
s paţ
ta tiul
soacela
ra t a.îngust.
— Îhî .
— T e ro agă s-o suni .
— B i ne. Îţi mu l ţu mesc, Pe ar l .
— Cu p l ăce re , f et i ţo . T e duc i să f aci cu ră ţe ni e în
camere?
— Da.
— B i ne. Atu nci , ne vedem mai t âr z iu .
— B i ne.
Nina îşi aţinteşte privirea în întunericul care învăluie
came ra şi d esco per ă că Stel la nu mai e în p at. Pătur il e sunt
date la o parte, dezvăluind albul strălucitor al
cearce af uril o r. Nina se rid ică în capul o aselo r.
— St el l a! strlor
Dormitorul ig ăeste
ea. Stîntunecat.
el ! Mobila stă chircită de
pereţi. Uniformele lor zac pe scaune, atingând covorul cu
manşetel e şi ti vuril e.
Ceva îi atrage atenţia Ninei, făcând-o să tresară de
spaimă. În întuneric, o siluetă palidă se conturează
deasupra ei. Nina trebuie s-o privească câteva secunde ca
să-şi dea seama despre ce e vorba. Sora ei stă nemişcată, cu
pici oarel e goal e, pe stingh ia d e lemn d e la căpătâiu l patul ui
ei .

Nina aruncă
o sperie. Nimic nu păturile
o maişisperie.
coboară din pat. Întunericul
„Invincibil” nu
este cuvântul
care defineşte această stare, i-a spus Stella. L-a descoperit
într-o carte. Nina travers ează ca mera în vâ rf ul p icio arelo r.
Stella îşi păstrează perfect echilibrul, ca un înotător
pregătit să sară în apă. Nu se balansează, nu se clatină, nu
trebuie ni ci măcar să -şi înti ndă mâinile în aer. Nina nu ştie
cum reuşeşte Stella să stea dreaptă pe bara aceea subţire
din l emn.
— St el ? şo p t eşte ea .
Nu trebuie s-o trezească. Nu trebuie să trezeşti un
somnambul. Privirea Stellei este ţintuită în pământ, atrasă
parcă de un punct în depărtare. Nina ştie unde este. Vede
fundul prăpastiei şi apa care se sparge, furioasă, de stânci.
Nu- i p lace că Stella se d uce acolo f ără ea, nu-i p lace că s o ra
ei este s ingură, aco lo .
— Hei ! spu ne ea, în ti nz ând mâna şi î nf ăşur ându- şi
degetele, încet şi cu grijă, în jurul degetelor surorii ei. Eu
sunt. V isezi. Hai înap o i în p at!
Stel la o apu că de mână, încrunt ându-se.
— Hai , vin o ! spu ne N i na, tr ăgâ nd-o de bra ţ. Înap o i în
pat ! E do ar un vis.
Stell a se lasă în b raţele N inei. În tim p ce N ina o acop eră
cu păturile, Stella începe să tremure, ţinându-şi maxilarul
încleştat.
— S- a t er min at , St el , mur mur ă N i na, în desând p ăt ur i l e
în jurul
inert. surorii
Nina se a şei.
azăS-a terminat.
l ângă ea pe p Trupul
at, şi îi Stellei este
dă păr ul de rigid,
pe f aţă,
aşa cum a văzut-o pe mama ei făcând. Totul va fi bine,
spu ne ea. Dar sora ei tremură î ncă. Ni na se cuibăreşte lângă
ea, ca să po ată pr ivi mai b ine chip ul adormit al Stel lei . Îi ia
mâna într-a sa şi i-o strânge cu putere, şoptind: Nu te mai
po ate pr inde acum .
— N u, î mi p ar e rău , spu ne f emei a, al c ăr ei r uj str ăl uc i to r
sclipeşte pe buzele ei, nu cunosc niciun oraş cu numele

ăsta.
În timp ce spune asta, trânteşte pe masă maldărul de
pro specte p e care îl ţ ine în braţe, ca ş i cum ar f i vrut ca în
aces t f el să-ş i subliniez e pu nctul de vedere.
Jake se află într-o librărie din Aviemore, singurul nume
pe care î l ştie cu siguranţă, s inguru l spri ji n de care s e agaţă,
avân d la p icio are vechiul r ucsac a l mamei s ale.
— Dar p o at e este un sat? U n căt un … sau… in sistă el ,
desenând cu mâna pr in aer un cerc. I s e p are l ui sau f emeia
asta chiar nu vrea s ă-l aju te?
Ea afişează o expresie gânditoare, străduindu-se să se
concentreze, apo i cl atină d in cap.
— N u cu no sc ni ci un l o c car e să se numea scă aşa.
— B i ne, spu ne J ak e, c u un zâ mbet f al s, l up tâ ndu- se din
greu să nu sa ră p este mas ă şi s-o scutur e p uţi n.
N u se va lăsa d escuraj at, nu, nu. A ştiut de l a bun încep ut
că nu v a f i uşor. A crezut o are că lo cul p e care îl căuta se v a
materiali za do ar pri n simpla l ui p rezenţă aici?
— V re au să cump ăr ha rt a asta, vă ro g.
Pune harta pe tejghea şi îi întinde o bancnotă scoasă la
întâmplare din portofel. Ea îi dă înapoi două bancnote
dif erit e şi câteva m o nede.
Afară, Jake se luptă cu vântul biciuitor, care îl
împiedică să întindă harta. O va studia până în cele mai
mici detalii – poate va recunoaşte ceva. Trebuie să fie
undeva. Nu poate să renunţe acum, când se află atât de
aproape. Locul
pentru care Tomăsta
ar trebuie să existe:
fi minţit-o nu vede
pe mama lui. niciun motiv
Poate că nu
este numele unui oraş, aşa cum şi-au închipuit mereu el şi
mama lui – poate că este numele unui munte, al unei văi
sau al unui râu. Cine ştie după ce criterii aleg oamenii din
aces te părţi ale lu mii denum iril e lo curil o r?
Vântul este prea puternic. Harta se zbate în mâinile lui,
gata să-i scape d in strâns o are. Aerul este rar ef iat şi r ece ca
gheaţa. Trebuie să găsească un loc unde să se adăpostească.
Dar mai întâi trebuie să găs ească un l o cal u nde să ia micul -
dejun. Apoi– va
cu atenţie putea
îl va întinde
găsi, da, da,harta
îl vape masă
găsi. Şi şi
s-os-o
ia studieze
naiba pe
do amna l ibrăreasă!
Jake scrutează strada cu privirea şi vede, pentru prima
dată, vârf uril e munţilo r care creste ază cerul.
Ferestrele oglindesc vremea de afară. Ploaia bate în
geam uri , iar pi cături le se agaţă cu dis per are d e ele, izbite de
rafalele furioase de vânt. Stella stă pe un scaun în spatele
tejghelei din ceainăria Buttercup, sprijinindu-şi bărbia în
mâini. A venit în oraş ca să cumpere aluat franţuzesc
pentru masa de seară, la care se vor servi rulade din carne
de vacă. Primul fel, ciorbă de peşte cu cartofi şi ceapă –
specialitatea lui Pearl, rulade din carne de vacă – al doilea
f el, la d esert p răjit uri. C ând a trecut p e la ceaină rie, M o ira,
chelneriţa australiancă, a rugat-o să-i ţină locul zece
minute.
 M aşinil e străbat o raşul în lu ng şi-n l at, înti nzând u-se ca
o panglică pe strada principală. Oameni, cu impermeabile
în culori primare merg grăbiţi pe trotuare. Ceainăria nu
este aglo merată: do uă do amne în co stume d in tw eed
o rbes c în ş o apt ă şi mănâ ncă b iscuiţi; o f emeie c u o pr ivire
absentă stă la o masă împreună cu un bebeluş aşezat pe un
scaun pentru copii; iar la o altă masă stă un individ tânăr.
Are părul negru, răvăşit de ploaie, iar geaca pe care o
poartă este udă leoarcă în zona umerilor. În faţa lui, pe
ma să,un
zace esrucsac
te o f arf urie pşilină
vechi d eNu
uzat. f irimituri . Lângăînel,categoria
se încadrează pe p ode a,
oamenilor pe care îi atrage în mod obişnuit acest oraş. Te
frapează. Hainele nu se potrivesc cu această regiune. Nu
sunt p racti ce. Nu sunt din tw eed, din Go re-T ex sau din l ână.
Emană un iz puternic de oraş. Pare orăşean, trage Stella
co ncluz ia, şi p are că a aterizat aici din greş eală.
Frunzăreşte monedele, alegându-le una câte una şi
analiz ându-l e de parcă nu l e-a mai v ăzut ni cio dată. Pro babil
că este străin. American, poate? Nu, Stella nu crede. Pare
eur o pFelul
la el. ean. Francez , p otolănit
în care stă ate. E greu de spus.
pe scaun. Ceva însă
Scaunul, careoare
at rage
o
tăblie cu motive florale şi un spătar drept, joacă rolul de
pat pentru el – stă cu picioarele întinse şi larg depărtate,
un braţ i se leagănă în voie pe mânerul scaunului şi se
sprijină, relaxat, cu umerii de spătar. Pare că… tocmai a
terminat o par tidă de sex. Stel la z âmbeşte. Nu întâl neşti în
f iecare zi un ind ivid ca el, mai ales într -un l o c ca ăs ta.
În timp ce îl analizează din unghiul ei avantajos, el îşi
ridică brusc capul, ca şi cum i-ar fi simţit privirea.
Scrutează ceainăria
întâlnesc. Stella cu privirea
clipeşte, fără să sepână
mişte.când ochii
Ea mai li se
zâmbeşte
încă? N u ştie. E ste îngro zit ă că pe chip ul ei mai ex istă încă
o u mbră de zâmb et. Se pr ives c o cl ip ă unul p e celăl alt . Apo i
el l asă monedele p e masă şi se îndreap tă în scaun.
— Pu te ţi să- mi mai aduce ţi u n ceai , vă ro g? î nt re abă el .
 — Fi re şte, spu ne St el l a, co bo râ nd de p e scau n.
Ea se uită la automatul Gaggia de lângă ea, care oftează
şi tremură ca o persoană gata să izbucnească în lacrimi.
Este asemănător cu cel din cafeneaua bunicilor ei. Găseşte
pe r af tul de deasup ra o ceaş că şi un p li cul eţ de ceai. Atinge
cu mâinile mânerele automatului şi apasă pe unul dintre
ele. Apa fiartă se revarsă în ceaşcă, invadând aerul cu aburi.
Vocea lui este ciudată. Nu are accent. Este englez, fără
îndoială. Nu este scoţian, de asta e sigură, dar nici englez
get-beget
Toarnănupuţin
pare. lapte în ceaşca cu ceai şi valuri albe
crestează a pa înt unecată.
Chelneriţa îşi croieşte drum spre el printre mesele din
ceainărie, ţinând în mână o ceaşcă aburindă. Soarele
pătrunde uşor în încăpere, scăldând-o într-o lumină caldă.
Jake îşi aruncă privirea pe fereastră. Razele soarelui, care
şi-au făcut brusc apariţia printre nori, luminează clădirile
ude şi parbrizele maşinilor. Vremea este cu totul

impr
a evizibil
stârnit ă aici.care
furtuna E ra l-a
senin când
udat a co
până labor
os.âtÎşidin tr en,pielea
simte apo i s-
umedă şi rece sub hainel e îmbibate d e ap ă.
Îşi întoarce privirea spre masă, spre monedele ciudate
care zac acolo , spre ceaş ca ş i f arf uria go ale, spre ceainărie,
spre femeia care se îndreaptă spre el – şi care îi poartă
numele. Kildoune – scrie pe rochia ei, deasupra sânilor –
Kildoune.
Jake o priveşte fix. Are părul negru şi mătăsos, care îi
alunecă peste obraji, ochii verzi şi pielea atât de gingaşă,
încât îi poate vedea o venă ce-i traversează gâtul. Culorile
îi i nvadează mint ea: negru l , verdel e, al bastr ul , al bul şi ro şul
buzelor ei. Şi numele lui pe pieptul ei. Kildoune. Scris cu
li tere negre, cursive .
— Ceai ul dumn eavo astr ă, î i spu ne ea, p un ând cea şca p e
masă.
El înlătură monedele din calea ei şi îi atinge cu mâna
pielea moale şi albă a braţului – simte atunci o vibraţie
uşoară, ca şi când do uă mes aje s-au înt âlnit pe f ir.
— Ce e asta ? în tr eabă J ak e.
Chelneriţa îl priveşte, ţinând într-o mână farfuria lui
goală.
— Ce anu me? r ăsp un de ea, în cr un tâ ndu- se uşo r.
— Asta , spu ne el , ar ăt ându- i cu deget ul cu vânt ul scri s
deasupr a sânilo r ei . Asta, repe tă el . Ce este?
Ea atinge cuvân tul impri mat pe broderie.
— Kildin
să bată do un e? î nts-o
palme, re abă
ia îneabraţe
, şi J ak
şi esă-i
vresărute
a să ţi pbuzele
e de buc ur ie ,
care
au ro stit cu vântul . Este un hot el.
— U n ho te l ? U nde?
Ea arată cu mâna în direcţia din s pat ele ei .
— Aco l o . Di nco l o de Kincr ai g.
— Arat ă- mi!
El scotoceşte în geantă, căutând harta pe care tocmai o
cumpărase. Aceasta refuză să-l asculte, să se deschidă în
faţa lor, să se întindă frumos pe masă, revenind cu
încăpăţ
– sing urânare
a ca relap faroerma iniţial
să şti ă. Esau
e u nde l se cteme
e estcă f emeia
e Ki l do un ea ceas
– se ta
va
evapora dintr-odată. Trebuie să-şi înfrângă dorinţa de a o
apu ca de braţ ş i de a o ţine î ncătuşată lângă el.
— Arat ă- mi l o cu l exac t! i nsist ă el . T re bui e să aj un g
acolo.
Ea îl priveşte ca pe un nebun. Lucru care nu pare
departe de adevăr în clipa aceea. Mută farfuria în cealaltă
mână şi aruncă o pr ivire p este umăr.
— Este… S e o p re şte câ nd dă cu o chi i de ru csacu l vech i …
Un ho
— tel
N u,denulux, cone
, spu ntinuă eaîn
J ak e, nes igur
ti nz ândă. har ta p e masă. Si mte
cum f irimituri le se zd ro besc sub greutatea m âinilo r l ui. Nu
reau să stau acolo, continuă el, vreau doar… Cuvintele îi
rămân suspendate în aer când citeşte teama în ochii ei –
ochi verzi, pătrunzători, cu gene lungi şi arcuite. Ea nu
trebuie să ştie toată povestea. Trebuie să pari normal, îşi
spune el, trăgând aer în piept. Vreau doar… să-l văd, adaugă
el .
— Aha! Ea se ap l eac ă deasu p ra hăr ţi i şi J ak e vede, l a
baza gâtului, un avertisment imprimat pe uniforma ei:
ATENŢIE LA FOC! Privirea îi alunecă apoi asupra
articulaţiilor coloanei vertebrale, care dispar sub faldurile
uniformei albe. Bine, spune ea, plimbându-şi degetul pe
hart ă, este…
În clipa aceea, se aude clopoţelul de la intrare. Prima
chelneriţă, o femeie micuţă de statură, cu obrajii
îmbujo raţi , intr ă năv alni c pe uşă.
— St el l a, eşti o dră gu ţă ! excl amă ea. Îţi mul ţu mesc din
suflet. Se opreşte apoi în faţa lor. Îşi mută privirea de la
Stel la l a Jake şi inv ers. S-a înt âmplat ceva?
— Îi ar ăt am do mnu l ui , spu ne St el l a, un de este Ki l dou ne.
— Aha! Austr al i anc a o dă p e St el l a l a o p ar te . Îi ar ăt eu ,
spu ne ea, zâmb indu-i l ui J ake, cu chipu l p rea apro ape d e el.
Jake nu se uită însă la locul pe care ea i-l indică pe
hartă, ci o priveşte
traversează camera,pe îndreptându-se
fata care se îndepărtează. Stella.
spre tejghea. ÎşiEaia
haina ş i f ace câţiva paşi s pr e uşă.
— Lu cr ez i ac o l o ? o î nt re abă J ak e când tre ce p e l âng ă el ,
destul de aproape cât s-o atingă. Nu ştie ce să mai spună.
Vrea s-o mai reţină, s-o împiedice să plece, să mai stea
pu ţin cu el. Nu vrea s -o lase s ă iasă pe uşă, căci se va pierde
în l umea d e af ară şi nu o va mai ved ea nicio dată.
Ea îl fixează cu privirea ei verde, pătrunzătoare. Îi
zâmb eşte? N u.

M oi—ra,Da,
carespu ne ea, llui
îi prezintă uc reJake
z aco l o .gram
pro Apoul
i se în to ar ce dspr
autobuzelor, are
şi posibilităţile de a face autostopul. Trebuie să plec,
M o ira, s pu ne ea. La reved ere.
În pragul uşii, îşi pune gluga pe cap şi se întoarce să
închidă uşa după ea. În clipa în care aceasta este gată să se
închidă, ea îşi ridică ochii şi se uită fix la el. Privirile li se
întâl nesc o f racţiu ne de sec undă. Apo i t rage uşa ş i se pi erde
în p lo aie, ascuns ă f ii nd şi de geamuril e aburite.
Stella a făcut un cort din pături şi cearceafuri,
24
proptindu-le cu ciocanul de la setul lor de crochet chiar
în mijlocul patului ei – patul de jos, căci Nina dormea
întotdeauna în cel de sus – şi s-a ascuns în el încântată. În
lo cul în care d o rmea în f iecare noapte a apărut deoda tă un
cort secret, cu p ereţi co nici, din p ături cro şetate, pri n care
străbătea o lu mină ro şiati că.
Era devrem e. Prea dev reme ca pări nţii ei să s e f i t rezi t –
în w eeken d nu av eau v o ie s ă intre în d o rmitor ul l o r până la
o ra o pt dimineaţa. Ni na do rmea încă.
Stella a ieşit din cort şi a început să cutreiere prin
cameră, luând în braţe ursuleţi cu chipuri uimite şi păpuşi
cu ochi care zornăiau în orbitele din plastic. Le-a dus pe
toate în cort şi le-a aşezat pe rânduri, îndreptând ursuleţul
sau păpuşa care îndrăznea să se sprijine, ca un beţiv, de
ecinul său.
— Acest a este c o rt ul no str u, le - a spu s ea, stâ nd p e bur tă .
Picio arele îi ieş eau af ară d in pătu ri, dar ce impo rtanţă ma i
avea acest lucru? Aproape tot corpul ei era ascuns aici, în
acest spaţiu intim. Cortul nostru secret, a adăugat ea, dar
ucăriile nu p ăreau im presionate.
După un t imp, s-a p licti sit să le to t aranjeze, iar braţul a
început s-o doară pentru că trebuia să ţină drept ciocanul
de crochet. A ieşit din cort, cu părul răvăşit, iar locul ei
secret s-a prăbuşit, devenind un maldăr de pături, sub care
ieşeau în câte
distingea relief
unformele misterioase
p icio r mo aleş, jucăriilor.
ale, din p lu Stella a
sau mâna întinsă
unei păpuşi. Şi-a dat capul pe spate şi a privit curioasă
salteau a de deasupr a ei. Do ar N ina nu mai dor mea, nu?
Stella şi-a strecurat degetele prin plasa dură din sârmă
şi a înghiontit-o pe sora ei. Nimic. A repetat figura. Nicio
mişcare din partea Ninei. S-a aşezat pe spate, în pat, şi a
împins-o cu picioarele cât a putut de tare. Corpul Ninei a
sărit şi a căzut înapoi pe saltea. Stella a aşteptat,
nedumeri tă. Apo i, a auzi t ceva, un sunet vag, ned esluşit .
Stella a coborât din pat şi s-a urcat pe scara din lemn;
f ald uril e pij amalei îi ajungeau până la genun chi. S-a agăţat
cu co atele d e ma rginea patul ui şi s -a uit at l a so ra ei.
Nina zăcea pe o parte. A clip it sub pl eoap ele închis e.
— Ce- ai sp us? a înt re bat - o S te l l a.
Nina
— Ai şi-a
spurid icat?plaeoap
s ceva şo pele, apo
ti t St elil a,
l e-a închis
gâf âi nd. dTin
e-nou
ai tr. ez it ?
Neen! Te-ai trezit? Am făcut un cort. Vrei să-l vezi? E
f rumo s. Încăpem am ândo uă în el . Apr o ape.
Ni na a îngăimat ceva .
— Po f ti m? a sp us St el l a, ap l ecâ ndu- se spr e ea.
Ni na a d eschis ochii .
— N u mă simt bi ne, a murmu ra t ea.
În faţa dormitorului părinţilor ei, Stella a împins uşa,
care s-a deschis cu un scârţâit. În camera îmbâcsită de
căldură domnea trase.
printre draperiile liniştea. Razele
Covorul era de soare pătrundeau
împodobit cu motive
f lo rale, care s e îngem ănau unele cu altel e, iar St ella a păşit
din floare în floare până când a ajuns la silueta întinsă în
pat a tatălui ei. Avea jumătate din faţă ascunsă în pernă.
Ţinea un braţ întins în spatele lui, ca să-i atingă şoldul
mamei. Pielea îi era acoperită de păr – de milioane de
f irişoare d e păr. Stella s-a apl ecat s pre el , f ascinată.
— T at ă! a şo p ti t ea. T at ă!
— Du -t e î nap o i î n p at , St el l a! i -a spu s el c l ar şi r ăsp i cat .
Ca şStel
i când
la sar
-a fîinto
f o srs
t tr
şieaz. Darrep
s-a înd nutat
a dspr
eschis ochii
e uşă, .
păşind din no u
din floare în floare. În camera ei, a luat un scaun şi s-a
urcat p e el, ca să aju ngă la tr usa medical ă de ju cărie p e care
o ţineau în dulap. Şi-a pus pe cap pălăriuţa cu însemnele
crucii roşii, prinzând-o cu elasticul sub bărbie, şi a urcat
din no u scara de lemn.
— Acum, domni şo ar ă p aci ent , a spu s ea, aşez ându- se în
genunchi pe p at, trebuie să-ţi ascult i nima.
Nina a privit-o, apatică şi inertă, în timp ce Stella îşi
pu nea în urechi s teto sco pu l din pl astic, apăsând capsula p e
căma şa de noap te a Ni nei. La î nceput nu a auzi t nimic, apo i
a surprins o bătaie înăbuşită şi neregulată, lentă precum
ceasornicul din sufrageria bunicilor ei. Stella a scos
steto scop ul din urechi.
—
A Şi a cu m trtermometrul
introdus ebu i e să- ţi i au
în t emp
guraerNinei.
at ur a. Nina a închis
ochii şi capul i-a căzut într-o parte. Poate că vrea să fie
lăsată în p ace, s-a gând it Stel la.
A mai petrecut un timp punând instrumentele medicale
la l o cul l or , ţinând u-şi picio arele încruciş ate în unghi d rept
peste cele ale Ninei. A ascultat o perioadă bătăile ritmice
ale propriei sale inimi. A desfăcut un bandaj din crep şi l-a
înfăşurat din nou pe un cilindru plat. Apoi, Nina a scos un
sunet ciudat, ca un gâlgâit. Stella a turtit bandajul în cutia
medNina
ical ă, aţinea
încuiatochii
-o şi s-aînchişi.
s trecur atAdormise
l ângă s o ra ei.
din nou.
Termometrul din plastic, care avea desenată pe mijloc o
linie roşie, îi atârna între buzele albe ca varul. Părul i se
lipise de cap precum iarba-de-mare. Stella s-a apropiat mai
mult şi a văzut că pleoapele Ninei erau de fapt
întredeschise şi îşi dăduse ochii peste cap de i se mai vedea
numai albul ochilor. Nu respira aşa cum făcea de obicei
când Stella o auzea noaptea – acum respira prea repede şi
cu greutate.
— N een
fierbinte. ! a în
Nina! a cep ut ea,Stella,
strigat-o at in gân du- i mânape
apucând-o . Era
soraume dă şi
ei de
mână şi zgâlţâind-o. Braţul i-a căzut inert pe saltea,
atârnând peste m arginea pat ul ui.
Stella a coborât scara, a traversat camera şi a ajuns din
no u la uşa d o rmito rul ui p ărinţi lo r ei. De data as ta, nu a m ai
păş it d in f lo are în f lo are.
— T at i !
— M mm.
— T at ă!
— St el l a, ţi -a m spu s să…
— T at ă, s-a î nt âmp l at ceva cu N i na. St el l a nu şi- a dat
seama cât de speriată era până ce nu şi-a auzit vocea –
o rbea cu un glas as cuţi t, apr o ape striden t. Apo i a iz bucnit
pe neaşteptate în lacrimi. Te rog, trezeşte-te! l-a rugat ea
pri ntre
Tatăllacrimi.
ei a deschis ochii. A privit-o câteva clipe pe fiica
lui cea mică, apoi s-a dat jos din pat şi s-a îndreptat spre
cam era lo r. Stell a îl urma înd eapro ape.
— A… a spu s că nu se simt e bin e, a co nt in ua t St el l a,
pri ntre hoho te de pl âns, şi apo i… apo i, s-a culcat l a lo c şi…
T atăl ei s-a uitat la Ni na şi a pus m âna pe f runtea ei.
— Do amne ! a mur mur at el , ap o i a î nce p ut să ţi p e:
Francesca! Francesca!

În hol, Stella
impermeabilul. îşi erau
Hainele scutură părul
şi ele ud Se
umede. şi gândeşte
îşi scoate că
trebuie să-şi schimbe uniforma udă, că bibelourile trebuie
şterse de praf şi că trebuie să ducă aluatul la bucătărie,
când doamna Draper năvăleşte în hol. Se opreşte brusc
ăzând -o pe Stel la stând aco lo , udă leo arcă.
— S te l l a, ai ci er ai ! V i no cu min e! V re au să-ţ i p re z in t p e
cineva. Un nou membru al personalului nostru, îţi
aminteşti că ţi -am spus că avem nevo ie de cineva care să s e
ocupe de întreţinere, reparaţii exterioare, vopsit etc.? De
cinev a care s ă te ajut e în sezonul aglo merat al verii? Sunt
co nvins ă că ţi-ar p rinde bine o mână d e ajut o r…
În biroul doamnei Draper, un bărbat stă la fereastră, cu
spatele la Stella. Se întoarce când le aude intrând în
cameră.
Stella nu realizase cât de înalt era. Trebuie să-şi ridice
ochii spre el ca să-i întâlnească privirea. Ea ţine încă în
braţe impermeabilul ud.
— B un ă, ia tă că ne î nt âl ni m din no u! îi spu ne el
zâmbind.

P ARTEA A III-A
Stella se trezeşte tresărind, cu inima bătându-i cu
putere,
îi astup gata să-i
ă gura iasă din piept. Stă cu faţa în jos, iar perna
ş i nasul.
Se întoarce şi se ridică dintr-odată în capul oaselor.
Rulota este goală, frigul pătrunzător de dimineaţă îi face
pielea de găină, iar crengile copacilor îi bat în acoperiş.
Străbate camera cu privirea. Nimic. Totul este în ordine, îşi
spune ea, totul este în ordine. Dar inima continuă să-i bată
năvalnic.
Visa că era din nou copil şi că stătea pe marginea unei
prăpăstii, unde apa întunecată se prăvălea în abis,
spărgându-se de spat,
Se ridică din tânciluptându-se
. cu păturile care se agaţă
cu î ncăp ăţânar e de ea, şi se duce l a o gl indă. Imaginea care o
întâmpină acolo este cea a unui adult. A unui adult, fără
umbră de îndoială. Stella se studiază în oglindă. Pielea
poartă amprenta cutelor păturilor, buzele sunt palide, iar
pupilele negre par adânci, nemărginite. Totul este în
ordine. S-a petrecut cu ani în urmă. Cu mulţi ani în urmă.
Dar parcă nu are întotdeauna senzaţia asta, parcă totul s-a
întâm pl at ieri.
Stella printre
pătrunde îşi întoarce privirea
jaluzelele dinareoglindă.
trase Lumina
o nuanţă de uncare
alb
palid. E devreme. Se întoarce în dormitor, tremurând în
timp ce păşeşte cu picioarele goale pe covorul rece, şi se
uit ă l a ceas . Şase ş i p atruz eci şi cinci de minute. Nu va mai
putea să adoarmă din nou, aşa că îşi pune uniforma şi încă
do uă p ulo vere p este ea.
Câinele o urmează în timp ce se îndreaptă spre vechile
grajduri, ca să ia lemne pentru foc. Ţâşneşte, ca o săgeată,
din co teţul lu i, dând din co adă şi lăt rând cu o voce subţire.
Stella îi mângâie blana dintre urechi înainte de a porni din
no u l a drum, urmată de câinele care adulmecă pământul .
Trecând pe lângă vechile coteţe, renovate, din
apropierea grajdurilor, Stella descoperă cu uimire că
draperiile sunt trase. Ea mută coşul cu lemne în mâna
cealaltă.
— Am ui ta t de el , îi sp un e ea câi nel ui , nu - i aşa?
Câinele se opreşte şi o priveşte cu urechile ciulite,
încercând să surp rindă în v o cea ei sunete f amiliar e.
În pr ima lui dim ineaţă la ho tel , Jak e nu es te pr ea do rnic
să intre în bucătărie. Doamna Draper i-a spus să vină să ia
micul dejun după ora nouă, când va fi mai linişte. Dar el
hoinăreşte prin hol, cu mâinile îndesate în pantaloni. Din
spatele uşilor glisante care dau în bucătărie, se aud râsete,

un ţipăt
tacâm scurt,
uril or un radio
– zgomotu şi zăngănitul
l o amenilo farfuriilor
r care lucrează împreună.şi
Uşa se deschide şi în faţa lui apare fata de la cafenea.
Stella. Ea poartă pe cap o bentiţă, care îi ţine părul pe
spate. Dispare pe coridorul lung şi îngust, intrând într-o
cam eră d e la capătul culo arului .
Jake aşteaptă, nesigur, la baza scărilor. Se simte puţin
nervos, puţin încordat. N-a închis un ochi noaptea trecută,
numărând orele pe ceasul lui digital şi spunându-şi de
nenumărate o ri: eş ti în Kil do une, eşti în Kil do une. I se p are
extraordinar. Apropierea, legătura fizică cu Tom, este
copleşitoare, incredibilă. Oriunde îşi aruncă privirea vede
obiecte – balustrada, întrerupătorul de lumină, pragul din
piatr ă, şemineul – p e care tatăl său s -ar p utea s ă le f i atins
cu mâna.
Din bucătărie r ăzbate un glas răguşit care cântă, apo i se
aude un zgomot strident, urmat de o înjurătură. Îşi
aţinteşte privirea în pământ: viţa-de-vie, motivul floral al
covo rulu i, se răs uceş te l a p icio arele l ui, do rnică parcă să-i
pună piedică. Îşi ridică ochii: scările duc la următorul etaj,
dar nu reuşeşte să zărească decât o pereche de coarne de
cerb, care atârnă deasup ra l ui.
— V re i să i ei mi cu l dej un ? îi sp un e o vo ce.
Stell a stă în f aţa uş ilo r gl isante, ţinând în mâini o tavă
cu f arf urii murd are.
— Da, ră spu nde J ak e, în drep tâ ndu- se spr e ea. El se
trez eşte z âmb
nu zâmbeşte ind. Oare
deloc. Ar fizâmbeş
minunat,te pspune
rea mul
el.t? S-arîşipu
Apoi tea. E a
scoate
mâinile din buzunar şi îi arată farfuriile. Pot să te ajut cu
ceva?
Stel la cl atină d in cap, deschizând u-i u şil e cu picio rul .
— M ă descu rc . Int ră !
Bucătăria este încinsă, înghesuită, luminată excesiv şi
plină de aburi. Mirosul de cafea măcinată este ameţitor. În
faţa chiuvetei se află o femeie îndesată şi mică de statură,
cu dinţii rup ţi, iar în f aţa s o bei, bucă tarul- şef mânuieş te un
instrument lung,e dcu
în untură f eliuţ e şun vârf de metal. Într-o tigaie sfârâie
uncă.
Stella pune vra f ul d e f arf urii p e o masă şi răs f oi eşte un
carneţel.
— Do uă p o rţ i i de câr naţ i de căp r io ar ă, spu ne ea,
acoperind zgomotul, una cu ciuperci, cealaltă fără; prima
cu ou ă jumări, cealaltă cu cartof i p răjiţ i. Aţi înţeles?
B ucătarul încuv iinţează d in cap, f ără s ă se întoarcă.
— Am în ţe l es.
— El este J ak e, îi a nu nţ ă ea, şi ar vre a să ia mic ul dej un .
— Am în ţe
Femeia del es,
larechiuvetă
p et ă bucăstă
ta ruacum
l. în faţa lui Jake,
aruncând peste umăr un pr o so p de b ucătări e ud.
— Eu sun t Pe ri l , îi sp un e ea.
— Po f ti m? o î nt re abă J ak e, ap l ecâ ndu- se cu r io s p este
25
tej ghea. Do ar nu p o ate s-o chem e „Peri l”, nu-i aşa?
 — Pe ri l , in sistă ea .
Stell a, aşezată lângă to aster, se uită la el , apo i l a col ega
ei .
— Pe eu ur rl l l l , î i exp l i că ea, acc ent uâ nd vo cal el e. Pe uu rl .
— Aha! sp un e Ja ke , l umi nat . Pe ar l !
— Ha, ha! r âde Pe ar l . Pe ur l , Pe ri i, Pe ur l , cu m vre i tu .
Râd amândoi. Chiar şi bucătarul se întoarce spre ei,
dezvelindu-şi dinţii.
— P ear l , spu ne St el l a, p o ţi să- i ar ăţ i l ui J ak e un de sun t

Dopseaua,
mi-a spusscara
că şi celelalte
vrea ca el săinstrumente de lucru?
înceapă astăzi Doamna
să vopsească
ferestrele.
Pearl se înd reapt ă spr e un co ridor, râzând încă.
— V i no c u min e, f l ăcă ul e!
La prânz, aerul este static şi umed, iar cerul este
acoperit cu nori de ploaie ameninţători. Jake îşi scoate
tricoul şi lucrează îmbrăcat doar în blugi, ţinând într-o
mână o lampă de sudură. Este mulţumit că are ceva de

f ăcut,
la bun că i s -a
sf ârş it. oAfltf
erit
el,oarsarcină clară aiurea
f i hoi nărit pe careprin
trebîmprejuri
uie s-o d ucă
mi.
Vopseaua se umflă sub jetul puternic de căldură, se
desprinde de pe ramele geamurilor şi cade la pământ.
Picături de sudoare îi apar pe frunte, provocându-i
mâncărimi pe cap. Se scarpină cu o spatulă de metal,
încercând să înlăture râuleţele încăpăţânate de
transpiraţie.
De afară, camerele clădirii sunt întunecate şi
ins o ndabile, ca un lac f ără f und. Jake î ncercuieş te ho telul ,
sprijinind scara de pereţii din piatră, numărând ferestrele,
calculând cantitatea de vopsea de care va avea nevoie şi
căut ând ur me de p ut regai p e ramel e din l emn. Când do amna
Draper l-a întrebat dacă are experienţă în vopsitul
ferestrelor, el nu a mărturisit că a vopsit doar ferestrele
platourilor de filmare, ferestre care dezvăluiau privirii
peisaje false, iluzii digitale – nimic real. Dar nu credea că
acest lucru avea prea multă importanţă – diferenţa nu
put ea f i p rea m are, nu?
Când îndreaptă f lacăra lămpii pe rame le geam uril o r din
suf ragerie, o vede pe Stell a înăuntru, chipul ei p alid ş i o val
pl utind la supr af aţă.
Fireşte că Jake nu s-a aşteptat să-l mai găsească aici pe
tatăl lui. Nu şi l-a imaginat stând la poarta acestui loc
mistic, K il do une, pr imind u-l cu braţel e deschise în viaţa l ui.
Dar era tot uşi o voce care îi şopt ea îns ă în taină că tatăl l ui
ar putea săcât
Indiferent sedeafle încă
tare acolo, raţiunea,
a invocat că poate indiferent
chiar era acolo.
cât de
convins era că nu era posibil să-l găsească la Kildoune,
chiar dacă avea să descopere locul acela – era totuşi
dezamăgi t acum.
Jake nu şi-a dat seama cât de mult sperase să-l găsească
acolo până când nu a pus piciorul în Kildoune. A încercat
mereu să se consoleze cu ideea că mama lui a compensat
to ate lip suril e, că a jucat f o arte bine ş i ro lul de ma mă, dar
şi de tată. Stând însă în faţa hotelului Kildoune, plin de
străini,
amăgi cucuaceastă
chipuri minciună.
necunoscute, Jake nu este
Maternitatea se maiun poate
lucru
clar, prestabilit. Cele nouă luni pe care le petreci în
pântecul mamei tale presupun încheierea unui contract
nescris, pe toată durata vieţii, pe care nu-l poţi rezilia
nicioda tă. Dar paternitatea es te un l ucru co nf uz, n edef init
– un simp l u cr o mo zo m ar un cat î n vânt.
Nu ştie ce-a sperat. A aşteptat totul şi nimic. Toată
iaţa s-a gând it l a Kild o une, creând u-şi to t f elu l de im agini,
co nstru indu-l şi dărâmând u-l cu o chii minţi i. Dar nicio dată
nu şi-a îrece
pădure nchipu
de itbrazi,
asta:un
un cer
conac mare,
imens, din p iatr
acoperit deă nori
cenuşie,
şi o o
femeie cu gâtul lung, care îl urmăreşte cu privirea gravă şi
impenetrab il ă a unei p isici.
Stella deschide uşa de la intrarea hotelului şi păşeşte
af ară, ţinând în mână o f arf uri e cu un se ndviş. T rebuie să-ş i
protejeze ochii împotriva razelor puternice de soare, care
au go nit no rii de pe cer. În aer p lu teşte un m iro s dul ceag de
f erigă şi d e turbă.
Se uită împrejurul ei, apoi, dincolo de pajişte şi de
pr undiş, vede scara po ziţ io nată ca un tri unghi d rep tunghic.
Jake, noul angajat, stă cocoţat pe vârful ipotenuzei şi
freacă de zor vopseaua unei ferestre de la etaj, ţinându-şi
26
tricoul pe cap în s tilul lui B eau G este .
— Ţi- am adus un sendviş, îi spu ne S te l l a de l a baz a scăr ii
arătând u-i f arf uria. Ţi-l l as aici.
— Nu , spu ne el , p un ând ri ndeau a deo p ar te şi sco ţâ ndu- şi
tricoul de pe cap. Stai puţin! Cobor imediat. Scara se
clatină periculos în timp ce păşeşte pe trepte. Stella o
f ixează cu o mână. Îţi mul ţu mesc, îi sp une J ake, zâmb ind şi
sărind peste ultimele trei trepte direct pe pământ.
M inunat, adaugă e l, luând f arf uria. M or de f o ame.
Stella încearcă să se uite în altă parte când Jake îşi
pune tricoul. Terenul de la picioarele ei este presărat cu
co ji de vop sea uscată. Aşteap tă ca el să-i vorbeasc ă. N- a vrut
o are s-o întrebe ceva? E l nu spune însă nimic, mulţu mindu-
se doar să-i zâmbească în timp ce duce sendvişul la gură.
Zâmbetul îi este specific, purtând parcă amprenta unei
semnături – colţurile gurii se arcuiesc încet în sus, iar cu
o chii îi mân gâie Stellei chipul , părul şi gâtul.
— Cum te descu rc i ? îl î nt re abă ea bru sc.
El dă din cap în t imp ce mes tecă şi înghit e îmbucătura.
— B i ni şo r. U nel e f er estr e sunt cam str i cat e, to cu l este
pu tred, dar do amna Draper mi-a s pu s că va a pel a la aj uto rul
unei p ers o ane competente care s ă le repare.
— Co mp et ent e?
— Da. N u ca mine .
— De ce? T u nu eşti co mp et ent ? sp un e e a, reg re tâ nd pe
lo c întreba rea.
El o pr iveş te şi zâmbe şte din no u.
— N u, nu p re a. T u eşti ?
 Stel la decid e să igno re înt rebarea.
— De unde eşti ? îl î nt re abă ea în schi mb.
— Di n Ho ng Ko ng.
— Di n Ho ng Ko ng? sp un e ea, râ zâ nd.
— Ce e aşa de no sti m?
— N u şti u. Ea tr ebu i e să- şi înf râ nez e do ri nţ a de a iz buc ni
din no u î n râs. Dar nu mă aştep tam să sp ui a sta.
— De ce? L a ce te aştep ta i ?
— Pă i … nu p re a şti u. M ă gândeam că vei spu ne L o ndra.
El
— clNati
i cină din cap Cşiresde strâmbă.
o şansă! că n- am p et re cu t mai mul t de
patruz eci d e minute ac o lo . Nici nu i-am acord at pr ea m ult ă
atenţie. Jake o fixează cu ochii lui albaştri. Dar tu? o
într eabă el.
— Eu ce?
— N i ci t u nu eşti de pr i n pă rţ il e astea , nu - i aşa?
— De unde şt ii ?
El ridică din umeri, înghiţind ultima îmbucătură din
sendviş.
—
— Şt iu p urîl şiî nt
Cum? simp l u. ea, deşi şti e că ar tr ebu i să p un ă
re abă
capăt co nvers aţiei l o r şi s ă pl ece.
El f ace un pas îna po i şi s e pr ef ace că o stud iază d in cap
până în picioare. Stella se înroşeşte până în vârful
urechilor.
— Co af ur a, spu ne el , p o cni nd din dege te , p ant o f ii ,
accentul…
— Accen tu l ? îi r ăsp un de St el l a, râ z ând ir o ni că. Ce şti i tu
despre asta, d o mnul e emigrant ?

care—nu-l
N u pot
p respune
a mul te . Dar oamenii
despre te în ţe l eg f o ar te
de aici. binridică
Jake e, l ucdin
ru p e
no u din u meri. Nu mi se par e că eşti d in Inverness .
Stella îşi aţinteşte privirea asupra lui. Se simte deodată
cumplit de furioasă. De luni de zile stă aici, singură şi
netulburată de nimeni, şi acum apare de aiurea individul
ăsta, care începe să-i pună întrebări despre viaţa ei
personală. De ce eşti aici, ar vrea ea să-l întrebe, de ce-ai
enit aici?
— Deci , ai de gân d să-mi spu i de unde eşti ? o în tr eabă e l .
Sau este secret?
— Este secr et , î i ră spu nde ea p e un to n răsti t.
— B i ne. El nu p ar e der anj at de ră spu nsul ei . Cum vrei t u!
Stella se întoarce pe călcâie, pietrişul scrâşneşte sub
pi cio arel e ei, şi se îndepăr tează cu paşi repezi .
— Hei! st ri gă el î n ur ma ei. Po t să te mai î nt re b ceva ?
— Ce anu me?
Nu se opreşte din drum, aruncându-i cuvintele peste
umăr. A enervat- o , deşi nu şti e exact de ce.
— De cât t imp f un cţ i o nea z ă cl ădir ea asta ca ho te l ?
Întrebare a o deter mină să s e o p rească d in drum, o bservă
el, şi să se întoarcă pe jumătate. Sub soarele puternic,
umbra ei pare o formă întunecată, ghemuită la picioarele
ei, gata s ă f acă urm ăto rul pas.

— ăsta.
genul Cre d că de do uă z eci şi ci nci de ani , sp un e ea. Ceva de
Jake stochează această informaţie preţioasă alături de
celelalte piese, încercând să recreeze mozaicul vieţii sale.
Asta înseamnă că Tom a avut la dispoziţie patru ani ca să
ajungă în India, să se întâlnească cu mama lui, să-l
conceapă şi – şi mai ce? Ce-a mai făcut în această perioadă
obscură de timp? Numai Dumnezeu ştie. S-a întors oare
aici, la comunitatea lui? Clădirea pare un loc ciudat de
întâlnire p entru mem brii unei co mun ităţi – este p rea ma re,
pr ea impo zantă. S-a d us în alt ă part e? S-a mutat? Acum nu
este aici, Jake este sigur de asta, dar posibilitatea ca Tom
să f ie prin preaj mă, po ate într-o al tă comunitate s au po ate
ducându-şi viaţa într-o rulotă, îi creează fiori de emoţie şi
de sper anţă. Se într eabă o cl ip ă cum ar reacţio na T o m dacă
ar ve ni acum şi s-ar trezi f aţă în f aţă cu pro pri a sa imag ine
din tinereţ e, cu un alter ego , cu co pi a sa f idelă.
 — De do uă z eci şi ci nci de ani ? re p et ă el .
— Da. St el l a s-a î nt o rs acu m cu f aţ a spr e el şi o dată cu
ea, s-a mişcat şi umbra ei. De ce într ebi?
Nu -i va spu ne. Nu , nu-i va spu ne.
— Făr ă un mo ti v anu me, ră spu nde el , ap o i se
răzgândeşte. Am cunoscut… pe cineva… care a locuit aici
cândva. Cu mul t t imp în u rmă. O… o r udă.
— Aha! spu ne St el l a, dând din cap . B i ne. Ar tr ebu i s-o
întrebi pe Pearl . Ea ştie to tul.

din —
noBuipne. O s-o Îţi
e scară. î ntmul
re b.ţumes
J ak e c.
îi f ace cu mâna cân d se ur că

Stella nu se urcă în ambulanţă împreună cu Nina şi cu

mama ei. Pri veşte cum cei d o i bărbaţi o înti nd pe so ra ei pe
o targă cu roţi şi o prind de ea cu nişte curele. Nina ţine
capul într-o parte, iar pe faţă are o mască din plastic.
Elasticul care ţine m asca i-a rid icat părul pe vârf ul cap ului .
Stella vrea să i-l aranjeze. Este convinsă că Ninei nu i-ar
pl ăcea s ă se vadă în hal ul acela.

M am
haină a alui
lo rArchie
po artăpe
pantalo
umeri.ni Stă
pe sub căm aşape
desculţă de macadam.
noap te ş i o
Fo arte mul ţi o amen i au i eşit din cas ă ca s ă vadă cum f etiţ a
f amiliei Gil more este d usă la spit al. Stell a ar vrea ca e i să n -
o vadă pe mama lor în această postură stânjenitoare.
Francesca intră prima în ambulanţă şi aşteaptă ca doctorii
să urce tar ga pe care f ata stă întinsă. Stel la se bucură. Ni na
n-ar vrea să rămână singură în spaţiul acela întunecat,
înconjurată de fire, curele şi tuburi. Apoi bărbaţii trântesc
uşile am bulanţei .
Stella şi tatăl ei urmăresc cu maşina sirena ambulanţei.
Lo cul S tell ei es te în spatele tatălu i ei, ca re stă întotde auna
la vol an. I se p are ciu dat că j umătate d in maş ină este go ală.
Priveşte locurile unde ar fi trebuit să stea Nina şi mama ei
şi se teme că – fără greutatea lor – maşina ar putea să se
dezechil ibreze şi i să se răs to arne.
L a spit al , mama ei, încă d esculţ ă şi în cămaş ă de no ap te,
o strânge de mână fără să se uite la ea şi îi spune, de
nenumărate ori , că to tul va f i bine. Cineva o aşa ză p e Stel la
p e un scaun, care se clat ină at unci când se mişcă.
Tatăl ei dispare primul, apoi şi mama ei. O asistentă îi
lasă Stellei un coşuleţ plin de jucării colorate, dar Stella
este prea mare ca să se mai joace cu ele. Se leagănă pe
scaun înainte şi înapoi, priveşte razele de soare care
păt rund pr intr- o f ereas tră d e pe co ridor, s căldâ nd în lu mină
linoleumul impecabil de curat, şi numără zgomotele pe
care
seama le că
aude.
esteAjunge la patruzeci
flămândă, şi doi
dar nu ştie cuişisăsespună.
opreşte. Îşi dă
Îşi scoate
şireturi le d e la p antof i, le l eagă un ul de celălalt şi se joacă
27
„foarfecă” , lucru pe care ea şi Nina îl fac mereu când se
pl ictises c. Dar cine să -şi intro ducă d egetele pr intre f iguril e
zigzagate ale ş ireturil o r, creân d apo i alte f iguri? N u-şi m ai
aminteş te ce urmează d up ă a treia f igur ă, iar când încearcă
s-o real izez e, şiret uri le i se încurcă p rintr e degete, astf el că
până l a urmă, este nevoit ă să renunţe şi le lasă în po ală.
Bunicii ei îşi fac apariţia exact în clipa în care lumina
care pătrunde prin fereastra din tavan îi mângâie piciorul.
Stell a este uimită d e ve nirea lo r. B unica o sărută pe f runte
şi o strânge în braţe. Dispar amândoi, apoi revin împreună
cu părinţii ei.
Toţi patru stau pe coridor şi discută aprins deasupra
Stell ei. Nu se po t abţine s ă n-o atingă – pe păr, pe umeri, pe
braţe. Stellei nu-i plac aceste dovezi copleşitoare de
afecţiune şi vrea să scape. Dar când îşi ridică privirea spre
chipul tatălui ei, vede că acesta este brăzdat de lacrimi. Are
o chii înceţo şaţi, iar genele sun t l ipi te una d e alta. Tatăl ei
a plâns. Acest lucru o îngrozeşte pe Stella. Tatăl ei nu
pl ânge nicio dată. Ni cio dată. T aţii nu p lâng. E a ştie as ta. Se
uit ă apo i l a mama ei şi v ede că şi ea are o chii ro şii şi ţine în
mână şerveţel e ude.
Stell a începe s ă pl ângă , la început do mol, a po i l acrim il e
i se revarsă în şuvoaie pe obraji. Îşi ascunde faţa în
mănunchiul de şireturi şi plânge în voie. Apoi îşi ridică din
nou privirea spre chipurile părinţilor ei şi simte cum un
fior de spaimă îi străbate şira spinării ca un şoc electric.
Respi ră ad ânc pr intre suspine.
— U N DE E N IN A? ţi p ă ea. U N DE E? UN DE E N IN A?
În doar câteva secunde, i se pare ei, se trezeşte în
cafeneaua din Musselburgh. Stă pe tejghea şi îşi leagănă
picioarele într-o parte. Bunica îi dă îngheţată cu o lingură
cu coada lungă, din argint, şi îi vorbeşte în italiană, pe un
ton moale,
reuşeşte mângâietor.
să vadă ploaia careGeamurile sunt
cade afară. aburite,sunt,
Şireturile dar ca
ea
prin minune, prinse din nou de pantofi – dar nu aşa cum îi
pl ace ei, în zigz ag, ci tr ase în li nii drepte. B unicul vor beşte
la telefonul din colţ, ţinând o ţigară în aceeaşi mână cu
care ţine receptorul. Stella ar vrea să-i reamintească de ea,
pentr u că se pare că a uit at, iar scrumul î i cad e pe ves tă.
— U nde e Ni na? î nt re abă ea.
B unica o pri veşte cu ochii ei că pru i.
— Şt ii u nde este . Do ar ţ i - am sp us. Îţi a min te şti ?
—— Dov ’e Nnt
Îţ i ami ina ? încearcă
eşti spi ta l ul Stell
, nu ?aspu
în italiană.
ne bun ic a ei , cu o vo ce
blândă.
Îi spune apoi mai multe lucruri, pe care Stella nu le
înţel ege p rea bine. Ved e buzel e bunicii mişcându-se şi aud e
sunetel e, dar nu distinge cu vintel e.
— U nde e Ni na? r ep et ă ea. Dov ’e Nina ? U nde e Ni na?

Prima dată când Stella „a luat-o razna”, după cum s-a

exprimat Nina, a fost în vara în care a împlinit
no uăsprezece
a anului ani. T erminas
o petrecuseră eră ş co
despărţite – ala şi cea
Stella m ai mare part e
la universitatea
din Londra, iar Nina la colegiul de arte plastice din
Edinburgh. Nina a rezistat la colegiu doar jumătate de
trimestru: când profesorul i-a spus că avea să petreacă
patru săptămâni în faţa războiului de ţesut ca să creeze o
sto f ă din tw eed, care s ă-i p o arte am prenta, ea l-a tr imis la
dracu’.
A petrecut apoi săptămâni întregi trândăvind în
dormitorul ei, ascultând muzică, epilându-şi sprâncenele,
opsindu-şi părul în culori diferite şi scriindu-i Stellei
scrisori lungi, pline de indignare, până când Francesca a
o bligat- o să se însc rie l a un col egiu d e biro tică. Înarm ată cu
o dipl o mă în m etoda oarbă d e dactilo graf iere (Nina a reuş it
s-o o bţină n umai d upă ce a mituit-o pe co lega d in f aţa ei s ă-
icabinetul
facă lucrarea),
medical s-a angajat
al unui într-un
doctor post temporar
generalist. la
Directorul
cabinetului, un medic tânăr, dar ambiţios, a fost şocat de
„talentul” ei de dactilografă, dar s-a hotărât oricum să se
căsăto rească cu ea.
Stella a renunţat la viaţa secretă pe care o ducea la
Londra ca să se întoarcă acasă – o casă plină de broşuri
despre nunţi, rochii de mireasă, localuri, liste de cadouri,
eşantioane de materiale colorate şi cataloage ale firmelor
de catering. Mama ei era atât de încordată, încât
tendoanele
se ascundeagâtului
în biro uîi to
ieşeau
ată ziputernic în evidenţă.
ua. În lo cul suro rii ei,Tatăl ei tă
studen
la arte plastice, care purta rochii pătate de vopsea, vâna
băieţi, b ea p rea mul tă vo dcă şi ui ta să-ş i ia med icamentele,
a întâlnit o persoană care ave a man ichiura îngrij ită, v o rbea
cu agenţi imobiliari, discuta despre modelul şi ţesătura
rochiilor de mireasă şi purta fuste croite în stil clasic,
pantofi cu tocuri înalte şi eşarfe din mătase înfăşurate în
urul gâtului. Şi, în fiecare zi, la masă, trebuia să-l suporte
pe acest străin, îmbrăcat în costum, care îi spunea surorii
ei „sStel
ubalter
la s-anad us
meaînisorpiaş
tit
, ao are” . to t ce avea în co nturi le de
retras
economii, strânse în perioada verilor când a lucrat pe post
de chelneriţă în cafeneaua bunicilor ei, şi a intrat într-o
agenţie de turism de pe Princes Street, de unde a cumpărat
mersul trenurilor pentru Europa, un abonament de tren şi
un ghid de călăto rie.
A doua zi de dimineaţă, în timp ce Francesca şi Nina
erau la croitor pentru o probă, Stella şi-a luat bagajul de
sub pat şi a plecat. Le-a lăsat un bilet pe care a scris, cu
litere aproape ilizibile: „Am plecat în Europa. Mă întorc la
nuntă.” Tot drumul pe Arden Street, până la staţia de
autobuz, şi apoi în gara din Waverley, unde aştepta trenul
ce-o va duce spre libertate, armonie şi pace, s-a uitat tot
timpul înapoi, de teamă că cineva o va urmări. S-a liniştit
numai când s-a
înconjurată detrezit pe feribotul
bărbaţi care sforăiau,
beţi care o ducea spre
de Calais,
copii
hip eractivi, d e miro sul d e benzină şi mân care reî ncălzi tă şi
de grupuri de oameni care stăteau pe saci de dormit. Stella
nu ma i f usese nicio dată peste hotar e.
A prins o serie de trenuri, care au purtat-o prin
ţinut uri le Franţei . A cumpărat de la Par is o tavă cu pier sici
şi l e-a mâncat, una câte una, în ti mp ce străbă tea p o dgo rii le
şi lanurile de porumb, îmbătându-se cu aerul cald şi
parfumat care pătrundea prin geamurile deschise ale
trenului.
într -un altAjungând în sud
t ren, pe care în toiul
scria nopţii,
„ M arsilia s-a urcat
– Roma” . repede
A ajuns la destinaţie dis-de-dimineaţă, cu muşchii
aproape înţepeniţi de cât a ţinut geanta lipită de ea când a
furat-o somnul. A coborât cu greu din tren şi s-a îndreptat
spre gară, spre lumina zil ei. A cerut inf o rmaţii în l imb a pe
care a învăţat-o de la mama ei, fără să ştie dacă va primi
reun răspuns. Dar aceşti oameni străini nu numai că o
înţelegeau, dar îi şi răspundeau. I se părea incredibil,
aproape o minune, că cineva – dincolo de universul îngust
al familiei
gramati sale sintaxă.
că, aceeaşi – folosea aceleaşi cuvinte, aceeaşi
În interi o rul uri aş, dar ştirb, al C o lo sseumulu i, a mâ ncat
ultima piersică, ţinând pe genunchi o hartă întinsă. A
izitat casa cu pereţii roz, unde şi-a găsit sfârşitul, în
28
floarea vârstei, celebrul poet , a urcat şi a coborât
Treptele Spaniole şi şi-a udat picioarele într-o fântână
modelată în forma unei bărci. Îşi dorea să-i oprească pe
trecători din drum, să-i ţină de braţ şi să le analizeze
chipul. Oriunde se uita, vedea oameni care aveau aceeaşi
configuraţie a feţei – acelaşi maxilar, aceiaşi pomeţi,
aceeaşi frunte. Nu mă recunoşti? voia ea să le spună. Eu te
cun osc cu siguranţă.
Era dominată de dorinţa de a vedea totul. A pătruns în
inima ţării, străbătând-o tot cu trenul, a urcat treptele
spiralate ale unei campanile 29, a ajuns într-un oraş care
zace de mii de ani sub cenuşa vulcanică, a înotat în marea
30
albastră a Adriaticii şi a mâncat stracciatelli într-o
gelaterie, gus tul ei atât de f amiliar f ăcând-o să zâmb ească.
Într-un oraş, al cărui nume îl ştia din poveştile
bunicului, s-a urcat într-un autobuz care o va duce în
regiunea natală a bunicilor ei – după cum i-a spus
ânzăto rul de la chio şcul de bilet e. Nu era uşo r să ajungi î n
satul lor. „Nimeni, i-a spus vânzătorul de bilete, nu merge
acolo.” A schimbat autobuzele în Agnone, apoi a făcut
autos top ul şi a călătorit cu o f amilie care s punea c ă putea
s-o lase în apropiere de locul unde voia să ajungă. Stella a
stat pe bancheta din spate, înghesuită între copiii familiei,
ţinându-şi geanta pe genunchi. Maşina a urmat apoi o
pantă ascend entă, vegh eată d e pi scuri le î nalte al e munţil o r,
iar aerul a început să s e raref ieze.
Familia a lăsat-o la marginea drumului, iar ea a trebuit
să parcurgă pe jos cărarea pe care o urmase bunicul ei cu
şaizeci de ani în urmă, în direcţie opusă. Când a trecut de
ultima curbă
nicio dată nu aşicrezut
a văzutcusatul în faţa
adevărat căei,
lo Stella
cul de aund
realizat că
e pr o venea
familia ei, locul despre care i-au povestit bunicii ei, exista
într -adevăr ş i că a dăinuit în to t aces t timp f ără ei.
A stat o oră pe podul cu arcadă dublă, deasupra râului
despicat în două, şi s-a delectat cu o cutie de bomboane de
anas o n pe care o cumpărase d e la o f armacie, satisf ăcându-
şi astfel o plăcere tainică. S-a plimbat pe străzile pustii,
pavate cu pietre, privind stivele de lemne tăiate cu grijă,
ghivecele cu muşcate, puii de găină care râcâiau pământul
şi fântânile cu marginile mâncate de vreme. S-a uitat la
ferestrele goale ale clădirilor abandonate şi dărăpănate,
întrebându-se care dintre ele a fost a Valeriei. Un bătrân
care urca dealul agale a văzut-o stând în pragul unei case
din p iatră, af late în r uină, şi a şop tit:
— Scozia, i-a spus el în trecere, au plecat cu toţii în
Scozia.
Stel la s-a gând it să al erge d up ă el şi să-l într ebe dacă îşi
amintea de Valeria şi de Domenico – era cam de aceeaşi
ârstă cu ei, aş adar t rebuie să-i f i cuno scut – dar a rămas pe
lo c. V o ia să răm ână anonimă, să nu lase nicio urmă.
Stătea într-o cabină telefonică, fascinată de modul în
care lumina se despica în apă şi gândindu-se unde va dormi
la noapte, ce zgomot fac motocicletele şi ce va mânca la
prânz.
Nina a răspuns
— Eşti d upă
î nt r- o mar alur
e înc d ocăt
il ea
urapel.
ă, i- a sp us ea.
— Şt iu , i - a răsp un s St el l a.
Şi-a scos pantofii şi s-a urcat pe suportul de metal. În
inima acestei ţări, trupul ei resimţea căldura, iar
înche ieturil e păreau mult mai f lexibile, mult mai l ibere. Ar
fi trebuit ca viaţa din Scoţia să-şi fi spus mai mult
cuvâ ntul, d ar părea că mol eculele tr upul ui ei reacţionau şi
recunoşteau clima şi atmosfera acestor locuri. Din
caf eneaua d in M usselburgh, a auzit -o pe mama ei ţip ând:
— Eaae?
Stell Ea e? . Şi-a aţintit din nou p rivirea as upr a apei
a închis
râului, asupra luminii soarelui care se despica şi se
contopea cu undele apei şi asupra formelor înnegurate ale
munţilor. Dându-se jos de pe suportul de metal, a
descoperit că cineva i-a furat pantofii, strecurându-se pe
sub geamul din sticlă. S-a plimbat astfel, desculţă, prin
biserica din s at, f rescele revărs ând asup ra ei o lu mină aurie
şi albas tr ă.
Deşi ni meni nu- i spuses e nimic, se p ărea că to ată l umea
a fost de acord ca Stella să locuiască cu bunicii câtă vreme
Nina avea să stea la spital. A dormit în camera din spate, în
patul pe care mama ei l-a împărţit cu surorile sale. Era un
pat dublu, la capătul căruia se afla o tăblie atât de
lustruită,
Salteaua eraîncât îţi puteai
curbată vedea,
la mijloc. chiar
Dacă ar şi vag, chipul
fi dormit în ea.
împreună
cu Nina, s-ar f i ro stogo lit una într-alta în tim pul nopţii .
Stella a petrecut câteva săptămâni în cafeneaua
bunicil o r. Stătea p e un s caun în bucătărie, lângă bunicul ei,
care pregătea cartofi prăjiţi, mazăre şi peşte pentru
scozzesi (s co ţieni), şi pr ivea p ierdută în spaţ iu, legănând u-şi
picioarele deasupra linoleumului. Nu vorbea, nu spunea
nimic, punea doar câteva întrebări: „Unde e Nina?” „Când
ine acasă?” „O să moară?” „Când pot s-o văd?” Fără ea,
Stel
ce sălaspu
nunăştia
saucuce
mssăăfse
acăcompo
to ată rte, cum s ă-şi trăi ască viaţa,
ziu a.
Bunicul îi pregătea mâncarea ei preferată – gnocchi
(găluşti de cartofi) şi îi dădea să mănânce în gură ca unui
copil mic. Lacrimile îi brăzdau chipul, prelingându-se în
sosul d e pomodoro, iar Domenico le amesteca, spunându-i
că sunt condimente. Mama ei venea s-o vadă o dată pe
săpt ămân ă şi o lu a la p li mbare pe p o duri le din oraş, ţinând -
o pr ea strâns d e mână ş i ştergând u-şi l acrimil e cu o batistă.
V aleria a v enit într-o zi l a caf enea cu un ş o rţ bleuma rin,
exact ca al
pe Stella culor,
el. dar
Era de mărimea
vacanţa unui i-a
de vară, copil, şi a îmbrăcat-o
explicat ea Stellei,
iar cafeneaua era aglomerată, aşa că o mână de ajutor era
bine-venită. Stella ducea clienţilor paharele cu limonadă şi
stro pea cu siro p îngheţa ta de f ructe. Le tr aducea b unicilo r
comenzile mai s peciale al e clienţil o r. Stătea pe tej ghea ş i îi
spunea bunicii cine a terminat de mâncat, cine mai mânca
încă şi cine dorea cafea. „Ce ne-am face fără tine?” îi
spu nea unch iul Giancarl o de câteva o ri p e zi. Atunci, Stel la
pl ângea d o ar no apt ea, când camera părea go ală şi uri aşă.
I se păr ea că s tătea în M usselburgh d e luni de zil e, po ate
chiar de ani întregi, când Valeria a dus-o la spital s-o vadă
pe Nina. Stella era uimită. Îi rugase săptămâni în şir s-o
ducă la Nina, dar bunicii ei o refuzaseră mereu. De ce nu-i
scrii o scrisoare? îi spuneau ei. Stella nu înţelegea de ce
bunica
— Dese răzgândis
ce acu m epdut int
emr- osă
dată.mer gem l a ea? a în tr ebat -o
Stella în auto buz.
Valeria s-a prefăcut că nu a auzit-o, aranjându-şi
biletele şi punând res tul de ba ni în po rto f el.
— De ce acu m am vo i e să mer g, a i nsist at St el l a, dar
înainte nu?
— D e- ai a, a ră spu ns V al er i a, o f tâ nd, iar St el l a a văz ut -o
înto rcând u-şi repede capu l şi suf lându-ş i nas ul .
B unica a ţinut-o de mâ nă cât timp au străb ătut co rid o r
după coridor,
pasarelă apoi au
din sticlă. Auurcat
văzutnişte trepte şi
în trecere au traversat
scaune cu rotileo
abandonate pe holuri, uşi închise, asistente încălţate cu
nişte pantofi care scârţâiau, oameni îmbrăcaţi în halate,
doctori cu stetoscoape, un bărbat care ţinea în mână două
buche te cu f lo ri p orto calii ş i o f emeie f ără păr. Înain te d e a
trece printre două uşi glisante, bunica s-a oprit ca să
aran jeze gulerul Stellei.
31
— Sei pronto? a întrebat-o ea, mângâind-o pe obraz.
32
Andiamo!
Au ajuns pe un coridor lung – de-o parte erau numai
ferestre, iar de cealaltă parte era un zid vopsit într-o
nuanţă d e galben-verzui respingăto are. Era o li nişte ad âncă.
Stel la s-a gând it deo dată că t rebuia să meargă la t o aletă, d ar
privirea gravă a bunicii ei i-a dat de înţeles că nu era cazul
să ceară a sta acum . S-au o pri t l a capătul ho lul ui.
Valeria s-a aplecat şi a luat-o pe Stella în braţe. Acolo,
în f aţa ei, dinco lo de sticl ă, ca pe un ecran d e tel evizo r, şi- a
ăzut părinţii – mama ei stătea pe un scaun lângă un pat,
iar tatăl său în picioare lângă ea; pe pat zăcea o siluetă
pal idă, cu o chii ad ânciţi î n or bite ş i cu cap ul ras, ce se uit a
fix la ea. Stella a observat că era îmbrăcată cu o cămaşă de
noap te înf lo rată, exact ca a ei.
— Z âmbeşt e- i ! i- a şo p ti t buni ca. Dăr ui eşte -i u n zâmbet !
Stellad ea us
senzaţie afişat un şzâmbet.
căciune i de f rig. Aerul din
Şi- a f lu turspital
at mânîia pri
crea o
n aer.
— Aşa! a în cu ra j at - o V al er ia . Brava ragazz a!
— De ce nu- mi f ace şi N in a cu mâna? a î nt re bat S te l l a.
— N u se p o at e mişca, iu bit o .
Stella a continuat să facă cu mâna. De cealaltă parte a
sticlei, mama şi tatăl ei i-au răspuns la fel. Toţi trei îşi
fluturau cu disperare mâinile prin aer, de parcă un lucru
cum pl it s-ar p utea întâmpla da că ar înceta.
— U i tă - te bin e l a ea! i - a şo p ti t bun ic a, at ât de î nce t că
Stel la nu era sigur ă că a î nţeles bine. Ca să-ţi aduci aminte.
Tavanul de deasupra are o nuanţă alb-cenuşie
asimetrică. Ni na ştie p e dinaf ară mod elu l p e care îl creează
fisurile ce îl străbat de la un capăt la altul, la fel cum –
ăzut e din avion – râuri le străbat m unţii .
Nina n-a zburat niciodată cu avionul. Dar aşa îşi
imaginează că s-ar vedea peisajele dacă ar zbura deasupra
pământului, sub pâlcurile albe de nori. Ar scruta pământul,
care ar trece cu o viteză ameţitoare pe sub ochii ei, şi ar
zări – pentru o fracţiune de secundă – umbra avionului
pro iectată d e soare.
Îşi mişcă ochii în orbite. Trebuie să depună un efort
co nsiderabil ca să f acă as ta, de parcă p leo apel e ei ar cântări
to ne sau o maşinărie d in interio rul ei ar f i gata să c edeze.
Camera es te întu necată, cu jal uzel ele tr ase. Din lo cul în
care zace, Nina vede însă cum umbrele nopţii pătrund în
cameră. Este uimită. Oare nu se aflau părinţii ei aici acum
câtev a minute? Sau as ta a f o st cu mult timp î n urmă? Nu-şi
mai aminteşte. În minte îi stăruie imaginea vagă a Stellei.
Era cu bunica lor pe coridor şi se uita la ea. Dar poate că
asta nu s-a întâmplat niciodată. Nu-şi mai aduce aminte
când a vă zut-o ult ima oară pe sora ei.
Îşi îndreaptă privirea spre ceasul de pe peretele opus
patului. Vede cum secundarul tresare şi se opreşte, tresare
şi se opreşte,
celorlalte ace dar
ale când încearcă să
ceasornicului, se concentreze
acestea dispar dinasupra
faţa
ochilo r să i.
În dreap ta ei , desco per ă N ina cu uimire, es te o asistentă.
Stă pe un scaun lângă pat. Ochii îi strălucesc ca argintul
iu în întuneric. Nina nu ştie de ce în ultimele zile o
eghează mereu o asistentă. Înainte nu se întâmpl a asta.
Nina îşi pri veşte trup ul înve lit în pătur a de spi tal. Ar f i
putut să jure că are braţele încrucişate, iar degetele prinse
de coate. Vede însă că sunt aşezate pe lângă ea. Picioarele
f o rme ază un de
Dincolo V sim etric, iar
pereţii p ătura tro
camerei, nea ză peste
dincolo e le.
de rânjetele
personajelor de desene animate vopsite pe geamuri în
culori stridente, care îi provoacă dureri de cap, se aude un
zgomot. Cineva aleargă pe hol. Picioarele fac lipa-lipa pe
linoleum. Nina cunoaşte bine linoleumul acela. Îşi
aminteşte suprafaţa lui de un roşu aprins, acoperită parcă
de granule, pe care le-a sim ţit sub talp a subţire a p apucil o r.
În ultima zi în care a mai putut să meargă, a păşit pe
linoleum. A parcurs singură tot drumul până la baie. N-a
rut să fie
tremurat dusă
şi s-a în de
ţinut braţe, nu,cun-a
per eţi vrut. pS-a
u lt imele uterclătinat, a
i. A îndurat
o suferinţă cumplită, iar drumul până la baie a durat o
eşnicie. Dar a reu şit – singu ră.
O sil uetă mică tr ece valvârtej. Un băiat d intr- un salo n de
pe acel aşi p ali er. Ni na l-a mai văzut. A intrat la un mo ment
dat î n camera ei şi a î ntrebat-o cum o cheam ă. Înainte de a-i
putea răspunde, asistenta l-a dat afară. El aleargă acum,
trăgând de sfoară un trenuleţ de jucărie. Râsul lui se
spu lberă î n aer în t imp ce t rece p e lângă u şa ei des chisă .
Apoi aude altceva. Cineva îl urmăreşte. Merge cu paşi
greo i – p aşi de adul t. O asistentă .
— V i no î nap o i ! str ig ă asiste nt a. V o rbe sc f o ar te ser io s.
— N u p o ţi să mă p ri nz i ! str ig ă băia tu l .
V ocea l ui p are înd epărtată ca şi cân d ar f i co tit undeva.
Ni
întna cred
r- un coerică
doîn d irecţ
r mai ia aceea
mare. es te
Î l vedea un co
când lţ , ddup
ieşea in ăcameră.
care intr i
Apo i as iste nta s pune p e un to n şo pti t:
— Fi i cu min te ! Aceste cu vin te – Fii cuminte! – vo r
răsuna m ai târz iu î n mintea N inei. În camera aia, o f etiţ ă îşi
aşteaptă sf ârş itul .
O fracţiune de secundă, Nina simte compasiune pentru
fetiţa aceea şi se întreabă câţi ani are, la ce vârstă trebuie
să mori, dacă fetiţei îi este teamă şi dacă va fi singură în
lumea de dincolo. Nina îşi întoarce privirea spre asistenta
de lângă patul
sentimentele. Darei,asistenta
ca să pare
vadă supărată
dacă îi şi
împărtăşeşte
ciudat de
stânjenită. Ea sare de pe scaun, trânteşte uşa şi se asigură
că este bine închi să.
Când se întoarce la locul ei, evită privirea Ninei. Nina
continuă s-o privească insistent. Dar asistenta nu-şi ridică
o chii spre ea. Şi atunci N ina înţelege.
Pearl a pr imit misiunea d e a curăţ a de ceară d o uăzeci şi
cinci de suporturi de lumânări din argint şi nichel într-un
as cu apă fiartă, presărată cu puţin amoniac. Dacă ceva o
scoate din sărite pe doamna Draper, este ceara vărsată pe
suporturile de lumânări. Ca să nu mai vorbim de faptul că
nu suportă plintele murdare, cornişele pline de praf,
săpunul vechi, aroma fadă de potpurri, mesele zgâriate,
farfuriile crăpate, cutele covoarelor şi urmele de pantofi
de pe spătarel e scaunelo r.
Amoniacul îi provoacă lui Pearl usturimi ale ochilor.
Lacrimile i se revarsă pe obraji. Are mâinile roşii din cauza
apei fierbinţi în care desprinde ceara cu unghiile.
Fredonează în şoaptă cântecul pe care i l-a cântat nepotul
ei cel mai mic când l -a dus la şco al ă de dimineaţ ă:
— I- au cr escu t must ăţ i î n bar bă, dar vânt ul a î nce p ut să
bată ş i pe l o c i le-a turt it, bietul…
— Pe ar l !
O voce
scăpând din spatele
suporturile de ei o face să
lumânări, tresară
care cu periculos
clatină violenţă,
asul cu apă.
— Do amne ! excl amă ea, cu o mână p e p i ep t. J ak e, m-a i
sper iat de moart e!
— Îmi p ar e rău , ră spu nde el .
Jake are vopsea în păr. Păcat, pentru că are un păr
frumos. Foarte mulţi tineri de vârsta lui se tund foarte
scurt acum , la f el ca f iul ei, dar Jake are părul lung ş i p uţin
răvăşit.

să-l— U it e,cu
cureţi îi dizol
spu nevaent.
a, ară tâ ndu- i vo p seau a din p ăr , tr ebu i e
Jak e pi păi e cu degetele şuviţele al be şi ri gide.
— N - am şti ut c ă m-am mur dăr it .
— În dul ap ul de aco l o , di n spa te , î i spu ne ea,
îndrumând u-l , vei găsi o cârp ă.
Jake vars ă pu ţin d izo lvant, urât miro sito r, pe un pro so p
echi şi îşi curăţă p ărul , uit ându-se în geam ul unei uşi.
— St el l a a spu s ceva desp r e… mur mur ă el … ăăă … mă
înt rebam d acă…
— acum
Unge Po f ti un
m?sîup
ntorertabă
de Pe ar l , ări
lu mân ri dicu
cânodsu-
o şi p ride
lu ţie vir curăţat
ea spr e dele.
culo are argintie.
— Îţi a min te şti de vre o c o mun i ta te de p e aic i ?
— O ce?
— O co mun it at e. U n so i de… casă un de l o cu i esc
împreună mai mulţi oameni. Tineri, poate. Cu douăzeci şi
cinci sau treiz eci d e ani în ur mă.
Pearl lustruieşte marginea încreţită a unui suport de
lu mână ri, v ădit u imită d e întrebarea l ui J ake.
— Pă i …
— Cr ed că a f o st aic i , î n Kil do un e.
— O co mun it at e, spu i tu ? Ea îşi vede buz el e ro sti nd
aceste cuvinte în mânerul lustruit, din argint, al
suportului. Şi atunci, totul capătă sens. Te referi la
comunitatea
— Da, spuhipp y?e, î ndrep tâ ndu- se spr e ea, ca şi cân d a r
ne J ak
fi intenţionat să o îmbrăţişeze. Da, repetă el, strângând
cârpa într- o mână, la co mun itatea hipp y.
— Aha! sp un e ea pr udent ă.
El miroase puternic a dizol vant.
— Îţi a min te şti de ei ?
— Da, ră spu nde ea, dând di n cap . Fi re şte, co nt i nu ă Pe ar l ,
râz ând scurt. E ra greu să nu- i o bservi.
El o pr iveş te acum cu o chii mari ş i înco rdaţi.
—
— Au
Da.loN cu i t co
u în ai ci
nac? – în sp at e.
— B i ne. Îţ i ami nt eşti … adic ă, ce- ţi mai ami nt eşti desp re
ei ?
— Pă i … î nce p e ea.
Insistenţa lui î i creează l ui P earl o stare d e nelini şte şi –
de par că ar f i simţit asta – el ad augă:
— Am avu t o ru dă c ar e a l o cu it aco l o , îng ai mă e l . Adi că,
aici. Î n comunit ate. Şi î ncerc s ă… să af lu mai m ul te l ucrur i
despre… el .

ştie,Pearl se încruntă,
aşa cum făcea la gânditoare,
şcoală, cu mult apoi timp
îi dezvăluie
în urmă,tot ce
când
trebuia să s pu nă lecţia:
— Bă tr ânu l , domnu l G ra nt , i -a l ăsat să ste a în ca bana din
spate. Au l o cuit aco lo patru sau p oate chiar cinci ani. Cam
aşa ceva. Lucram pentru el atunci – găteam şi făceam
curăţeni e, dar, sinceră să f iu, e ra o muncă ingrată. M ă ref er
la curăţenie.
— Şi î i vedeai ? V o rbe ai cu e i ?
— Da. Erau drăgu ţi . Fo ar te ti ner i – cei mai mul ţi di nt re
ei. Purtau nişte haine ciudate. Oamenii din o raş s e p lângeau
de prezenţa lor aici. Dar eu am susţinut întotdeauna că
erau in o f ensivi.
— Po ţi să- mi ar ăţ i l o cu l ? Caban a?
Pearl şi Jake străbat pădurea. Mâinile ei se simt mai
uşoare acum,
ţine pasul eliberate
cu ea, din aciditatea
adaptându-şi ritmul de amoniacului.
mers în funcţie Jake
de
direcţia p e care o urmea ză Pearl.
— Aco l o ! spu ne ea ar ăt ându- i , p ri nt re râ ndur i l e ra re de
cop aci, o clăd ire din piatră.
Acoperişul din tablă ondulată s-a prăbuşit într-o parte,
iar una dintre ferestre a dispărut. Din coş, se înalţă spre
lumină o pl antă luxuriantă. În tim p ce ei p rives c într-acol o ,
un stol de păsări cu aripile fluturânde îşi ia zborul prin
gaura d in acop eriş.

dat —unCândv a a f oHipioţii

acoperiş. st u n boaurdeiîngrădit
. Ci nevalocul
i -a p us
şi lau
a ucultivat
n mo ment
legume. Dar au năpădit-o buruieni le de atunci.
Când aj ung l a uşă, J ake dispar e înăunt ru.
— N - am mai f o st ai ci de f o ar te mul t t i mp , îi str i gă e a de
afară. Pearl rămâne la intrare, ţinându-şi braţele
încrucişate. Nu-i place să intre în case părăsite, în special
în cele din păduri. Îi dau fiori. Doamna Draper vrea s-o
renoveze, continuă ea. Vrea s-o echipeze cu toate
utilităţile necesare, încălzire centrală etc., ca s-o
închiri
a rămasezela pstadiul
e p o st de cas ă de vacanţă.
proiect. Darcând
O s-o cred de o camd
o săată
vădt ocu
tul
o chii me i. M ai e cev a pe aco lo ? Piese d e mobilier?
— Ăăă… V o cea l ui J ak e p ar e în depă rt at ă, absent ă.
Puţ ine, spu ne el.
Se aşterne liniştea. O linişte desăvârşită, copleşitoare.
Pădurea f o şneşte şi gem e în p reajma ei, iar s o arel e apar e şi
dispar e, aru ncând umbre p e p ământ.
— Ce anu me? î nt re abă Pe ar l , do ar ca să ru p ă tăc er ea.
Nu-i place să stea în mijlocul pădurii, aşteptând să fie
înhăţată de cine ş tie ce sălbătici uni.
— Po f ti m? ră spu nde J ak e în cel e din u rmă .
— Ce anu me? str i gă ea. Ce pi ese de mo bil i er ?
— P ăi , văd… o can ap ea vech e. V o cea l ui ră z bat e p ână l a
ea prin pereţii groşi din piatră, apoi se pierde în neant.
Jak e are
de pat şi…ochi de şo im,
o saltea. Darfto
ără înd
ate auo ial
puă. Şi,it.
trez c o ntinuă el , o ramă
Pearl îşi aranjează şorţ ul când Jak e ies e din no u p e uşă.
T rebuie să-ş i ap lece cap ul şi atinge cu mâna pragul de sus al
uşii, ca şi când ar fi vrut să aprecieze distanţa, să-şi
protejeze capul sau doar să simtă senzaţia rece a pietrei –
ea nu ştie exact motivul. Dar, în clipa aceea, totul capătă
sens – întrebările lui, dorinţa de a veni aici, identitatea şi
raţiunea pentru care a venit în locul acesta. Pearl a mai
ăzut pe cineva făcând acelaşi lucru, în acelaşi loc şi în
acelaşi
care, înfel,
aniicineva
aceia,careera semăna foartea mult
copia fidelă cu el.Îl Cineva
lui Jake. uitase
apr o ape co mplet , dar când îl vede pe J ake atingând în f elu l
acela p ragul de sus al uşii, în memori a ei se d eclanşează un
clic. Pearl îl priveşte stăruitor pe Jake, în timp ce stau
amândoi lângă cabană, într-un luminiş din pădure, şi atunci
înţeleg e totul .
— Ce s- a înt âmp l at cu e i, şti i cu mva? î nt r eabă el .
Ea îşi drege gl asul.
— Au p l eca t, f i ul e, au p l eca t cu to ţi i. Când a cu mp ăr at
locul, doamna
J ake nu vre a săDraper… se opreşte, gândindu-se că poate
audă as ta.
— I-a al un gat ? te rmi nă el f ra z a.
Pearl î ncuviinţează d in cap.
— N u şti i un de s-a u dus, nu ?
Ea clat ină d in cap .
 — N i ci un ul dint re ei ?
— N u. Îmi p ar e rău .
În timp ce străbat poteca acoperită cu ace de brad, în
drumul lor spre conac, Pearl îl atinge uşor pe umăr – o
singură dată.
Stella desenează pe colţul unui ziar pătrăţele şi
triunghiuri complicate, sprijinindu-şi picioarele pe
sertarul biroului. Este în tura de noapte, ceea ce înseamnă
că trebuielasătelefoane
răspundă stea la recepţie până după
şi să rezolve miezulclienţilor.
problemele nopţii, să
Nu o deranjează. Urăşte însă drumul pe care trebuie să-l
facă până la rulotă prin pădurea întunecată, care foşneşte
şi f ream ătă în jurul ei, precum ş i f aptul că noaptea, într-un
anum it l o c pe p o tecă, po ţi să auzi cum râul ţ âşneşte pe sub
pământ.
Îşi trage mânecile puloverului când realizează, speriată,
că cineva stă în spatele ei. Se întoarce brusc. Este noul
angajat. Stella îl priveşte, incapabilă să rostească vreun

scuvânt,
-o vadă spetrângând
cât estepişixul
eaî–ntre de gete.
a rămas El it
ţintu p are
pe lloac,f el
cude
o uimit
mână
ri dicat ă şi cu gur a într edeschisă.
Stella îşi revine. De ce se holbează la el? Şi de ce se
hol bează el la ea?
— B un ă, spu ne e a, dându- şi j o s p ic io ar el e de p e ser ta r şi
lăsând ziar ul p e biro u. T e simţi bine?
— Da, ră spu nde el , deşi nu p ar e del o c aşa.
Are părul zbârlit şi ochii mari, de parcă a văzut o
fantomă. Ţine în mână, observă ea, o bancnotă de douăzeci
de lir e. Stel la tr ebuie s ă-şi înf râneze d o rinţa d e a ch ico ti.
— E p ent ru mi ne?
— Ce?
— Aia, spu ne ea, ar ăt ându- i banc no ta .
— O! excl amă el , re l axân du-se. Oar ecu m. V o i am să te
într eb dacă po ţi să mi-o schimb i. Pentru t elef o n.
— Fi re şte.
 Stella se apleacă şi începe să caute în sertarul biroului
cutia cu mărunţiş. Jake stă aproape de ea, observă Stella.
Cam prea aproape. Ea împinge într-o parte scaunul
ergonomic, care se loveşte de piciorul lui. Jake scoate un
stri găt de durer e şi f ace un pas înapo i.
— Îmi cer scu z e, spu ne ea , dându- şi dup ă ur ech e o şuvi ţă
de păr şi înăbuşindu-şi un zâmbet. Apoi, din teancul de
bancnote din cutie, ia o bucată de hârtie pe care doamna
Drap er a scris: 20 de l ire av ans pe ntru Jake Kil doune.
Stella se încruntă şi o mai citeşte o dată. Jake
Kildoune? Acesta e numele lui? Îl cheamă Kildoune? Îşi
întoarce privirea spre el, ţinând încă în mână bucata de
hârtie.
— E vre o p ro bl emă? î nt re abă el . În caz ul ăsta , p o t să…
— N u, nu , spu ne ea re p ede. N u e ni ci o p ro bl emă. M ă
într ebam… Nu- şi duce gând ul la bun s f ârşit. Jak e Kildoune.
Nu e treaba ei. Se întoarce spre teancul de bancnote şi
mărunţ iş. M ă înt rebam, co nti nuă ea, cam de ce sumă ai avea
nevoie. Stella începe să numere monedele de douăzeci de
penny.
monedePot de dsă-ţi dauşiuna…
o uăz eci cinc iznu, staipenny
eci de puţin!…
ş i… două lire în
— V re au să dau u n tel ef o n în stră in ăt at e, spu ne el .
— Aha! Ea cl at in ă di n cap . Fi re şte, eu … B i ne.
Ochii l i se întâl nesc când ea îi vars ă monede le în căuşul
palmelor. El rupe primul contactul vizual. Ea îi arată
telef onul , ascuns în hol după un aranjamen t f lo ral. Nici nu-
şi reia bine activitatea întreruptă de apariţia lui – crearea
unui no u model d e păt răţel e îmbinate între el e – când aude
zăngănitul monedelor înghiţite de telefon şi pe Jake
spunând:
— Eu sun t, Car o l in e.
Stella răsfoieşte un articol despre remanierea unui
cabinet. Caroline? Probabil că este prietena lui. Îşi trage
din nou puloverul peste mâini, tremurând. E foarte frig
aici. Îşi îndreaptă din nou atenţia spre pătrăţelele ei,
co lo rându-l e din do i î n do i. Încea rcă să nu tragă cu ur echea,
nu, nu trage cu urechea. Este o convorbire privată şi, în
pl us, este abs o rbită d e arti co lel e din zi ar.
Întoarce paginile şi studiază reclama unui produs de
îmbunătăţire a memoriei. Jake îi spune lui Caroline că a
călăto rit to ată noaptea cu trenul şi că a ajuns în Scoţ ia dis-
de-dimineaţă.
— L - am găsi t , Car o l i ne. L - am găsi t. Su nt aici , spune el
cu o voce tremurătoare, lucru care o determină pe Stella
să-şi ridice capul. Nu, nu, spune Jake repede. A plecat. Cu
mult timp în urmă, după câte se pare… Da… Da… Ştiu…
Stella îl aude trăgând adânc aer în piept. Este un hotel,
continuă el. Nu… A stat într-o clădire adiacentă… Da,
astăzi, în după-amiaza asta. M-a condus cineva, o persoană
care îşi aminteşte de ei… Da… A fost ciudat, mult mai
ciudat d ecât mi-am închipu it…
Stella stă aplecată peste desenul ei, îngrozită. Nu vrea
să afle despre ce e vorba. Se uită disperată în preajma ei.
Este „încorsetată” din toate părţile: de birou, de dulap, de
calorifer
ca el s-oşiaudă.
de un Ştie
maldăr
că de
uşadosare. Nu poate
va scârţâi din să plece fără
balamale, că
arcurile scaunului vor vibra, că nu poate să sară peste
dosare fără să mişte caloriferul, care va scoate un sunet
stri dent ca u n tal ger, iar J ake î şi va da s eama că ea a auz it
întreaga discuţie. Şi în tot acest timp lucrurile încep să se
clarifice în mintea ei: ruda de care i-a pomenit, ruda care a
locuit cândva aici, numele pe care l-a văzut scris pe bucata
de hârtie, faptul că l-a zărit de la fereastră îndreptându-se
împreună cu Pearl spre cabana din pădure, discuţia de la
telefon
prietenă,care nu seamănă
ci mai degrabă cucu un
o părinte,
discuţie cu
purtată cu oşi
o mamă,
uimirea care i se citea pe chip în ceainăria de la Aviemore
când a văzut imprimat pe uniforma ei numele hotelului.
Stella se simte copleşită de tristeţe. Nu ştie ce-i va spune
când va traversa holul după ce va termina convorbirea, nu
ştie ce să-i spună, căci ce poţi să spui când ai tras cu
urechea…
Un zgomot strident o face să tresară şi să scape pixul
din mână. Sună telefonul. Este doamna Draper, care îi
spu ne ceva d espr e un tr anspo rt de şerveţele care tr ebuie să
sosească mâine. „Eşti sigură, Stella, o întreabă doamna
Draper, absolut sigură, că dulapul este curăţat şi şters de
praf?”, pentru că – în caz contrar – trebuie să vină la ora
unsprezece dimineaţa ş i să se apuce de tr eabă, astf el nu au
unde să pu nă tr ei mii de şerve ţel e de hârti e.
Caro line r ămâne o clip ă lângă telef o n, ţinând încă mâ na
pe receptor. Îşi întoarce capul şi se uită pe fereastră. Se
gândeşte în treacăt că trebuie să plivească brazda de
dovleci, să cureţe trandafirii şi să pună îngrăşământ în
pământul din jurul plantelor de mazăre. Asta înseamnă
grădinăritul – o activitate permanentă, căreia trebuie să-i
acorzi tot timpul.
E aproape miezul zilei, soarele bate uniform, iar pe

pământ
în ţara înnucare
estesepiafc lă
defumbră. La amii
iul ei, ziu detăzi
de as ki loes
metri de păr
te încă tare,
zi ua de
ieri. L -am găsit, i-a spus el. A plecat în căutarea acelui l oc,
lucru pe care l-a ştiut mereu în ad ânc ul suf letul ui ei, ş i l -a
găsit.
Crede că ar tr ebui să marcheze cumva aces t mo ment – s ă
noteze d ata ş i o ra, să priveas că o f o to graf ie a f iul ui ei şi s ă
izbucneasc ă în l acrimi. D ar nu simte d o rinţa de a f ace nimic
din to ate aces tea. Clip ele care te inf luenţează într-u n mod
covârşitor sunt cele la care nu te aştepţi. Cele despre care
ştii că vo r veni, cele p e care le-ai aştep tat înt o tdeauna s unt
învăluite într-o mantie aproape ireală, dar familiară,
pentru că ţi le-ai i maginat d e atâtea ori.
Anumite lucruri nu i le-a spus niciodată lui Jake: că la
Kathmandu a făcut cale întoarsă spre Delhi. Că a străbătut
oraşul de-a lungul şi de-a latul, obosită, dar plină de
speranţă, întrebând în fiecare ashram de un tânăr scoţian
pe nume Tom. Că a lăsat bileţele pe trei motociclete
identice cu a lu i. Că era co pl eşită de s entimentul că trebuia
să-i spună că va avea un fiu, că, atâta timp cât el nu ştia
asta, ea va trăi cu senzaţia că l -a î nşelat şi că s-a p urt at ca o
ho aţă. Că a petrecu t pat ru zi le vărs ând lacr imi amare într-o
cameră înainte să-şi ia inima în dinţi şi să plece. Că după
naşterea lui Jake a trimis scrisori la Kildoune, lângă
Aviemore, Invernesshire, dar n-a primit niciodată vreun
răspuns.
Caroline se ridică în picioare, se încalţă cu saboţii şi îşi
ia de pe un raft mănuşile de grădinărit. Se gândeşte, nu
pentru prima oară, la faptul că un singur spermatozoid
încăpăţâna t a reuşit să s e pr op ulseze în cor pul ei, f ixân du-
se cu putere acolo. Nu-i vine să creadă că acest lucru s-a
întâm pl at într-u n momen t tainic p e când ea f ăcea altcev a –
dormea, se plimba, făcea dragoste, mergea cu motocicleta
sau vorbea cu Tom. I se pare pervers şi nebunesc faptul că
un lucru atât de important ca începutul vieţii fiului ei se
pierde în necunoscut
nu-l auzi. – este
T inzi să crezi că înun
cliplucru peacare
a acee ve i pnu-l
rimisimţi
un seşi
mn
– că o chi i î şi vo r schi mba cu l o ar ea, că p ie l ea va căp ăt a o
nuanţă mai închisă sau că sângele îţi va ţâşni cu putere
prin vene. Tinzi să crezi că vei auzi, cel puţin, momentul
impactului – un b um, o col iziune.
Caroline se gândeşte la toate acestea când păşeşte prin
casa ei din Auckl and, când deschide uşa din spat e şi co boa ră
treptel e încălţată cu s abo ţii.
Jake ştie că ar trebui s-o sune pe Mel, că trebuie într-
adevăr s-o sune, dar petrece cinci minute jucându-se cu
monedele şi alte zece minute stând în faţa telefonului de
pe hol, gândindu-se la diverse lucruri: ce să-i spună, cum să
găsească nişte ghete impermeabile, cum e gustul cărnii de
căpr io ară în co mparaţi e cu cel al căr nii de vacă, cum cinev a
a vopsit jumătate din tavanul holului cu o nuanţă de alb
uşo r dif erită f aţă de ce alaltă j umă tate a tav anului, la f aptul
că banii englezeşti par atât de uşori în mână, la ochii
Stellei, la rama ruginită a patului din cabană, la dorinţa de
a o strânge de gât pe doamna Draper, la căldura pe care o
emite lampa de sudură, la Hing Tai, care încă nu s-a trezit,
la mama lui, care acum ia masa de prânz, sau la monturile
picioarelor lui Pearl, din cauza cărora trebuie să-şi taie
pantof ii p e lateral pentru a s e putea încă lţa.
Ridică
tonul. în cele din
Introduce urmă receptorul
monedele una dupăşialta.
aşteaptă să vină
Aparatul le
înghite imediat, vărsându-le apoi într-un suport prea mic
de metal, din care câteva monede cad pe jos. Jake se aşază
în p atru labe, ca să le recup ereze de s ub scaun. Repetă apo i
figura, telefonul de la celălalt capăt al firului începe să
sune, dar nu reuşeşte să introducă monedele destul de
repede, astfel că legătura se pierde. Aparatul „digeră”
oricum o monedă de cincizeci de penny; o aude zornăind
prin te lef on.

maiÎşîncearcă
i ap asă foruntea
dată. cu degetele, trage ad ânc aer în p iep t şi
— Alo ! ră spu nde Andre w .
— Sa l ut , sunt J ak e.
— J ak e! excl amă Andre w . J ak e sur p ri nde î n vo cea l ui o
falsă nuanţă de încântare, pentru că apoi face o pauză,
neştiind ce să spună mai departe. Cum e… ăăă… jocul de
golf?
— Pă i , n- am…
— M i nu nat , p ro babi l . T e dist re zi , nu - i aşa?
— Da…Cum e vre mea? Îngr o zi to ar e, nu ? Po at e să f i e
cum pl ită. A pl o uat to t timpul cât am stat în Sco ţia.
— Da. Ja ke p ri veşte ecr anu l te l ef o nu l ui , car e î i a f işea z ă
suma rămasă. Nu prea mai are mulţi bani – convorbirea cu
Noua Zeelandă a fost cam scumpă. Pe frunte îi apar
p icăt ur i de sudo are. E…
— Su nt co nvi ns că n- ai suna t ca să vo rbe şti cu min e. O
chem imediat p e M elanie. Stai p uţin! spune A ndrew ,
trântind recepto rul pe masă.
— M ul ţu mesc, ră spu nde J ak e un ui i nt er l o cu to r
invizibil.
— J ak e! excl amă M el , f er ic it ă să-l au dă, l uc ru car e îi
pro voacă lui Jake un nod în gât.
— B un ă. Ce f aci ? Cum te simţ i ?
—
— BAha!
i ne, spu
spuneneea.elDar
, râmi
zâ-e
nddoner
r devotis.ne.Ce- ai mai f ăcu t?
într eabă el.
Jake începe să se scarpine în cap şi, odată ce începe,
descoperă că nu se mai poate opri. Îi place senzaţia de
asprime pe care i-o provoacă unghia în contact cu pielea
capului.
— Su nt bi ne. Am f o st l a do ct o r i er i şi mi- a sp us că m- am
indecat a pro ape compl et.
— E min un at , M el . M i nu nat . M ă buc ur , spu ne el , cu
ădită
— Tsuincerit ate.
ce f aci ? în tr eabă M el r ep ede. Eşti bi ne?
— Da.
— Pa ri u n pi c cam…
— Cum?
— U n pi c cam ciu dat.
— N u, nu , sunt … to tu l e… în o rdin e.
Ea încep e să v o rbeas că în şoap tă.
— M ama mă cam p re seaz ă în ul ti mul ti mp .
— De ce?
—
La Ştînceput,
ii t u. Ca snu
ă staînţelege
bil i m datla
a. ce se referă, iar când
cuvint el e ei cap ătă î n cele din urmă sens , simte nevoi a să se
scarp ine ş i mai tare în cap .
— I-a m spu s c ă o mai p ut em amân a p uţ i n, dar cr ede că,
dacă v rei o zi p erf ectă, trebuie s ă rezervi to tul din timp.
 — O zi p er f ect ă? Exist ă aşa ceva? Ha, ha, ha! râ de el cu o
o ce amară. Am înnebun it, îşi s pu ne el.
— Se pa re că da, ră spu nde ea. Hai să nu mai vo rbi m acu m
despre asta! Te distrezi bine? Spune-mi unde eşti şi ce-ai
ăzut!
— Su nt l a un ho t el , spu ne el .
— U nde?
— L a Kil do un e.
Se pare că Jake are probleme cu sinapsa care face
legătu ra într e gânduri le i ntime ş i p ro cesul de v o rbire. Unde
a dispăr ut ? Are nevoi e de ea.
— Kil dou ne? r ep et ă M el . Dar … dar ăsta e…
— N ume l e meu ! excl amă el f re net ic . Şt i u f o ar te bin e
asta!
Se aş terne tăce rea în No rf o lk. O vede în f aţa ochil o r şi îi
citeş te înd o iala p e chip.
— De ace ea te - ai dus aco l o ? îl î nt re abă ea î n cel e din
urmă.
— Da, spu ne el , î ndrep tâ ndu- şi spa te l e. Po at e că asta îl
a ajuta.
Sau cam Sân gele va circula mai bine între col o ană ş i creier.
aş a ceva.
— Aha!
Urmează o al tă clip ă de tăcere.
— O să mai sta u p uţ in ai ci …
— L a ho te l ?
— Da. Su nt i mp l i cat î nt r- o l uc ra r e aic i şi…
— Ce f el de lu cr ar e?
— V o p sesc tâ mp l ăr i a…
— V o p seşti tâ mp l ăr ia ? re p et ă ea, de p ar că el ar f i spu s
„joc
să… într-un film porno”. Eşti oaspete la hotel şi te-au pus
— N u, nu , nu su nt o asp et e. Su nt … Fa ce o p au ză ca să se
gândească. Ce este? În clipa asta, chiar nu ştie. Sunt
implicat într-o lucrare aici, termină el propoziţia într-un
mod lamentabil. Are sentimentul că a mai spus aceste
cuvint e, dar nu este sigur .
— Dar , J ak e…
Un sem nal sono r răsună d eo dată în tel ef o n şi ea d ispare
brusc, ca prin minune, ca şi când o zână a
telecomunicaţiilor s-a hotărât să intervină, alungând-o cu
bagh eta magică. Jak e rămâne pe lo c, ţinând încă recep to rul
la u reche ş i p rivind e cranul gri, ca re af işează „ 00“.
Când Stel la are, în s f ârşit, voi e să intre î n salo nul N inei,
ara s-aascurs
bunica d eja să-şi
obligat-o pe nes imţite. uniforma
schimbe Stel la a încep ut şco ala,
cu o rochie şi i-dar
au îng heţat picio arele.
Stella nu se uită la Nina când Domenico o conduce
înăuntru. Nu se uită nici când păşeşte pe pătrăţelele
linoleumului – calcă doar pe cele negre, lateral, ca un crab,
dar nu o f ace într- un mod ev ident, pentr u ca mama e i să nu
observe, căci nu i-ar fi plăcut şi i-ar fi atras atenţia mai
târziu. O priveşte numai când ajunge lângă pat şi atinge
cearce af ul cu mâna.

De aproape,
săpunul. Ninacomplet,
Este tunsă pare cumplit
aproapedede mică,
pielea topită
lipsită ca
de
culoare a capului, iar oasele feţei îi ies în evidenţă pe sub
piel e. Numai o chii îi r ecunoaş te Stell a. Au rămas la f el cum
au f ost întot deauna – la f el ca ai ei.
— Avem un mo tă nel , spu ne St el l a.
Ni na nu r ăspu nde, o pr iveş te î nsă i nsistent, de p arcă n- a
mai văzut-o niciodată. Stella este uimită. Ea şi Nina s-au
rugat atât d e mult d e părinţi i l o r să le ad ucă o pisicuţă.
— Este t ăr cat , adaug ă St el l a.
Ea îşi întoarce privirea spre bunicul ei. Domenico o
încurajează dând din cap şi o împinge mai aproape,
atingân d patul cu co atele. De ce o pri veşte Ni na aş a? Stel la
ar vrea să scape de mâna pe care bunicul şi-o odihneşte pe
umăru l ei şi să f ugă din camera as ta, care mir o ase ciud at, să
fugă cât mai departe pe coridor. Nu-i place aici. Nu-i place
felul în care o priveşte sora ei sau persoana aceasta despre
care i se s pu ne că es te sor a ei.
Stell a se bâţâie pe un picio r.
— N u- l p ut em l ua î ncă , p ent ru că tr ebu i e să în veţ e să
bea lap te singur.
Vede că Nina se uită la haina pe care o poartă Stella. A
f o st a Ni nei, îşi am inteşte s o ra ei. Ea mai f ace o î ncercare.
— Ce nume să-i p un em?
— M ax, spu ne N i na.
— B i ne.
Îi simte
le, de parcă pe
ea adulţi
şi Ninaprin preajmă,
ar juca privindu-le,
un rol pe scenă. ascultându-
Se întreabă
ce-ar trebui să spună mai departe. I se pare că toată lumea
aşteaptă ceva d e la ea. Reca pit ulează l ucruril e pe care i l e-a
spu s mama ei: Nu uit a că nu po ate să m eargă! N u ui ta că nu
poate să se mişte! Are un virus în creier; un virus este o
boală. Nu vorbi despre şcoală, pentru că s-ar putea să se
întristeze!
Stella priveşte braţele Ninei, care zac pe lângă ea. Nu
mai par conectate de trupul ei şi sunt fragile, gata să se
rup ă carniş
braţelo te pl
este lame
ină ddee vmicrosc
ânătăi. o p. Î n dreptu l co atelo r p ielea
Nina îi urmăreş te p rivirea.
— Îmi ia u sânge di n braţ e în f ie car e zi , şo p te şte ea.
— Da? î nt re abă St el l a îng ro z it ă. Cum?
— Cu un ac. Şi o seri ngă . Şi un eo ri sânge l e ţâ şneşte în
şuvoaie şi nu se mai opreşte, iar alteori acul nu nimereşte
ena ş i t rebuie să m ă înţep e de nenumărate o ri.
— T e do ar e?
— Da, spu ne Ni na, cu o chi i scânt ei et o ri , şi une o ri …

spu—ne De ce nu
Frances ca,-i f ăcând
ar ăţ i u-şi
N i nei car
apar iţiteaadintr
p e -o
car e i -lai
dată adus-o
ângă ele. ?
Cartea povesteşte despre o familie de vieţuitoare care
trăi eşte în Finl anda, o ţară î ndepăr tată, i-a s pu s Do menico,
unde este foarte frig. I-a citit-o unchiul ei. Stella scoate
cartea d in buzunar când Ni na o î ntreabă:
 — Ce f ace M i ra nda?
M irand a es te p rietena Ninei de la ş coal ă. Are p ărul blond
şi plin de bucle, pentru că mama ei i-l pune pe bigudiuri.
Stell a îi aruncă o pri vire f ugară Fran cescăi, apo i se uită d in
nou l a so ra ei. Nina îşi ţine capul sprij init între d ou ă perne.
Numai ochii îi mişcă. Cum poate Stella să-i spună că
Miranda s-a împrietenit acum cu Karen şi că n-a mai
într ebat de Ni na de f o arte mult timp , că nimen i nu mai sare
acum coarda – jo c la care N ina era cea mai bună d in şcoal ă,
că toţi colegii
Botanică, Nineideau
iar echipa fost în aexcursie
gimnastică la Grădina
Ninei câştigă toate
medaliil e f ără ea?
— B i ne, ră spu nde St el l a.
Se gândeşte cum toate venele care străbat trupul Ninei
sunt go ale şi s ecătuite ca albia unui râu p e care au văzut-o
odată într-o vacanţă, la hotarul dintre Anglia şi Scoţia.
Atinge cu mâna degetele Ni nei ca să s e co nvingă că nu este
doar o umbră, că este aceeaşi dintotdeauna. Ele sunt rigide
şi reci şi sunt cup ri nse de spasm e.

mă — Când
a tingi p ef aci asta , braţ.
celălalt îi spu ne N i na cu o chi i în chi şi, simt că
Pentru Stella, acest lucru este fascinant. Lasă mâna
Ninei, f uge la capătul patului şi o apucă pe Nina d e picio rul
drept.
— N u deschi de o chi i! î i spu ne ea. N u tr age cu o chi ul ! Ce
pici or î ţi ating ac um?
— Ăăă… stâ ngu l ? în tr eabă N i na, co nce nt r at ă.
— N u! ţ ip ă St el l a.
N ina deschide o chii . Ele chico tesc am ândo uă.
—
În Înce
spat ar
elecăl odr,
i nad
no
ulu!
ţiispîşi
unapro
e ea.pi e scaunele, târşind u-l e de
podea, şi încep să vorbească. Nina închide ochii,
protejându-i de lumina albicioasă a tubului de neon, iar
Stell a îi atinge genun chiul dre pt.
Pe aleea şerpuitoare a hotelului, Stella manevrează
 o lanul maşinii cu o singură mână. Cu cealal tă, în care ţi ne
o jumătate de măr, încearcă să dea drumul casetofonului,
care – din moti ve necunoscute – ref uză s-o asculte.
Stella vrea să facă o plimbare cu maşina. Nu ar
recunoaşte asta în faţa nimănui, dar îi place să conducă –
nu la Londra sau la Edinburgh, unde traficul este
îngrozitor, unde trebuie să te strecori printre locurile
lăsate libere de alţi oameni şi unde aştepţi ore întregi la
semafoare. Aici te poţi plimba liber pe străzi, printre
păduri,
îţi zgâripeste
e geamrâuri,
uri le,printre stânci
îm bătând u-t eşi
cucrengi de copaci
aerul curat de mcare
unte.
Stella apasă pe butoanele casetofonului, dar apoi
renunţă, oftând. La capătul aleii răsuceşte de volanul
maşinii ca să intre pe şosea. Poartă ochelarii de soare cu
lentil e ro z, prin care l ume a p are ciud ată, scăld ată în cul or i
purpurii.
Nu străbate nici opt sute de metri când vede o siluetă
mergând pe marginea drumului străjuit de copaci cu
trunchiuri argintii. Deşi încă departe, îl recunoaşte şi – în
timp ce distanţa
să oprească dintre
sau nu ei se micşorează
maşina. – se gândeşte
De ce-ar opri? dacă
se întreabă ea.
Nici nu-l cunoaşte prea bine, ce reprezintă el pentru ea, la
urma urmei, un simplu salut cu mâna este suficient, de ce
să opre ască , n-are nic iun rost, nu va opri, nu, nu va opri, se
va m ulţum i doa r să-i f acă s em n cu m âna .
Dar roţile scârţâie pe asfalt şi maşina se opreşte,
aruncând-o mai întâi spre parbriz, apoi de spătarul
scaunului. Priveşte în jos, uimită. Se pare că a apăsat cu
putere pe frână. De partea cealaltă a ferestrei, Jake o
urmăreşte cu p rivir ea, aştep tând.
Ea se apl eacă ş i co boară geamul.
— B un ă, spu ne St el l a, ado p tâ nd un to n i ndif er ent şi
dându-şi părul la o parte de pe faţă. El stă din nou prea
apr o ape de ea. Ai ieşit l a pl imbare?
Jak e încuviinţează d in cap.
 — Ce sunt ăi a? o î nt r eabă el , cu z âmbet ul l ui
caracteri stic. Ochelar i cu nuanţe trand af iri i?
Stel la izbucneşte în râs. Nu s-a gând it nicio dată l a asta.
— S- ar p ut ea.
— Şi c um e lu mea văz ut ă pr i n ei?
— T ra ndaf i ri e. Ea î i susţi ne p ri vir ea. T u ce cr ez i?
Se aşterne o clipă de tăcere, timp în care Jake îi
analiz ează chip ul până î n cele mai mici d etali i, ca şi când ar
f i vrut să-l de seneze.
—
— Şi
M ăupl
nde te fduci
i mb ăr ă o? ţoi nt
î ntăre abă el..
anume
Jak e se uită î n maşină.
— M ai ai l o c pe nt ru u n pa sager ?
Fără să mai aştepte vreun răspuns, îşi croieşte drum
spre portiera de lângă şofer. Stella este înspăimântată. Nu
rea ca el să se urce în maşină, nu-l vrea în apropierea ei.
Când trece pr in f aţa maş inii este tentată s ă încuie p o rti era,
ca să nu po ată intra.
Dar este prea târziu. El este aproape înăuntru deja,
umplând spaţiuldecupe
spate lucrurile statura
scaunulsa. din
Jake mută
faţă pe bancheta
– pantofi, din
o carte,
câteva hărţi, s ticl e de ap ă, o umbrel ă.
— Este at ât de f ru mo s ai ci , spu ne el . Dar nu ace sta este
cuvântul potrivit, nu-i aşa? Este mai mult sălbatic decât
f rumos. Un lo c al viol enţei, un lo c al ex treme lo r.
Stell a obs ervă că are părul apr o ape la f el de neg ru ca al
ei, că mâinile îi sunt pătate de vopsea, că unul dintre
incisivi este ciobit, iar manşetele cămăşii sunt uşor roase
de vreme. Se apleacă puţin ca să încapă pe uşă, apoi îşi
întinde
împingă înpicioarele şi cautăîn mânerul
spate, povestind tot acest scaunului ca să-l
timp că a venit să
adă un râu , pe car e însă nu a pu tut să-l traverseze.
— Pu ne- ţi cen tu ra de sigu ra nţ ă! spu ne ea, doa r p ent ru
că tr ebuie să s pu nă ceva.
El reuşeşte cumva s-o irite, lucru evident în tonalitatea
uşor piţigăiată a glasului ei – tonalitate asemănătoare cu
cea a unui d iapazo n.
— B i ne, bin e, mur mur ă el , p un ându- şi cen tu ra . N u te
enerva!
Stella dezactivează frâna de mână şi porneşte maşina.
Dru mul o co le şte un câmp unde pasc v aci, und e do mneşte de
eacuri un fag uriaş şi unde văd o plăcuţă pe care scrie
„Cazare şi masă”. Din direcţia cealaltă se apropie o maşină,
fapt care o determină pe Stella să încetinească şi să
co nd
—ucă
Decmult
i? spmai
un eatent.
el .
Ea îi aru ncă o p rivir e, apo i se uită d in no u l a drum. El o
pri veşte, cu capul î ntor s într-o parte.
— Po f ti m? în tr eabă S te l l a.
— Sp un e- mi ceva !
— Ce anu me?
— T o tu l . Ori ce.
— Adi că? sp un e ea, î mp in gân du-şi o che l ar ii p e nas.
— Pă i … de cât t i mp eşt i ai ci ? Hai să î nce p em cu asta!
—
— Înt
Da.oEltdeau
se fna eşti
âţ âi a şamdepaga
e acu santn,? p o tr i vin du- şi te ti er a,
e scau
deschizând şi închizând compartimentul pentru mănuşi.
Probabil.
Cu mişcări bruşte, Stella coboară geamul ca să arunce
res tul de măr, care a căpătat între timp o culo are caf enie ş i
a deven it mălăieţ.
— Ei, bin e…
— S ta i p uţ i n! J ak e p un e o mână p e bra ţu l ei . Îl mănâ nc
eu .
—
EaDa?
se lo veşte de el când maşina vir ează bru sc la o cur bă.
— Da. Dă- mi- l mi e!
Jake ia mărul din mâna ei, atent să nu-l scape în
despărţitura dintre ei, şi muşcă cu poftă din el. Este un
lu cru pr ea inti m, se gând eşte S tel la, ca el să muş te din lo cul
în car e a muşcat şi ea mai d evreme.
— Aşadar, spu ne el , p ri nt re î ngh i ţi tu r i, un de am rămas?
— M ă sup ui u nu i in te ro gat o r iu , spu ne St el l a, şi…
— Şi n u eşti del o c do rn i că să co o p er ez i .
— Exact , spu ne ea, zâ mbin d.
— Ai de gând să-mi sp ui î n f i nal de cât t imp eşti a i ci ?
— N u.
— De ce nu?
— N - am chef .
—
— DeN u ce?
şti u. Pu r şi si mp l u, n- am chef .
— Ai f i un sp i o n pe ci nste . Dez văl ui vr eo dată ceva ?
— N u.
— N i mănu i?
— N u p re a.
— Aha! mur mur ă Ja ck , p ri vin d p ei saj ul car e se der ul eaz ă
pri n f aţa ochil o r l ui. O f emeie mis terio asă, adaugă el.
Maşina urcă un deal, apoi începe să coboare, liberă, o
pantă. Stell a se sim te deo dată ri dico l. Nu ved e niciu n moti v
pentru
— Sucare săcinu-i
nt ai dinspună
f ebr uadriee,cât
sputimp sepe
ne ea af ulănaici.
to n blân d.
El se înto arce spre ea.
— Şi u nde ai sta t în ai nt e?
— L a Lo ndra.
— Ai lu cr at l a un ho te l ?
— N u. Am f o st… sun t re al i za to r de emisi un i ra dio f o ni ce.
— Înt r- adevăr ? J ak e p ar e sur p ri ns şi ar e nevo i e de
câteva clip e ca să d igere această inf o rmaţie. Şi… d acă nu te
superi că te întreb – dar te vei supăra, fără îndoială – ce
dracu’ cauţi
Stell a îl pairiveş
ci? te încruntată.
— Ce vrei să spu i ?
— Eşti re al iz at o r de emi siu ni ra di o f o ni ce şi î ţi câşt i gi
existenţa spălând toalete. Jake ridică din umeri în timp ce
devo reaz ă mărul . Cum vine asta?
 — Adi că?
— Adi că nu cr ez i că ai o p re găt ir e net sup er i o ar ă un ei
slu jbe ca asta? Şi de ce aici ? Aces ta nu p are un l o c und e să
nimereş ti din întâmpl are.
— N u vre au să vo rbe sc desp re asta , spu ne ea, u it ându- se
în oglinda retrovizoare. Şi aş putea spune acelaşi lucru
despre tine, contracarează ea. I-ai spus doamnei Draper că
ai f o st regizo r de f ilm ş i acum …
— Asist ent ul un ui r egi z o r de f i l m.
— Îne fsiene.
Jak Cum
scarp inăaiîn
ajcap.
un s să vo p seşti f er estr e?
— N u vre au să vor besc desp re ast a, ră spu nde el , zâ mbin d.
— Co re ct . St el l a semnal iz eaz ă şi vir eaz ă l a stân ga.
Atunci suntem chit.
Stella îl conduce pe un drum mărginit de copaci, la
capătul căruia s e af lă un l ac ce s e întind e între ei şi o p antă
abruptă şi stâncoasă. Lochans, îi spune ea. Este un loc
tainic, ascuns de o pădure deasă. Dacă n-ai şti că se află

acolo, nu a l-ai
lucioasă, descoperi
devenit aproape niciodată. Apa,cauza
neagră din transparentă şi
turbei, iar
pământul este moale, acoperit cu un strat de ace de pin pe
care apa le-a aranjat frumos, uniform, ca pe nişte cuie
atr ase de un magnet.
Cerul senin îi veghează de sus în timp ce străbat
labirintul de podeţe de scânduri acoperite cu plase de
pesc uit. T recerea lo r tul bură liniş tea unor p ăsărele cu aripi
cafenii, care ţâşnesc, ţipând, din stufăriş. Jake îi pune
întrebări cu caracter general şi, după o uşoară altercaţie,
află că ea a crescut în Edinburgh, că îi place să lucreze la
radio, că îi place ideea unei lumi invizibile, care o ascultă,
că n-a fost niciodată în Hong Kong, că odată a călcat pe un
arici-de-mare în marea Chinei de Sud şi a fost nevoită să
stea o re într egi pe nisip , ca să sco ată s pi nii, unul câte unul ,
în timp ce lacrimile î i brăzd au o brajii.
O întreabă apoi ce înseamnă sintagma „căsuţa din
po iană” , iar î ntrebarea o determină s ă se o pr ească pe l o c, în
f aţa lui , să se înto arcă s pre el şi s ă-l pri vească f ix.
— Chi ar nu şti i ce este o p o ia nă î n p ădur e, îi spu ne ea.
Stell a po artă un tricou albas tru şi – în timp ce îi prezi ntă o
lecţie din istoria Scoţiei – Jake observă că ea îşi masează
gâtul.
Suf letul îi este cupr ins de co mpas iune l a gând ul că es te
măcinată de o suferinţă fizică. Ar vrea să-i dea mâna la o
parte şi să-i maseze locul dureros. Îşi imaginează senzaţia
pe care
– în ar simţi-o
ti mp la ati
ce o ascu l tăngerea piel
p o vesti ii eii cal
ndu- desdpereşi emi
mătăs o as
gr ar eae şîn
i
masă – se întreabă ce parfum i-ar rămâne întipărit pe
degete.
Când doctorii au externat-o pe Nina, tatăl lor a scos-o
pe braţe d in maş ină. Stel la a văzut p e f ereas tră cum tatăl ei
a luat în braţe silueta învelită în pătură şi a adus-o în casă.
Părea mult mai mică.
Stella era atât de fericită că Nina se întorcea acasă,

încât anu
cum s-acândva.
fost mai gândit
Nu acărealizat
viaţa lor
că nu va nu
Nina maisefi vindecase
niciodată
încă. Şi-a i maginat că tot ul va f i ca înainte. Dar părinţi i ei
mergeau în vârful picioarelor şi i-au impus să facă la fel.
Mama ei ducea şi lua tăvi din camera de zi, iar Nina zăcea
inertă p e cana pea, uit ându-se pe f ereas tră.
De do uă o ri p e zi, F rances ca o aşeza pe N ina p e po dea şi
făcea exerciţiile fizice pe care i le-au recomandat
fizioterapeuţii. Acestea îi provocau Ninei dureri atât de
cumpl ite, încât izbucnea mereu în p lâns; şi Francesca le ur a
la fel demult ca Nina şi plângea adesea, dar fără s-o vadă
f ata. De când f etiţ a ei s -a îmbol năvit, Frances ca pl ângea tot
timp ul – în baie, în bucătări e, în grădină, în do rmito r sau pe
stradă, când ea şi Stella se întâlneau cu un vecin care le
întreba ce mai fac. Dar niciodată în faţa Ninei. Stella avea
mereu în buzunare şerveţele p e care i le dădea mam ei ei o ri
de câte o ri avea nevoi e de ele.
 Când Stell a se înto rcea d e la şcoală, răs f o ia în f aţa Ninei
paginile cărţil o r, pri veau împreună la televizor , îi p o vestea
ce-au f ăcut la o re în zi ua aceea ş i, o dată, la cererea Ni nei,
i-a adus pantofii pe care sora ei i-a purtat înainte de a se
îmbolnăvi. Stella a scotocit peste tot în dulap ca să-i
găsească.
— U it e! i- a spu s ea în şo ap tă , p ent ru că – deşi nu şi- au
împărt ăşit gânduril e – au înţel es amân do uă că aceas ta era o
misiune tainică, pe care n-ar fi putut să o explice unui
adulStella
t. I-ama găsit
aşezat. pantofii pe pătura cu care se învelea
Nina. Erau albaştri, din piele, cu găurele care formau nişte
flori, cu catarame din alamă şi cu o baretă în formă de T.
Francesca le cumpăra amândurora pantofi noi în fiecare
pr imăv ară, aşa că aceş tia au f o st p urt aţi des tul de mult cât
să adopte conturul picioarelor Ninei, cât să aibă tălpile şi
to curile uzate, iar pi elea tocit ă şi crăpată.
— Înt o ar ce- i p e pa rt ea cea l al tă ! a sp us Ni na.
Stella şi-a băgat mâinile în pantofi, simţind forma
picioarelor
chipul suroNinei, şi i-a întors
rii ei atunci când acu talpatălp
văzut în ile
sus.uzate
A analizat
d e mers ,
de al ergat, d e co ntactul per manent cu caldarâm ul , cu i arba
şi pi etrişul d rumurilo r.
Stell a i-a î ntors d in nou cu f aţa în s us şi, în clip a acee a,
dintr-un p antof s-a sc urs pe p ătură un f iricel de nis ip. E a şi
Nina şi-au aţintit p rivirea as upr a lui – un cas tel de n isip în
miniatură. Stella şi-a amintit că, în ziua precedentă
îmbolnăvirii Ninei, bunica Gilmore le-a dus pe plaja de la
Po rto bello , unde au alergat împ reună, iar iar ba-de-mare li s-
a agăţatle-a
B unica de spus
picioare şi atente
s ă f ie au târât-o dupăcăci
la f lux, elema
ca rea
pe le
o va
coadă.
s trica
pantofii.
Nina şi-a mutat privirea, urmărind modelul ţesăturii de
pe cana pea.
— Îi duc î nap o i? a î nt re bat S te l l a.
 Ni na a încuviinţ at din cap.
V irusul pe care l- a contractat sora Stell ei, un virus atât
de rar încât tratatele de medicină îl pomenesc doar în
treacăt, i-a pătruns în creier, distrugându-i sinapsele şi
lăsâ nd-o parali zată timp de lu ni d e zil e.
Nina a trebuit să înveţe din nou să meargă, să scrie, să
urce scările, să înoate, să prindă mingea, să folosească
tacâmuril e, să stea în cap ul o aselo r, să meargă pe bicicl etă,
să-şi menţină
ţopăie, echilibrul,
să danseze, să steasăînsară, să sesăurce
picioare, în la
cânte copaci, să
pian, să
mănânce singură, să ducă o ceaşcă la gură, să alerge, să-şi
încheie nasturii, să se îmbrace, să-şi prindă cataramele
pantofilor, să ţină între degete un pix, o furculiţă sau un
cuţit, să întindă untul, să desfacă borcane, să bage cheia în
broască, să se spele pe dinţi sau să se pieptene. Lucruri
elementare, pe care majoritatea oamenilor le învaţă o
singură dată.
Conducerea şcolii a analizat-o pe această fetiţă cu

înfăţişare
pas, de stafie,
şi a hotărât să care
nu o tremura şi se împiedica
mai primească la fiecare
înapoi. Trebuie să
înveţe într-o şcoală pentru handicapaţi, au declarat
forurile superioare. Pe scurt, nu voiau să-şi asume
responsabilitatea supravegherii unui copil cu probleme de
sănătate. Deşi nu le stătea în fire, Francesca şi Archie au
înfruntat toate forurile superioare – inspectoratul,
consiliul de învăţământ, conducerea şcolii, în frunte cu
directorul ei cel încăpăţânat, şi chiar pe avocatul lor. „La
începutul noului an şcolar, au susţinut ei, fiica lor se va
simţi destul de bine şi va fi în stare să urmeze cursurile
şco li i p rimare: vor avea grij ă de asta. Nu o vor î nchid e într-
o instituţ ie, uitând apo i de ea. ” În cli pa aceea, Frances ca a
încetat să mai plângă. Ca prin minune. Şi Stella a luat
atunci hotărârea ca nimeni şi nimic să nu mai stârnească
lacr imil e mamei ei.
Când co nducerea şcol ii a f o st o bligată, în cele d in urmă,
s-o îns crie d in nou pe N ina, acea sta a f ost o bligată s ă repete
un an şi să înveţe într-o clasă cu elevi cu aproape doi ani
mai mici decât ea. Cla sa Ste l le i.
Toată lumea poartă un pulover nou şi are un penar sau
un stilou nou. Anul acesta vor începe să scrie cu cerneală.
Stella vede cămăşile curate şi apretate ale băieţilor, scoase
parcă din cutie, iar în pantofii ei perfect lustruiţi se
reflectă ferestrele înalte ale sălii de clasă. Unii dintre
co
– Llegi
ydi ai ei
ar earpată
ăr ulpublţin schim
o nd şi p iebaţi
l ea dcup ă vac
af eni e (aanţa
p et lu ngă
re cu decan
t va vară
ţa
în Florida, îşi aminteşte Stella), iar Anthony Cusk pare
dintr -o dată m ul t mai înal t.
Stella se uită la prietena ei, Rebecca. Rebecca a fost
colega de bancă a Stellei din clasa întâi – prietena ei cea
mai bună. Stella n-a văzut-o toată vara. Rebecca stă acum
în bancă cu Felicity şi amândouă par absorbite de studiul
unui lucru interesant. Stella se întinde să vadă despre ce
este vor ba. O carte ? O re vistă cu des ene? N u- şi dă seama.

O simte
Le ţine pe să
aşa ca Nina
nualături. Nina
tremure, îşi ţine
Stella ştie mâinile
asta. Ninaîn poală.
poartă
ro chia v erde, cadril ată, pe care anul trecut a p urtat-o Stell a
şi studiază cu interes liniile lăsate de acul compasului şi
petele de cerneală de pe bancă. Părul i-a crescut din nou,
dar în smocuri inegale, ce-i dau dureri de cap mamei lor
când încearcă să le pi ept ene.
Do mniş o ara Saund ers bate din p alme în f aţa clasei.
— Acum, str ig ă ea, f i ţi at enţ i l a min e! L e zâ mbeşte, cu
privirea aţintită asupra peretelui din spatele casei. În
dimineaţa asta vom scrie o compunere, cu titlul „Ce-am
făcut în vacanţa de vară”. Dar mai întâi, vreau s-o primiţi
cu braţele de schise pe N ina Gil more.
La auzul numelui ei, Nina tresare, observă Stella.
Picio rul drept începe s ă-i tr emure invol untar ş i ea încearcă
să co ntro lez e spas mele, ţinând u-l strâns cu mâna.
— N i na a f o st bo l navă , a f o st i nt er nat ă î n spi ta l cu
lez iuni craniene, spu ne do mniş o ara Saunde rs în f aţa clasei,
şi a li psit de l a şcoal ă un an î ntreg. D e aceea, ne bucurăm cu
toţii s-o avem din nou printre noi. Îi vom acorda tot
aju to rul de care are nev o ie, nu-i aşa?
Toate capetele se întorc spre ele. Sub bancă, Stella îşi
pune mâna peste cea a Ninei, simte spasmele musculare şi
apas ă cu to ată pu terea ei. Picio rul nu mai tremură. Nina se
lu pt ă să nu iz bucneas că în p lâns, o bservă Stel la, ţinând u-şi
privirea în pământ şi buzele încleştate. Stella o strânge de
mână. Să nu plângi, o roagă ea în gând, trimiţând mesajul
p ri n strânger ea de mână, te rog să nu pl ângi!
— Acum, spu ne do mni şo ar a Sa un der s, î nt o rc ându- se
spre tablă, puteţi să vă scoateţi caietele şi să scrieţi pe o
pagină curată, cu l itere citeţe…
Antho ny Cusk îi dis trage atenţi a Stel lei , pentr u că se tot
ho lbează l a ea. Sau l a Ni na? N u ştie sigur. Îşi î ndreap tă din
nou privirea spre domnişoara Saunders, încercând să
înţeleagă ce le spune să facă, dar el şopteşte ceva, buzele
întredeschise dezvăluindu-i dinţii gălbui. Ce spune oare?
Stella
Pronunţăîncearcă
ceva, să nu se uite
arătând-o la el, apoi
pe Nina, dar nu se poate degetul
ducându-şi abţine.
spr e tâmplă. Stel la cit eşte pe buzel e lui cu vântul „ creier”.
Ea îi evită privirea, aţintindu-şi ochii spre tablă. Oare
Ni na a v ăzut scena? Nu are d e unde să ştie. Sor a ei ia stil o ul
şi încep e să aştearnă p e hârtie l iter e asimetrice şi as cuţi te.
Stella îşi ia şi ea stiloul, dar nu înainte de a-i mai arunca o
privire lui Anthony. De ce şopteşte cuvântul acela? El se
strâmbă acum îngrozitor, schimonosindu-şi chipul în mod
grotesc, devenind aproape de nerecunoscut. Domnişoara
Saunders vorbeşteexprimate,
clare şi frumos despre paragrafe şi despre
dar Stella a pierdutpropoziţii
toate
explicaţiile şi este îngrijorată acum, pentru că nu ştie ce
trebuie să facă. Ştie că domnişoara Saunders se va supăra
dacă Stella o va ruga să repete indicaţiile. De ce spune
Antho ny Cusk lucrur i îngro zi to are despr e so ra ei?
 Ceva zboară prin aer şi o loveşte cu putere pe Stella în
obraz, făcând-o să tresară cu violenţă. Obiectul cade pe
podea. O bucată de hârtie mototolită, ruptă dintr-un caiet.
Sperietura Stellei se transmite Ninei, care începe să
tremure, lovind cu insistenţă stiloul de bancă – un zgomot
stărui to r î n tăcerea ad âncă d in cl asă.
Nina lasă stiloul şi îşi prinde cu cealaltă mână braţul
cuprins de spasme. Colegii îşi întorc cu toţii privirea spre
ele, iar Stella o vede pe Felicity şoptindu-i ceva Rebeccăi.
Pri n—sală
L i nistrăbate,
şte! ţi p ăca o adişo
domn iere
ardaeSa
vânt, uns.val
un der de chico
N i meni să tel
nu i.mai
scoată un sunet! Scrutează clasa cu privirea. Apoi întreabă
cu o voce d if erit ă, to ler antă: Ni na, ai nevoi e de cev a?
În pau ză, Ni na păşe şte alătu ri de Stel la, cu capul pl ecat.
Nu le vede pe fostele ei colege de clasă holbându-se la ea,
nu-i vede pe ceilalţi colegi arătând-o cu degetul şi
îndemnându-i şi pe alţii să facă la fel, nu-i vede pe oameni
râzând pe ascuns , n-o vede p e M irand a f ăcându-se nevă zut ă
din calea lor. Dar Stella vede totul. Nina merge de parcă ar
avea picioarele legate – se împleticeşte, se clatină, păşeşte
nesigură.
Pe terenul de sport, prietenele Stellei se joacă
Grandmother’s Footsteps – Rebe cca este co nducă to ar ea
ocului şi stă cu faţa spre zidul din piatră, în timp ce
ceilalţi stau nemişcaţi în spatele ei. Stella se opreşte la
marginea terenul ui, apl ecându-se să -şi ri dice şo setele.
— B i ne, spu ne Rebe cca , exec ut aţ i de p at ru o r i sări tu ra
în f ormă de f oarf ecă !
După cea de a doua săritură, Felicity se opreşte, cu
picio
—arele
V re ţidsă
epărtate c ai cu
vă ju caţ lamno
ele
i?unei
o înftroarf
eabăeci.
ea p e St el l a.
Stella se uită la sora ei, apoi la colegele de clasă, care,
o bservă ea, o p rivesc to ate cu o expr esie pr ecaută.
— Da, ră spu nde ea, dregâ ndu- şi gl asul . Da, te r o g.
Felicity abandonează jocul şi traversează terenul,
îndreptându-se spre ele, cu mâinile pe şolduri. Stella o
urmăreşte ven ind, îi pr iveş te brăţar a în care se o gli ndeşte o
rază argintie de soare, îi vede pleoapele fluturând, pe
umătate închise, atunci când privirile li se întâlnesc şi
părul curat şi strălucitor, care îi dansează pe umeri. Se
opreşte în faţa lor şi le cercetează, gânditoare, pe
amândo uă. Apo i, cu b uz el e abia într edeschise, şop teşte:
— T u p o ţi să te j o ci , dar ea nu.
Şi o arată pe N ina, lo vin d aerul cu mâna.
Stell
— Dac a ărăbuf neşar
ea nu teecu mânie.
drep tu l să se j o ace , a tu nci nu mă j o c
nici eu.
— Fo ar te bin e, spu ne Fel i ci ty, î nt o rc ându- se spr e
terenul de jo c. De parcă ne-ar p ăsa prea tare!
Stella se uită la Rebecca. Dar Felicity îşi strecoară
braţul pe sub cel al Rebeccăi şi o înfruntă amândouă pe
Stella. Chiar dacă Rebecca nu se uită la ea, ţinându-şi capul
plecat şi având obrajii roşii ca racul, gestul lor este
semnificativ.
Stell
— N ica io nu
ia pe
voN ina să
i am d e ne
mâjnă.
uc ăm cu el e, mur mur ă ea. Hai ,
Ni na! s pu ne Stell a, trăgând -o pe sor a ei dup ă ea.
Când Jake vine la hotel, oaspeţii au luat deja masa şi
acum îş i beau caf eaua, îi spune f ata care s pal ă vasele.
Bucătarul, care vorbeşte monosilabic, îi trânteşte în
faţă o farfurie de risotto, iar fata îi dă o furculiţă. Se
aşterne o clipă de tăcere, în timp ce toţi trei mănâncă
împreună. Cuptorul pocneşte pentru că se răceşte, maşina
de spălat vase se învârteşte şi huruie, iar Jake mănâncă
repede. Aerul proaspăt îi provoacă o foame de lup. Este
puţin dezamăgit, pentru că nu o vede nicăieri pe Stella. Se
gândeşte să înceapă o discuţie, dar apoi se răzgândeşte.
B ucătarul îl intimid ează.
— Do amne , excl amă f at a, ui tâ ndu- se l a c eas, vo r beşte în
continua re la te lef on?
 Bucătarul ridică din umeri şi scoate un sunet
neinteligibil. El umple o altă farfurie cu mâncare, de data
asta cu mai mult ă grij ă, o bservă Jake.
— Făr ă îndo i al ă, î şi răsp un de f at a la î nt re bar e.
— L a cin e te re f er i? î nt re abă J ak e.
— Du -i tu asta ! spu ne ea, dându- i l ui J ak e f ar f ur ia şi
arătându-i uşa spre recepţie. O să moară de foame cu
tel ef o nul în mână. Ai gri jă să nu te vad ă do amna D!
Jak e împi nge uş a şi o vede – ca pri n minune, i se pare l ui
–sep eluminează
S te l l a, carcând
e st ă lîla bi ro u –şi sau
vede vo rbe şte l adoar
poate te l ef ocând
n. Chivede
p ul i
mâncarea. Îi face semn să ascundă farfuria în spatele unei
aze. Jake îi dă apoi şi furculiţa. Se întreabă dacă să se
înto arcă l a bucătărie, d ar ceva îl co nvinge s ă mai s tea.
— Aş p ut ea să vă suge re z… în cep e ea, dar vo cea de l a
celălalt capăt al firului o întrerupe, insistentă şi
nemulţumită. Înţeleg, spune Stella, uitându-se la Jake.
Înţeleg. Atunci, po ate că s o lu ţia ar f i să…
Interlo cuto rul o întrerup e din nou. Ia o gură d in risotto
şlai mes tecă.capăt
celălalt Îi sugerează
al firuluip rin gesturi
vorbeşte lu i mult,
prea J ake că p ersoana
apoi trebuie d e
să înghit ă rep ede îmbucătura.
— Du p ă cu m v- am spu s dej a, nu avem dispo ni bil e în
w eeken dul acela cam ere cu d o uă patu ri. Vă res pect dorinţa,
dar p o ate că…
Bărbatul continuă să-şi expună problemele. Jake se
bâţâie de pe un picior pe altul şi îşi mută privirea de la
raful de broşuri la lista de preţuri, la vaza cu margarete
sau la degetele Stellei, care bat darabana pe coperta unei
agend
— eDar
mariat
. ât ti mp cât p e so ţi a dumneavo astr ă nu o
deranjează să doarmă pe un pat de campanie, atunci… Ea
clatină din cap în timp ce vocea de la telefon protestează
f ără întrerupere. D acă nu s e pune p ro blem a unui p at dublu,
atunci aş putea să vă s ugerez să…
 Divorţaţi? Scrie Jake pe o bucată de hârtie, pe care i-o
arată St ell ei. Ea trebuie să s e uit e în alt ă part e şi să-ş i p ună
mâna l a gură ca să-ş i î năbuş e râsul.
— B in e. B i ne. Co nver saţi a p ar e să se ap ro p i e de sf âr şit .
Nicio problemă. Stella, spune ea, numele meu este Stella.
V ă mulţu mesc. Da. V ă mulţu mesc f o arte mul t. La r evedere.
T rânteş te recepto rul şi î şi asc unde f aţa în mâini.
— Do amne , mo rmă i e ea, nu vre au să vin ă ai ci ! E dra cu ’
gol ! Îţi imaginezi cum e s ă ai un soţ ca el? Crezi că soţia îl
auzea o are cum îi spunea une i p ers o ane complet străine că
nu po ate, sub nicio f o rmă, să do armă în acelaş i p at cu soţi a
lui , chiar ş i p entru o noap te?
— P o at e că er a o cu p at ă, o rg ani z ându- şi evadar ea, sp un e
Jake. Poate că lega cearceafurile la capete. Sau îi punea
arsen ic în mâncare.
— Să spe ră m! St el l a se în f i ge, l aco mă, î n p o rţ ia de
riso tto . Sunt l ihnită de f o ame. Credeam c ă o să mor p entru
că m i-a sc ăzut gli cem ia. Dacă aş f i murit? U lti mul lucru pe
care l-aş f i auzit ar f i f ost v ocea lui.
— Caraech
Stell îţico
i cer eate.
teş un p at de camp ani e pe nt ru so ţi a lu i.
— Căsni ci a… sp un e ea, cu tr emu râ ndu- se.
Jak e se uit ă în pământ, trecând u-şi mâna p rin păr . Ea s-
a descălţat de panto f i, o bservă el, şi stă cu pici o arele go ale,
descoperindu-şi unghiile vopsite în culoarea roşie a
sângelui proaspăt oxigenat. Şi-o imaginează stând
ghemuită în rulota ei şi aplicându-şi pe unghii, cu mişcări
atente şi preci se, un lac carameli zat.
Stella îi surprinde privirea, cu chipul uimit şi puţin

— Po t Oare
suspicios. să spul-anv ăzut cercet
f o ar te mulându-
te l uci ru
picriioar ele?
desp re Posibil.
ti ne doa r
uit ându-mă la p icio arel e tale, spu ne el rep ede, pent ru ca ea
să nu-l co nsidere un f etişist pervers.
— Chi ar aşa?
— U it ă- te l a dege tu l ăsta ! J ak e se ghe mui eşte în f aţ a ei
şi îi arată cel de al doilea deget. Prietenul mamei mele,
ref lexol og, m i-a spus c ă…
— St ai p uţ i n! î l î nt re ru p e ea. M ama ta ar e un p ri et en
reflexolog?
— A avu t , ră spu nde J ak e, z âmbi nd. Pr i nt re al ţ ii …
— Aha!
Ea cade pe gânduri, făcând anumite conexiuni
ref erito are la el s au la ma ma lui .
— Ori cu m, co nt i nu ă el , st ând to t în gen un chi , p o t să-ţ i
spuStella
n că aiîncepe
s trămosă
şi ro maniar
râdă, i. clipa aceea se oglindeşte pe
chipul lui. Jake încearcă să nu se mai gândească la faptul
că este atât de aproape de ea. Dacă ar vrea, sau dacă ar
îndrăzni, ar put ea s-o sărut e, cu o mişc are f ul gerăto are.
Ce-i spunea o are? J ake încearcă s ă se concentr eze.
— L a u n mo ment dat … co nt in uă el nesi gu r… o ru dă de- a
ta s-a asoci at cu duşmanul şi…
Se o preşte pentru că St ella continuă să râd ă, puţ in cam
isterică.
—
— CAme e str
aşaămo
de no
şi sti m? ? Îţi mul ţu mesc p ent ru că m-a i
ro mani
anunţat.
— Şt ia i dej a? î nt re abă el , p uţ in deza măgi t.
— Pă i , da, spu ne ea, în ghi ţi nd şi ul ti ma î mbuc ăt ur ă de
risotto şi punând apoi furculiţa în farfurie. Numele de
f amili e al mam ei mele era Ian nelli .
— Aha!
— Pă ri nţ i i ei au emi gr at ai ci î n 19 30 . Este membră cu
drepturi depline a Asociaţiei Străinilor Naturalizaţi. Şi eu
la fel.
— St ră in i N at ur al iz aţ i ? re p et ă J ak e, spr i j i ni ndu- şi
mâinile pe pul pele picio arelor.
— Este exp re sia mamei mel e. Şt i i tu – sco ţi ano - i ta l i an,
anglo-irlandez, britanico-chinez sau… britanico-asiatic…
sau ce alt ă co mbinaţi e mai eş ti şi tu.
 — St ră i ni N at ur al i za ţi , spu ne J ak e. Îmi p l ace exp re sia.
Se aş terne o clip ă de tăcere. Se uită unul la celălal t.
— Hai, mai spu ne- mi ceva desp re p i ci o ar el e mel e
ro mane! spune ea brusc.
— Ei, bin e, T ang mi- a sp us…
— T ang ?
— Fo stu l p ri et en al mame i mel e. U nu l dint re ei .
În timp ce ro steşte aces te cuvinte, Jake se într eabă cum
ar reacţiona Stella dacă ar atinge-o. Ar îndrăzni să facă
asta?
— M i -a sp us… înce p e el şi îşi duce gân dul l a bun sf âr şit .
Atinge cu mâna dreaptă glezna Stellei, acolo unde
enele pulsează prin pielea aproape translucidă. Chipul ei
trăde ază î ndo ial a, po ate chiar panica, ş i este co nvins că îşi
a retrage piciorul. Dar se înşală. Îl lasă să-i pună piciorul
pe genunchi, cuibărindu-se pe rotulă. Pielea ei este
surp rinz ăto r de cald ă în m âna lui.
— T ang mi- a spu s, r ep et ă el , cu o vo ce p uţ in dif er it ă,
mult mai domoală, că o particularitate tipic romană o
reprezintă
dacă sunt lalungimea celuisau
fel de lungi de mai
al doilea
lungi şi al treilea
decât deget
degetul –
mare,
atunci ai rădăcini romane. Jake îi atinge fiecare deget ca
să-i demonstreze teoria, simţind suprafaţa lucioasă a ojei
purpurii. Iar ticăloşii de centurioni, continuă el, şi-au
împrăştiat sămânţa în întreaga lume. Din cauza lor, foarte
mulţi o ameni a u pro blem e cu pi cio arele.
— Pr o bl eme? spu ne ea, agă ţâ ndu- se p ar că de ace st
cuvânt.
— M i -e te amă că da. L un gi mea exag er at ă a cel o r dou ă
degete te împiedică
cauza acestui defect,să tendoanele
mergi normal, iar cuvor
şi nervii timpul,
avea dinde
suferit.
Stel la p ăstreaz ă o cl ip ă tăcerea. Nu se gândeşte decât la
senzaţia pe care i-o creează a tingerea palmelor l ui.
— Int er esant , sp un e ea, cu cap ul în tr - o p ar te . D ar , f ăr ă
îndo ială, s unt p ro stii.
Jake s e pref ace revoltat.
— Cum p o ţi să spu i asta ?
— Înce rc i să mă co nvi ngi că un p o p o r car e a cl ădit un
imperiu imens şi ale cărui armate au mărşăluit pe jos în
întreaga lume suferea de anomalii congenitale ale
picioarelor? Îşi retrage piciorul şi se ridică de pe scaun,
luând farfuria. Prostii, repetă ea. Şi, în orice caz, spune
Stella, intrând în bucătărie, picioarele mele nu au nicio
problemă.
Stella şi Nina sunt în amfiteatru. În fiecare dimineaţă,
toţi elevii şcolii vin aici şi se aşază în bănci ca să cânte
imnuri şi să vadă cum copiii cu probleme primesc mustrări
din partea conducerii şcolii. Dar acum este gol – numai
elevii din clasa lor stau la rând, îmbrăcaţi în pantaloni
scurţi şi încălţaţi cu pantofi de tenis, aşteptând ca
domnişoara Saunders, încălţată şi ea cu nişte pantofi de
tenis de un alb imaculat, ascunşi sub o fustă lungă şi

înflorată,
pe care vosăr ptermine
ăşi, unuldecâte
aranjat
unul nişte
, cândcovoraşe
vor sări pdin cauciuc,
e cal.
Stellei îi place acest aparat de gimnastică. Este solid,
acoperit cu un păr sârmos şi cu bucăţi din piele. Când sari
peste el, îl atingi d o ar cu mâinile ş i – pentru o f racţiune d e
secund ă, timp î n care ateriz ezi p e part ea cealalt ă – simţi ce
înseamnă să zbori. Stella ar vrea să-l cuprindă cu braţele şi
să nu-i mai dea d ru mul .
Aude în spate râsete înfundate şi chicoteli. Stella îşi
ciuleşte urechile, dar nu se întoarce. Aude o voce –
Felicity? Emma? – care şopteşte ceva despre fluturi. Ca să
ascundă ruptura pantalonilor scurţi – urmarea escaladării
unui gard – mama Stellei i-a cusut un petic în formă de
fluture. Francesca a adus peticul într-o zi când a plecat la
cum părături cu E vie, iar Stel lei i-a p lăcut d in cli pa î n care
l-a văzut – a re aripi le pu rpu rii şi po rto calii şi an tene d e un
albas tru -închis. Dar acum col egii r âd cu to ţii de ea.
 Stel lei însă nu-i p asă. Ridică bărbia, ca să l e arate că nu- i
p asă de ei. Aude un s unet de paşi şi alt e chico tel i şi simte p e
braţ o atingere rece şi umedă. Se întoarce şi-l vede pe
Antho ny Cusk, ce şi-a l ip it mâna de p iel ea ei.
Anthony se întoarce spre colegii lui, agitându-şi mâna
pri n aer.
— V i ru şii Gi l mo re ! st ri gă el , i ar c o p i ii î nce p să ţ i p e şi să
f ugă din calea lui.
Este j ocul lo r p ref erat, căruia A nthony îi d ă înto tdeauna
to
infnul:
ectat cel
cucare
un voirus.
atinge pe ea s au pe N ina s e pref ace că s -a
Stell a îl urăş te din to t suf letul pe Anth o ny Cusk. B unica
ei îi spune că ura este un sentiment puternic şi că nu este
bine să-ţi u răşti semenii, dar St el la î l u răşte p e Antho ny. Îşi
imaginează că ura ei seamănă cu un cocoloş de smoală
înf ip t în p ieptu l ei. Săptămâ na trecută, s-a d us la to aletă în
timpul pauzei, iar cân d s-a înto rs în curte a v ăzut-o pe N ina
trântită pe jos şi încercuită de copii. Anthony Cusk o
împingea cu degetul de fiecare dată când încerca să se
ridice. Nu eracăgreu
Stella credea pânăs-o
şi odezechilibrezi
adiere de vântpeo Nina
putea–doborî
uneori,la
pământ. Stella s-a năpustit asupra cercului de copii şi i-a
tras un pumn în faţă lui Anthony Cusk; impactul a fost
devastato r şi p entru ea, dar şi p entru Antho ny – durerea pe
care a simţit-o în mână a fost copleşitoare, iar sângele a
ţâşnit ca o fântână arteziană din nasul băiatului, desenând
pe jos petale roşii de trandafiri. Stella a fost nevoită apoi
să petreacă to ată d upă-amiaza în biroul directo rulu i.
— N i na, dragă , o str ig ă domni şo ar a Sa un der s, de l âng ă
aparStella
atul doe urmăreşte
gimnas tică,peposora
ate că
ei ar tr ebui s ă stai p esimţind
îndepărtându-se, banc ă.
ca un cuţ it în i nimă d espăr ţir ea de ea, şi r ămân e singură l a
rând, înco njur ată d in to ate p ărţi le de duşmani.
— Eu nu sta u l âng ă ea, spu ne ci neva .
Stell a nu-l ved e pe auto rul rep licii , pentru că s e uită f ix
la modelul parchetului, care scârţâie dacă îţi freci de el
pantofii de tenis. Copiii strică şirul indian, fugind din
preajma ei, astfel încât se trezeşte dintr-odată prima la
rând.
— Hai, St el l a, spu ne do mni şo ar a Sau nders, sari t u p ri ma!
Terminaţi cu prostiile! le spune ea copiilor, care râd, se
înghio ntesc ş i se bat.
Stella vede „pista de alergări”, alcătuită din covoraşe
puse cap la cap, întinzându-se până la baza aparatului de
gimnastică.
întinse, gataOs-ovede pesădomnişoara
ajute sară. SimteSaunders
cum ceata cu de
mâinile
călăi
dispare în ur ma ei în ti mp ce aleargă. Pici o arel e zboară sub
ea şi aud e f o şnetul hainelo r.
În timp ce silueta portocaliu-cafenie a calului devine
din ce în ce mai bine conturată, Stella simte un nod în
stomac. Dar ceva o determină să meargă mai departe. Nu se
poate opri pe loc, nu poate să dea greş, nu acum când toţi
ochii duşmanilor ei o urmăresc. Sare pe trambulină, atinge
calul cu mâinil e, dar ştie că ceva nu e î n regul ă. Po deaua se
roteşte
simte cumpreasala
repede şi simte
se clatină cum seşiprăbuşeşte
periculos se întreabăla– pământ,
în clipa
în care se loveşte cu fruntea şi cu umărul de podea – dacă
aşa se simte N ina.
Domniş o ara Saund ers o ceartă, îi spune că a f ăcut f igura
asta de nenumărat e o ri , că tr ebuie să se ridice ş i să sară din
nou, dar capul îi freamătă de durere. Aude în depărtare
hohote de râs, iar domnişoara Saunders le spune să tacă.
Stella nu crede că poate să mai sară o dată, nu vrea să mai
sară o dată. V rea doar să se ascund ă undev a – în î ntu neri c şi
tăcere, undeva
îngrozitor departe de
de obosită. Îşi aici, pentru că
încleştează se simte
mâinile ca obosită,
să nu
pl ângă, gest p e care domnişoara Saund ers îl vede, pentr u că
o ia de m ână ş i î i spu ne să se aş eze l ângă Ni na. Şi, în ti mp ce
străbate kilometri întregi pe parchetul scârţâitor, îşi
atinge – încă o dată – fluturele pe care i l-au ales Evie şi
Francesca.
Jake nu o vede zile întregi pe Stella. Fie e plecată, fie
are o zi liberă, fie e prin hotel, făcând curăţenie prin
camere sau ocupându-se de clienţii dificili. Uneori, Jake îi
aude paşii, îi surprinde vocea, îi vede silueta printr-o
f ereas tră de la etaj sau găseş te o bucată d e hârti e cu scrisul
ei – o listă de cumpărături, o comandă de băuturi – dar
nimic mai mult. Dacă porneşte în căutarea ei, descoperă
numai
închid în coridoare goale, camere
faţa lui, perdele pustii,
care se agită în ale căror
bătaia uşi se
vântului –
to ate îi trăd ează prezenţa, ca a unei năluci invizibile.
Dispariţiile ei îi provoacă o stare de nelinişte. Se
trezeşte gândindu-se la eşarfa roşie cu care Stella îşi leagă
părul , la gestul p e care îl f ace atunci cân d se co nce ntrează
asup ra unui lu cru – îşi muş că buza d e jo s – sau l a sunetul pe
care îl scot pantofii ei atunci când merge. O fată din
Aviemore lucrează uneori în tura de noapte şi îi trânteşte
lui Jake mânc area în f arf urie cu o mişcare iute d e mâ nă.

Se duce
plimbă prinaproape
camere,înatingând
fiecare ziclanţele
în cabana din pădure.
uşilor, mânereleSe
ruginite ale geamurilor şi căminele din piatră, priveşte
cerul p rin acop eriş ul spart şi ad miră peis ajele p e f ereas tră.
Dacă se uită cu atenţie, observă el, poate să memoreze
priveliştea de la fiecare geam în parte. Vrea să-şi
înti păr ească bine în minte lo cul şi casa ace asta dărăp ănată,
pentru ca atunci când nu va mai fi aici, să şi le poată
aminti.
Jak e este co nştient de f apt ul că venirea şi ş ederea lu i în
acest loc nu sunt suficiente. Încă de când a sosit în aceste
părţi ale lumii, a înţeles că poartă în suflet un gol, un vid.
Că l-a purtat şi îl va purta întotdeauna. Dar dacă acest gol
se extinde precum gazul, ce-a câştigat atunci venind la
Kildoune? Jake nu poate ignora faptul că trăieşte printre
o ameni care au vorbit cu T o m, au interacţio nat, au stab ili t
o legătură cu el, l-au cunoscut. Doar simpla lui prezenţă
aici îl apro pi e şi mai mult d e tatăl l ui. Ori d e câte ori îşi v a
simţi s uf letul pustiit, iar gol ul va a meninţa s ă-l înghită cu
to tul , va trebui să-ş i amintească ace st l ucru.
Vremea se schimbă şi începe să plouă. Este o ploaie
măruntă, nu ca aversele din Hong Kong. Este aproape
invizi bilă şi pare că b ate dintr -o par te. Jak e amână v o psirea
ferestrelor de la Kildoune pentru un moment mai prielnic.
Sapă în grădina de legume, înfige dinţii de fier ai furcii în
bulgării compacţi de pământ, smulge buruienile din
rădăcini
urce p e eişiatu
înfige pari în
nci când vapământ,
creş te. pentru ca mazărea să se
Se murd ăreşte pe m âini, iar bo cancii sunt pl ini d e nor o i.
Dar îi place grădinăritul, îi place sudoarea caldă pe care o
aduce cu sine munca fizică, îi place să descopere cum un
pei saj ap arent p ustiu abund ă de viaţă – iepu ri, v ul pi , mierle,
o i, f azani îl urmăre sc din to ate părţ ile. Păm ântul şi p ădurea
freamătă însufleţite. Uneori, Jake pune furca deoparte şi
pr iveş te de ju r î mprej ur, convins f iind că cev a sau cineva îl
pândeşte din umbră, dar nu vede nimic, doar frunzele de
f erigă ce s e agită în bătaia v ântului.
Stella învârte furtunul aspiratorului cu mişcări largi,
arcuite. Fredonează o melodie în timp ce lucrează, iar
modelul dezagreabil al covorului capătă strălucire şi
culo are după impactul p uternic cu as pi rato rul . Doi o aspeţi
trec pe lângă ea; soţia o salută dând din cap. Ea a cerut
ciuperci şi pâine prăjită la micul-dejun, îşi aminteşte
33
Stella, aseară a băut două cocteiluri kir , poartă slipuri
din nailo n şi ţi ne lângă pat o carte d espre p erio ada o pti mă
de ovul
La unaţie.
moment dat, fără nicio explicaţie, aspiratorul se
opreşte brusc. Stella se uită la el, îi dă târcoale, apoi se
aşază pe covor, ţinând încă furtunul în mâini. Îl loveşte cu
pi cio rul – aceas ta f iind m eto da ei d e a „îmblânzi” apar atel e
încăpăţânate – dar nu se întâmplă nimic. Îl ia în braţe şi îl
scutur ă cu puter e. Rezul tatu l este acelaşi.
Oftând şi înjurând în barbă, Stella urmăreşte firul până
la p riza und e l-a co nectat cu puţin ti mp în urmă. Po ate că a
ieşit din priză. Este gata să intre în foaier când aspiratorul
po rneş te din no u, în spatele ei .
Stel la se înto arce d in drum. Apu că f urt unul şi încep e să-
l p li mbe din nou p e covo r, când aspi rato rul se o pr eşte iar. Îl
aruncă, s up ărată.
— Ce ai ? îl în tr eabă St el l a, p o rn in d î ncă o dată spr e
pri za dinaju
Când f o aier.
nge dAin
spir
noato
u l ar puşă,
ro st! bombă
apar atul ne
se ea . eşte l a viaţă.
trez
De data as ta, Stel la rămâne pe lo c, cu capul într- o par te. De
undeva se aude un râset înăbuşit. Împinge uşa şi intră în
cameră.
Jake stă ghemuit lângă priză, iar când o vede, o
întreabă:
— V o rbe şti mer eu cu a p ar at el e el ect r o casni ce?
Ea îl pr iveş te, uimită, ţinând u-şi mâinil e în şo ld.
— T u ai f ăcu t asta ? îl î nt re abă ea.
Nu l-a
recuno ascămai văzut de zile întregi. L-a evitat, trebuie să
asta.
— Ar tr ebu i să te ui ţi î n o gl in dă, să vez i ce mut ri ţă ai ,
spune el , iz bucnind în râs.
M ânioasă , Stell a ia o p ernă d e pe o cana pea.
— T i căl o sul e! spu ne ea, râ zâ nd l a r ândul ei . Eşti
îngrozitor!
Traversează camera spre el, ţinând perna în braţe. Se
gândeşte cât d e satisf ăcut ă se va simţi când îi va tra ge cu ea
în cap. Dar când ajunge în dreptul lui, Jake apucă perna şi
i-o smulge
mâinile cu uşurinţă
goale. Are cămaşadin descheiată
braţe. Ea rămâne dezarmată,
pe jumătate, cu
observă
Stel la, şi miro ase a aer curat , a pl o aie, a pământ – pământul
în care săpase mai devreme. Privirea pe care Jake şi-a
aţintit-o asupr a ei îi creează im presia că po ate s ă va dă pr in
ea ca prin sticlă.
 Stel la se înto arce pe căl câie şi ies e din cameră.
Pearl este în bucătărie şi curăţă agrişe, când Stella
năv ăleş te înăuntru ca o f urtună.
— T e simţ i bin e, f et iţ o ? în tr eabă P ear l .
Stell a scoate un s unet apro ape impercepti bil, dar nu se
o pr eşte din d rum, trecând iut e p rin bucătăr ie şi ieşind apo i
pe u şa de vizavi. Pearl îi aude paşii p rin cur te.
O f racţiu ne de secund ă mai târzi u, apar e şi J ake.
—
— Ai văzu t- o p e St el l a?
Când?
— Acum. Ja ke se năp ust eşte l a f er east ră şi se u it ă af ar ă.
A ieşit p e aici? Încotr o s-a dus?
Pearl îl cercetează atent. Are o expresie ciudată, puţin
sper iată, şi ţi ne o p ernă într- o mână. Îi arată d irecţi a o pu să
celei pe care a urm at-o Stell a.
— M ul ţu mesc, spu ne J ak e, f ăcâ ndu- se nevă zu t.
Pearl îşi scutură de pe degete perişorii minusculi şi
ascuţiţi ai agriş elor şi vars ă f ructele într-o f arf urie.

— Cîen mai
aluatul f o rmaurunei
meazmăingi.
acu m? se î nt re abă ea, mo del ând
Dar, în timp ce presară făcăleţul cu făină, clatină din
cap. Ştie f o arte bine ce v a urma.
Jak e tunde iarba, urmând instrucţiu nil e do amne i Drap er
– î n bra zde ega l e, simet ri ce, di spu se î n sens i nver s – cân d
apare camioneta poştei, cu roţile scârţâind pe pietriş.
Poştaşul nu mai coboară din maşină, ci aruncă pachetul de
scrisori, legate cu un elastic, în pragul uşii deschise a
hotelului.
— Po şta! î i str i gă el l ui J ak e, î nt o rc ând cami o net a şi
dispăr ând p e şosea.
Jak e o pr eşte maş ina d e tu ns iarba, iar încetarea bruscă a
zgomotului creează o stare de paralizie temporară. Se
îndreaptă spre pachet, îl ridică şi, întinzând elasticul,
începe să-l răsfoiască. Vede câteva reviste de catering,
cataloage ale firmelor care îşi vând produsele prin poştă,
două scrisori pentru rezervare de camere, alte câteva
adresate doamnei Draper, două pentru Stella,
redirecţionate de la o adresă din Londra, şi o carte poştală.
Pentru Stella. Jake nu vrea s-o citească, dar expeditorul a
scris cu li ter e mari, de ti p ar, cu un p ix ro şu: SU NĂ-M Ă, CĂCI
ALTFEL VOI MURI! Jake se încruntă. Nu conţine niciun
nume. Ni cio adresă a expedito rul ui.
Lăsând restul scrisorilor pe biroul de la recepţie, Jake
urcă scărilcreează
soarelui e – câtepete
d o uălunguieţe
o dată. La pe
et ajcovor.
este l inişte. Lu mina
Îşi ciuleşte
urechile, înto rcând u-şi capul dintr-o parte î n alta.
— St el l a! o str ig ă el .
Nu p rimeş te niciun răspuns.
Se înd reaptă spre turnul din p artea d e nor d a hot elul ui.
Camerele sunt toate închise, cufundate într-o tăcere
adâncă. Covorul de pe hol foşneşte sub picioarele lui.
Capetele tăiate ale căprioarelor îl privesc de pe pereţi; un
co co ş-de-munte împăi at stă pe o creangă, gata par că să-şi ia
zborul.
ceva? Sună-mă, căci altfel voi muri! Cine naiba scrie aşa
În locul în care coridorul se bifurcă, un hol dând spre
spăl ător ie şi s pre alte camere, iar celăl alt spre scările care
duc î n tur nul din no rd, Jak e se op reşte.
— St el l a! str ig ă el din no u.
Îi răspunde aceeaşi tăcere adâncă. Încearcă să surprindă
un sunet cât de mic – un zgomot de paşi, bâzâitul unui
aspi rato r, f o şnetul cearcea f uril o r. Nimic îns ă. V rea s -o ia în
direcţie opusă când aude un zgomot – o mişcare prin
clădire,
nimic maun scârţâit
i mult al unei
. Se înto arce.podele sau al unui lambriu –
— St el l a! str ig ă el . T u eşti ?
Urcă ultimele trepte spre uşa masivă din stejar, pe care
o î mpinge cu umă rul .
Camera este învăluită într-o lumină albă, strălucitoare,
deposedând de culoare şi dimensiune mobila, covoarele şi
celelalte obiecte. Jake îşi duce, din instinct, mâna la ochi.
Nu a fost niciodată în camera asta. Toate ferestrele sunt
deschise, iar perdelele flutură prin aer. Cearceafurile,
cuvertura şi pernele sunt aruncate pe podea. În coşul de
gunoi zac câteva flori uscate. O vulpe îl priveşte dintr-o
cutie de sticlă. Stella stă într-o arcadă al turnului, cu
spat ele l a el, ş i p riveş te valea î ngustă d intre munţi.
— St el l a! sp un e el din no u.
E
—a B
seun
înto
ă, Jarce,
ak e, cspu
li pine
nd,ea,
sprat
e ielngâ
, uimită pardin
nd z idul că să-l
p i atvad
ră ă.
cu o
mână, în timp ce pe cealalt ă o ţine la gât.
Se p rives c o cli pă, peste d ezo rdinea d in cameră. Jak e nu
mai ştie de ce-a venit aici. Gândurile lui sunt copleşite de
prezenţa ei, de faptul că se află atât de aproape de el, la o
aruncătură de băţ. Nu trebuie decât să facă un pas peste
maldă rul de cearce af uri şi p erne ş i ar f i l âng ă ea.
Probabil că un nor acoperă soarele, deoarece lumina
păleşte dintr-odată, iar camera capătă formă şi culoare.
Obiectele din
dintr-o f o to jurieîncep
graf abia dsă se pată.
evelo contureze precum
Jake îşi d rege imaginile
glas ul.
— Ţi- am adus co re spo ndenţ a.
Trece peste grămada de cearceafuri şi prosoape de pe
podea, dar, când ajunge lângă ea, Stella întinde mâna. Jake
îi dă s crisor il e, iar de getele i se par p ustii şi rigide f ără ele.
— M ul ţu mesc, spu ne ea, ră sf o i ndu- l e.
Jake îi urmăreşte expresia feţei când vede cartea
poştală. SUNĂ-MĂ, CĂCI ALTFEL VOI MURI! Ochii i se
plimbă peste scrisul roşu, care contrastează cu albul-crem
al cărţii poştale,
asimetrice, apoi privirea
şi în final, la adresai se
scrisă cu litere
îndreaptă din rotunde,
nou spre
literele de tipar. O pune ultima la rând şi se uită la una
dintre scrisorile expediate de la Londra. A doua îi provoacă
o grimas ă.
— O, Do amne ! excl amă ea.
 — Ce e?
Stell a of tează în timp ce d eschid e pl icul.
— Sc ri so ar ea asta … Pr o p o z iţ i a ră mâne susp endat ă în
aer, căci atenţia îi este atrasă de cuvintele scrise atât de
aproape unele de altele. Râde scurt, apoi se aşază pe pat.
Pentru numele lui Dumnezeu! murmură ea, citind mai
departe.
— Ce s-a în tâ mp l at ? î nt re abă J ak e, înt i nz ându- se p e p at
lângă ea, cu mâinil e sub cap. V eşti p ro aste?
—
—NPruiechi ar .l Tt ău
te nu i p ul ăsta
? în … J ak e f ul ger ăt o r.
tr eabă
— N u, nu . E t ip ul p ent ru c ar e am l uc r at .
— Aha! J ak e î şi aţ i nt eşte p ri vir ea asup ra bal dachi nu l ui
de deasup ra l ui şi încearcă să-ş i sup rime un zâmbe t.
— V re a să şti e dacă mă în to rc . St el l a o f te az ă p uţ in
nervoasă şi bagă foile înapoi în plic. N-am chef s-o citesc
acum. Aruncă plicul pe pat şi se întinde lângă Jake. El
zâmbeş te. Salt eaua salt ă uşo r când ea vine s ă se odihnească
alături de el. Sunt f o arte o bos ită astăzi, murm ură ea.
El se
bărbia uită laspre
ridicată scrisori,
tavan.apoi
N-a la ea. Are
realizat ochii închişi
niciodată şi
ce gene
lungi are. Cutia toracică se înalţă şi coboară în ritmul
respiraţiei, antrenând şi sânii, care se mişcă sub uniformă.
V ede cât de apro ape stau unul de celăl alt p e aces t p at uri aş,
cu baldachin. Se simte deodată copleşit de măreţia casei, a
ăii şi a ţării în care se află. Dacă ar întinde mâna, i-ar
putea atinge fruntea, obrazul, umărul. Ar fi atât de uşor,
atât de f iresc. Îşi i maginează căld ura buzel o r ei sub sărut ul
lu i p ătimaş , senzaţia sânilo r ei zdrobiţi sub greutatea lu i.
În ard
atâta schimb
o are, sîşi
-o fsreacă
ărut e.f C
aţa
umcuarmâna . Esna?
reacţio te cump
A r f i li
o t.
areVrea
o i dcu
ee
bună, ţinând c o nt de împr eju rări ?
Nu-mi pasă, îşi spune Jake într-o fracţiune de secundă.
Nu-i pasă de împrejurări. Nu-i pasă dacă este sau nu o idee
bună. Nu -i pa să de nimic. Este co p le şit de senti mentul că ar
trebui, că trebuie s-o sărute chiar acum, că, dacă nu o va
face, s-ar putea să nu mai aibă niciodată această şansă. Se
spri jină într- o mână pe p at şi s e apl eacă s pre ea.
Stella se ridică în capul oaselor. Fredonează o melodie
şi îşi aşază păru l după ur eche.
— Dac ă mai stau mul t ai ci , spu ne ea, o să ado rm.
Loveşte marginea patului cu picioarele şi îşi adună
scrisorile.
Nu, strigă Jake în gând, nu, vino înapoi! Se ro stogo leş te
pe burtă şi vrea să lovească cu furie patul, pernele, totul.
Luptându-se să nu dea frâu liber mâniei sale, scapă din
greşe ală un geamăt.
Stella îşi întoarce capul spre el şi îl priveşte uşor
încruntată. Jake trebuie să spună ceva, trebuie. Altfel îl va
considera un tip ciudat. Repede! Spune ceva! Orice. Orice.
Ceva firesc. Jake îşi stoarce mintea să spună ceva, dar
singurele lucruri la care se gândeşte sunt: Sărută-mă! Vino
aici! Te vreau! Pentru numele lui Dumnezeu, gândeşte-te la
ce va, om ule, gândeşte-te!
— Cin e ţi -a tr i mis car te a p o ştal ă? î nt re abă el di nt r- o
suf lar e, atins d e muza i nspi raţi ei.
Din f erici re, ea a înţel es. Râde scurt .
— Ai văzu t- o , nu ?
— Îmi p ar e rău , n- am vrut să…
— N i ci o p ro bl emă. E cam gr eu s-o i gno ri .
— Ci ne ţi - a tr imi s-o ? în tr eabă J ak e din no u.
— So ra mea .
— N - am şti ut c ă ai o so ră .
Glasul lui Jake trădează o uşoară revoltă, la gândul că
ea a omis să-i aducă la cunoştinţă un lucru atât de
important.
— U i te că am, spu ne ea, ri di cân d i ndif er ent ă di n umer i .
Se ridică în picioare şi începe să întindă cearceafurile
curate, stând cu spatele la el. Jake îşi ridică capul ca s-o
pr iveas că. Ce-a f ăcut? Are sentimentul că a spus ceva ce nu
trebuia. Stella mai face aşa uneori – se închide în sine ca
într-o cochilie.
— Cum e so ra t a?
Ea ridică din nou din umeri, stând în continuare cu
spatele l a el.
— E mai mar e sau mai mi că?
— M ai mar e.
— Cu cât ?
— Cu do i ani .
—
— Şi
N uc um e?St el l a scut ur ă un cea rc eaf , car e sco at e un
şti u.
sunet asemănător cu şuieratul unui bici. E… cum e ea. Mai
ai întrebări? Sau ai termina t?
Jake se ridică în picioare şi îmbracă o pernă într-o faţă
de pernă ri gidă din cauza ap retu lu i.
— Şi … ăăă … de ce- ţi t ri mit e ameni nţ ăr i cu mo ar te a?
Stell a îl pri veşte peste patul care îi d esparte.
— Este o p o veste l un gă, spu ne ea, ap l ecâ ndu- se să i a
coşul cu ruf e murd are. O po veste f o arte lungă. Şi p leacă la
baie.
O bătaie în uşă a trezit-o pe Stella, care şi-a ridicat
capul de pe p ernă. Şi-a î ntins braţul p este umărul l ui Sam,
ca să nu-l dea jos de pe patul îngust şi rigid, tipic unei
camere din căminul studenţesc. El dormea cu faţa
îngropată în umărul Stellei şi cu picioarele peste gleznele
ei, ţintuind -o practic în p at.
— Ci ne e? a str i gat e a.
În cameră şi-a făcut apariţia, ca prin minune, sora ei.
Stătea lângă chiuveta murdară de rugină, scăldată într-o
rază de lumină. Purta o haină care a fost cândva a lui Evie.
Din p iel e de căpri o ară, spu nea E vie.
Stel la o pr ivea uimită. I se părea at ât de ciuda t, cu to tul
inexplicabil s-o vadă pe Nina acolo, în acel context, în
came ra ei din L o ndra, încât a avut nevoi e de câteva cli pe ca
să perceapă informaţiile vizuale, ca să se convingă de
faptul că imaginaţia nu-i juca feste. Ce căuta Nina acolo?
Ceva nu era în regu lă.
— B un ă, a spu s N in a, scru tâ nd came ra cu p ri vir ea,
biroul, podeaua plină de haine, afişele de pe pereţi, cărţile
spr ij init e de zid ca n işte pi ese de do mino şi, în f inal, trup ul
gol al l ui Sam contop it cu ce l al Stell ei.
Stella privea, paralizată, cum Nina îi cerceta viaţa pe
care ş i-a co nceput -o cât mai d epar te de so ra ei.
— Ce cau ţi a i ci ? a îng ăi mat ea .
—
— Am
Ai plpeca
l ecat?t de la co l egi ul de art e pl asti ce.
Stella se lupta să se ridice în capul oaselor, eliberându-
şi braţul de sub trupul lui Sam, care s-a întors acum pe
partea cealaltă.
— Am re nu nţ at l a cu rsu ri . Ci ne e? a în tr ebat N i na,
arătând u-l pe Sam.
— E… ăăă …
Sam şi-a ales exact acel moment ca să se trezească din
somn. Realizând că mai era cineva cu ei în cameră, s-a
întors
pentru brusc într-o
o singură parte – un
persoană. Stellalucru imposibilsă-l
a încercat într-un
prindăpat
cu
mâna, dar el a al unecat , înspăi mântat, d e l ângă ea şi a căzu t
cu o buf nitură pe pode a.
— L a dra cu ’! a spu s el . V ai ! Apo i s-a ui ta t l a Ni na. Oo !
— Sa l ut ! a spu s ea, f ăr ă să- şi a scun dă p l ăce re a cu car e î i
analiza trup ul go l. Eu sunt Nina. So ra Stell ei.
Îi oferea chiar şi mâna ca să-l ajute să se ridice, pentru
numele lui Dumnezeu! Stella a sărit din pat, trăgând
cearce af ul de pe saltea ca s ă-l acop ere pe S am.
— N i na, el
adunându-şi este de
hainele Sa m.
pe Sa m, ea
podea este N in a, a bâi
şi îmbrăcându-se. Îngutimp
it ea,
ce Sam se ridica în picioare, Nina s-a aşezat pe scaunul de
lângă b iro u.
— Su nt î ncâ nt at ă să te cu no sc, a spu s N i na. St el l a nu
mi-a spus că… Ni na a aruncat un f ir de păr d e pe hai nă… că
are un pri eten.
— Da? a spu s Sa m, ar un cân du- i St el l ei o p ri vi re u i mit ă.
— Ăă… a î nce p ut St el l a, n- am a vut … n- am a vut o caz i a…
Am… se opreşte când vede pe podea, lângă o carte, un
prezervativ folosit, într-o poziţie înclinată, ca un melc
ieş it din cochilie. Î l azvâ rle cu picio rul sub pat.
— Este at ât de mist er i o asă, a sp us Ni na. N u cr ez i , Sa m?
El stătea în m ijl o cul camerei, înf ăşurat în cearceaf ca o
statuie romană, cu chipul presărat de îndoială. Stella îşi
dorea
aceea, din
ar fitotdat
sufletul ca să-şi
orice ca unul vadă
dintredorinţa
ei să plece. În clipa
împlinită. Dar
cine – el s au ea? Nu ştia. Ştia d o ar că pr ezenţa amând uro ra
în aceeaşi cameră o ameţea, ca şi când nu era destul oxigen
pentru toţi trei.
— Să mer gem să mânc ăm! a spu s ea.
Mergeau cu toţii pe drum – un trio nepotrivit. Sam a
luat-o, ca de obicei, de mână şi Stella a văzut-o pe Nina
uit ându-se în al tă p arte. Stell a se sim ţea stânjenită, pentru
că singura persoană cu care se ţinea de mână era Nina, şi
acum, deşiSub
altcineva. mergea alături
pretextul că de
îşi sora ei, se
scarpină ţineaşi-a
nasul, de desprins
mână cu
degetele din strânsoarea lui Sam. Acest lucru i-a creat un
pu ternic sentiment d e vinovăţie, m o tiv p entru care a evitat
să-l mai pri vească în o chi.
Când au pornit la drum, Stella stătea între ei, dar
această poziţie i se părea copleşitoare, astfel că, atunci
când au tr ecut de s taţi a de auto buz, s-a strecurat în aşa f el
încât a ajuns lângă Nina. A observat însă că – după
optsprezece ani în care au mers numai împreună – ritmul
lor era perfect
discordantă, sincronizat,
nereuşind să se în timp ce
adapteze Sam făcea
ritmului notă
lor precis,
precum cel al unui metronom. Un lucru bizar, pentru că
Stell a ar f i p utut să jure că – atunci cân d merg împreună –
paşii lo r sun t p erf ect s incroniz aţi. Cum era po sibilă atunci
această discrep anţă?
 Cafeneaua cu produse ieftine era afacerea unei familii
de greci. C ând au i ntrat, m ai mul te p ersoane – pe car e Stel la
le cu noştea – s tăteau la o masă. Ei l i s-au al ăturat . Chelneri i
le-au mai adus o masă şi câteva scaune, ca să mănânce cu
to ţii împreu nă. Ni na s-a aşe zat î ntre d o i stud enţi, co legi de
seminar ai Stellei. Doi băieţi – Graham şi Neil. Nina nu a
comandat nimic pentru ea, dar – după ce i-a fermecat,
relatându-le amănuntele picante ale unui curs de pictură
după model – ciugulea cartofi prăjiţi din farfuriile
amândurora.
— …şi mo del ul avea cel mai mic , dar cel mai mic p eni s
din lume… spunea ea, în timp ce Stella o privea înfigând
furculiţa în oul prăjit din farfuria lui Neil, gălbenuşul
prelingându-se peste cartofii prăjiţi. Era cam aşa, a
continuat ea, arătându-le o felie de cartof. Nu, staţi, a spus
ea, muşcând din el , er a cam aşa!
Erau fascinaţi de ea, a observat Stella, privind-o
amândo i de parcă n-ar f i văzut nicio dată o f iinţă exotică şi
uluitoare aşa cum era Nina. Stella vedea cum îi dezbina în
oacă,aces
când ciugulind mai întâi
ta s e simţea s igur din farfuria
p e el, apo i dlui
in fGraham, până
arf uria l ui N eil,
repetând f igura d upă o perio adă f ixă de timp.
— Hei, St el , a spu s N in a, ap l ecâ ndu- se p este masă şi
o rbind în it ali ană, tu n- ai p ro bleme d e aces t gen cu el , nu-i
aşa?
Ea a îndreptat felia trunchiată de cartof în direcţia lui
Sam.
— Ce- a spu s? a î nt re bat Sa m, ner vo s, p un ându- şi mâna
pe co aps a Stellei.
— NVio
mic
rbe, şti
a mur
i tamur at eaa. Nî nt
l ia na? u co nt eaz
re bat - o ă.
Gr aha m, dor ni c să
recâş tige atenţia Ninei .
— Da. N i na l - a p ri vit ui mit ă, a p o i s-a ui ta t l a St el l a. N u
le-ai spus? a întrebat ea, scrutându-i pe toţi cu privirea.
Acasă vor bim în ital iană.
 — N -a m şti ut , a spu s Gr aha m, ui tâ ndu- se de l a ea l a
Stella, ca şi când s-ar fi aflat în faţa unor specimene
interesante. T u ai ştiu t, Sam ?
Sam îş i ţi nea am bele mâ ini î ncleştate pe cana goal ă.
— N u, a răsp un s el . N - am şti ut .
Stella a împins scaunul, care s-a mişcat cu un scârţâit
pe podea, şi s-a dus la bar. A privit rafturile de conserve,
cutiile cu sosuri în ambalaje strălucitoare, maldărul de
furculiţe din lemn, dungile de pe şorţul grecoaicei. Va
co
Saumand a…niş
p o ate ceva. O alt
te cio colăată?
ceaşcă
Nu dştia
e ceai . Sau un
ce vrea. Nu pvoia
ahardede apă.
cât să
se strecoare nevă zută p e uş a caf enelei ş i s-o i a la f ugă, f ără
să pr ivea scă înapo i. Aceas tă cio cnire a lu milo r ei paralel e îi
crea o stare de inconsistenţă şi de slăbiciune şi nu mai ştia
cine era şi cum trebuia să se comporte. Ori de câte ori se
afla în preajma Ninei, avea impresia că sora ei exercita o
f orţă ul uitoare, ca f orţa grav itaţională, trăgâ nd-o înapoi în
lumea pe care a crezut că a lăsat-o în urmă – Edinburgh,
apartamentul părinţilor ei, locurile natale de care a
încerca t săSam
B rusc, f ugă.
a apărut lângă ea şi a atins-o cu mâna.
— T e simţ i bin e?
Când s-a înt o rs să-l pr iveas că, a văzut că era r o şu l a f aţă,
iar o chii îi t rădau înd o iala.
— Da, mă simt bi ne.
— So ra t a… a în cep ut e l .
— Da?
— E cam… a î ngă ima t el , şo văi nd, ui tâ ndu- se p este
masă… este ci udată… ş i nebună.
Stel la a închis
un paraşutist. ochii
În faţa ei, şerau
i s-a vdouă
ăzutcâmpii
at eriz ând
– pepe p ămân
una t ca
stătea
Sam, ţinându-şi capul pe spate în timp ce o urmărea
coborând. Pe cealaltă, era Nina. Spre care dintre cele două
câmpii avea să se ghideze la aterizare? Nu avea de ales,
f ireş te. T rebuia înto tdeauna s ă aterizeze l ângă Nina.
 — S ă nu mai spu i asta ! l - a re p ez it St el l a, î ndep ăr tâ ndu-
se de el . N ici o dată!
Jake ia furca, prinde scaunul de tăblia putrezită şi îl
aruncă în focul pe care îl făcuse în curte. Din foc ies
scântei, f lăcări le î l mistuie l aco me şi, în curând , scaunul se
pref ace în s crum.
Face curăţenie în graj dul cel mic. Do amna Draper a stat
cu el toată dimineaţa, purtând un halat peste haine şi
ţinând
afară – odin
batistă
locullaînnas, dându-i
care indicaţii
au zăcut ani deîn zile
timp– ce a scos
piese de
mobilier vechi şi uzate – scaune marca Lloyd Loom,
dulapuri stricate, un duş vechi şi un maldăr de perdele
muc egăite, care miroseau îngroz ito r.
I-a spus să ardă totul. Focul a ars mocnit un timp,
refuzând să se aprindă cu putere până când Jake nu a
turnat parafină peste el, transformându-l într-o vâlvătaie
care mis tui e aerul din ju r.
A găsit şi două obiecte de valoare. O lampă veche cu

petrol,
care pe caresingură
străbate speră să i-o deaînStellei
pădurea drumpentru nopţileşiîno
spre rulotă,
bicicletă, cu lanţul mâncat de rugină şi roţile dezumflate,
dar, altfel, în stare bună. Are un cadru de fier, o şa cu
susp ensie ş i ro ţi sol ide, do tat e cu spiţ e. Se simte atr as de ea
– de ti căi tu l p e car e îl sco t ro ţi l e cân d se î nvâr t esc, de
ghido nul cu mânerele arcu ite î n sus, ca nişte co arne d e cerb
şi de claxonul ancor at încă de m âner.
Cu un o chi la f o c, Jake f reacă b icicleta cu o cârpă ve che
şi îi u mf lă cauciucuril e. O întoarce apo i cu ro ţil e în s us şi îi
roteşte pedalele dintr-un sens în altul, ungând lanţul cu
ul ei, în timp ce ro ţil e se învârtes c în aer.
Face apoi câteva ture cu ea prin curte şi, la un moment
dat aud e o voce în apro pi ere.
— A f o st a hi p io ţi l o r , spu ne Pe ar l , car e a ap ăr ut de
aiu rea, ca un sp ir iduş.
Jake pune picio rul în pămâ nt.
 — B i ci cl et a?
— Îhî. Ai găsi t- o î n gr aj d, nu -i aşa? Ea î l stu diaz ă din ca p
până în picioare, ca şi când ar vrea să-l cumpere. Unul
dintre ei o f o lo sea în mod deoseb it. Apro ape to t ti mpul. Un
tip tânăr. Semăna cu tine.
Se îndreaptă spre grădina de legume, dispărând la fel de
rep ede cum a apăru t, lăs ându-l pe J ake să s e ui te l ung d up ă
ea.
După ce focul s-a stins, prefăcându-se într-un morman
de cenuşă,Acest
plimbare. Jakelucru
ia bicicleta tatălui
atât de banal său şi sufletul
îi umple porneştede la
o
bucurie nemărginită, încât trebuie să-şi reprime dorinţa de
a izbucni într-un râs nebun sau de a lovi ghidonul cu
pumnul. Şaua, pedalele, claxonul ruginit – toate poartă
amprenta mâinilor lui Tom. Simte că distanţa dintre el şi
tatăl lui a dispărut ca prin minune. Nu vrea să se mai dea
reodată jos de pe bicicletă, nu vrea să se mai despartă de
ea, simţind că poate să pedaleze toată viaţa, fără să se mai
oprească.
Arlui
tatăl f i fi-ar
o st ofiare mai uş o r dacă
abandonat, – s-a într
ar fiebat Jake
fugit cu ad esea – dacă
altcineva?
Po vestea ar f i av ut as tf el un f inal. Jake n-a putut nicio dată
să treacă peste faptul că tatăl lui nu are nici cea mai vagă
idee despre existenţa fiului său. Simte o oarecare
compasiune pentru el. A trăit întotdeauna cu sentimentul
că îl cunoaşte destul de bine pe Tom, ca să poată spune cu
certi tudine că aces ta ar f i do rit să-l cuno ască. Este un l ucru
ciudat şi crud în acelaşi timp că tatăl lui a dispărut din
lumea lor ca Alice în Ţara Minunilor. Bicicleta aceasta
reprezintă
reo dată şi legătura
pe care ocea
va avmai apropiată
ea, pr petat
o babil , cu care a avut-o
ăl său. Şi aces t
lucru trebuie s ărbă to rit.
Trece pe lângă nişte oaspeţi ai hotelului şi trebuie să
ireze brusc ca să evite coliziunea cu ei. Este mereu
surprins să întâlnească turişti, de parcă ar uita care este
menirea u nui ho tel . Ei îl pr ives c curi o şi – un o m murdar d e
cenuşă care merge pe bicicletă – ca şi când ar fi aterizat de
pe M arte. Ştiţi voi cui a aparţinut aceas tă bicicletă, ar vrea
el să le stri ge, aveţi voi o are cea mai vagă id ee?
Se gândeşte că mecanismul de direcţie are o problemă,
un uşor dezechilibru, sau că mânerele nu sunt bine fixate –
lu cru evide nt atu nci când trebuie să vireze l a o curbă, când
deodată o vede pe Stella în faţa lui, lângă o tufă bogată de
ro do dendro n, cu f lo ri de un roşu apri ns.
Jake ă apasă
întâmpl nimic.pe singura
T rece frânăea aşibicicletei.
pe l ângă se o pr eşteDar
numainu cândse
nimereşte cu roata din faţă în şanţul de la marginea
drumului. Se ro sto gol eşte de pe bicicletă în tuf ele d e f lo ri,
lovindu-se cu fruntea de o creangă şi zdrobind petalele şi
f runzele s ub g reutatea lui.
— T e simţ i bin e?
Pare îngrij or ată, descop eră J ake cu încân tare.
— Da. El î şi f re acă f ru nt ea, ri di cân du- se î n p ic i o ar e şi
scoţ ând bici cl eta din şanţ. Cred că da.
— Deîmbrăcată
Este unde o ai ?în blugi şi într-un pulover negru şi arată
aşa cum îşi imaginează el că ar trebui să arate atunci când
nu este la hotel – în viaţa ei intimă, la care Jake nu are
acces.
— Am găsi t- o , ră spu nde J ak e, scut ur ându- şi hai nel e de
ciul ini şi crenguţe. Şi am read us-o l a viaţă.
Zâmbetul generos îi trădează încântarea. Ea îşi plimbă
pri virea uim ită d e la el la bicicletă şi înapo i.
— Hai l a pl i mbar e! o i nvi tă el , spo nt an.
— N u,
readuce mulăţuamesc.
la viaţ Se p ar e că în cer car ea ta de a o
cam eşuat.
— Hai ! spu ne el , ap uc ând-o de mi j l o c. E destu l de so l idă
ca să ne ţină p e amând o i.
Stel la î ncearcă s ă se eli bereze d in strâns o area lu i.
— N - ai cu m să mă co nvi ngi să mă ur c pe che sti a aia .
 Jak e o ghid ează spre cad ru.
— Sa ri ! spu ne el . O să f im ca ero i i di n f il mul ăl a – cu m se
numeşte?
Stella cade puţin pe gânduri, studiază bicicleta şi apoi
acceptă.
— Car e f il m? în tr eabă ea , ur cân du- se p e cadru .
Jake îşi ia a vânt cu picio rul.
— Fi l mul ăl a cel ebr u, cu P au l N ew man şi …
Bicicleta se clatină periculos, gata să se prăbuşească
într -o par
p e strad ă. te. Stel la ţ ip ă şi sare d e pe ea, căzând în genunchi
— Îmi p ar e rău , spu ne el , î ngr i j o ra t. T e- ai r ăni t?
— N u. Dar n u mai vre au să mer g.
— Hai să mai în cer căm o dat ă! o ro agă el , în ti nz ându- i
mâna. Hai, vino !
Ea analizează situaţia, scuturându-şi genunchii de
pietriş.
— O să stau î n spa te , p e co şul p ent ru baga j e. Pa re mai
sigur . T u p o rneş te l a drum, iar eu o să sar.
—
—C r ezEu
Da. i căşio so
săra
mear
meagă?
f ăce am mer eu aşa. Hai, p l eac ă! îi
spune ea, f ăcându- i semn cu mâna.
Jake apasă pe pedală, iar bicicleta se pune în mişcare.
Tufele de rododendron îşi agită, parcă ameninţătoare,
crenguţel e ro şii în d irecţi a lu i. Aude pi etri şul scârţâind s ub
paşii Stellei şi apoi îi simte greutatea pe bicicletă. Aceasta
se clatină puţin, dar este mult mai uşor acum să-i
controleze echilibrul şi direcţia. Ea îl cuprinde cu braţele,
iar el îi vede picioarele legănându-se într-o parte, plutind
pe d—eas up ral ipământulu
Fami i. ăt o r esc în f el ul ace sta î n Chi na, îi
i î nt re gi căl
spu ne el.
— Înt r- adevăr ?
Jake îi simte v ibraţiile vocii pri n atinge rea m âinilo r.
— În ce p ar te o l uă m a cu m? în tr eabă el cân d aj un g l a o
răscruce.
— L a dre ap ta … nu , l a stâ nga .
Apasă cu putere pe pedale, pentru că drumul începe să
urce.
— Hai, hai , spu ne ea, l o vin du- l î nt re u mer i, mai cu vi aţ ă!
După ce străbat panta, prind viteză şi trec pe lângă
mesteceni, pe lângă nişte cai priponiţi de un gard şi pe
lângă o casă din piatră, unde o femeie învârteşte un copil
de jur împrejur. Stella ţipă, râde şi face haz de frâna
bicicletei,
braţelo r ei dar Jakepri
– lumea nun este conştient
care trec es te odecât
bscurădeşi atingerea
v o alat ă, ca
şi când ei ar fi singurele fiinţe adevărate, pline de viaţă,
care o animă.
Jake manevrează bicicleta pe drumul şerpuitor şi
cenuş iu, dar p are că z boară deasup ra l ui. O m aşină tr ece p e
lângă ei, răvăşindu-le părul şi hainele, iar Stella povesteşte
cum s-a urcat pentru prima oară pe bicicletă. Credea că
unchiul ei o ţinea de şa, dar când s-a uitat înapoi şi l-a
ăzut stând în spatel e ei, cu mâ inil e încru cişate, s-a speri at
şi a Drumul
căzut . începe din nou să coboare, iar ei zboară spre un
pod de piatră care trece peste un râu învolburat. Când îl
ede, ştie că vrea să stea acolo cu Stella, că acesta este
locul unde se întâmplă anumite lucruri, că aici începe
po vestea. V rea să s tea cu ea p e po d, având râul la p icio are şi
cerul deasupra. Jake pune piciorul jos, stârnind un nor de
praf şi simţind cum pietr işul intră printre spiţele ro ţil o r de
bicicletă.
Se o pr esc brusc, gata să s e dezechil ibreze. Jake spri ji nă
bicicleta
torent dede apăzidul poduluideşi stâncile
se sparge se apleacă pestecreând
striate, margine. Un
valuri
albe şi înspumate.
— Do amne ! excl amă el , în ti mp ce ap a î nver şuna tă îl
stro pi se p e f aţă. Ce râu e ăsta, ştii cumv a?
— Feshi e, mur mur ă St el l a.
 Jake se întoarce spre ea şi vede cum se retrage din nou
în co chilia ei. A re chipul împietrit şi mâinile încleştate.
— T e simţ i bin e?
— Fi re şte, ră spu nde ea, re f uz ând să-l p ri vească .
El îşi aruncă din nou privirea asupra şuvoiului
tumultuos. Vuietul lui ajunge până la ei, lovindu-se de
zid uril e din piatr ă ale po dulu i.
— Este ul ui to r, spu ne el , spe râ nd s-o sco at ă di n sta re a în
care a căzut. Putem să mergem mai departe, dacă vrei. Uite
o po—tec
Nuă!. N u vre au , spu ne ea cu u n gl as di spe ra t, apr o ap e ca
al un ui copil .
— N u vre i să mai mer gem?
— N u, r ăsp un de ea, c l ăt in ând din cap . Hai să p l ecă m! T e
rog!
— B in e, spu ne J ak e, ul ui t, ur mând-o spr e l o cu l un de a
lăsat biciclet a.
— Dec i , dup ă cu m î ţi spu nea m… Fr anc esca s-a o p ri t şi

şi-a întors
deschis, iar capul,
ruloul ascultând
pus în pragatentă.
contra Uşa de la intrare
curentului a început s-a
să scârţâie pe gresie. Vin gemenele tăcute, a continuat ea.
Îţi s pun mai târziu .
— De ce l e spu i aşa? a î nt re bat Evie, sti ngâ nd mu cu l de
ţigară într-o ceşcuţă de ceai (o chestie îngrozitoare,
împodobită cu ghirlande din tartan şi cu snopi de grâu sau,
cel p uţin, aşa păreau – pro babil un suv enir d e la f amili a lui
Archie).
— Sssst! a spu s F ra nce sca, duc ându- şi deget ul l a gu ră şi
răsucindu-se pe scaun. H ei! a strigat ea.
Ni na a apărut în pr agul u şii de la bucătărie. Arată d in ce
în ce mai bine, şi-a spus Evie în gând, a căpătat mai multă
culoare în obraji şi s-a mai şi îngrăşat puţin. Nu va mai
câştiga med ali i l a gimnas tică, dar echili brul şi f lexibil itat ea
mişcărilor s-au îmbunătăţit. Dacă n-ai şti prin ce-a trecut,
ai crede că es te un co pi l no rmal, s -a gând it Evie.
 Nina a îmbrăţişat-o pe Francesca, apoi a cuprins-o pe
Evie de gât cu braţele ei subţiri, lipsite de vlagă. Evie şi-a
ascuns faţa în părul Ninei şi a tras adânc aer în piept. Lui
Evie îi plăcea mirosul copiilor: nu al tuturor copiilor,
numai al acestor două fetiţe. Nu-i plăceau alţi copii.
Miroseau a săpun, a aer curat şi a inocenţă. Astăzi,
răspândeau şi un parfum de şcoală – miroseau a creioane
ascuţite, a ceară de parchet şi a cerneală. Nu aveau nimic
din genele f amiliei Gil more, a obs ervat E vie din no u. Genele
familiei
cazuri. Î nIannelli
special, s-au dovedit
în cazul mai puternice în ambele
Stell ei.
Stell a stătea pi tită în f undal, c u chip ul grav . Astăzi le-a
privat de sărutările ei. Evie a măsurat-o din ochi. S-a
întâmplat ceva, era convinsă de asta. Şi-a mutat apoi
privirea de la Nina, care stătea acum la masă, cu un pahar
de lapte în faţă, la Stella şi apoi din nou la Nina.
Răspândeau un aer cu totul nou, un aer de maturitate, un
aer uşor viclean, ca şi când ascundeau ceva. Se comportau
nu ca nişte şcolăriţe, ci ca doi adulţi care se joacă de-a
elevii.
— Cesca, do ar nu l e mai ta i p ăr ul , nu -i aşa? a î nt re bat
Evie, lu ând din p achet al tă ţ igară.
Francesca a încuviinţat din cap, jucându-se cu mâna
pr in buclele N inei, care începeau să arate mai n o rmal.
— Pe nt ru nu mel e l ui Du mnez eu ! a excl amat Evie,
atingând vârfurile tăiate ale Stellei – un pretext ca s-o
atragă mai aproape de ea – şi şi-a aprins bricheta. Voi două
trebuie să v eniţi cu mine la salo nul de co af ură, a spu s ea, cu
ţigara între buze, ne-am înţeles? S-o anihilăm pe această
artiStel
stă în
la m asacrarea
a zâmbit păru lu i vostru!
v ag.
— Ce mai f ace domn işo ar a Sa un der s? a în tr ebat Evie,
strângând-o pe Stella în braţe. Mai poartă fuste prinse cu
elastic?
Nina a încuviinţat din cap, fără să-şi ridice privirea din
paharu l cu lapte.
— Încă nu mi- am re veni t dup ă ce- am văz ut f ust a p e ca re
a purtat-o la concertul de Crăciun, a continuat Evie,
uitându-se când la Stella, când la Nina, cea cu modele de
câini. V ă mai amintiţi ?
N ina a dat d in no u din cap , zâmbind acum.
— T re bui e să-mi p ro mit eţ i ceva – amân dou ă. Să nu
pur taţi nicio dată haine care au imprimate pe ele câini! Aţi
auzit? Domnişoara Saunders ar trebui arestată pentru
crime comis
nu-i aşa, e în Evie
Stella? lumea s-amod ei împo
întors spretriva tineril o r sen
ea, observând sibili,
pentru
prima oară că nasturii de la cămaşa ei fuseseră smulşi, în
lo cul lo r rămânând nişte găuri zdrenţuite. I ubito , căma şa ta
este sf âşiată, a exclamat ea.
— Aşa e, nu ? a mur mur at Fr anc esca. St el l a, e a tr ei a
oară într-o lună când vii acasă cu hainele rupte, a spus ea,
scoţându-i cămaşa Stellei. Ţi-am spus să eviţi jocurile
iolente. Nu ne permitem acum să cumpărăm altă
unif o rmă, ştii f o arte b ine as ta.
— Caprins
ârful e- ai pal
ăţ iţigării
t aco l oo,vânătaie
i ubi to ? adeî nt
pereîncheietura
bat Evie, armâinii
ăt ând cu
Stellei.
Le-a surprins pe cele două surori schimbând priviri în
fugă, lucru care i-a scăpat Francescăi, a cărei atenţie era
abso rbit ă de cămaşa rup tă.
— Am căz ut şi m-a m l o vit , a spu s St el l a, f ăr ă s-o
privească.
— L a înc hei et ur a din spr e pa l mă?
— Îhî .
E
—vie
Dara tras unutf ,um
a i căz nu dglinumă
ţi gară.
!
— Da, aşa e, a int er veni t N in a. A căz ut … ră u.
Evie a s co s inel e de f um pentru Ni na, căreia îi pl ăcea de
o bicei s ă le vân eze cu o l inguri ţă. Dar nu as tăzi .
— N - aveţ i o scri so ar e p ent ru min e? a î nt re bat
Francesca. St el l a, ai distr us comp l et cămaşa asta.
Evie le-a surprins din nou schimbând între ele o privire
fugară.
— Cum ai af l at de scri so ar e? a mur mur at N in a, l i ngâ nd
pereţii p aharului d e lapte.
— N u mai l in ge p aha ru l ! E dezgu stăt o r, a spu s
Francesca, luându-i-l din mână. Am vorbit astăzi la telefon
cu mam a Rebec căi şi mi-a spus că a pri mit o scrisoar e de la
şcoal ă ref erito are la o excurs ie.

doar—cu
N uvesta
vre m şi
să cu
merfusta
gem,dea izlabuc ni t St el lşia, ascunzându-şi
uniformă î mbră cat ă acu m
ânătaia cu o mână.
— Po t să văd şi eu scri so ar ea, vă ro g?
— N u vre m să mer gem, a re p et at St el l a, cu gl asul
îngro zit . Nu ne obl iga să ne ducem, te ro g!
— Aş vre a să văd scri so ar ea, a spu s Fr anc esca, cu o
răbdare i eşită d in co mun.
A o bţinut- o în cele din urmă, dup ă mai m ul te discuţii în
hol şi după examinarea minuţioasă a ghiozdanelor.
Francesca şi-a pus şi
încrucişat picioarele ochelarii ca s-o
şi-a aranjat citească.
ciorapii, Evie şi-a
gândindu-se la
iubit ul cu care avea s ă se întâl neas că mai târzi u – ul tima ei
cucerire. Un avocat. Însurat, fireşte, dar aşa îi prefera. În
acest fel, nu se amestecau în viaţa ei şi nu-i îngrădeau
libertatea. Şi-a aţintit privirea asupra Stellei, care stătea
cu capul aplecat peste paharul de lapte de care nu se
atinsese.
— Ideea p ar e min un at ă, a spu s Fr anc esca p e un to n
esel. N -aţ i vrea să vă d uceţ i?
Întrebarea
Stella ei a paharul
ţinea strâns fost întâmpinată
cu mâinile,de
iar oaburii
tăcere
se adâncă.
ridicau
pri ntre d egete le ei.
— „V o m sta l a un cen tr u re zi denţ ia l de stu diu din
Kincraig, Invernessshire” – a citit Francesca cu voce tare,
iar Ev ie a o bserva t că, într-o altă viaţă, ea ar f i p utut să f ie
pro f eso ară. „Co pi ii vo r avea ocazia – a co ntinuat France sca
– să p ar ti ci p e î n ti mp ul săp tă mâni i l a di ver se act i vit ăţ i în
aer liber – c anot aj, pl imbă ri, o rientar e…”
— Pa re î ngr o z it o r, a p ro te stat Evie. Su nt de p ar te a l o r,
Cesca. Nu le o bliga să pl ece!
Stella îşi aminteşte că a auzit-o pe mama ei, câteva zile
mai târzi u, vorbind la tel ef o n în do rmitor :
— Evi e, t u şti i că ţi n î nt o tdeau na seama de p ăr er ea t a…
Şti uChiar
că le şi
iubeş
dinti… N u,înnu,
locul nu se
care cr ed … rătăcind desculţă pe
afla,
hol, auzea vociferările lui Evie, care încerca să le salveze,
luptându-se să o convingă pe Francesca să nu le trimită în
excursie. Dar totul a fost în zadar. Când mama ei lua o
deciz ie, nimic nu o deter mina să s e răz gândească.
— …Pr o f eso ar a l o r i -a spu s l ui Arch i e că au „p ro bl eme
de integrare”… Aşa s-a exprimat… Nu ştiu ce altceva aş
putea să fac, Evie… Tu le cunoşti foarte bine. Nu şi-au
făcut niciodată prieteni. N-au avut ochi decât una pentru

scealaltă…
o ciab ile… Poate
Stil ul că
lo r excursia le evanormal
de viaţă nu ajuta şisănici
devină mai
săn ătos…
Se vo r simţi bine, sunt co nvinsă.
Lângă L o ch Ins h dau p este un dâm b, iar l anţul biciclet ei
sare. Petrec o veşnicie încercând să fixeze la loc lanţul
alunecos şi plin de ulei. Jake susţine cu încăpăţânare că
poate să-l repare şi se luptă cu el trei sferturi de oră
înainte de a recunoaşte, în cele din urmă, că nu poate să-l
fixeze fără instrumentele necesare. Este ultima oară, îşi
spu ne Stell a, când s e v a m ai ur ca pe bicicle tă cu el.
Când aju ng la ho tel , desco per ă că to ată l umea a mâ ncat
şi a p lecat, buc ătăria f iind acum g o ală. Stell a nu a reali zat
cât de târzi u era.
— A f o st f ru mo s, spu ne J ak e, în ti nz ându- se. Îşi sco at e
geaca ş i o pu ne pe tej ghea. La ati ngerea ei, nastur ii scot un
sunet s tr ident.
 Stel la î şi f reacă mâ inil e în apă l a chiuvetă, încercând să
îndepărteze ul eiul.
— În af ar ă de f ap tu l că bic i cl et a este o ru i nă, sp un e ea,
că tu eşti încăpăţânat ca un catâr şi am fost nevoiţi să
parcurgem kilometri întregi pe întuneric – da, a fost
minunat.
— B in e, în af ar ă de f ap tu l că a f o st un dez astr u, a f o st
f rumo s, trebuie să recuno şti.
— Chi ar aşa?
Jake nu rosteşte niciun cuvânt. Apoi spune cu voce
domoală:
— M - am simţ i t f o ar te bi ne.
Stella se întoarce spre el şi îl surprinde privind-o
insistent. Îi evită privirea şi îşi freacă unghiile
sârguincioasă. Se simte puţin confuză şi încordată ca
struna unei viori. Nu ştie şi nu înţelege ce se poate
întâmpl a mai depar te.
— Ş i eu , înc ear că St el l a să spu nă, r o sti nd în să cu vin t el e
prea tare.
Scăldată
liniştită, în lumina
echilibrată, ciudată a de
netulburată becului
nimic;electric, ea pare
dar, în interior,
sângele, muşchii şi f ibrele î i p ul sează to ate, pl ine de viaţă.
— T re bui e să re p et ăm f i gu ra şi în al tă zi , spu ne el ,
f ăcând un p as ca şi când ar f i vrut să s e apr o pi e de ea. Dup ă
ce voi rep ara biciclet a. Ce părer e ai?
Se pri vesc unul p e celălalt. Stella numără patru pu lsaţii
ale ini mii, care bate atât d e tare, încât îi pr o voacă d ureri .
— Ar f i f ru mo s, în gai mă ea, p e un to n f o rma l , gl aci al
pr ecum E dinburgh-ul .
Jake o pri
determină veşte
să-şi uimit şi îi cercetează
încrucişeze braţele şi chipul . Ochii ei îl
să-şi aţintească
pri virea în pămân t.
— B i ne, spu ne el , l uâ ndu- şi hai na, ne vedem mai târ z iu .
Uşa de la bucătărie se închide în urma lui, legănându-se
înainte şi înapoi. Ea îi aude paşii pierzându-se pe hol. Apoi
se p răbuş eşte p e chiuvetă şi se apucă cu mâinil e de cap.
— O, D o amne ! spu ne ea cu vo ce ta re , tu l bur ând l i ni ştea
din bucătărie.
Pe de-o parte, ar vrea să râdă, uşurată că Jake a plecat,
că, indif erent ce-a f o st î ntre ei, s -a de strămat, că nu trebui e
să-şi bată capul cu aceas tă p ro blemă chiar acum. Pe de altă
par te însă, ar vrea s ă f ugă dup ă el.
— O, Do amne eee e! geme ea şi, au z in du-şi eco ul vo ci i –
distorsionat şi atonal – aşa cum îl redă chiuveta, începe să
chicotească.
Se înd reaptă şi îşi pl imb ă pri virea prin bucătărie. T o tul
pare puternic reliefat şi cât se poate de real: suportul
pentru cuţite de deasupra fundurilor, castroanele puse
unul într-altul, ceşcuţele de cafea agăţate ca un ciorchine
de un suport, maldărul de prosoape de bucătărie spălate şi
împăturite, ceşcuţele de ceai aşezate sub forma unui turn
înclinat. Un vas din plastic, plin cu legume şi acoperit cu
celo f an, stă l ângă un ibric. Fără s ă ştie d e ce, Stel la ia vas ul
şi intră în cămară. Este o cameră întunecată, umedă şi
etanş
masă eizat ă. Nu
şi s e va întoapr indiemed
arce lu mina,
iat în pent ru căe.va p une vas ul pe
bucătări
Descoperă însă, deodată, că Jake este în spatele ei, o
apu că de braţ şi o înto arce s pr e el.
— Fr umo s? sp un e el . Ar f i frum os?
O împinge pe Stella lângă masă. Ea îi distinge, în
obscuritatea camerei, trăsăturile feţei – fruntea arcuită şi
conturu l o chilo r. Îi simte pe obraz res pi raţia f ierbinte.
— B in e, spu ne ea, ado p tâ nd o exp re sie medit at i vă.
Trupul îi freamătă ca strunele unei viori. Foarte frumos,
ro steşte ea în
El î i arat celeuldin
ă vas dinurmă.
p lastic.
— L asă- l j o s!
Stel la clati nă din cap , f ără să ş tie exact d e ce, ş i strânge
asul l a piept.
— L asă- l j o s! rep et ă el .
 Şi pentru că refuză, i-l smulge din mâini şi îl pune pe
masă. Face încă un p as sp re ea şi – cu m masa îi zădărniceşte
orice încercare de fugă – rămâne practic ţintuită pe loc. Îi
simte barba nerasă agăţându-i-se în păr şi ştie că jocul a
mers pr ea depar te.
— Po at e că… î nce p e ea, cu o chi i aţ i nt i ţi asup ra bu stu l ui
lu i. O voce î ndepăr tată, d in t recut, îi spu ne că nu t rebuie să
meargă m ai de par te. Po ate că… nu este o idee chiar at ât de
bună… Cred că…
Cu te
trezeş o mişcare
cu chipulrapidă,
striviteld o cuprinde
e piep cu. Nu
tul lui braţele,
are altiar
ă sea se
ol uţie
decât să-l ia, la rând ul ei, în braţe, iar gestul atât de s impl u
pare că i-a luat o piatră de inimă, încât se întreabă cum de
n-a făcut asta mai demult. Vrea să spună ceva şi deschide
buzele ca să vorbească, dar el se apleacă asupra ei şi îi
înăbuşă cuvintele cu un sărut pătimaş, care o lasă fără
suflare. Stella se agaţă de el, uluită, aproape fără să-i vină
să creadă că totul este adevărat. Jake îi atinge părul şi o
mângâie cu mâinile de parcă ar vrea să-i descifreze
misDeodată,
terele trupului
însă,f ol
unosin d alf abetul
zgomot Brail le.
îi întrerupe. Un sunet
puternic şi insistent. Ea ştie că şi el l-a auzit, pentru că
tresare uşor. Dar merge m ai departe, pref ăcându-se că nu a
auzit nim ic.
— J ak e! sp un e ea.
— M mm?
Stella îşi ţine degetele înfipte în hainele lui. Trage
adânc aer în piept, îmbătându-se cu parfumul trupului său.
Îşi imaginează cum moleculele acestei miresme cu totul
deosebite
trec apoi îiprin
pătrund în plămâni
alveole şi se şiintegrează,
se topesc înînsânge,
final,cum
în
o rganis mul ei.
— Su nă te l ef o nu l .
Ea vede, în întuneric, cum Jake deschide ochii, apoi îi
închid e iarăşi. B uzel e li se co nto pesc din no u, reducând -o la
tăcere.
— J ak e, sp un e ea, sp ul ber ând ma gi a săru tu l ui , ar tr ebu i
să răsp undem.
El o ţine strâns în braţe, atât de strâns încât abia mai
poate să respire. O sărută pe gât, odihnindu-şi palma pe
obrazul ei.
— N u, spu ne el .
Ea îşi plimbă mâinile pe spatele lui, ţinându-şi
picio arele înc ovrigate în jurul lui.
—
— CNr u,
ed că
mur armur
t re bui
ă elsădrăsp unu,
i n no dem.
sunt em o cu p aţ i . Fo ar te
ocupaţi.
Ceva o f ace s ă se înco rdeze ca un ar c.
— J ak e, s-ar p ut ea să f i e do amna Dr ap er . M ai sună
uneo ri din căs uţa de la intrar e.
El îşi s pri jină f runtea d e a ei şi o pri veşte direct în o chi.
— Po at e că o să te sur p ri ndă ce- ţi vo i sp un e, dar î n cl i p a
de f aţă chiar nu-mi pasă.
T elef o nul co ntinuă să sune – stri dent ş i ascuţi t. Jak e îşi
împleteşte
— Pe nt rud egetele
n ume l eculuale
i Dueimnez
– unul
eu !câte
murunul.
mur ă el .
Urmează o clip ă de tăcere.
— Îi va der anj a p e o asp eţ i , nu -i aşa? î nt re abă el f ăr ă
tragere de ini mă.
Stella se strecoară pe lângă el, eliberându-l din
strânsoarea trupului ei. El o sărută o dată, de două ori, de
trei o ri î nainte d e a o lăsa s ă pl ece.
— Înt o ar ce- te r ep ede! str ig ă el . N - am ter min at î ncă .
Stella se clatină, orbită de lumina puternică din
bucătărie,
binedispusă.şi îşi aranjează hainele, dezorientată, dar
— Da că te o p re şti acu m, ameni nţ ă e a t el ef o nu l , în ti mp
ce iese pe uşă, te o mor!
Ridică receptorul, iar zgomotul care i-a terorizat în
ultimele clipe dispare. Pentru o fracţiune de secundă este
atât de f erici tă, încât ui tă cine este ş i ce tr ebuie să spu nă.
— Al o ? Apo i î şi ami nt eşte . Ho te l ul Kil dou ne, bun ă seara ,
cu ce v ă po t ajuta?
Vocea ei pare veselă şi uşor isterică, observă ea. Din
fericire, persoana de la celălalt capăt al firului nu va
o bserva asta.
— B un ă sear a, spu ne o vo ce de f emei e, do mo al ă şi
şo văito are. Aş putea să vorbes c cu J ake Kildou ne?
— Fi re şte, ră spu nde St el l a. Adi că da, sigu r că da. Hai ,
adună-
— Sote!ţi se
a. ceartă ea î n gând. Cine î l ca ut ă?
Stella rămâne blocată, cu telefonul la ureche. Culorile
florilor din faţa ei par dintr-odată mult mai aprinse. Vede
apoi că broşurile nu stau la locul lor. Sunt aruncate la
întâmplare pe raftul unde ar fi trebuit să stea formularele
de înregi strare. Va trebui să l e aranj eze. La un mo ment dat.
Dar nu acum. Pune receptorul pe birou cu foarte multă
grijă, d e parcă era f ăcut d in cel mai f in po rţelan d in lume.
Stă în bătaia luminii el ectri ce din bucătărie.

care—seJ ak e! sp
trânt un eb ru
eşte ea,sc.p e un to n aut o ri ta r şi deci siv, ca o u şă
— V i no a i ci ! o st ri gă el din căma r ă.
— J ak e! r ep et ă ea.
Simte ceva ciudat în plexul solar, o greutate
inexpl icabilă. Îşi f reacă cu m âna b uzel e, gâtul şi o brajii .
— V in o ai ci , acu m! Pe ti ne te cau tă , sp un e e a, re spi râ nd
adânc. Aerul par e dintr- o dată f o arte r ece. Este soţ ia ta.
În căma ră se aşterne o t ăcere pro f undă. Apo i J ake apare
în prag, cu părul răvăşit; cămaşa îi iese din pantaloni şi îşi
ţine—o St
mân ă pe
el l a, f runte
ascu . V o cea î i tr ădeaz ă co nste rn ar ea.
l tă - mă!
Ea îşi coboară o chii în p ământ.
— T e aşte ap tă l a te l ef o n. L a re cep ţi e, îi ar at ă ea. Apo i ,
îşi aduce aminte că el ştie foarte bine unde este recepţia.
Cu to ate aces tea, îi spu ne: Pe aco lo .
 Jak e înju ră în barb ă şi f ace un pas spr e ea.
— N u, spu ne ea. N u.
El î njură d in nou, apoi se înd reaptă f urio s spre recepţ ie.
Stell a ies e pe hol.
— Al o ? îl au de e a, r ăsp un zâ nd l a te l ef o n, ap o i str ig ând-
o: Stella, aşteaptă puţin, te rog! Apoi, vorbeşte din nou la
telefon: Mel, bună, ce faci? Bine… Bine… Pot să te sun eu
mai târzi u?
Mel nu pare prea fericită de rugămintea lui Jake,
pentru
f uge pe că
h olultimul lucru pe
este b âzâitul eleccare îl aude
tronic Stella
al telef în timp ce
onului.
Se strec oară p rintre siluetele î ntunec ate ale p ies elo r de
mobilier din salon şi se năpusteşte afară. Frigul îşi face
imediat simţită pr ezenţa, înf igând u-şi d inţi i în tr up ul ei. Se
îndepărtează de hotel, fără să ştie unde sau de ce fuge, şi
traversează pajiştea cu paşi şovăielnici. Când ajunge la
borduril e de f lo ri, tremură d in to ate mă dul arel e, iar d inţi i îi
clănţăne în gură.
Are o soţie? O soţie? Este căsătorit? Stella îşi strânge
pumnii. Arebărbaţi
relaţiile cu nişte însuraţi
principii– foarte
îi eviţi,stricte referitoare
nu te apropii, la
nu te
încurci cu bărbaţi căsătoriţi. Dar Jake nu se comportă ca
un bărbat însurat. Chiar deloc. Cum ar fi putut să-şi dea
seama? Este nervoasă, gata să izbucnească în lacrimi,
pustiită, ca şi când cineva i-ar fi golit sufletul. Îşi muşcă
buza, încercând să pună stavilă lacrimilor. Ar vrea să bată
pe ci neva. Cu to ată p uter ea. Pe J ake, dacă s -ar p utea.
Aude uşa de la intrare deschizându-se violent, iar
pietrişul scârţâind sub paşii cuiva. Zăreşte în curte
culo—area
St elpalidă
l a! straigcăăm
el .ăş
Stiiell ui
l a!J ake.
Ea se ascunde în spatele unei urne uriaşe din piatră.
Jak e se năpusteş te spr e malu l râul ui.
— St el l a! str ig ă el î n înt un er i c. Eşti a i ci ?
Ea îşi ţine răsuflarea, privindu-l pe Jake cum ocoleşte
hotel ul, înd reptând u-se s pre rulo ta ei.
Stella se întoarce cu privirea spre râu şi spre lac,
rezemând u-şi capu l de urna d in p iatr ă, aco per ită cu muşchi.
Se prăbuşeşte în genunchi, cuibărindu-se ca într-o cochilie
şi aşteaptă, cu dinţi i încl eştaţi de f uri e.
Nu erau îmbrăcate corespunzător, a observat Stella.
Chiar deloc. Celelalte fete erau îmbrăcate la fel, ca şi când
ar fi stabilit acest lucru cu mult timp înainte: purtau
treninguri
rucsacuri înînaceleaşi
culori tonalităţi.
deschise, Rucsacul
pantofi albi de sportavea
lui Felicity şi
cul o area ro z a nalbei, iar al Rebe ccăi era galben ca s ucul de
fructe.
Ea şi N ina purt au s alo petel e pe care France sca le-a cro it
după cataloagele primite prin poştă, veste tricotate de
Valeria şi pantofi cu catarame, care au zornăit pe treptele
autobuzului când Stella a ajutat-o pe Nina să se urce
înăuntru. Stellei îi plăceau materialul pluşat, ca o catifea,
al salopetei ei, şi modelul pe care Francesca îl îmbinase

atât de bine
Salopeta Nineila era
cusături pentru
diferită, a-i mai
având asigura
puţinecontinuitate.
nuanţe de
roşu. Studiaseră o oră cataloagele împreună cu Francesca,
alegând modelele cele mai potrivite. Mama lor a acordat o
atenţie deosebită acestei probleme. Ea a spus că roşul va
scoate în evidenţă culoarea verde a ochilor Stellei, iar
erdele, părul ro şcat al N inei. Stell a ar f i vrut să inv ers eze
culorile.
Copiii au început să-şi scoată cutiile în care îşi ţineau
sendvişurile. Domnişoara Saunders nu le-a acordat
permisiunea să facă asta, dar nici nu le-a interzis. Şi în
acest caz, a observat Stella, uitându-se de jur împrejur,
făceau notă discordantă. Colegele lor aveau cutii din
plastic, dotate cu mânere, speciale pentru sendvişuri, şi
termosuri. Cutiile erau pline de pungi cu cartofi prăjiţi,
ciocolată şi sendvişuri cu pâine albă, feliată, curăţată de
coajă. Cutia pe care Nina a scos-o din geantă era un
recipient vechi pentru îngheţată de la cafeneaua bunicilor
ei – pe capac era scris „îngheţata Iannelli” – şi era plin cu
34
ciabatta , nişte caise uscate şi câţiva biscuiţi cu migdale
pe care mama lor i-a preparat aseară. Biscuiţii îi va da
Ni nei. Stel lei nu- i pl ac migdalel e; mama ei uită înto tdeauna
asta. „Nu-mi mai amintesc ce gusturi aveţi fiecare”, spunea
ea, dacă ele se p lângeau de un anumit l ucru.
Stella scotocea prin geantă ca să-şi scoată cutia
identică cu cea a Ninei , când l- a văzut cu co ada ochi ul ui p e
Anthony Cusk croindu-şi drum spre ele. Ceata lui de
prieteni îl încuraja cu pasiune. Părul lui roşcat contrasta
iolent cu pielea albă ca făina, iar ochii îi erau adânciţi în
orbite. Stella îl ura din tot sufletul – nu suporta să-i vadă
urechile mari şi cărnoase sau genele palide, lipsite de
cul o are, şi nici să-i simtă pe p iel e degetele r eci şi umed e.
— B un ă, a spu s e l , cu vo cea l ui al un eco asă, c ar e îi cr ea
f iori Stelle i.
Se sprijinea acum de spătarul scaunului Ninei, iar Nina
se uita p e f ereas tră, la munţii cu pi scurile pl eşuve , pe l ângă
care treceau. Stella se temea acum că a fost o greşeală s-o
lase pe Nina să stea pe scaunul din margine, dar erau
aproape de locul domnişoarei Saunders, motiv pentru care
Stell a a c rezut că v o r f i în s iguranţă.
— Ce vrei ? a mârâi t St el l a pr in tr e di nţ i . Pl eac ă!
— N u e f ru mo s di n p ar te a ta , a spu s el , ap l ecâ ndu- se
peste sora ei. Am venit doar să văd ce faceţi. Cum se
descurcă f etiţa care tremură tot timpul ?
Înainte ca Stell a să po ată s ă-l împied ice, el a pri ns-o pe
Nina de mână şi a început să-i scuture braţul. Încerca să
redea – într-un mod lam entab il – f elul în care tremura Nina.
— V ăd că tr emu ră în că, a spu s el , savur ând o vaţ ii l e şi
râs etele celorl alţi colegi.
Nina a scăpat cutia cu sendvişuri, care s-au împrăştiat
toate pe jos. Stella a văzut cum pachetul de biscuiţi a
alunecat pe p o deaua autobuzul ui, f iind u-i impo sibil să m ai
ajungă la el.
— Dă- i dru mul ! a ţi p at St el l a, ap uc ându- l p e Ant ho ny de
păr şi tr ăgân du-l cu pu tere.
El a început să urle, zgâlţâind-o în continuare pe Nina,
care plângea acum. Stella a tras şi mai tare şi a simţit cum
Anthony o apucă de gât cu cealaltă mână şi o strânge cu
iolenţă. Aerul i-a rămas blocat în gât ca un dop de plută
într-o sticlă. To ţi cei din j ur î i p riveau ş i râd eau. Faţa i s-a
înro şit, iar pl ămânii o ardeau. În ultimul timp, a tacurile lui
Anthony
ciupituri erau din ce
cu care în ce mai
Anthony violente.
o şicana dinMicile
ziua tachinări
aceea când şi
Stella i-a spart nasul s-au transformat în lovituri de
picioare, răsuciri de braţe şi chiar răni serioase. Începuse
să-i fie teamă de el, să aibă coşmaruri cu el şi să tremure
dacă se apropia de ele. Nu ştia cât de departe putea să
meargă s au und e se put ea sf ârşi to tul .
Brusc, domnişoara Saunders şi-a făcut apariţia lângă ei,
ţi nându- se de bara din t avan.
— Pr o vo ci nu mai nec az ur i, Anth o ny. T re ci ime di at l a
locul tău
Stel la!a sim ţit că p utea d in no u să res pi re şi a auzi t cum
râsetele s -au do mol it ca pri n minune.
— Ai scă p at sendvişur i l e, N in a? a î nt re bat -o domn işo ar a
Saunders, cu glasul acela domol şi melodios, pe care îl
ado pta o ri de câte ori vorbea c u N ina, de parcă o to nalitate
mai înaltă ar fi putut s-o rănească. Stella ura glasul acela.
De ce nu putea să v o rbeas că nor mal cu Ni na?
Nina a încuviinţat din cap, ştergându-şi lacrimile cu
do sul pal mei.

os —cutia
Gat a,degatîngheţată
a! a spu s şi
do mni şo ar a înapoi
punând Sa un ders, l uâ nd de
jumătatea dep e
ciabatta care mai rămăs ese. V rei un şerveţel?
— N u, mul ţu mesc, a mur mur at ea, f ăr ă să-şi ri dice
privirea.
— Ce-a i spu s? a în tr ebat domn işo ar a Sa un ders, ui tâ ndu-
se la ea, apo i la St ell a. V rea un ş erveţel?
— N u, a sp us St el l a. N u vre a.
Dimineaţa este cenuşie şi umedă. Ceaţa se aşterne grea
pe co şuril e şi turnuril e conaculu i Kildoune, ca ş i când nori i
s-au p răbuş it, epu izaţ i, la p ămân t. Cio ril e cro ncăne pe cer.
Jake priveşte mersul ciudat, pieziş al câinelui tărcat,
care p ăşeşte p e p o tecă adul mecând din când în când d iverse
miro suri. Când îl vede pe J ake stând l a marginea p ădur ii , îşi
turteşte
mâna luiurechile şi sare
şi lătrând spre el, nu
de plăcere, înfigându-şi botul
doar pentru că umed
vede peîn
cineva în acest moment al zilei, ci mai ales pentru că
individul acesta pare să nu aibă nimic de făcut. Îi linge
degetele cu limba lui fierbinte şi se uită la el cu ochii lui
galbeni.
Jake îşi plimbă mâna pe trupul zvelt al călcâiului,
simţindu-i ritmul respiraţiei, şi pe bustul musculos, care
tremură de plăcere. Se joacă şi îi mângâie urechile
catif elate când o vede pe Stel la ap ărând pri ntre cop aci.

mânăPoartă cizmecalungi
uniforma să nudesecauciuc şi îşi ţine
murdărească ridicatăde
de noroiul cupeo
potecă, în timp ce în cealaltă îşi duce pantofii. Câinele
zburdă pe lângă ea, zbenguindu-se fericit, incapabil să-şi
stăpânească bucuria provocată de compania lor. Jake o
ede aplecându-se spre el, mângâindu-l cu o mână şi
şo pt indu-i cât eva cuvinte în timp ce îşi conti nuă drumul .
Jake se îndreaptă spre ea ca s-o întâmpine. Chipul ei
este împietri t şi dur ca o ţelul .
— T e cau t de un seco l , în cep e el . N u şti am dacă …
Ea îl o col eşte.
— Şt i u, spu ne St el l a, f ăr ă să se o p re ască di n dru m. T e-
am a uzit dând târcoal e rul o tei.
— Aha! El se i a dup ă ea. B i ne.
Stell a nu l-a p rivit, nu ş i-a ridica t o chii s pre el .
— St el l a, spu ne J ak e di n no u, am în cer cat să te găsesc
aseară , dar…
 — Şt iu , ră spu nde ea, mer gân d mai re p ede, î n ci uda
cizmelo r ei inco mode de cauciu c, care scot u n sunet sec, ca
o ventuză. Jak e merge în spatel e ei.
— St el l a, te ro g! Po ţi să te o p re şti o cl ip ă? V re au să
o rbim. Şti u că ar f i tr ebuit să-ţi spun, dar…
— Da, îl î nt re ru p e ea, ar f i tr ebu it .
— N u e cee a ce p ar e a f i , cr ede-mă ! Dac ă m-a i l ăsa să-ţ i
explic…
— L as- o ba l tă , J ak e! i z buc neşt e ea, măr in d p asul .
—
JakAsecu
o lia
t ă-
dmă!
e mân ă, dar ati ngerea lu i o sper ie atât de tare,
încât se întoarce brusc spre el. Privirile li se întâlnesc
pentru o clipă şi – în timp ce îşi smulge mâna dintr-a lui –
Jake descoperă cu uimire că are ochii plini de lacrimi. Se
îndepărtează de el. Jake rămâne încremenit pe loc. Ce-a
f ăcut? C um s-a întâmpl at as ta?
O priveşte pierzându-se printre copaci şi îşi dă seama
deodată că nu o poate lăsa să plece, că dispariţia ei din
iaţa lui îi va pro voca în s uf let o rană ca re s -ar pu tea s ă nu
se m—ai vindece
St el l a, nicio
te rodg!
ată.str ig ă el , i ar p ădur ea f re amăt ă,
înghiţindu-i cuvintele. Pot să-ţi explic. Ascultă-mă! Doar
două p rop oz iţii îţi voi spun e. Doar atât te rog.
Ea mai face un pas şi încă un pas, apoi se opreşte. Stă,
observă Jake, la răscrucea unde cărarea se despică în două
şi un drum duce la cabana din pădure. În jurul lor, copacii
se înf io ară în b ătaia v ântului.
— O sing ur ă p ro p o zi ţi e, spu ne ea, f ăr ă să-şi î nt o ar că
privirea.
— Una
muşcă sinla
buza, gucâţiva
ră ? B inpaşi
e. S-de
a f ăcu
ea, t. O sing ur ă pce
gândindu-se ro să
p o zspună.
iţ ie . Îşi
Căsnicia mea este nulă, spune el. Nulă. Rosteşte cuvintele
cu multă greutate. Nu…
— Ţi -a m spu s o sing ur ă p ro p o zi ţi e! îl în tr er up e ea,
po rnind din no u l a drum. Do ar atât!
 Jake o ignoră.
— N u o i ube sc, spu ne el , p o rn i nd dup ă ea. N i ci o dată n-
am iubit- o . Ai auzi t?
Stel la merge m ai depar te.
— Dar t e- ai căsăt o ri t cu ea, n u- i aşa? î i ră spu nde S te l l a
peste umăr.
— N u am avu t de al es. J ak e al ear gă dup ă ea. T re bui e să
mă crezi .
Stell a râde scurt, apo i o ia la f ugă.
— O, da, te - a o bl i gat , nu - i aşa? Fo ar te co nvi ngă to r, J ak e.
Ea a…
Jake şi Stella ies amândoi, în acelaşi moment, din
pădurea deasă. În faţa lor apare deodată doamna Draper,
scălda tă într -o lu mină puter nică, ţinând braţele încru cişate
şi clăti nân du-se c u to curil e ei înalte p e pietr ele inegale.
— Ce nai ba f ace ţi amân doi ? Ea î i scru te az ă cu o p ri vi re
încruntată. Vă întreceţi la alergări? Nu e cam devreme
pentru asta? T e-am c ăutat p este to t, Jake.
Stella îşi aranjează uniforma şi îşi croieşte drum spre
uşa
revindin
e laspate.
t imp. Jake se întoarce involuntar spre ea, dar îşi
Doamna Draper îl pri veşte cu sprâncen ele arcuite.
— Ei , bin e, sp un e ea , p e u n to n ră sti t, n-a m de gâ nd să t e
înt reb ce s e întâ mpl ă. Chiar n- am de gând s-o f ac.
Se aşterne tăcerea în timp ce aşteaptă răspunsul lui
Jake. Dar el nu spune nimic. Îşi freacă faţa cu mâna,
pri vind-o pe Stell a cum s e înd epărtează.
— Dec i , se r ăste şte ea, am t re abă cu ti ne, J ak e. V re au să
termini curăţeni a din graj d, să scapi de to ate al ea din…
— C
astăzi mă re deam
ocup dcă o aj ut p e St … Se o p re şte. Cre deam că
e camere.
— Nu . V re au să f aci tr eabă p e af ar ă. Asta dacă n- ai ni mic
împ o tr ivă, adaugă ea, insinua ntă.
Jak e înghite în sec.
— N u, f i re şte.
 Centrul era alcătuit din clădiri albe, tencuite cu mortar
de prundiş, construite pe o câmpie stearpă. Pământul
dimprejur a fost de curând despădurit, aşa că pe fereastră
nu vedeai decât trunchiuri tăiate de copaci şi versantul
abrupt şi respingător al unui munte format din şisturi
argil o ase. Chiar şi înăuntru, aerul er a rece ş i p ătrunz ăto r.
Stel la s-a înto rs în camera lo r, unde Nina stătea pe patu l
de campanie şi îşi aranja hainele. Erau şase paturi în
cameră, dar numai două mai erau ocupate, de Fiona şi de
Sally.
eczemă, Fiona era oera
iar Sally fată bine dezvoltată,
prietena care suferea
ei tăcută, micuţă de o
de statură
şi sfrijită. Stella s-a întrebat adesea dacă erau cu adevărat
prietene, aşa cum au fost ea şi Rebecca, sau prietenia lor
era o pură întâmplare, datorată faptului că amândouă au
rămas singure, celelalte colege din clasă având deja
partenere.
Stella încerca să nu se gândească la faptul că – dacă
excursia ar fi avut loc cu un an în urmă – ar fi împărţit
aceeaşi cameră cu Rebecca, Felicity şi prietenele lor, care
au
– ciplănuit
ne va f to t dta
i i nvi rum ul î nvoautobuz
t, cui petrece
r r ez er va riel aşimciiezul
p at ur il ne vanosta
pţii
de
p ază. Încerca să nu se gând ească la to ate astea.
Stell a s-a aş ezat pe p at lângă Nina.
— L e- ai l ua t? a şo p ti t N in a.
— Da.
Stell a a s cos urs uleţul pe care l -au ad us cu ele ş i l -a p us
în poală. Acesta avea o expresie tristă pe chip, labe din
catifea şi un fermoar la spate, care ascundea un buzunar
secret. În dimineaţa aceea, ele au luat sticluţele cu
medicamente
acol o unde mam alea Ninei din
lo r l e-a pu borseta cu farticole
s câ nd le-a ăcut bagde spălat,
ajele, ş i l e-
au ascuns în buzunarul secret din spatele ursuleţului.
Stel la l e-a scos, le- a desf ăcut cap acele, do tate cu u n sistem
de pro tecţie în aş a f el încât co pii i să n u l e po ată d esf ace, şi
se pregătea s ă num ere pastilele (o p astil ă ro z de trei o ri p e
zi şi d o uă pastile galbene d e do uă o ri p e zi – rep etas e Stell a
în minte de nenumărate ori cu o seară înainte), când a
auzit-o pe N ina s punând :
— L asă- mă pe min e! V re au să le ia u sing ur ă.
Stella a ezitat. Ultima dată când a încercat să le ia
singură a fost cuprinsă – aşa cum i se întâmpla de obicei
într -un mo ment imp o rtant – d e un spas m vio lent, d in cauza
căruia a împrăştiat toate pastilele pe jos. Stella a fost
nevoită să stea în patru labe, împreună cu tatăl ei, ca să le
adune
pap uciide
mam sub masă, din găurile din podea şi chiar din
ei ei.
Stella i-a dat sticluţa şi a privit-o, nervoasă, în timp ce
Ni na a sco s pastil ele. Apo i i- a dat sticla p e care Frances ca o
umpluse cu apă minerală şi a văzut cum gâtul surorii sale
se contractă în timp ce înghite pilulele, care miroseau a
pr af de puşcă – sau cel p uţi n aşa cred ea Stel la.
— Ce f ace ?
— Îşi ia medica ment el e, a ră spu ns S te l l a, at ât de re p ede
că nu mai ş tia ci ne a pus întrebarea – Fio na sau Sal ly.

ca aiDar Salspiri
unui ly le dpr
uşivea
şi cudin pat ul
capul dejinit
spri vizavi, cu o chii
în mâini. Proeiba
micuţi
bil că
ea a pus întrebarea.
— Şi eu tr ebu i e să-mi ia u medica ment el e, a spu s Fi o na,
cu un zâmbet timid. Dar ale mele sunt la domnişoara
Saunders.
— Aha! a sp us St el l a, dând din cap . Aşa e.
Borseta Fionei, înţesată de sticluţe care păreau să
co nţină med icamente, zăcea p e po dea între el e.
Sally s-a strecurat, ca un şarpe, pe lângă paturi,
murmurând:
— M ă duc l a masă.
Stella şi Nina erau ultimele la rând. Stella a luat
f arf uriil e Ninei p e tava s a, pentru că nu cred ea că Nina s -ar
f i descurcat singură ş i ştia cât d e sup ărată ar f i f o st dacă ar
fi scăpat ceva pe jos. Trebuia să meargă foarte încet, ca să
nu le scape ea pe podea, păşind cu foarte multă grijă în
urma Ni nei, care d ucea tacâmuril e.
S-au aşezat la capătul unei mese, lăsând două locuri
goale între ele şi celelalte colege. Dar imediat s-a auzit un
zgo mot de vase şi de sca une d ate l a o par te şi au văzut cum
to ate f etel e s-au mutat l a altă mas ă. Fio na a răm as în urmă,
roşie la faţă ca racul, apoi şi-a luat şi ea tava şi a plecat,
evitând u-l e p riviril e.
— Do ar nu vr em să ne co nt ami năm, a sp us Fel i ci ty.
—are.
pi cio N u Se
văsim co nt
te ami
multnaţmai
i , abine
str iacum
gat St. el l a, ri di cân du-se în
— St el l a, l asă- l e în p ace ! i- a şo p ti t N i na. St ai j o s!
— Da că se simt e mai bin e, a spu s Fel i ci ty, în f ru nt ându- i
cal mă pr ivir ea, de ce mai ia med icamente ?
Stella s-a uitat la Sally, care semăna cu o nevăstuică,
sfrijită şi costelivă. Stătea lângă Felicity şi râdea cu gura
până l a ur echi, isterică, ex agerată.
Stella s-a aşezat din nou pe scaun. Şi-a încolăcit şi
descolăcit picioarele pe scaun şi şi-a îndesat mâna în
buzunar,
grădina lorsimţind piatra Stellei,
şi i-a dat-o pe carespunându-i:
Evie a luat-o sâmbătă din
„Păstreaz-o în
buzunar tot timpul! Dacă cineva se poartă urât cu voi la
şco ală, ţine-o în mână ş i gând eşte-t e la mine!”
Stella a atins-o acum, simţindu-i suprafaţa netedă,
dezmierd ată d e valuri le mării , dar nu şi-o pu tea imagina p e
Evie în această cantină puternic luminată, mirosind a
mâncare veche şi înţesată de oameni – nu, nu şi-o putea
imagina d elo c.
— V re au să pl ec aca să, a murmu ra t N i na p este masă.

dea.Stell a sprefacă
Să se -a gând it o clip ăSălaspună
veselă? r ăspunsul p e care
că totul trebuia
era în s ă-l
ordine?
Că îi pl ăcea aici?
— Şi e u, a sp us ea în cel e di n ur mă.
— Cr ez i că – dacă am suna- o p e mama – ar veni să ne ia ?
— N u.
 — Dar t at a?
Stel la s-a gând it p uţi n la aceas tă variantă.
— N u- l va l ăsa mama.
— Evie?
— N u şti u, a spu s St el l a, at i ngâ nd din no u p ia tr a cu
degetu l. Po ate. Da. Cred că ea ar veni.
— Dar mama se va sup ăr a pe no i .
— Da.
În faţa sălii, domnişoara Saunders, îmbrăcată într-un
trening albas
— V re au tru
să ,vă
bătea d in eţ
str âng p alme:
i cu to ţi i în suf ra ger ie , ca să
discutăm despre excursia pe care o vom face mâine la râul
Feshie. Obiectivul nostru va fi tehnica de orientare. Aţi
înţeles?
Stella porneşte un adevărat atac împotriva murdăriei şi
freacă furioasă căzile de baie, dă cu aspiratorul, îndeasă
rufele murdare în maşinile de spălat şi curăţă farfuriile în
ap a înspu mată de atât a deter gent de v ase.

Eşti—plDo
inăamne ! o bservă
d e energie Pe ar l , aru ncâ ndu- i o p ri vir e p i ez işă.
astăzi.
Stella nu răspunde, ci continuă să frece cu furie pata
neagră d e pe i bric. Îl evită p e Jak e. Activitat ea as ta îi o cup ă
tot timpul. A avut grijă să nu intre deloc în bucătărie,
făcându-şi de lucru prin dormitoare sau în sala de jocuri
sau apr o vizi o nând barul . L a un mo ment dat, de diminea ţă, a
tr ebuit să se ascund ă înt r- o cabină de d uş când el a venit s-o
caute. Clădirea îi oferă nenumărate locuri tainice, în care
poate să se ascundă – unghere şi dulapuri, scări secrete,
ascunse în spatele draperiilor, camere care dau în alte
camere, trape prin care poţi ajunge în pod – iar ea le
cunoaşte mult mai bine decât el, cunoaşte fiecare
ascunzăto are din co nac.
După-amiaza şi-o petrece în camera din turn, privindu-l
cum aruncă pe foc ramele unor canapele vechi, crengi
tăiate sau scaune rupte. Mirosul de fum ajunge până la ea
sau imaginaţia îi joacă feste? Din foc ies scântei şi îl vede
pocnindu-se cu o mână peste cealaltă. L-a deranjat o
musculiţă? Sau un tăciune aprins i-a sărit pe mână? Îşi
plimbă privirea pe gâtul lui arcuit, pe silueta umerilor lui,
în timp ce e l stă s pri ji nit în f urcă.
Trebuie să pleci, îşi spune sieşi. E timpul să pleci. Este
o are chiar aş a? Nu ştie d acă po ate s ă înf runte viaţa în altă
par te. Nu ştie dacă s e p o ate ad apt a l a un al t stil de viaţă. Ar
putea oare? Ar putea să se imagineze într-un alt loc, într-
un alt o raş, lu crând la u n po st de rad io ? V iaţa p e care a d us-
o cândva nu pare o viaţă la care putea oricând să se
adapt eze. Stel la nu ştie exact d e ce-a venit ai ci, c e aşteaptă
să se întâmple; ştie însă că lucrul acela nu s-a întâmplat
încă. De ce să se lase alungată de un individ oarecare? Să-l
ia naiba, îş i spune ea ş i îşi înto arce pri virea d e la f ereas tră,
igno rând durer ea care îi străp unge inima.
În seara aceea găseşte sub uşă o bucată de hârtie
împăturită.

Stella,
Ştiu că mă eviţi şi trebuie să recunosc că o
faci foarte bine . Unde ai înv ăţat să fii atât de
şireată?
Trebuie să vorbesc cu tine. Dacă nu-mi dai
şansa să-ţi explic în următoarele câteva ore, s-
ar putea să înnebunesc. Sănătatea mea este în
m âinile t ale. V ino la m ine! Acum . Te ro g!
Jake x

Scrisul lui nu este deloc aşa cum şi l-a imaginat. Îi

analizează semnătura, felul în care formează litera J, care
este mai mică decât litera k. Un singur sărut. Stella o mai
citeş te o da tă, apo i o moto to leşte ş i o aruncă la gunoi.
Câteva minute mai târziu, iese din dormitor şi
sco to ceşte în co şul de guno i. Găseşte ghemoto cul de hârtie
şi îl înti nde de peret e. Apo i îl pu ne în buzunar.
Străbate coridorul îngust, cu tavanul scund, din corpul
cel mai vechi al clădirii şi se înd reap tă spre camera cea mai
îndepăr tată, und e tr ebuie să f acă nişte sch imbări.
Deodată, ceva sare dintr-un cotlon deasupra căruia este
agăţat un cap d e căpri o ară ş i o pr inde în b raţe. Stel la ţi pă şi
cade p e o masă, de unde o vază c hinez ească s e p răbuşeş te l a
pământ. Cineva o ţine strâns de mijloc şi recunoaşte – dacă
nu pe Jake în persoană – atunci parfumul şi trupul lui
puternic.
Se zbate şi îl loveşte cu picioarele, încercând să se
eli bereze d in strânsoarea l ui.
— Ce f aci ? ţi p ă ea. Dă- mi dru mul !
Simte cum pământul îi zboară de sub picioare, iar el o
po artă în braţe în d irecţie o pusă celei spre care s e înd repta
Stella.
— J ak e, sp un e ea mâni o asă, l o vin d cu p umn ii în stân ga
şi-n dreapta, lasă -mă jo s! J ake!

— N u cu
străbate maigreutate
ţi p a, t e coridorul.
ro g! î i spuModelul
ne el l a ur ech e, înde
tapetului ti mp
pe ce
pereţi trece obs edant prin f aţa ochil or Stell ei, ameţind -o . O
să mă asurze şti.
Ajung la uşa spălătoriei, pe care Jake o deschide cu
piciorul. Stella se agaţă cu mâna de uşă, împiedicându-l pe
Jak e să m eargă mai d epart e.
— Pe nt ru nu mel e l ui Du mnez eu , mur mur ă el ,
dezlipindu-i degetele de pe uşă, eşti cea mai încăpăţânată
f emeie d in l ume. Şti i asta?
Reuşeşte să-i desprindă mâna şi trânteşte cu putere uşa
înainte d e a o elibera pe Stel la.
În clipa în care se vede liberă, Stella se năpusteşte,
mârâind, spre uşă – şi spre Jake. El o prinde cu o mână, iar
cu cealal tă răsuceş te cheia în bro ască.
— E adevăr at ce se spu ne desp re imp ul sivi ta te a
italienilor, spune el, scoţând cheia din uşă. Şi despre
impul sivitatea cel ţil o r. Do amne, ce ame stec!
Stell a îl lo veşte cu v io lenţă.
— L asă- mă să pl ec!
— N u.
— L asă- mă să pl ec! ţ i p ă ea mânio asă.
El cl atină d in cap.
— D ă- mi che ia , J ak e! Ea î nt i nde mân a. Dă - mi- o i mediat ,
altf el voi începe s ă ţip cât mă ţin puterile!
— Ţip ă câ t vr ei ! spu ne e l . Nu te va au z i ni meni . Do amna
Draper
îndeasă echeia
plecată la cumpărături.
în buzunarul din faţă Iar Pearl e liberă.
al pantalonilor, El
chiar
lângă vintre. D acă o vrei, vino s-o iei!
Stella loveşte cu piciorul un maldăr de cearceafuri
curate, care s e împr ăştie p e jo s.
— Do amne , spu ne ea, scrâ şnin d di n dinţ i , te ur ăsc, te
ur ăsc, J ake Kil d…
— Gat a! De- aj un s! Am în cer cat să vo rbe sc cu ti ne în
termeni civil izaţ i, dar n-ai vrut să mă as cul ţi. Ţi-am s pu s că
eram în pragul nebuniei, dar nu ţi-a păsat. Aşa că, în clipe
disperate, se impun
arătând vrafurile măsuri feţe
de prosoape, disperate.
de masă,Asta, spune şi
cearceafuri el,
f eţe de pernă f rumo s aranjat e, a f o st singura me a şansă.
Stell a stă în f aţa lui cu pu mnii încleştaţi.
— Dac ă tu cr ez i că ră p i ndu- mă şi ţi nân du- mă cap t ivă
într-o spălătorie vei reuşi să mă faci să uit ce ticălos
nen o ro cit eş ti…
— T i căl o s nen o ro ci t, spu ne J ak e, z âmbi nd. Îmi p l ace
expr esia. Acum, ascult ă-mă!
— Nu , ră spu nde St el l a, f ăcâ nd un p as spr e el , ascu l tă - mă
tu! Nu sunt
înţeles? Dacăgenul
crezi care
cumvase că
încurcă
ai vreocuşansăbărbaţi
să măînsuraţi, ai
convingi
să mă răz gândesc, atu nci…
— Era p e p at ul de mo ar te , St el l a. El r o steşt e cu vin t el e
încet şi apăsat. Stel la ap ro ape că nu l e aude, dar l e percep e
înţelesul, lăsând-o fără suflare. Îşi dădea sufletul, acolo, în
f aţa m ea.
Stella se încruntă. Stând atât de aproape unul de altul,
el îi vede pupilele întunecate lărgindu-se ca apertura unui
aparat de f oto graf iat.
— Ce vrei să spu i ?
Jake î şi tr ece m âna prin p ăr.
— S- a în tâ mp l at … in ci dentu l ace l a… în Ho ng Ko ng.
Acum câteva lu ni. Era Anul No u chi nezes c. T rage ad ânc aer
în piept,
asta apoi
şi nici nu îl
l-adă afară.cuiva
descris Nu a demaila vorbit de mult
bun început. despre
Poate că
s-a vor bit şi ai ci desp re asta, la ştir i, nu ştiu. E vor ba de…
— Oameni i str i viţ i î n îmbul z eal ă? sp un e St el l a.
El o pr iveş te insis tent.
— Da. De unde…
Ea f ace un pas îna po i.
— Am ci ti t desp re ast a în zi ar e.
— Aha! J ak e re spi ră din no u adânc. Cuvi nt el e aste a au
nevoie de mai mult oxigen decât cele normale. Eram acolo,

continuă
bună, el, şi Aera
a murit. şi strivită
fost ea. Prietena ei, prietena
de mulţime. ei ceaMel
Iar Mel… maia
fost grav rănită. Şi zăcea pe patul acela de spital de la
Terapie Intensivă şi mi-a spus că… Jake îşi freacă faţa cu
mâna… cuvintele ei au f o st atât de ciudate, dar mi-a spu s că
nu poate să îndure gândul că va muri fără… fără să se
căsăto rească cu mine.
Stel la se uită l a el. Se întreabă oar e dacă s pu ne adevărul.
J ake n- are de und e să şti e.
— Şi t e- ai că săto ri t cu ea , spu ne St el l a.
— Da. În sear a ace ea. T o tu l p ăr ea de dome ni ul
fantasticului. Trecusem printr-o experienţă cumplită…
incred ibilă, o experienţă p e care nu ţi- o po ţi imag ina, care
nu ţi se poate întâmpla ţie… Mi-am fracturat braţul, iar
fata asta cu care mă întâlneam doar de câteva luni era pe
patul de moarte şi… şi ştiam că n-o iubesc, dar doctorii
spu neau că nu va mai apuca ziu a de mâine ş i…
 — Dar a sup ra vie ţu i t.
— Da, spu ne J ak e, dând di n cap . A sup ra vie ţu it . Iar eu m-
am trezit însurat cu f ata as ta, cu aceas tă… s trăi nă, pr actic,
şi am adus-o aici, la părinţii ei… de aceea, sunt aici, în
această ţară şi… Jake se simte deodată pustiit… Şi asta e…
p o vestea… căsniciei mel e. Aşa-z isa mea căsnicie.
Stella nu spune nimic, scrutându-i încă chipul cu
privirea.
— Cum se simt e acu m? îl î nt re abă ea în cel e din u rmă .
— reveni
Îşi va Se simtcomplet.
e bin e, ră Amspuvrut
nde să-ţi
el . Mspun
ai bin e. M astea
toate ul t mai
ca bi
săne.
înţelegi… ca să înţelegi că nu sunt… clatină din cap,
căutând u-şi cuvintel e… că nu s unt genul care se încurcă cu
al tci neva, deşi e însurat .
— Dar a sta ai f ăcu t, i nsist ă ea. Exact asta ai f ăcu t.
— Da, şti u, dar …
— Deşi eşt i în sur at cu o p er so ană gr av bo l navă .
— Da , da, o f t eaz ă J ak e. Şt i u. Ş i nu p o t să-ţ i spu n c ât de
tare regret. Realiz ând ce-a spus, se co rectează: Regret că nu
ţi-am
rău. Nu…spusnumai devreme.
însă Despre
şi ce s-a situaţia
întâmplat mea.
între noi.ÎmiO pare tare
priveşte
stărui to r. Asta nu regr et delo c.
Stella pare să manifeste un interes deosebit pentru
modelul covorului.
— N u sunt căsăt o ri t î n adevăr at ul sens al cu vânt ul ui ,
insistă el. Trebuie să înţelegi asta. Adică, sunt căsătorit
legal , dar nu am nicio legătu ră cu…
— M el î ţi cu no aşte sent i ment el e? îl în tr er up e St el l a,
înl ănţuindu-s e cu b raţel e.
Jake capacitatea
femeile îşi ţuguie buzele, redus practic
asta înnăscută de la
a tăcere.
despicaDe ce au
firul în
pat ru? De a intra î n miezu l p ro blemei? C um reuş esc să f acă
asta?
— Pă i , spu ne e l , în cer cân d să mai câşt i ge t i mp , nu chi ar .
Adică…
 — N u chi ar ? în tr eabă ea .
— Ăăă, spu ne el , ho tă râ ndu- se să măr tu ri sească adevăru l ,
nu. Nu l e cuno aşte.
— B i ne. St el l a înt i nde mâna . Chei a. Dă- mi che i a!
J ake nu se m işcă.
— J ak e! Dă -mi n eno r o ci t a aia de che i e!
— N u, se î mp o tr i veşte el , cu p r in s de un i mp ul s
cop ilăresc. Nu vrea u.
— Pu ţi n î mi p asă ce vre i. Ea se năp ust eşte di n no u
asupr ai-olui creează
care , iar J akeatingerea
răm âne o cl ip ă împietrit
sânilor ei prindematerialul
senzaţia pe
hainelor lor. Poate că tu crezi că nu eşti însurat, dar dacă
soţia ta crede că eşti căsătorit cu ea în adevăratul sens al
cuvântulu i, atunci aces ta es te un f apt i ncont estabil.
Se iau l a bătaie. Stel la se lup tă să-i i a cheia d in buzunar,
dar el o apu că de mână.
— Po at e că ai drep ta te , spu ne el , simţ i nd căl dura p e car e
o degajă tr up ul ei, dar…
— N ic iu n „dar ”, spu ne ea. Dac ă cr ez i că o să am vre o
legătu
faptul ră
că cu ti ne
este o cât timp
soţie ai o s–o ţie
bolnavă – ca s ăîşi
atunci… nubăgă
ma i mâna
vo rbimînde
buzunarul lui… atunci eşti nebun. El îi simte mâna
strecur ându-i -se în pantal o ni şi gem e invol untar. E a sco ate
cheia, mânioasă, dar triumfătoare. Perversule! îi aruncă
Stell a dispreţu ito are.
— B i ne, spu ne el , în ti mp ce St el l a i nt ro duce che i a în
broască. Bine. Ai dreptate. Fireşte că ai dreptate. Voi
rezo lva pro blem a. Îţi pro mit. O să vorbes c cu M el.
Ea îl străf ulgeră cu privirea.

cl ic—şi N u tr
uşa s eebu ie să e.
deschid f aci
Perni mic în rep
versule! nu mel
etă eea,meu . Se pau
ieşind de l.un
e ho
Când se îndreap tă spr e el pe p ero nul gări i W averly, Jak e
se gândeşte că ea trebuie să ştie că ceva nu e în regulă. Cu
siguranţă.
Dar poate că nu. Îi face semn cu mâna, fluturând-o
energic prin aer şi afişând un zâmbet generos. Ţine strâns
în mână o revistă, iar chipul îi trădează speranţa. Jake
simte, ca un nod în stomac, răutatea actului pe care îl va
comite.
A sunat-o să-i spună că trebuie s-o vadă şi că va veni la
No rf o lk. Dar ea i-a s ugerat s ă petreacă un w eeken d în
Edinbur gh. Se simţea mul t mai bi ne şi o schimb are de deco r
era exact ce-i trebuia. Edinburgh era un oraş frumos, iar ei
se vor simţi minunat.

gât,Îldar
cuprinde în braţe
el nu poate şi în
s-o ia îl sărută – pepoate
braţe, nu gură,încă.
pe obraji, pe
Şi în tot
acest timp, ea îşi lasă amprenta asupra lui – prin saliva şi
buzele ei. Jake trebuie să-şi reprime dorinţa de a se
despri nde din î mbrăţişarea ei .
Intră într-o caf ene a din apro pi erea gă rii şi el îi cum pără
o cafea şi o prăjitură din aluat, sub formă de triunghi,
presărată cu zahăr. „Prăjitură fărâmicioasă i se spune”, îl
informează ea, în timp ce soarbe din cafea, uitându-se la
broşurile de pe un raft, la oamenii care intră în galeria de
artă—d eMvizav i, la
el ! spu neun coe.pi l care b ea cu paiul lângă f ereas tră.
J ak
Vrea să termine cu afacerea asta, dar nu ştie cum să
înceap ă. Cum po ţi să s p ui aşa ceva?
Ea lasă ceaşca pe farfurioară. Îl priveşte. El o vede
scrutându-i chipul cu atenţie, de parcă ar vrea să şi1
întipărească bine în memorie. În faţa ochilor îi apare însă
imag inea Stell ei. Stell a sparge un o u şi îl varsă într-u n vas
cu f ăină; îşi apleacă capul într-o parte, c o nce ntrată. Este în
Edinburgh. O raşul Stel lei .
Jak
— Ame îşi
vruî ncleştează d egetele
t să ne vedem astă zipe subru
, p ent mas ă.
c ă…
— Am p ut ea să mer gem l a gal er ie mai tâ r zi u, dacă vrei , îl
întrerupe Mel, iar Jake îi surprinde pe chip un fior de
spai mă. Ţi-ar pl ăcea, nu-i aşa?
— T re bui e să- ţi sp un …
 — S au l a cast el ! excl amă ea, a p l ecâ ndu- se ca să-i at in gă
braţul. N-am ma i f o st acol o de ani d e zil e. Ar f i f rumos, nu?
Aproape că îl imploră acum, părând gata să izbucnească în
lacrimi.
— M el , nu mă po t căsăt o ri c u ti ne.
O spu ne pe un to n blaj in, punând u-şi mâna peste a ei. Î i
spune că îi pare rău. Undeva, în spatele lor, o chelneriţă
zdrăngăne nişte ceşti pe o tavă. O uşă se trânteşte şi doi
bărbaţi trec pe lângă ei, spunând ceva despre un bilet de
autoMel
buzse
pierd ut.într-o parte, apoi în pământ, apoi spre
uită
scaunul go l de la mas a lo r.
— Dar su nt em dej a căsăt o ri ţi , spu ne ea.
— Şt i u. Îşi aţ i nt eşte p ri vir ea asup ra i nel ul ui p e car e ea
îl poartă încă din seara aceea, de la spital. Îşi dă seama că
haba r nu are d e und e a ap ărut inel ul acela. C ineva, pr o babil
reo asistentă, l-a adus de undeva, dar Jake nu i-a acordat
niciodată atenţie. Vreau să spun, continuă el, că trebuie să
pu nem pu nct căs niciei no astre.
Ea pîşi
curgă retrage
e o braji, d e mâna dintr-a
parcă ar f i statlui. Lacrimile
as cuns e sub plîncep
eo ape,să-i
g ata
oricând să se reverse. Le şterge repede cu un şerveţel,
evitând u-i p rivirea.
— T e ro g, M el , spu ne J ak e î ndur er at . T e ro g să nu
plângi!
Îi dă părul la o parte şi îşi sprijină capul de al ei. Ea nu
şi-l retrage. Oamenii îi privesc acum, atrăgând atenţia şi
partenerilo r la sce na ca re s e derulează în f aţa lo r.
— Îmi p ar e ră u, şo p te şte el . N -a m avu t ni ci o dat ă
intenţia…
că… n-am vrut niciodată… să te fac să suferi… Doar
— Po t să te î nt re b ceva ? î nt re abă ea cu vo cea
tremurândă.
— Fi re şte. Ori ce.
M el î şi î ncleş tează mâ inile şi î şi bagă ungh iil e în carne.
 — M ă… l acr i mil e î i bră z deaz ă din no u o bra j ii , i ar ea îi
şterge mânioasă cu un şerveţel ud… m-ai… spune ea… m-ai
iubit?
Jake păstrează tăcerea. Discuţia asta îl poartă în ape
tulburi. Ce să-i spună? Ştie că adevărul nu reprezintă
întotdeauna cea mai bună soluţie. Dar este oare o variantă
mai bună în aceas tă situaţ ie decât o minciună sau un adevăr
spu s pe j umătate? N u are nici cea ma i vagă id ee.
— M -a i i ubi t? T re bui e să şti u, spu ne ea, zâ mbin du-i
timid pri ntre
Jake lacrimi.suprafaţa mesei, fabricată dintr-un
studiază
material care imită tecul.
— Da, spu ne el cu gr ij ă, l a î nce p ut . Sa u, cel p uţ i n, aşa
am crezut. Se uită la ea, la ochii ei înroşiţi, la chipul ei
brăzdat de lacrimi, şi vede că se luptă din răsputeri să nu
izbucnească din nou în plâns. Totul a fost atât de nou
când… noi… de Anul Nou chinezesc… A fost o experienţă
uluitoare… care… ne-a marcat… Cuvintele lui Jake rămân
suspendate în aer. Nu se pune problema că nu simt nimic
pentr
f ace lau ftielne, că regret
dacă… dacă…ce… ce-am f ăcut în no apt ea aceea. Aş
— Dac ă mi- aş da suf l et ul p e un p at de spi ta l ,
co mpl etează ea. Îţi mulţ umesc.
— N u, spu ne el . N u, nu . N u desp re asta e vo rba . M el , nu
trebuie să crezi că am f ăcut to tul din milă sau… sau…
— Ce- ai de gân d să f aci a cu m?
Ea se sprijină de spătarul scaunului, privindu-l cu ochii
îngustaţi şi rup ând şerveţelul în mii de b ucăţel e.
— Când? În dup ă- ami az a asta?
— N u,
u. îMnăgener al .lT
înt o rc a…e înt o rc i în Ho ng Ko ng?
— L a ho te l ?
— Da.
Se aşterne o clipă de tăcere. Mel îl scrutează cu
pr ivirea, îi cercetează chip ul , cu mintea învol burată.
 Jake este uimit. Dar şi tulburat de această schimbare
bruscă a ei.
— De ce mă…
— Ai cu no scut p e al tc i neva , spu ne ea, r o sti nd cu vin t el e
cu o precizi e stranie.
Stella îi apare din nou în faţa ochilor – încolăcindu-şi
degetele pri n păr.
— N u, min te el , nu , nu e adevăra t.
— B a da.
—
— BBa anu.da. M el se ap l eac ă p este masă, cu chi p ul
co nto rsio nat de durere. E vorba d e f ata care mi-a r ăspu ns la
telefon, nu-i aşa? Chipul tău trădează întreaga poveste.
Ticălosule!
Nu o vede retrăgându-şi braţul. Nu simte decât o
lovitură puternică, ce-i suceşte capul într-o parte, şi o
durere pătru nzătoare în o braz.
— Do amne , M el ! excl amă el , p un ându- şi mâna p e f aţ ă,
uimit de b lând eţea vocii lu i. De ce-ai f ăcut asta?
Îşi plimbă
zburat vreun limba
dinte.prin
Eraugură,
toţiconvins
la loculfiind
lor.căDar
lovitura
când i-aîşi
priveşte degetele, vede că sunt pătate de sânge. Probabil că
l-a lo vit c u un ine l.
— Eşti un ti căl o s, i z buc neşt e ea, un ti căl o s p ri n
excelenţă! Mi-ai vândut doar baliverne când mi-ai spus că
rei să ve zi Sco ţia, câ nd de f apt nu căutai decât…
Mel se ridică atât de repede în picioare, încât răstoarnă
scaunul l a pământ.
— N u, nu , înce ar că el să p ro t este ze , cu g ur a a mo rţ i tă de
durere.
Ea îşi ia haina de pe spătarul unui scaun şi iese ca o
furtună din cafenea, lăsându-l pe Jake la masă, cu mâna
încleş tată pe f aţă.
Stella stă întinsă pe burtă, pe un parapet, la adăpostul
unui co ş de f um. Aju nge aici u rcând u-se în p o d şi, de aco lo ,
escaladând o scară de incendiu. Nimeni nu vine aici, cu
excepţia ei. Îi plac dinţii zigzagaţi ai crenelurilor, căldura
pe care plumbul o captează de la soare, vântul care agită
crucea de pe steagul de deasupra ei şi care nu ajunge la ea
dacă stă pe burtă şi faptul că totul pe pământ – maşinile
parcate în faţa hotelului, oamenii care pleacă sau Pearl
care străbate pajiştea – toţi par mici, ca nişte figurine de
ucărie pe care le po ate lua în mân ă.
Este dup ă-amiază târz iu, este apr o ape ti mpul să intre în
tură,
Poateeste
că vatimpul
trebuicasăJake
stea să
mai semult.
întoarcă.
PoateDar
că poate
se va că nu.
hotărî
să…
Stella se întoarce la cartea ei şi citeşte un paragraf. Se
o preşte. Apo i î l reia d e câtev a o ri. Pipăie cu degetele biletul
de la J ake, pe car e l- a găs it î n dimineaţa aceea ş i p e care l- a
strecurat în buzunarul şorţul ui. B iletu l j o acă rol ul de s emn
de carte. Nu trebuie să-l mai citească. Îl ştie p e dinaf ară: Am
lecat să mă întâlnesc cu Mel. Mă întorc în seara asta.
Pregăteşte-te!
Închide cartea cu zgomot şi oftează. Nu reuşeşte să şi-l
sco ată d in minte. Se gând eşte to t ti mpul la el – dar nu î ntr-
un mod constructiv, inteligent şi coerent. Indiferent ce
face sau la ce se gândeşte, mintea îi zboară invariabil la el,
iar o voce îi repetă stăruitor : Jake, Jake . Nu s-a îndrăgostit
niciodată de cineva aşa cum s-a îndrăgostit de el. Pare
cuprinsă de o boală fără leac, care îi umbreşte existenţa,
învăluind-o într-o stare de apatie, de stupoare, o stare
do minată d e prez enţa lui J ake.
Este ridicol, îşi spune Stella. Cum s-a întâmplat atât de
repede? Cum a decăzut atât de tare, ajungând în acest prag
al imbecilităţii? Nu i s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva.
Şi nici n-ar fi trebuit să i se întâmple, îşi spune ea, în timp
ce aude zgomotul unei maşini în depărtare. Un taxi, poate
De la gard?
Stella se ridică în picioare şi se sprijină de parapet,
scrutând copacii printre care trebuie să se ivească maşina.
Motorul bâzâie la distanţă, iar Stella crede că surprinde
printre trunchiurile copacilor o licărire roşie, dar nu este
sigură. E Jake , îi spune o voce, el e , a ve nit. E pregătită? N u
ştie. Pregăti tă pentr u ce?
Apoi maşina apare în lumină, mergând repede, prea
repede pentru drumul şerpuitor. Împrăştie pietrişul în
urma sa. Stella recunoaşte maşina, dar mintea ei obsedată
de Jake are nevoie de câteva secunde ca să proceseze
inf o rmaţiile. La vol an se af lă o singură pers o ană.
Stella clipeşte şi se gândeşte cât de uşor este să te
izolezi de lume închizând ochii. Îşi aţinteşte privirea spre
pământ şi i se pare că se află la mii de kilometri depărtare,
de parcă ar p rivi imagine a pri n satelit a unei alte p lanete.
Acest lucru era inevitabil, realizează Stella acum.
Inevitabil. Dar a crezut că este în siguranţă aici, ascunsă de
lume; a crezut că nimic nu va putea s-o atingă dacă se
refugia într-un ţinut îndepărtat. Se întoarce şi se
pr ăbuş eşte în genunch i, în spat ele par apet ul ui.
Jake coboară în fugă scara de serviciu. Ar ajunge mai
repede prin holul de la intrare, dar ştie că doamna Draper
nu este de acord ca personalul hotelului să-l folosească ca
scurtătură. Este încă devreme, puţin înainte de ora şase.
Stella trebuie să fie în bucătărie, pregătind legumele pe
care bucătarul-şef le va folosi în seara aceea. Are şansa s-o
pr indă singură. Poat e că o va atrage din nou î n căm ară.
Jake se năpusteşte în bucătărie râzând, lucru deloc
potrivit pentru buza lui rănită, dar asta nu-l împiedică să
râdă în co ntinuar e. B ine, nu se po ate spune că are actel e de
divo rţ î n buzunar, dar este un lucru ca şi f ăcut.
Se opreşte pe loc. În faţa lui, se află o Stella mai mică
de statură, cu trăsături mai aspre, care îl priveşte vădit
nedumerită.
— B un ă, J ak e.
 Se uită în dreapta lui şi o vede pe Stella, pe adevărata
Stella, pe Stella lui, care stă în spatele tejghelei. Chipul îi
trădează freamătul sufletesc, pentru că este încordată şi
ro şie la f aţă. I-o p rezintă pe f emeia de alături.
— J ak e, ea este so ra mea , N i na.
Nu se uită la Nina când ea îl ia de mână. Nimeni nu
spune ni mic ti mp de câteva secund e.
Apo i, Nina rup e tăcerea.
— Am veni t în vi z it ă.
Jake pe
învăluie dă cele
din cap.
douăUn nor ciudat,
surori, un aer
ceva intim de mister
şi tainic, cevale
străveziu şi diafan ca pânza de păianjen. Ar vrea să
adul mece a cest aer – ca s ă-i des co per e par f umul.
— S ta u do ar î n sea ra asta . Deşi – sp un e e a, ui tâ ndu- se l a
Stella – aş putea să rămân şi mai mult. Nu m-am hotărât
încă.
— N u tr ebu i e să t e î nt o rc i l a servi ci u? o î nt r eabă St el l a
pe un to n aspr u. Ea strânge pu mnul înco rdată.
— N u, ră spu nde N i na, z âmbi nd şi ana l i zâ ndu- l p e J ak e
din cap
pro f es până-n
io nis t. T u cepicioare. Avantajele meseriei de liber-
f aci aic i?
— Eu… î nga imă J ak e… di ver se l uc ru ri . M ă o cu p de
înt reţ iner e, de grădinăr it , de lu cru ri de acest gen. Ste l la !
— Acti vit ăţ i ti p i c bă rbă te şti , sp un e e a, în ti mp ce St el l a
îşi rid ică o chii spre el.
— Po t să vo rbe sc p uţ i n cu ti ne? o în tr eabă J ak e.
El are sen zaţi a că nu-şi va ma i p utea stăpâni nerăbd area
dacă nu vorbeşte chiar acum cu ea, între p atru o chi.
— Pă i – S te l l a se ui tă l a ce as, ap o i din no u l a N in a – cr ed
că dÎn
a. Tclipa
rebuiaceea,
e do ar să…
bucătarul deschide uşa. Îi priveşte pe
to ţi, unul câte unul.
— Ce dracu ’ se p et re ce ai ci ? mâr âi e el . Daţ i vre o
petrecere?
Se dau cu toţii la o parte din calea lui, făcându-i loc să
treacă.
— Fr umo s di n pa rt ea vo astr ă că pu te ţi să staţ i l a tac l al e,
dar avem optsprezece muşterii la masă diseară, iar dacă
legumel e alea nu sar în t igaie – să spunem, în z ece s ecund e –
o să dăm de dracu’. Iar voi doi – spune el, îndreptând un
polonic spre Jake şi apoi spre Nina – căraţi-vă de aici! Nu
prea înţeleg ce căutaţi voi în bucătăria mea în seara asta.
Iar pe ti ne nici măca r nu te cuno sc, îi spu ne el Ni nei.
Stell a îşi d ă o chii p este cap.
— Bsă-ş
trebuie in e,i bin e. Jeak
î năbuş doerinţ
– eaa dse
e a îontatinge
o ar ce –spr
po eţi el
s-o, ico
arnd
Juci
ak e
pe Nina la rulota mea? Neen, vin să te văd dacă am vreo
pauză. Dacă nu, ies în jur de ora zece. Trebuie să…
Cuvintele îi rămân suspendate în aer şi îl priveşte
încruntată pe J ake. Ce-ai p ăţit l a buză?
El ri dică din umeri şi z âmbeşte.
— Îţi p o veste sc mai t âr zi u.
— Do amne , spu ne N i na, cân d ie s amân do i p e uşa de
serviciu, întotdeauna e aşa de amabil? întreabă ea, căutând
ceva—prCiin geantă.
ne?
— B uc ăt ar ul .
— Aa! B uc ăt ar ul ! Da, ră spu nde J ak e. Cam aşa ceva .
În timp ce străbat grădina, Nina îşi scoate din geantă o
ţigar ă. Pe drumul pr in p ădure ea se op reşte, ca şi când a r f i
aşteptat ceva. Se uită la el, fixându-l cu ochii ei ciudat de
familiari.
— Ai un f o c? î nt re abă ea.
— N u.
Scotoceşte
chibritu dine un
ri. A pr ind nouchibrit,
prin geantă şi scoate
f erindu-s o cutie de
e de vânt.
— M ar e ho te l ul ! spu ne ea, p ro te j ând f l acă ra î n cău şul
pal melo r. Foarte şic!
— Da. Aşa este.
— Eşti de mul t ai ci ?
 — De vre o c ât eva săp tă mâni .
— N u l a f el de mul t ca St el l a.
— N u. Ru l o ta este aco l o , î i ar at ă J ak e. T e co nduc eu –
nu po ţi s-o vezi d e aici.
Pornesc din nou la drum. Nina stinge chibritul şi îl
aruncă printre pietrele acoperite cu muşchi. În timp ce
merg unul lângă celălalt, Jake observă că ea se mişcă
ciu dat, ostentat iv, de par că a învăţat p aşii imi tând desenele
dintr -un manual.
—
—U nde este
Ăăă… J ak er âu l ? în
tr ebu ietrsă
eabă ea d
se gân eo dat ă.
dească o cl i p ă îna in te de a
răspunde. În partea aceea, spune el, arătându-i locurile de
dincol o de rulo tă.
Ni na trage ad ânc din ţi gară.
— Cât de depa rt e?
— Cam la o p t sut e de metr i . Po at e chi ar mai p uţ in .
Ea clat ină d in cap .
— Cun o şti z o na? î nt re abă J ak e.
— Oar ecu m. N u.
—
— Oar
Oar ecu
ecu mm nu
da,?ră spu nde ea, r âz ând scur t.
Se aşterne o clipă de tăcere. Jake aşteaptă ca ea să-i
ofere mai multe lămuriri. Nu ştie de ce, dar are senzaţia că
se apro pi e de cev a ce şi- a do rit mereu s ă af le.
— No i am f o st o dată ai ci , spu ne ea, şi J ak e desco p er ă că
îi so arbe f iecare sil abă, de teamă s ă nu p iardă cev a. Dup ă ce
rosteşte însă aceste cuvinte, se opreşte şi îşi dă capul pe
spate, de parcă ar fi vrut să înlăture nişte amintiri urâte.
Tocmai m-am certat cu soţul meu, îi mărturiseşte ea în
schimb.
— Aha! J ak e este sur p ri ns de ace astă măr tu ri sir e. Apo i
izbucneşte în râs. Şi eu, spune el. Dar nu cu soţul meu,
evident, cu…
— So ţi a ta? c o nt in uă N in a, î nt o rc ându- se spr e el .
Este un scenariu foarte simplu, aproape ca un basm.
Do uă suro ri merg p e malul unui r âu. Se ţi n de mân ă şi sunt
îmbrăcate în rochiţe asortate. Cărarea este şerpuitoare,
urmând curbele şi pantele râului. Râul este întunecat,
adânc ş i i ute. Î n drumul lo r, desco per ă că râul a f o st şi mai
mare, înecând malul şi cărarea. Dar deocamdată ele pot să
străbată p o teca ţi nându- se de mână.
Pădurea freamătă şi susură în jurul lor. Colegii cu care
au venit l e-au l ăsat în u rmă. So ra mai înal tă, care nu este d e
fapt cea mai mare, o ajută pe sora mai mică să străbată
terenul
încep săabrupt şi stâncos.
bănuiască. Nu ştiu se
În depărtare, exact
audeceun le vuiet
aşteaptă, dar
înăbuşit,
iar ap a se revarsă într-o cascadă, insond abilă şi p ericu lo asă.
Sora mai înaltă ia o piatră şi o aruncă în râu. Apa o
înghite laco mă.
— Ai auz i t? î nt re abă ea, f ăr ă să- şi înt o ar că p ri vir ea.
— Ce?
— Eco ul . Ascu l tă !
Se apleacă să ia o altă piatră, dar, de data asta piatra
zboară mult mai departe şi nimereşte în apele adânci şi
lente
înghitedin
în partea
t ăcere.cealaltă, mult mai îndepărtată, iar râul o
Nu prea d eparte d e lo curil e acelea, într-un p unct paralel
din istorie, aceeaşi soră stă într-o bucătărie încinsă şi
aburindă, unde curăţă morcovi şi îi aruncă într-un vas din
inox. Se apleacă deasupra fundului de tăiat legume şi îşi
şterge cu dosul palmei picăturile de sudoare de pe frunte
exact în ac eeaş i cli pă în care cealal tă so ră bate la uşa jo asă,
din lemn, a unui vechi coteţ renovat, ţinând în mână o
sticl ă de vod că f urată.
Jakeuşii,
pragul a fost
încâtatât de sigur
chipul suroriicăeioîiva vedea pe
provoacă dinStella
nou un în
şoc.
— O! sp un e el , o p ri ndu- se în dru m. Se amăn ă înt r- un mo d
atât de ciudat cu Stella, şi totuşi se deosebesc atât de tare
una d e cealal tă. B ună.
 — B un ă, î i ră spu nde ea cu un zâ mbet gen er o s, car e îi
dezvălui e dinţi i al bi.
— N - ai … p ut ut să găseşti r ul o ta ?
— B a da, spu ne ea, dând din cap . Am găsi t- o .
— B i ne.
— Ce f aci ? î l în tr eabă ea, în cer cân d să ce rc et ez e c amer a
cu privirea.
— Eu? J ak e se simt e nel i ni şti t. Ce cau tă ai ci ? N u şi- a
luat la revedere de la ea? Nu mare lucru, răspunde el. De
f apt,
— oTaşteptam pe…i nt ru p uţ i n?
e sup er i dacă
— Ăăă… pr o bl ema e că…
— N u- mi p l ace r ul o ta ai a. Îmi dă f i o ri .
— Da.
— O p ădur e ci udat ă. Ea, so ra St el l ei , tr emu ră î n p ra gu l
uşii lu i. Nu ştiu cum po ate Stel la să s tea aco lo . Am venit să
stau p uţi n cu tine. D acă nu te d eranjeaz ă.
Se gândeşte că – dacă îi va spune „Nu” – va refuza, de
fapt, compania surorii Stellei. Ce va spune Stella în acest
caz?
— B i ne, acc ep tă el . N ic io p ro bl emă.
Îi f ace lo c să treacă, iar N ina intr ă în cameră, se aşază p e
pat şi îş i sc oate p antof ii.
— Am adus ceva de bău t, spu ne ea, sco ţâ nd sti cl a de
odcă.
Stella scapă o tavă cu pahare în drumul ei spre sala de
mese. Nu ştie de ce. Îi al unecă p ur şi simp lu din mână, ca ş i
când ar f i stat într -un echil ibru p recar, ca şi când un braţ ar
f i f o st ma i slab decât c elălal t.
Paharele se sparg în mii de bucăţele. Aduce un făraş şi
mătură cioburile printre picioarele clienţilor vădit
deranjaţ i, ducând apo i guno iul în bucătărie.
I se pare ciudată această transformare. Cu două minute
în urmă, erau nişte pahare de vin, iar acum sunt doar nişte
cio buri d e sticlă, c e vor f i aruncate la gunoi .
 — Pr o bl ema cu Ri cha rd este că… î i spu ne N i na,
apropiindu-se şi atingându-i umărul cu mâna în care ţine o
ţigară aprinsă. Lui Jake nu-i plac ţigările. De ce o lasă să
f ume ze în cam eră? Nu- şi aminteş te s ă-i f i cerut vo ie.
— Ce sp un eam? î nt re abă ea, p ri vi ndu- l stă ru it o r.
Ea pare foarte aproape de el, cuibărită în pat. Mirosul
de nico tină şi vodcă îi i nvadează năril e.
— Ri cha rd… î i ami nt eşte J ak e.
Ar că
Poate trebui să se ridice
ar trebui în picioare.
să deschidă uşa, săEste înăbuşitor
pătrundă puţinaici.
aer
curat. Se îndepărtează de ea, aşezându-se pe marginea
patul ui. Fără s pri ji nul pe care i-l o f erea um ărul l ui, Nina s e
pr ăbuş eşte p e saltea, ch ico tind.
Jake se rid ică în p icio are şi num ai atunci r ealizează cât
de beat este. Camera s e învârteşte în j uru l lu i, iar mintea î i
este greoaie şi înceţoşată. Cum a reuşit să se îmbete?
Priveşte uluit sticla de vodcă de la căpătâiul patului. Este
pe jumătate plină. Apoi îşi aminteşte ţigările de marijuana

pe care
şi le-aacest
în tot f ăcuttimp
Nina.amesteca
Oare câtedrogul
a f umat?
cu Îtutunul.
l î ntreb aEra
de Moel
combinaţie mult prea puternică pentru el, mult prea
puternică.
Sticla nu este fabricată din nisip? se gândeşte Stella în
timp ce preia comanda pentru desert a unei familii din
Glasgow . Alt ă metamor f o ză ciudată. Respi ră adânc şi
încearcă să înţeleagă ce-i spune femeia de la masă – ceva
despre alergia la laptele de vacă. Încearcă să te aduni, îşi
spune ea, m ăca r acu m !

Pare că stă întins în pat. Capul îi este cufundat într-o

pernă, iar deasupra i se pare că vede tavanul. Vocea Ninei
curge nestăvilită, ca un râu. Vorbeşte despre slujba ei,
despr e oamenii cu care l ucrează, despr e paci enţii p e care îi
izitează, despre cât de ciudat i se pare să fie din nou aici,
despre faptul că nimic nu s-a schimbat, presărând discuţia
cu detalii ref erito are la apartam entul ei.
Jak e nu vrea decâ t să do armă. Resimte cu pu tere pal ma
pe care Mel i-a dat-o peste faţă. Somnul îl cuprinde în
mrejele sale, dar, de fiecare dată când aţipeşte, ceva îl
trezeşte. O voce îi şopteşte că are ceva important de făcut.
Ceva foarte important. Dar acum, în acest moment, nu-şi
aminteşte despre ce este vorba. Ştie doar că acest ceva îl
împ iedică s ă ado armă.
Stella aleargă în noaptea prin pădure, lumina conică a
unei lanterne agitându-se în preajma ei. Cunoaşte drumul,
dar îi d ă încă f io ri.
Rulo ta era goal ă, rece ş i întunecată. Dă oco l ho telul ui şi
ajunge în parcare. Oare a p lecat f ără s ă-i spună? Nu . M aşina
Ninei es te încă acol o .
Stella se întoarce. Unde ar putea să fie? Nu e la hotel,
pentru că Stella tocmai a plecat de acolo. S-a dus la
plimbare? Dar Nina n-ar pleca niciodată singură, noaptea,

în aceas
Stellatăvrea
pu stiet
s-o ate – urăş
strige câtte întuner
poate icul . Cum a putut să
de tare.
dispară în acest fel? A evitat-o pe sora ei luni de zile, dar
acum ar d a o rice s-o aibă alătu ri de ea.
Trebuie să fie undeva, încearcă Stella să se liniştească.
Se îndreaptă spre cealaltă parte a hotelului, dincolo de
terasă şi de plantele din ghiveci, spre grajduri. În aer
plutesc nenumărate insecte minuscule, care îi invadează
faţa, părul şi mâinile. Merge încă neliniştită, când dă cu
ochii de singura fereastră a coteţului renovat care are
draperiile trase. Din spatele uşii răzbate o lumină palidă.
Stell a se op reş te pe lo c.
Îşi strânge şi îşi desface pumnii, gândindu-se ce să facă.
Apoi păşeşte în vârful picioarelor şi îşi lipeşte urechea de
uşă.
La î nceput , nu aud e nimic. Do ar f reamătul sângelui care
îi cur ge pri n vene, ca vuiet ul mări i surpr ins într-o sco ică. Îi
este frig, realizează ea, căci numai uniforma de serviciu o
proteja de aerul rece de afară. Trebuie să se întoarcă la
rulotă, să-şi ia o vestă. Apoi aude ceva – o mişcare, un
foşnet, precum cel pe care îl scoate un material la
atingerea pielii. Şi o respiraţie, un geamăt, o exclamaţie
sau un gâ f âit.
Stel la se retrage d e la uşă. Se înto arce ş i f ace câţiva paşi
– z ece sau p o at e un spr ez ece . Apo i î nce p e să f ug ă,
acoperindu-şi urechile cu mâinile şi împiedicându-se la
f iecare
Dacăpas.
împarţi o cameră cu cineva timp de optsprezece
ani, îi recunoşti fiecare ţipăt, fiecare mişcare, fiecare
respiraţie, fiecare geamăt. Era sora ei. Fără nicio umbră de
îndoială.
So ra ei şi Jak e. Gândul seamă nă cu un f ier î ncins pu s pe
o rană.
Jak e se pr iveş te, pu ţin surp rins. Zace în p at, acop erit cu
păturile doar pe jumătate. Se întoarce ca să vadă cât e

ceas—ulLşai simte
dra cu ’!cum
muromur
durere
ă el ,sfdâş
ucieto areşiîimâna
ându- z dro beş
l a fte
rucapu
nt e. l.
Se
ridică în capul oaselor. Ochii îl ustură, iar în gură are o
senzaţie îngrozitoare. Doamne! geme el. Cred că sunt pe
moart e. O să mor cu siguranţă.
Vede atunci lângă uşă pantoful unei femei. Din piele
neagră. Cu toc înalt. Îl priveşte stăruitor şi, cu cât îl
pr iveş te mai tare, c u atât i se pare mai ciudat, de par că ar f i
un o biect vec hi, pe care nu l -a văzut nici o dată ş i cărui a nu-i
înţelege rostul aici.
Se răsuceş te î n pat , f ăcând să se m işte s alt eaua şi tru pu l
persoanei care stă cu spatele la el – o femeie. Mintea lui
pro cesează f o arte calmă ac eastă inf o rma ţie, ca ş i când ar f i
un lucru cât se poate de firesc şi de acceptabil. Pentru o
clipă, nu înţelege ce s-a întâmplat. E Mel? se întreabă el,
uimit. Nu. Femeia asta are părul scurt şi castaniu. Cine ar
putea s ă f ie?
 Stella. Creierul lui procesează fericit acest nume. Dar
Jak e ştie că nu e ea, iar numele ei î i readuce totu l î n minte.
— O, la dra cu ’! J ak e sar e din p at , pa rc ă c o nt ami nat . M ii
de draci !
Este atât de mânios, atât de furios pe sine însuşi, încât
nu reuşe şte nici să-ş i p ună panto f ii. Se lup tă p reţ d e câtev a
minute cu propriile sale gânduri, încercând simultan să se
certe, s ă-şi f acă rău şi să s e încal ţe.
După ce reuşeşte să se încheie la un singur pantof, se
năpus teşetepeafnico
care cad ară. va
Lumina îl izbeş
lă şi închid te ocu
e un p uterea
chi în timpunui
ce fcio
ugecan
pe
cărarea ce duce la hotel. La răscrucea unde drumurile se
despică în două, trebuie să se hotărască unde să se ducă. La
rulo tă s au la hotel ? La rul o tă s au la hotel ? Und e o va găs i?
Jak e se uit ă la ceas ş i desco per ă cu ui mire că îl mai are încă
la mână. Este ora şapte şi ceva. S-o trezească? Da, se
hotărăşte el într-o clip ită, trebuie s -o trezeas că.
— Eşti un i di o t, un idio t nen o ro ci t! Ce dra cu ’ a f o st în
capu l t ău? se ceartă el, s trăbătând cu p aşi mari cărar ea pr in
pădure.
a trezit Ccuumeas-a
în pu tut întâmpl
cameră a aşa de
– cu sticla cevvodcă
a? Dinşiprţigările
agul uşii,
cu s-
marij uana ş i apo i…
Jake se opreşte, gâfâind, pe loc. Pearl stă în mijlocul
po tecii , cu braţele încru cişate, blo cându-i drumul .
— N - o ve i găsi ai ci , îi sp un e ea.
Lui Jake îi es te dintr-od ată f oarte f rig.
— De ce? U nde este ?
— A p l eca t.
— A p l eca t? Cuvi nt el e î l iz besc cu p ut er e î n sto mac.
Unde?— A p l eca t. A zbu ra t. Ş i -a l ua t tă l p ăşiţ a. P ear l vin e spr e
el, iar Jake face un pas înapoi. Nu are curajul s-o înfrunte.
Îşi imaginează că l-ar putea distruge, apelând la magia
neagră sau la cine ştie ce alte ştiinţe oculte. Iar eu, cel
puţin, îi dau dreptate, spune ea trecând pe lângă el,
surprinzător de repede pentru o persoană atât de mică de
statură.
— P ear l , stai ! J ak e se în to ar ce spr e ea, î mp ie di cân du- se
de şiretul descheiat şi prăbuşindu-se la pământ. Stai o
secundă!
Pearl îşi continuă drumul. Ridicându-se în picioare,
Jak e trebuie să alerge ca s-o p rindă din ur mă.
— Ce ţi -a sp us, Pe ar l ? Ce ţi - a sp us?
Ea f lu tur ă din mână .

spre—elN–uomi-
f ema eie
spucare
s ni mic
nu-i. ajunge
N i ci nu er până
nici a nevo laiue. Se
mărî nt
şi ocare
ar ce
îl sperie de moarte. Eu văd lucrurile astea, spune ea. Nu
trebuie să fii un geniu ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Ar
trebui să-ţi fie ruşine, băiete, încheie ea, cu o privire
stăruitoare.
— Ascu l t ă- mă! Di n ca uz a p o te ci i p re a î ngu ste, J ak e est e
obligat să meargă în spatele ei. Nu e ce… încearcă să-şi
îmbrace gândurile în cuvinte, dar pare un lucru extrem de
greu. T e înşeli, încheie el , într -un mo d lamentabil.
Pearl
— U ndemâarâie.
pl eca t? P ear l , spu ne- mi, te r o g! T e imp l o r.
— N u şti u. S e o p re şte at ât de bru sc, în cât J ak e ap ro ap e
că se cio cneşte d e ea. Şi chiar dacă aş ş ti , nu ţ i- aş sp une.
Jake o urmăreşte pe Pearl pierzându-se printre copaci,
până când se f ace apro ape nevăzută. El lo veşte cu p icio rul
într-o piatră – o dată, de două ori – cu toată puterea. Apoi
se pr ăbuş eşte p este ea, cup rinz ându-şi p icio rul în mâini. Nu
s-a mai s imţi t ni cio dată at ât de deznădăjduit. C e să f acă?
Îşi ridică deodată capul. Copacii se zvârcolesc deasupra
lui, iar îşi
Brusc, razele de soareceva
aminteşte se strecoară
de aseară.printre crengile şi
Se încruntă lor.îşi
priveşte mâinile care i se odihnesc pe genunchi. Ignoră
durerea surdă din picior. Şi atunci, imaginea i se derulează
pri n f aţa ochilo r ca pe un ecran : Nina s e apleacă s pre el şi îi
şo pt eşte l a ureche: „ A omo rât pe cineva, ştii …”
 P ARTEA A IV-A
În timp ce se înd epăr tează, Jake îşi spune că nu va p rivi
înapo i. Nu până când nu va a junge la cap ătul aleii. D e acol o
ai par te de o p rivel işte de vis, căci po ţi cup rinde deo po tri vă
cu p rivirea paj işte a, conacul şi co pacii din spate. Din lo cul
acela, Kildoune stă cu faţa spre lac, dar îi poţi vedea

şturnurile, ferestrele
erp uit o are ce opace, parapetele şi poteca
d uce în pădure.
Dar când aju nge la po artă, nu po ate s ă pri vească înapo i.
Nu poate să se întoarcă. Rămâne o clipă pe loc, umbrit de
măreţia conacului, privind cărarea ce se întinde în faţa lui
şi strângând în mâini bretelele rucsacului. Porneşte apoi la
drum, cu paşi d o mol i şi cu o chii aţi ntiţi în pământ.
Traversează valea, străbate drumul sinuos, trece de
biserică, traversează podul şi lacul şi trece pe sub calea
ferată. Când ajunge la şosea, rămâne pe loc lângă rucsac,
legănân du-se d e pe un p icio r p e altul . În f aţa ochil o r o vede
pe Stella, care se îndepărtează din ce în ce mai mult de el,
cu fiecare secundă care trece, şi se gândeşte că firul ce-i
leagă este gata să s e ru pă.
Face autostopul. Nu trebuie să aştepte prea mult. Doi
soţi de vârstă mijlocie acceptă să-l ducă până la Pitlochry,
acolo unde merg şi ei ca să cumpere un cadou de nuntă
pentru f iica lo r. Îl lasă pe autostrad a A9, iar J ake îş i f ereş te
ochii de soare, scrutând drumul argintiu, pavat cu piatră.
Face în continuare a uto sto pul .
Când o maşină încetineşte, iar şoferul, un bărbat cu un
scorpion tatuat pe braţ, îl întreabă unde merge, Jake nu
ştie ce să răspundă. Edinburgh sau Londra? Londra?
Edinbur gh? U nde s-a dus Stel la ?
— În sud, ră spu nde el . Se va deci de p e dru m. Când aru ncă
rucsacul pe bancheta din spate, îşi dă seama că a uitat să ia
bicicleta. Gân dul îi pro voacă o durere sf âşieto are, pe care o
simte fizic, chiar sub stern. Trebuie să se oprească, să se
sprijine de maşină, înainte de a închide portiera. Îşi muşcă
buza ş i tr ânteş te uşa . Oricum n-ar f i p utut s-o ia cu el .
— Atu nci , în sud să mer gem! spu ne Omul -S co rp i o n.
Undeva anume?
Nina dă buzna în apartament, aruncându-şi cheile de la
maşină, geanta şi haina pe diverse piese de mobilier. Se
o preşte ca s ă ve rif ice me sajele de pe telef o n – nim ic însă –
şi intr ă în b ucătări
Richard e.
stă la masă, ţinând într-o mână o felie de pâine
pr ăji tă, iar în cealal tă o revistă m edical ă.
— Iubi to , excl amă el , te -a i în to rs!
— Evident . N in a î şi dă l a o p ar te p ăr ul de p e f aţ ă. Ai
ăzut-o pe Stella?
— Pe S te l l a? r ep et ă el . Dar a m cr ez ut c ă eşti cu …
— Da, am f o st l a ea . Vr eau să şti u dacă ai văz ut - o astă zi .
În dimineaţ a asta.
El cli peşte, ne dumerit.

— Pă
Dai …sau nu ? i zbu cne şte N in a. Este o î nt re bar e f o ar te
simplă.
— N u.
— M ama a sun at cu mva?
— N u.
— B un ic ii ?
— N u. N i meni .
— L a dra cu ’!
Nina îşi ţine fruntea în mâini. Ochii i se opresc asupra
unei ceşti de pe masa din bucătărie. Se gândeşte s-o
trântească pe podea. Îşi imaginează zgomotul pe care l-ar
scoate porţelanul zdrobindu-se de gresie. S-ar simţi, fără
îndoială, mult mai bine, dar probabil că n-ar trebui s-o facă
în f aţa l ui Ri chard . Se răzgânde şte.
— L a dra cu ’! rep et ă ea, cu f un dându- se î nt r- un scau n.
Richard pune f elia d e pâine pe o f arf urio ară ş i vine spre
ea.
— Ce s- a înt âmp l at ?
Ni na nu po ate să-i răspund ă. Ia în calcul , nervoasă, to ate
ariantel e. Unde ar f i p utut să se ducă Stel la?
Richard se aşază în genunchi î n f aţa ei.
— Ce- a mai f ăcu t de dat a asta maest ra no astr ă în ar ta
fugii?
Nina izbucneşte în râs, apoi cade din nou pradă
disperării.
—
EaO,îşiDo amne , Ri
ascunde chaînr dhalatul
faţa ! lui. Richard o cuprinde în
braţe, exact aş a cum ş i-a imaginat ea, şi N ina tr age în p iep t
miro sul metal ic, de spi tal , pe care î l emană ha inel e lui .
— Ce s-a în tâ mp l at ? mur mur ă el . V - aţ i cer ta t? Po ţ i să-
mi spu i.
— N u.
— N u p o ţi ?
— N u, nu p o t.
El o mâng âie cu mâna pe spate.
—rezo
se va N u- ţi f ace gr i j i! Indif er ent desp re ce este vo rba , to tu l
lva.
— N u p re a cre d, mur mur ă ea.
Richard o priveşte stăruitor, ţinând-o cu mâinile de
talie.
— Îmi p ar e rău că ne - am cer ta t, spu ne el .
— Şi mi e.
— M ă bucu r că te - ai î nt o rs.
— Şi e u.
Ea îi zâmbe şte şi î i spune:
— T re bui e să f ac un duş.
Jake este impresionat de talentul lui de detectiv. A
ajuns la Londra, a găsit o carte de telefoane, a căutat
numele Gilmore S., i-a notat adresa, a cumpărat o hartă a
străzilor, a găsit adresa, a ajuns la destinaţie cu metroul şi
iată- l acu m mergând pe strad a Stel lei .
 Când se apropie de numărul casei ei, este copleşit de
sentimente contradictorii – de încântare, dar şi de teamă.
Este acolo, probabil, în spatele unei ferestre. Ce-i va spune
Stella? Cum va reacţiona? Va primi şi de la ea o palmă – a
do ua în d o ar do uă zil e?
Clădirea unde se află apartamentul ei este impozantă,
cu trepte la uşa de la intrare. Jake o priveşte din stradă.
Habar nu are ce se va întâmpla când v a intr a aco lo – dacă îl
a lăsa să intre. Cu siguranţă însă, apariţia lui atât de
neaşteptată aiciloor.va convinge de… seriozitatea cu care
pri veşte relaţia
Jak e înd easă harta în buzu nar şi s are câte d o uă tr ept e o
dată. Se uită la numele de pe sonerii şi descoperă numele
„Gilmore” pe butonul din mijloc, scris cu o cerneală verde,
decolorată de ploaie. Apasă pe buton. Sunetul soneriei
răzbate de undeva din clădire, îşi ciuleşte urechile, sperând
să audă un zgomot de paşi, de voci, orice, şi recapitulează
în minte d iscursul pe care şi-l pr egătise.

Nina
tr o tu ar. aşteaptă, scrutând
Uşa s e deschid e. cu privirea maşinile parcate pe
— Iu bit o , spu ne Evie, p ri min d- o cu bra ţe l e deschi se, er a
şi ti mpul să-mi f aci o vizit ă. Ce f aci? C hiar ier i mă gând eam
la ti ne, pentr u că…
— N u p o t să stau p re a mul t, o î nt re ru p e Ni na.
— Aha!
— O cau t p e S te l l a. Se aşte rn e o cl i p ă de t ăce re , ti mp în
care Nina analizează chipul lui Evie. Acesta însă nu
trăde ază nimic. E vie o pr iveş te cu spr âncenele arcui te. N- ai
ăzut -o , nu-i aşa?
Evie îşi odihneşte pe şolduri braţele împodobite de
brăţări.
— N - am văzu t- o de lu ni de zi l e, i ubi to .
Nina se sprijină de clanţa uşii. Pe un cablu de deasupra
lo r do uă păsări s e agită ş i ţi pă.
— Şi n i ci n- ai p ri mit vr eo veste de l a ea, nu ?
 — N u.
— Eşti si gu ră ?
Ce două femei se privesc stăruitor. Au aproape aceeaşi
înălţime.
— Cât se p o at e de sigu ră , ră spu nde Evie. De ce? Ce s-a
întâmplat?
— N imi c. T re bui e să p l ec. Su nă- mă dacă a f l i ceva ! spu ne
ea f lut urând u-şi m o bilul.

Jak e ap asnimic.
se întâmplă ă din noSeu leagănă
p e soneride
e, pe
de dun
atapicior
asta mai
pe mult
altul .şiNu
co boară t rep tel e ca s ă pr iveas că clădirea. Apa car e s-a s curs
dintr-un jgheab spart a lăsat pe zid o pată portocaliu-
caf enie. O pl antă îşi f lut ură f runzele d e la o f ereas tră.
Po ate că es te p lecată. C u siguranţă că este pl ecată. Jak e
se aşază pe ultima treaptă, cu rucsacul lângă el, şi îşi
spr ij ină co atele p e genunchi. O va aştep ta.
Îşi scarpină rana de la un picior, îşi scoate geaca şi o
pu ne p este r ucsac. Se simte cup rins d intr- o dată de un val de

oboseală –căpoate
asemenea este de la căldura
măcinat soarelui. copleşitoare
de o senzaţie Realizează de
sete. Este o co nsecinţă a mahmurelii . Dar nu p o ate să pl ece
acum după apă – nu acum, nu după ce-a străbătut atâta
drum. Nu -şi po ate as uma riscul d e a o p ierde pe Stel la.
Jake se sprijină de zid, uitându-se de-a lungul şi de-a
latul străzii. Un copil se joacă cu un băţ pe caldarâm, o
femeie se plimbă cu bicicleta, iar o maşină încearcă să
meargă în marş arier î ntr- un spaţ iu p rea mic.
Evie urcă treptele spre apartamentul ei. Trebuie să
repare interfonul, ca să nu mai facă plimbarea asta de
fiecare dată când sună soneria. Înăuntru, rupe nişte flori
uscate din vaza de pe masă, se joacă cu butoanele unui
radiato r şi aranjează o pernă.
— T e- a că ut at so ra ta , î i sp un e ea p er so ane i c ui băr it e î n
fotoliu.
 Francesca este în bucătărie şi curăţă cartofi într-un
castron, când Nina apare la uşa de serviciu. Tresare, apoi
încep e să râdă, ţi nând încă î n mână ins tr umentu l de deco ji t
cart o f i, când se duce să deschidă uşa.
— M -a i spe ri at , spu ne ea, î mbră ţi şându- şi f i ic a. Hai ,
intră! De ce te f urişezi aş a?
T rupu l N inei pare f ără v lagă, iar chipul ei – a tunci cân d
Frances ca i-l analiz ează – pare mai p ali d decât d e o bicei.
— Ce îşi
Ni na e? pune
o î nt re abă Fra
geanta p ence
massca imediat
ă cu . Ceă.s-a î nt âmp l at ?
o grimas
— St el l a.
— Ce e cu ea ?
Ni na ro steşte do uă cuvinte.
— E sca pp ata.
Frances ca îşi ridică pri virea s pr e cer.
— Iar ? str i gă ea.
— Da.
— U nde?
— N u şti u. se aşază la masă, trântind instrumentul de
Francesca
curăţat cartofii. O clipă mai târziu, se ridică din nou în
picioare. A renunţat de mult să mai încerce să descifreze
relaţia dintre fiicele ei, dar misterul continuă s-o scoată
din f ire.
— N u în ţ el eg, spu ne ea. Am cr ez ut c ă te- ai dus s-o vez i.
— Aşa este.
— Şi a tu nci ? De ce…
— N u şti u, ţi p ă Ni na. N u mă înt re ba pe mi ne!
Francesca îşi încrucişează braţele. Ce se întâmplă cu
familia ei? De ce se petrece mereu acest lucru? Cu ce-a
greşit? Se pare că arta de a fi mamă se învaţă până la
moart e. I-a dat viaţă f ii cei sale în ur mă cu treiz eci d e ani: o
ârstă la care – ai zice – n-ar trebui să-ţi mai faci griji în
privinţa ei. Dar lucrurile nu stau deloc aşa. Copiii fac în
continuare lucruri neprevăzute, care îţi răvăşesc viaţa, te
iau pr in s urp rind ere ş i îţi creează palpi taţii.
— N- ar e ni ci un r o st să te su p er i p e min e, co nt i nu ă N i na.
Eu do ar te-am inf o rmat. T e-am av ertizat.
Francesca încuviinţează din cap, aţintindu-şi privirea
asupra f iicei ei.
— T re bui e să p l ec, spu ne N i na, zo rn ăi nd che il e în
buzunar.
— B i ne.
— Si
— T e, anu nţ dacăca
si. Frances afol uco
ceva . l a uşă.
nduce
Aşteaptă ca Nina să pornească maşina, apoi se duce
direct la telefon. În clipa în care mama ei răspunde, o
anunţă:
— Stel la é scap pata.
Stella aude în stradă zgomotul unui radio şi sunetul
paşilor grăbiţi ai unei persoane cu tocuri înalte. În colţ,
ecranul televizorului se umple de purici după ce caseta
ideo
uş or ds-a terminat.
in vâ Pisica stă pe o parte pe şemineu, dând
rf ul co zii.
Stella îşi ridică privirea spre cerul pustiu, insondabil.
Nu ştie de cât timp este aici. De zile întregi. Sau poate de
câteva ore. Se întoarce pe o parte, strângându-şi genunchii
la p iept. Tr upul ei res imte pli ctis eala ş i p asivitatea.
A ajuns în p ragul uşii l ui Evie d is-de-dimineaţă, la scurt
timp după ivirea zorilor. Dacă Evie a fost surprinsă s-o
adă, a ştiut f o arte bine să asc undă aces t l ucru . I-a aruncat
o privire şi a invitat-o înăuntru. A aşezat-o pe canapea, a
învelit-o
f ierbinte,cu pături şiă cuverturi
îmbogăţit şi i-a
– bănuia Stel la oferit
– cu w ceşti
hiskyde
. I-acafea
adus o
pijama, o sticlă cu apă fiartă şi batiste care miroseau a
levănţică. A tăiat feliuţe de pâine, pe care le-a curăţat de
coajă, le-a prăjit şi le-a uns cu unt şi n-a spus nimic când
Stella le-a lăsat să se răcească, fără să se atingă de ele. I-a
pus o case tă cu un f il m alb-negru, pe care Stell a l-a ur mărit
absentă – nu-şi aminteşte decât o scenă în care eroina
filmului, o femeie cu sprâncenele machiate exagerat, îşi
aştepta iubitul într-o cafenea din gară, însoţită de o
orchestră invizibilă, care poartă personajele şi spectatorii
pe aripil e m uzicii.
Evie i-a p us o singură întrebare.
— Car e e cau z a suf er i nţ ei , iu bit o , o min te f râ nt ă sau o
inimă f rântă?
—
— NEu bin
şti u,
e, aa răsp
spuun s St elpl a.
s Evie, i l iIni ma,
ndu- şi cr
uned.
ghi il e, î n ti mp ce
femeia de pe ecran alerga pe peron. E mai uşor să repari
ini ma decât mint ea.
Evie intră în cameră, pu rtând un şo rţ p e care Stel la nu l -
a mai văzut până atunci .
— Am în căl cat un o bi cei p e car e î l am de- o via ţă , spu ne
ea.
Stel la se rid ică d e pe p ernă.
— Da?

Am — Am supă.
f ăcut găt i t, co nt i nu ă Evie, o f er in du-i o cea şcă de cea i .
Stell a încearcă s ă se rid ice în capul o aselo r.
— Dar c e te- a det er min at să f aci a sta?
— Chi p ul tă u p al i d, iu bit o . Îmi sf âşii suf l et ul cân d te văd
aşa. V a tr ebui să mănânci acu m, să şti i!
— O să mănânc , spu ne S te l l a, suf l ând în cea iu l f i er bin te .
Îţi promit.
— Dac ă vei re f uz a să mănâ nci , va tr ebu i să te hr ăne sc
35
f orţat, ca pe s uf rag ete .
— N u cr ed că va f i caz ul , ră spu nde St el l a zâmbi nd.
— Sp er că nu .
Evie se aşază în faţa ei. Se aşterne o tăcere adâncă. Evie
îşi scoate şorţul şi îl pune peste braţul canapelei. Pisica
sare de pe şemineu şi s e aşază pe genunc hii l ui Evie.
— T re bui e să-ţ i spu n, scump o , î nce p e Evie, j uc ându- se
cu urechile pisicii, că toată familia ta a înnebunit de-a
binelea. Şi vreau să spun că au luat-o razna cu toţii, în
stil ul l o r cara cteris tic.
Stell a f răm ântă ca blul u nei ve io ze de lângă ea.
— N u l e- am spu s c ă eşti ai ci , co nt in uă Evie, dar cr ed c ă
ar trebui să-i anunţăm că eş ti t eaf ără înaint e ca m ama ta s ă
roage preotul să spună rugăciuni pentru tine sau ca tatăl
tău să apeleze la serviciile unui detectiv particul ar.
Stell a nu spune nim ic.
— te!
depar Dr agă Stsă-i
Do ar el l a,anunţi
nu spucă
n eş
cătitrvie
ebuşiienevătămată,
să-i î nf ru nţ i.
căNnu
i cite-
pe
ai aruncat de pe cine ştie ce stâncă. Nu trebuie să vezi…
Evie ezită, căutându-şi cuvintele… pe nimeni… dacă nu
rei.
Stella este fericită să audă sunetul telefonului. Evie se
duce în cealaltă cameră ca să răspundă, iar Stella rămâne
doar în compania pisicii, care este zburlită şi supărată
pentr u că a f o st deranjat ă de pe genunchii lu i Evie.
Evie se înto arce rep ede.
— A f o st
Stella Ni na,
pune spu ne ea.
deoparte ceaşca de ceai. Pare că nu mai
po ate să îngh ită şi, pentr u o cli pă, cred e că o să se înece.
— Ce- a sp us? î nga imă ea î n cel e din u rmă .
— Şt ie că eşt i ai ci .
— Dar … ai z i s că…
— N u i - am spu s ni mic . M i- a măr tu ri sit î n schi mb că
bănuia că te ascunzi aici, iar astăzi s-a plimbat pe străzile
din jur şi ţi-a văzut maşina. Data viitoare, spune Evie,
mustrând -o cu deg etul , ai gri jă să ascunzi maş ina! Ţi- a l ăsat
un mescu
culcat aj . el”,
L -amciteşte
no tat .ea
Evpe
ie ţun
ineton
hârtneutru,
ia l a distanţă . „N uarm-am
ca şi când fi
citit o listă d e cum părături .
Stella stă nemişcată, fascinată parcă de aburii care se
înal ţă din ceaş ca de ceai şi dans ează p ri n aer.
— A, şi î ncă ceva ! spu ne Evie. Est e l a caf ene au a din
M ussel burgh şi vrea să te vad ă. M ergem? Cu maş ina mea sau
cu a ta? Cred că ar trebui să luăm maşina mea. A ta este
murdară de căcăreze d e o aie, pro babil .
Stella stă în faţa surorii ei într-unul din separeurile
caf enelei bunicil o r ei. Au stat d e atâtea or i aşa, încât Stel la
are senzaţia ciudată că nu mai ştie în ce perioadă a vieţii
lo r se af lă acum. Au şas e sau ş apt e ani şi mănâncă îngheţată
asortată? Sau sunt adolescente şi gustă pentru prima dată
din cafeaua
orbeşte espresso?
cu Valeria Evie stăaşa
şi Domenico, cocoţată
cum face peîntotdeauna
tejghea şi
– î nt r- o f ra nce z ă cu acc ent i ta l i an. Se p ar e că se în ţe l eg
destu l de bin e.
— De ce nu mi- ai spu s, St el ? N i na este mâni o asă –
atitudine la care apelează în cele mai multe situaţii. De ce
nu mi-ai spu s?
— Ce să- ţi sp un ?
— Că-ţ i p l ace ti p ul . Nu m-a ş f i ap ro p i at de el dacă mi- ai
f i spus . Doar ştii asta f o arte bine .

Stella
po artă. ridică
Î i ar e de din umeri
l a Evie, şi i-se
care uită că
a spus la un
blugii
bărbpe
at icare îi
-a u itat
la ea ş i că s unt s ingurii care i s -ar f i p ot rivit Stel lei.
— Ori cu m, nu s-a î nt âmp l at ni mic , mâr âi e N i na,
atingând mâna Stellei. Absolut nimic. N-a cedat deloc. Mi-
am epuizat repertoriul, continuă ea, râzând, am apelat la
toate trucurile – fizice, narcotice, verbale, alcoolice.
Niciun rezultat. De aici poţi să tragi concluzia, spune ea
ap ăsat, că este îndrăgo stit de alt cineva.
Stel la nu spune nimic, evitând pr ivirea Ni nei.
— A vo rbi t desp re t i ne în so mn.
Stell a îşi rid ică o chii spre ea.
— Şi c e- a sp us?
— O, nu şti u, spu ne N in a, gest i cu l ând şi î mp ră şti i nd
fumul cu mâna. Doar nu crezi că mi-aduc aminte. Eram
complet pierdută. Dar ţi-a rostit numele în şoaptă la un
moment dat.
 Stella încearcă să-şi înăbuşe un fior. Îi este încă greu să
acce pte gând ul că au d o rmit unul lângă altul .
— Cum merg e rel aţ i a cu Ri cha rd? în tr eabă ea .
— B i ne. L a f el . Şt i i tu . N in a ia o în ghi ţi tu ră din caf ea.
Deci, ce-ai de gând să f aci?
Stell a trage d e vâ rf ul şuviţelo r de păr.
— N u şti u, N een , chi ar nu şti u. M - aş p ut ea î nt o ar ce l a
L o ndra, dar… spune ea, o f tând… mă simt…
— M ă ref er l a Ja ke , o î nt re ru p e Ni na.
— Aha!încearcă să se gândească, să-şi pună mintea la
Stella
contribuţie. Ce are de gând să facă în această privinţă? Nu
are nici cea mai vagă idee. Mintea ei nu găseşte nicio
soluţie, repetă doar obsesiv numele lui – Jake, Jake. Să-l
sune? Ce să-i spună? Îi este greu să înţeleagă tot ce s-a
întâmplat. Bărbatul pe care îl iubeşte este însurat. Dar, de
fapt, nu e aşa. S-a culcat cu sora ei. Dar, de fapt, nu e aşa.
Au petrecut însă noaptea împreună. În acelaşi pat, după
cum s e p are.
— Nu
i-o trăd şti u,
ează r ep
glas ul.et ă ea, u râ nd to nal i ta te a p at et i că p e car e
Ar vrea din tot sufletul să dea timpul înapoi până în
momentul în care l-a trimis pe Jake să-i arate Ninei unde
este rul o ta – m o ment în care ar f i p utut să-i d espartă.
— Pe nt ru că… ăăă … N i na t ra ge ner vo asă din ţi gar ă…
pentr u că… trebuie… să -ţi mai s pu n ceva.
— Ce?
Ni na îş i l eagănă pi cio rul , lo vind marginea m esei.
— U n si ngu r l uc ru s- a înt âmp l at at un ci .
— N u vre au să şti u ni mic , i z buc neşt e St el l a, spe ri at ă
acum.
— N u, nu , nimi c de g enu l ace l a. Cre d că… c re d că… N i na
se o pr eşte, apo i ro steşte cuv intel e pe nerăsuf lat e: Cred că i-
am sp us.
— Ce i- ai sp us? î nt re abă St el l a, în cr un tâ ndu- se.
 — T o tu l .
— T o tu l ?
— Şt ii t u – to tu l . N in a se ap l eac ă pe ste masă. T ăr ăşeni a.
Stell a nu a m ai auzit- o pe N ina f o lo sind aces t cuvân t de
f o arte mult ti mp, aşa că nu înţelege d in p rima clip ă la ce se
referă. Dar într-un colţ al minţii povestea revine la viaţă,
pentru că sim te o strângere d e inimă ş i un f io r în suf let.
Stă, îmbrăcată în hainele iubitului lui Evie şi se
holbează la sora ei. Uneori, când o priveşte, îşi vede
propriul chip oglindit
pare o străină, în ochii
ca şi când n-arNinei. Dar nuniciodată.
fi văzut-o acum. Nina Ca îişi
când n-ar fi văzut niciodată chipul acesta. Vede o pată
lăsată d e ri mei, vede sprâncenele ar cuit e, pi stru ii de p e nas
şi o zbatere rapid ă a genelor.
— Do ar nu vo rbe şti seri o s, şo p te şte ea. N i na, spu ne ea,
gâf âind, de ce?
— N u şti u. N in a îşi l eag ănă di n no u p i ci o ru l , l o vin d
linguriţele de ceştile din porţelan. Mi-a scăpat pur şi
simpl u. Nu ştiu de ce. A f o st un acci dent. Îşi f reacă f runtea
cu degetele.
acolo. Miînţeleg
N-am să s-a părut atât de ce
niciodată ciudat să măsă
te-a făcut aflute din nou
întorci
în l o cul acela. Şi, în pl us, eram b eată.
— Ai mai f o st şi al t ă dată beat ă, sp un e S te l l a, ri dicân du-
se de la masă, şi ai reuşit să păstrezi secretul doar pentru
tine. De ce l- ai dezvălui t acum? Şi de ce lu i, pentr u numele
lui Dumn ezeu, Nina? De ce l ui?
Sunt S tel la Gi lmo re. Am do uăzeci şi o pt de ani. Am ochii
erzi şi p ărul negru. Am un metru şi ş apt ezeci de cen timetri
înălţime. Am o soră. Sunt pe jumătate italiancă. Am o
maşină şi un apartament. Am locuit în unsprezece ţări
diferite. Nu mi-am fracturat niciodată vreun os, dar am
suf erit o dată d e pl eurez ie. La vârsta d e o pt ani, am ucis pe
cineva.
Acestea sunt datele i mpo rtante din viaţa mea.
Stella străbate în fugă cafeneaua. Vede în oglinzile de
pe pereţi o galerie de Stelle, răvăşite, care aleargă spre ea.
Îi vede pe bunicii şi pe unchiul ei, dar şi pe Evie, privind-o
uimiţi . Deschid e uşa ş i i ese. Aerul par e rece şi raref iat după
f umul gros d in caf enea .
N ina se ţine după ea, trăgând-o de mânecă.
— U nde te duc i , St el ? N u p l eca ! o i mp l o ră so ra ei . Îmi
pare rău. Îmi pare atât de rău. Te rog, nu pleca! Îţi cer
iertare.
Stel la îşi s mulge mâna d in strâns o area ei.

dinţ—i. N
Nuu--mi
mi vine
vin e să
săcred
c re d. M
că-ai
ai…f ăcu t asta
m-ai , mârâ
distru s. i e ea p ri nt re
O împinge pe Nina şi îşi continuă drumul cu paşi
şovăitori.
Picioarele îi par fragile, ca de sticlă, iar cerul de
deasupra clădirilor din Musselburgh este prea strălucitor,
prea al b, rănind u-i retina. V ederea perif erică a Stell ei p are
să se estompeze, scenele topindu-se ca orizontul în deşert.
I-a spus lui Jake. Jake ştie acum totul. Nu poate să îndure
asta, chiar nu poate. Secretul pe care l-a ţinut ascuns în
sufletul
Gândul că ei acest
atâtalucru
amararde vreme
putea a fostdragostea
distruge acum dezvăluit.
lui Jake
pentru ea nu-i dă pace. Căci ce alte consecinţe ar putea să
aibă? El ştie acum to tul . Co şmarul vieţii ei. Cum va pu tea s-
o mai pri vească vreodată?
Să înainteze pas cu pas i se pare dintr-odată cel mai
greu lucru din lume. Apoi se împiedică şi se prăbuşeşte la
pământ. Se simte însă uşurată, pentru că nu trebuie să mai
stea în picioare. Aude undeva vocea lui Evie, care spune că
Stel la n-a mâncat nimic d e câteva zile. De câteva zil e nu l- a
mai văzut, de
strigând-o se gândeşte
nenumărateea, şiori.
o aude
Nina.peÎnainte
sora ei de
plângând şi
a exista
universul, a ex istat N ina.
— Ce f ace m dacă nu -i ma i găsi m? a înt re bat N in a.
Stella se ajuta de creanga unui copac pentru a străbate
drumul prăp ăstio s.
 — Îi vo m găsi , a răsp un s ea.
Urcau o pantă abruptă, mărginită de o cascadă. Purtate
de vân t, picături le de apă le stro peau f aţa, părul şi hainele.
Stell a simţea s tro pi i pe buze.
În timp ce se întorcea ca s-o ajute pe Nina să urce
povârnişul, ceva i-a zburat pe la ureche, ca un glonţ.
Obiectul a ateriz at în tuf ele d e lângă ele. O piatr ă ven ită de
aiurea? Alunecări de teren? Un alt proiectil, ascuţit ca o
săgeată, a zburat pr in aer, lo vind-o pe St ell a în b raţ.
S-aîn
exact înto rs pe
locul lo c.apa
unde O silu etă s tătea
începea să seînprăvălească
f aţa lo r, peînp ot ecă,
hău.
Antho ny. Arunca cu pi etre în ele cu indif erenţa cu care ar f i
aruncat mo nede în ap ă. Ea l -a văzut pr egătind u-se s ă arunce
încă o p iatră.
— N u! a str ig at ea. N u f ace asta ! N u o l o vi în cap ! N u
trebuie să f aci as ta!
Stella i-a protejat capul Ninei, aruncându-se peste ea.
Dacă o lovea ceva, boala recidiva, iar Nina îşi revenea abia
câtev a zile mai târziu. Ar f i f o st îngro zito r, de nec o nceput,
să
pantose f ul
întâmple aşa
N inei, iar ceva area,
următo aici.und
Piatra a aterizat
eva mai depar te. lângă
Anthony le privea, cu braţele încrucişate. Poteca din
spatele lui era pustie. Unde era restul clasei? Lui Anthony
îi plăcea să aibă un public numeros. Dar nu erau decât ei –
Antho ny, Stel la, Ni na, co paci i şi cascada. Ni na şi-a strecurat
mâna în mân a Stel lei .
— U nde sunt ce il al ţi ? a înt re bat ea .
El a zâmbit încet, iar Stella i-a văzut dinţii galbeni,
f eroce, ca de lup .

Pe a— Au .p l eca t, a răsp un s el, ară tâ ndu- i dir ecţ i a cu dege tu l .

colo
Nu-i plăcea felul în care o privea pe Nina, cu ochii lui
mici ş i într edeschişi, cu capul într -o par te – n u, nu-i p lăcea
delo c. Stel la s-a apro pi at şi mai m ul t de so ra ei.
— Ce vrei ? l - a înt re bat ea .
 — N u eşti p r ea amabi l ă, spu ne el , l ăsându- şi bra ţe l e p e
l ângă co rp . Am venit să v ă caut.
— De ce?
Nu i-a răspuns, dar s-a năpustit în schimb asupra Ninei.
Stella i-a anticipat mişcarea. S-a aşezat în faţa surorii ei
chiar la timp, simţindu-se imediat zdrobită de greutatea
corpului lui. Mânia îi întuneca mintea, vuindu-i în urechi
ca şuvoiul unei cascade. Nina ţipa şi se agăţa de Stella, dar
Anthony a reuşit să le despartă, aruncând-o pe Stella cu
atâta vio lenţă,
Impactul cu încât că s -aatrez
pământul fostitdevastator.
că pr ivea lumea piezi
Durerea ş.
a pus
stăpânire pe ea, lăsând-o practic fără suflare. Plămânii o
dureau, lipsiţi de aer, mâinile îi erau murdare de noroi, iar
soarele o orbea cu razele lui strălucitoare. Undeva, sora ei
pl ânge a în hoho te.
Stella şi-a întors privirea. Anthony stătea deasupra
Ninei ca un căl ău, ţinând -o de gulerul ro chiei.
— Dec i , n- ar tr ebu i s-o l o vesc î n cap , spu nea el . Dar de
ce? Ce s-ar întâmpla? Îşi ţinea pumnul, ameninţător,
deasupr a Ns-a
Stel la inei
rid. Ia săîn
icat ved
p em
icioce se Avaprîntâmp
are. l a!astia d e sub ea
ivit p răp
şi apoi s-a uitat la el. A văzut că Anthony era descheiat la
un pantof, iar şiretul îi atârna liber pe pământ. Totul a
devenit f o arte s implu. Stella a călcat cu p icio rul pe şiret. Îl
simţea acolo, prins sub talpa pantofului ei. L-a înşfăcat
apo i cu mâinil e pe Anthony Cusk şi l -a împi ns.
A f o st un p lan d eliberat. Nimeni nu o va putea convinge
de contrariu. El i-a dat drumul Ninei, a scăpat din mâini
gul erul ro chiei ş i şi-a rid icat braţele în aer ca s ă-şi recapete
echilibrul. Şiretul
Nina l-au auzit a scăpat
scoţând un de sub pantoful
geamăt Stellei.
de spaimă. L-au Ea şi
văzut
cum s-a dezechilibrat şi a alunecat pe pietrele ude şi
murdare de noroi, prăbuşindu-se apoi în râu. Au văzut cum
apele întunecate l- au îng hiţit cu totu l.
Li s-a părut că s-a legănat o veşnicie pe marginea
cascadei. Avea ochii mari, buzele încleştate şi chipul lipsit
de expresie. A rămas cu un picior în aer, ca un dansator sau
ca un om care îşi lua zborul. Apoi s-a dezechilibrat şi a
căzut în hău.
S-a aşternut, parcă, o eternitate între clipa dispariţiei
sale ş i buf nitura creată la impactul t rup ului său cu s tâncile
de dedesubt. În acest interval, Stella s-a întrebat dacă nu
cumva le joacă o festă, dacă nu s-a agăţat de marginea
cascadei şi îşi va f ace din no u ap ariţ ia, rânji nd ca un o muleţ
careAu
s are pe arcuri
auzit apoi dbufnitura
intr-o jucărie pentruapoi
înăbuşită, co pis-a
i. aşternut
tăcerea, urmată imediat de zgomotul pe care l-a făcut
căzând în apă. Iar ea ş i N ina au r ămas din no u singur e.
Domnişoara Saunders le vede de la distanţă. Ele străbat
în fugă pajiştea verde, care pare scăldată într-o lumină
ciudată. Ceva o determină să se ridice în picioare, s-o
reducă la tăcere pe fetiţa care îi vorbeşte, să-şi aţintească
o chii spre ele, în ciud a so arelui put ernic.

faţăSurorile
şi goneşteGilmore fug prin
nebuneşte, cu valea
braţeleîngustă. Stella
fluturând prineste
aer în
ca
nişte aripi. Nina încearcă s-o prindă din urmă şi ţipă – sau
po ate că imagin aţia îi jo acă f este d o mnişoarei Saund ers ?
Domnişoara Saunders se uită la cele două surori,
plimbându-şi privirea de la una la cealaltă. Va afla imediat
ce s-a întâmplat – peste câteva secunde sau poate peste un
minut, dar gândul o înfioară. Toţi profesorii se tem de
acest sentiment. Ţipetele Ninei îi parvin sacadat, ca o
transm isie d e radio intermit entă.
— Ce este ? ţ i p ă do mni şo ar a Sa un ders, şti i nd că est e deja
pr ea târzi u. Ce s-a întâmpl at?
Stella a privit în hău. Nina nu a avut curajul. Stella s-a
aşezat pe burtă chiar pe marginea prăpastiei – îşi va uda
ro chia, de sus p ână j o s, dar ni meni nu o va într eba de ce – şi
a privit în hău.
 T oată via ţa îş i va dori apoi să n-o f i f ăcut.
El o p ri vea, de aco l o , de jo s, cu o chii deschişi, căut ându-
i p arcă pr ivirea. Zăcea sub apă ş i se hol ba la ea.
Stell a stă în pat cu sora ei, un a la capul celeilal te. Nina
i-a făcut pe toţi să dispară. Îşi aminteşte hărmălaia şi
agitaţi a care s-au creat î n ju rul ei, îş i aminteşte că ma ma ei
orbea la telefon, iar oamenii îi ofereau ceşti de ceai,
şerveţele şi s f atur i. Dar Ni na a reuş it s-o sco ată din caf enea,
s-o bage
câteva în maşină şi s-o ducă în apartamentul ei în doar
minute.
Nina îi mângâie glezna şi îi spune că ea şi Richard s-au
hotărât s ă f acă un copil .
— El cr ede că un co p i l mă va l i ni şti . M ă va umf l a, mai
exact, mormăie ea. N-o să mai pot să-mi fac de cap. Tu ce
crezi?
— Cred că … sp un e St el l a, cu o vo ce car e î i p ar e str ăi nă,
pustie şi îndepărtată. Nu înţelege cum a ajuns aici, în
do rmitor ul Ninei. Pa re că a ad o rmit într-o viaţă ş i s-a trezit

în alta. Cred că – dacă îţi doreşti un copil – ar trebui să-l

faci.
— Da r to cmai asta e p ro bl ema, spu ne N i na. N u şti u dacă
reau să am un copil. De unde să ştiu dacă n-am avut
niciodată?
Stel la r idică d in umeri. Î nto tdeauna o surp rind uş uri nţa
şi rapiditatea cu care certurile şi conflictele din familia ei
se to pesc, pu rtat e parcă d e vânt. Într-o cli pă l e repr o şezi că
ţi-au distrus viaţa, iar în cealaltă, te trezeşti cuibărită în
braţe le l o r, de parcă nimic nu s -ar f i întâmplat.
— Asta e p r o bl ema cu co p i ii , co nt in uă N i na. Si ngu ra
modalitate prin care poţi să afli dacă îţi doreşti un copil
este să faci unul. Dar atunci este deja prea târziu. Doar nu
po ţi să-l arunci, nu? A r tr ebui să ex iste un centru unde să…
— U nde să-ţ i p ui l a înc er car e inst in ct ul mat er n?
— Exact .
Nina o strân ge pe Stella de ta lpa picio rului.
 — Dar t u?
— Eu, ce?
— Ce ai de gând să f aci ? Rămâ i în Edin bur gh?
— N u şti u. Pr o babi l că nu . N u vre au să sta u ai ci .
— N i ci o dată n- ai vr ut să stai ai ci .
— Şt iu .
— Şi J ak e?
Stell a se rid ică în capul o aselo r şi îş i l eagă nă picio arele
pe marginea pat ul ui. Capu l î i vâjâie u şo r, dar mintea îi este
limped e. Prin
o umbrelă ro şfieereas
caretra d o rmitor
pune o bro şului Ninei
ură în ved
cutia poe şotală
f emaeie cu
unei
case de viz avi.
— J ak e… este o ca uz ă pi er dut ă, cr ed.
Ea adună părul de pisică de pe pulover şi îl lasă să
pl uteas că prin aer.
— N - ai de un de să şti i asta , St el .
— Dar o şti u f o ar te bi ne.
— N u e adevăr at .
— Chi ar aşa? St el l a se î nt o ar ce spr e so ra ei şi o
înfruntă.
că… Ai mai accepta să stai cu cineva după ce-ai aflat
Se opreşte, înghiţindu-şi cuvintele, pentru că îşi
aminteşte că Ri chard es te şi el acasă.
— T re bui e, cel p uţ in , să-i o f er i şansa, să af l i ce gâ ndeşte.
Sunt convinsă că te înşeli în privinţa lui. Totul s-a
întâmplat cu mult timp în urmă, Stel. Nina o scutură de
braţ. Cu ani şi ani în urmă. Trebuie să uiţi totul. Ea îşi
muşcă b uz a. Eu am uitat .
— N in a, nu tu eşti au to ar ea, şo p te şte St el l a, cu vo cea
răgu—şită,
Dar dvi
e na
parîmi
că nu mai
ap ar vorl abise
ţi ne f el dde
emul
mult.t şi mie.
— N u, nu e adevăra t.
— B a da, i nsist ă N in a. Dac ă n- ai f i f ăcu t- o tu , aş f i f ăcu t-
o eu.
Stel la î şi aţi nteşte privir ea as up ra ei. Nu -i vine să cread ă
că vo rbesc despre asta. Des p re t ărăşenie.
— N u e adevăr at , spu ne ea. Şi o şti i f o ar te bi ne.
Pentru o clipă se aşterne tăcerea. Nina se uită în altă
par te şi încep e să-şi răsuceas că pe deget o şuviţă de păr.
— Şt ii c ar e este cea mai mar e pr o bl emă a ta? î nt re abă ea
deodată.
— N u. Car e?
— N u f ap tu l că nu p o ţi să ui ţi ce s-a î nt âmp l at , î nce p e
Nina, sau impresia că îl vezi peste tot. Problema ta este că
nu
carecrezi
le aucă meriţiii să
o amen noai o viaţă
rmali, s ă…normală, să ai lucrurile pe
— Pr o sti i ! ri p o stea ză S te l l a. N u e vor ba de asta.
— Ba da! N i na se ri dică î n pi ci o ar e şi înc ep e să p at ru l ez e
prin cameră. Exact despre asta este vorba! Ştiu şi care este
motivul pentru care nu poţi să-l înfrunţi pe Jake. Nu
pentru faptul că ştie toată povestea. Ci pentru că tu crezi
că trebuie să-ţi primeşti pedeapsa pentru un lucru pe care
amândouă l-am tăinuit – un lucru pentru care nu ai fost
pedepsită, o faptă pentru care am făcut tot ce mi-a stat în
put —
inţă
N isna!
ă nu
i ntf er
ii pvin
edeepsită.
St el l a, dar so ra ei î şi co nt in uă t i ra da.
— N ut re şti cu în căp ăţ âna re i deea stu p i dă că – dacă te
îndepărtezi de el – vei fi absolvită de păcat. Ştii ceva? Se
o preşte, apo i adaugă: Po ate că ţi-am f ăcut chiar o f avo are.
Se aşterne tăcerea. Stel la o pr iveş te, co nsternată.
— O f avo ar e? r ep et ă ea.
— Da. N in a r i di că bă rbi a, sf idăt o ar e. Pen tr u c ă i -a m spu s
adevărul. Nu i l-ai fi mărturisit niciodată şi ai fi continuat
să te retragi tot timpul în cochilia ta. În acest fel te vei
convinge
neschimbate.că Poate
sentimentele lui să
vei începe pentru tinecăauşi rămas
realizezi tu ai
dreptu l să f ii f ericită, că…
— M ai scu te şte- mă de psi han al i za ast a!
— N u. N -a m de gâ nd să t e l as să dai c u p i ci o ru l şansei p e
care o reprezintă Jake. Stella, te rog! o imploră ea. A fost
un accid ent. S-a întâmpl at. Ui tă to tul !
Stell a ia un f ir d espri ns din cuve rtura p atului .
— Cre d că nu mai ar e ni ci o i mp o rt anţ ă, mur mur ă e a. Nu
e aici, după cum bine vezi, spune fluturând mâna prin aer.
Nu par e disperat să vor bească cu mine.
— N u şti e un de eşti , subl i ni az ă N i na, cu o ră bdar e uşo r
sarcastică.
— Ar p ut ea să mă găsească. Ar p ut ea… M ama şi t at a sunt
în cartea d e telef on… ş i… Se o preşte.
—
—N i cipeu
Da, o atn-
e,am
spuşti
neutStuel
nde
l a, eşti
dar …p ână az i- di min eaţ ă.
— St el , chi ar nu î nţ el egi ? N i na se aşaz ă deo dată în
genun chi în f aţa ei ş i î i ia amb ele mâini într-ale sale. T e-ai
împo tmol it singură în s ituaţia asta. T rebuie s ă-i p ui capăt.
Jake te iubeşte. Stella oftează şi încearcă să se desprindă
din strânsoarea Ninei, dar sora ei nu-i dă drumul. Ascultă-
mă! Chiar t e iu beşte. N- o să-i pese nici cât negru sub unghie
de un acci dent care s-a î ntâmpl at acum d o uăzeci de ani.
— N - ai de un de să şti i .
—
—B Baad a.
nu.
— B a da. Dac ă dai c u p i ci o ru l a cest ei şan se, p ent r u că ţ i-
e f rică să f aci vreo miş care, ţi-e f rică să -l laşi s ă pătru ndă în
iaţa ta, atunci eşti o proastă. Ai încurcat-o pentru
totdeauna.
Stel la î şi retrage mâinile, s e ridică în pici o are ş i se duce
la f ereastră. Îşi spri ji nă f runtea de g eamul rece şi s e uit ă de-
a lungul şi de-a latul străzii, căutând-o pe femeia cu
bro şuril e. A dispăr ut î nsă.
În spatele ei, Nina se aruncă pe pat cu un zgomot
exagerat.
— N u şti u de ce- mi mai bat cap ul , spu megă ea, l o vin d
pernele. Aş putea la fel de bine să vorbesc cu pereţii. Ştiu
ce-o să f aci. Ştiu f oarte bin e ce-o s ă f aci.
— Înt r- adevăr ?
 — O să f ug i din n o u. Ş i o să co nt i nu i să f ug i , aşa cu m ai
f ăcut m ereu.
Stella se gândeşte la asta, urmărind cum aburii
respiraţ iei ei l asă pe geam urme c are apar şi d ispar.
— Pr o babi l , spu ne ea, dând di n cap . Da.
În mijlocul unei gări uriaşe, Jake introduce cartea de
credit într-un bancomat, acoperind ecranul cu mâna ca să
po ată citi literele ve rzi.
S-a cazat la paturi,
douăsprezece un motel ieftin de
lipsită şi murdar într-o
ferestre, un cameră cu
loc unde
mirosul înecăcios de dezinfectant nu reuşeşte să acopere
alte mirosuri, mult mai puternice, la care Jake nu vrea să
se gândească.
Se uită la bancomatul care procesează tranzacţia, îşi
imaginează cum aparatul de aici, dintr-o gară din Londra,
schimbă informaţii electronice, codate, cu banca din
Wanchai, unde se află contul lui. Îi va acorda banii? Are
nevoie de cel puţin optzeci de lire – ca să-şi achite nota de

plată de laşimotel,
paşaportul unde un
să cumpere a fost
bilet obligat
de tren să lase
spre garanţie
Edinburgh.
Jake se uită la panoul unde este afişat mersul trenurilor.
Un tr en urmează s ă pl ece peste cincisprezece minute. Dacă
îl va prinde, va ajunge la Edinburgh la amiază, iar seara –
cine ş tie? P o ate va ajunge la Stel la acas ă, la caf enea ? Dacă
nu o va găsi, atunci chiar va da de… dar Jake nu vrea să se
gândească la această variant ă.
Ieri şi-a verificat e-mailul – pentru prima dată de la
enirea lui în aceste locuri. A primit nouă mesaje de la
Chen, care trădau îngrijorarea lui crescândă. Scenariul la
care lucrau a primit brusc undă verde şi el avea nevoie de
Jake. Acum. Mesajul cel mai recent era de la asistentul de
pr o ducţi e al lu i Chen, care îi spu nea că – d acă Jak e nu mai
avea de gând să se înt o arcă – să-i anu nţe, pentr u că au găsit
un po sibil î nlo cuito r p entru J ake. A răm as timp î ndelungat
în inter net-caf é, spr ij inind u-şi capu l î n mâini. Apo i, a scris:
Nu daţi nim ănui pos tul m eu! Mă înt orc. Mai daţi-m i trei zi le
– pa tru, ce l m ult!
Jake a pierdut orice speranţă de a o găsi pe Stella la
Londra – a epuizat toate metodele de căutare. Femeia din
apartament nu era Stella. Era o prietenă, i-a spus ea, cu
mâna pe uşă, şi nu mai ştia nimic de Stella de foarte mult
timp. Fata de la postul de radio, unde a sunat ca să ceară
informaţii despre Stella, i-a vorbit pe acelaşi ton supărat:
Stella a lucrat acolo, dar acum nu mai lucrează şi nu are
nici cea mai vagă idee und e este.
Se întoarce din nou spre bancomat. Acesta înghite
cardul şi afişează un mesaj: Tranzacţie respinsă. Fonduri
insuficiente.
— Op tz eci de l i re nen o r o ci t e, mur mur ă el , sco ţ ând un
alt card din po rto f el. N-am cerut prea mult.
Introduce cardul în bancomat, adresându-i o rugăciune
zeului bancomatelor: Te rog, te rog, dă-mi optzeci de lire
Doar atât. Ţi-i d au îna poi. Prom it.
Aparatul pare să se gândească o veşnicie. Jake se
leagănă de pe un picior pe altul, privind ceasul din gară,
care afişează minutele rămase până la plecarea trenului
spr e Edinburgh. Apo i se aud e un sunet cump li t î n momentul
în care bancomatul înghite cardul, anunţând: Tranzacţie
respi nsă. Card co nf iscat.
— L a dra cu ’! i zbu cne şte J ak e, l o vin d cu p umn ul în z id.
La dracu’ ! M ii de draci!
Îşi închide o chii p entru o cli pă. Îi es te greu să înţeleagă
cum a ajuns într-un punct crucial din viaţa lui. A trecut cu
uşurinţă prin şcoală, a avut mai multe slujbe şi relaţii cu
diverse femei,
greşit. Şi dar se
deodată nimeni şi nimic
trezeşte nu l-a prins
în pericolul pe pierde
de a-şi picior
iaţa, obligat să se căsătorească cu o femeie pe care abia o
cunoaşte, traversează lumea, porneşte în căutarea tatălui
pe care nu l-a cunoscut niciodată, întâlneşte o fată, are
parte de nenumărate încurcături, fata pleacă, iar el fuge
după ea. Aventuri suficiente pentru mai multe vieţi. Şi
atunci cinev a îi spune că f ata as ta, f ata pe care el o iubeş te,
a ucis un o m.
Jake deschide ochii şi priveşte haosul semiluminat din
gară: oameni care aleargă după trenuri, oameni care citesc
pano uril e cu me rsul trenurilo r, oameni care s tau pe valize,
în aşteptare. Cuvintele Ninei îi licăresc în minte
intermitent, ca lumina unui far îndepărtat. Crede că ar
trebui să se simtă afectat, şocat. Dar descoperă că nu este
deloc
rămână surprins. Multe
înv ălu ite lucruri
î n mis ter. legate de Stella continuă să
Jake încearcă să şi-o imagineze pe Stella la vârsta de
opt ani. Vede o fetiţă speriată, cu pumnii încleştaţi. „A
făcut-o – i-a şoptit Nina – pentru mine. Îţi poţi imagina?”
Jake descoperă că nu-şi poate imagina acest lucru, nu şi-l
po ate imag ina d elo c. Nu po ate nici măca r să-ş i î nch ip uie ce
a deter minat- o să recu rgă l a acest ges t extrem – nu ş ti e dacă
ar avea curajul să audă povestea până la capăt. Bătăuşul
clasei. Suferinţa pe care probabil a îndurat-o Stella îi
smâ
târneşte
nă ş i deîna souf lettamân
pur ie într-un
cu el şi îi t rezeşte d oma
l o c cât rinţ
i îanddepărtat.
e a o l ua de
Dar trebuie s-o găsească ma i înt âi. Îşi înde asă po rto f elu l
în buzunar şi p leacă d in gară.
Stă lângă o cabină de telefon. Oamenii trec pe lângă el,
în drumul lor spre gura de metrou. Soarele arde cu mai
multă putere decât în Scoţia. Oamenii sunt în tricouri, cu
gecile pe umăr. Mirosul de gunoi îi reaminteşte lui Jake –
pentr u scurt ti mp – de Ho ng Kong.
Se îndepărtează de cabina telefonică. Face câţiva paşi,
apoi se opreşte.
muşcându-şi buza.SeNuîntoarce.
poate să Rămâne o nu
facă asta, clipă pe loc,
poate. Are
aproape treizeci de ani – cum a ajuns în situaţia asta? Dar
sto macul îi chiorăie de f o ame, pentru că n-a mâ ncat nim ic
astăzi, iar în buzunar n-are nici măcar o liră. Ar putea să
facă autostopul, dar drumurile încâlcite şi pline de
tentacule ale Londrei îl zăpăcesc. N-ar şti pe unde s-o ia şi
se teme că ar putea să cadă în mâinile unui criminal în
serie.
Jake îşi apasă tâmplele cu mâinile. Ce altă opţiune mai
are? Mai sunt două săptămâni până va primi salariul. Nu
po ate s ă sup ravieţui ască atât d e mult.
Trage de uşa cabinei telefonice şi pătrunde înăuntru.
Când aude vocea care spu ne că acceptă o co nvorbire cu taxă
inve rsă din M area B ritanie, apro ape că îşi p ierd e curajul şi
este—gata
J aksă
e?închi
sp undeă.mama l ui . T u eşti ?
— Da. B un ă.
— S- a înt âmp l at ce va?
— N u. El ţi ne re cep to ru l ap ăsat l a ur ech e. De f ap t, da.
Caro, am nevoie de nişte bani. Se urăşte când se aude
rostind aceste cuvinte. Îmi pare atât de rău că îţi cer asta.
Ştiu că tu ş i Li o nel nu…
— U nde eşti ? îl în tr er up e ea.
— L a Lo ndra.
—
— L aÎţiLo ndra? î nt re
dau bani i abă eao nedumer
în ap it ă.ă Ceelcau
i , co nt i nu , pţieste
a co l odou
? ă
săptămâni. Îţi achit toată suma, îţi promit. Am nevoie de
nişte b ani ca s ă-mi cumpăr un bil et spre Sco ţia.
Îşi freacă piciorul de peretele murdar din metal al
cabinei telef o nice ş i aşteaptă ca ea să-i d ea un răspuns.
— Ce se înt âmp l ă, J ak ey?
Jake tr age ad ânc ae r în p iept.
— O f at ă… Da că n u a j un g l a Edin bur gh a stăz i sau mâi ne,
atunci…
— De câţ i bani ai n evo i e? î l î nt re abă mama lu i i mediat .
Nimeni nu a pus problema unde va sta Stella – era o
chestiune de la sine înţeleasă. Nina i-a luat bagajul de la
Evie, l-a aruncat în maşină şi l-a adus în apartamentul ei.
„Găseşti prosoape în dulap – i-a spus ea – şi lenjerie curată
în sertarele mele” şi i-a arătat apoi cum funcţionează
pătura electrică.
Când Nina pleacă să ia masa în oraş cu Richard, aşa cum
face de obicei, Stella rămâne singură în apartament. Face
baie, cufundându-se pe jumătate în apa fierbinte, şi
priveşte cum pielea ei capătă o nuanţă de roz. Ascultă
muzică la postul de radio preferat al Ninei, îşi aţinteşte
o chii î n tavan ş i se spal ă cu p ro dusele pe care l e găs eşte p e
raf turi. M ai târziu d escop eră că miroase la f el ca s o ra ei.
După ce se îmbracă, se plimbă prin camerele goale, cu
părul încăStella
ciudată. ud, sorbind dintr-o cană
n-a petrecut de ceai.
niciodată Casa
prea Ninei
mult este
timp
singură ai ci. Pes te to t unde îş i ar uncă p rivirea vede o biecte
familiare, din casa în care au crescut – bibelouri, perne, un
dulap, o vază, un tablou. Pe cămin se află nu doar
cristelniţa din argint a Ninei, ci şi a ei. Numele lor sunt
gravate pe margine: Stella Giuditta Gilmore şi Nina
Maddalena Gilmore. Lângă patul Ninei se află una dintre
eiozele pe care le-au avut lângă paturile suspendate din
casa în care au copilărit. Cealaltă – o vede Stella – este pe
măsuţa de toaletă.
păstrat Nina din casaEste uimită să Ea
părintească. descopere câte
nu a luat lucruri
nimic, nu aa
păstrat ni mic. A şi u itat de cele mai mul te dintr e ele.
Pe hol, Stella se aşază pe un taburet lângă telefon şi
pr iveş te nişte şori cei din po rţel an – un cad o u de Crăciu n de
la Valeria. Stella îi ia – câte unul în fiecare mână – şi îşi
aminteşte – în clipa în care îi atinge – de privirea lor
sticlo asă, şi f ragilit atea ş i asprimea postam entului lo r.
— B un ă, mur mur ă ea, vă mai amin ti ţi de mine?
Şoriceii o privesc cu nişte ochi pătrunzători. Ce naiba
ac e – seLeîntreabă
orţelan? vorbeşte
Stellala–loc,
pune imediat cu poziţie
în aceeaşi bibelourile din
tandră
în car e i- a aşezat N ina, şi deschide sert aru l .
Înăuntru descoperă uluită o cutie cu lucruri vechi:
caiete de şcoală, unele ale Ninei, altele ale ei, fotografii
echi, deco lo rate, ale lo r, penare vechi, cu p iel ea uscată d in
cauza neutilizării, pline încă de creioane folosite pe
umătate, compasuri şi gume de şters. Stella răstoarnă
sertarul şi studiază totul, plimbându-şi degetele peste
copertele caietelor, peste paginile umplute cu cerneală,
peste stilouri, peste fotografiile care le înfăţişează în
grădină, în f aţa apar tamentulu i l ui Ev ie sau lângă o maş ină.
Le întinde pe toate pe podea, într-un cerc, şi le priveşte un
timp.
Nina, realizează ea, este un soi de custode al trecutului
lor îngemănat.
creează Faptul
o suferinţă că Nina
ciudată, una nod
păstrat aceste
în gât. Deşilucruri
Stella îile
dispreţu ieşte, so ra ei le p ăstrează cu gri jă, ca pe o co moară
de p reţ.
V a veni un ti mp, se gândeşte Jak e, când nu va mai tr ebui
să alerge prin Anglia în căutarea oamenilor. Va trebui să-şi
ţină pr o misiunea f ăcută lui îns uşi – viaţa s a nu va f i mereu
o goană permanentă prin ţări străine, în căutarea unor
o ameni care nu v or să f ie găs iţi.

Se mutădedepeste
cafeneaua pe un picior
drum. pe altul şi scrie
„Iannelli’s”, se uită
pedin nou la
firmament,
cu l iter e auri i. Asta tr ebuie să f ie. A mers pe străzi , pe l ângă
râu, şi apoi a făcut cale întoarsă, întrebându-i pe oamenii
pe care îi întâlnea unde putea să găsească o cafenea cu
specif ic it alienes c. Unii dintre ei l-au cerceta t din cap până
în picioare, cu priviri suspicioase, şi şi-au văzut de drum –
el nu le înţelege comportamentul – dar cei care i-au
răspuns au spus că era una singură. Iannelli’s. Pe strada
pr incip ală. M usselburgh era o raşul – aşa i-a s pu s Stel la. Dar
po ate că era altu l. E sigur că a înţeles b ine?
Jake se desprinde de zidul de care stă rezemat. Este o
nebunie. Nu trebuie decât s ă intr e şi s ă într ebe. Este f o arte
simpl u. La urma ur mei, aceas ta este s ingura pi stă p e care o
are. Traversează drumul, în linie dreaptă, cu maxilarul
încleştat. Totul va fi bine. Va fi uşor. Le va spune că o
caută pe Stella şi îi va întreba dacă ştiu unde este. Foarte
simplu.
În timp ce s e apro pi e de caf enea, curaj ul îl păr ăseşte. El
ede pe fereastră doi bărbaţi, unul mai în vârstă decât
celălalt, stând de vorbă cu un client. Sunt solizi, bine
făcuţi, şi seamănă cu… ei, bine, cu personajele din filmele
cu mafioţi. O, Doamne, se gândeşte el, trebuie să înfrunţi
nu unul, ci d o i mem bri ai f amili ei ei! Îşi va găs i sf ârş itul pe
f undul râului , legat cu p ietre d e picio are. Sau va găs i în p at
un cap de cal. Mama lui nu va afla niciodată ce s-a
întâm
Jakpleat
secu
roel.
teşte în lo c şi trece, rep ede, pe l ângă caf enea.
Apoi se întoarce. E ridicol. Trebuie să înceteze să se mai
pr o steasc ă aşa . Caf eneaua es te singura l egătură cu Stel la. O
să reuşească, trebuie să reuşească, împinge uşa şi intră.
B ărbaţii din s pat ele t ejghel ei îl salu tă dând din cap, iar unul
dintre ei îi zâmbeşte. Alături de ei mai este şi o femeie în
ârstă, care stă în faţa expresorului de cafea, ţinând o
ceaşcă în mână. Şi ea îi zâmbeş te. Jake se s imte ca u n spio n
pe terito riul i namicului . T o ţi parcă aş teaptă cev a.
— Ăăă,
Ceva îi spu ne Jatenţia
atrage ak e… mă î nt re bam
în partea dacă …
dreaptă şi, când se uită,
ede – în spatele tejghelei – o femeie care seamănă cu
Stella, dar mult mai în vârstă. Şi ea îl priveşte. Membrii
tuturor familiilor seamănă atât de bine între ei sau este
do ar aceas ta o exce pţ ie?
— Aş p ut ea… Cur aj ul îl p ăr ăseşte . Aş p ut ea să beau o
caf ea, vă rog?
— Fr anc esca!
Francesca se opreşte şi se uită la prietena ei peste
tejghea.
— Ce e? o î nt re abă ea sup ăr at ă.
Îi povesteşte despre un atelier de croitorie din Joppa,
unde se f ac perdele, iar Ev ie îşi suceş te gâtul într -o par te şi-
n al ta, gândindu-se, evident, în alt ă p art e.
— Cr ed că el e , î i şo p te şte Evie, ap l ecâ ndu- se spr e ea.
 — Cine ? î nt re abă Fr anc esca, u i mit ă de c o mp o rt amen tu l
pri etenei ei.
— El. Şt i i tu .
— N u şti u desp re ci ne vo rbe şti .
— B a da, şti i. El.
Evie îi face cu ochiul şi atunci Francescăi îi cade fisa.
Pune d eop arte f arf urio arele d e îngh eţată pe care le ş tergea.
— El e? în tr eabă ea, i ndicâ ndu- l p e băi at ul cu p ăr ul
negru, care s tă la o masă în s pat e, apl ecat peste caf eaua lu i.
A surprins doar vag motivul conflictului dintre fiicele ei,
dar de un lucru e sigură: vina aparţ ine acel uiaşi băiat.
— De unde şt ii ?
— M i l -a descri s N in a.
— Dar am cr ez ut că e… şti i t u… chi nez , spu ne Fr anc esca
în ş o aptă.
— N u, nu , ră spu nde Evie, cl ăt i nân d di n cap . Este al b.
— Aha! Fr anc esca ar un că o p ri vir e pe ste umăr ul l ui Evi e.
Pare italian.
— Aşa cre z i tu ?
—
— Da.
De ce? Este în baz a de dat e a ra dar ul ui t ău r o man?
— Cu sigu ra nţ ă. Fr anc esca î i mai ar un că o p ri vir e. Cel
puţ in, pe j umă tate itali an.
— S- ar p ut ea. Dar îţ i p o t spu ne u n l uc ru , co nt in uă Evie,
cu un zâmbet lasciv, fiicele tale n-au gusturi proaste. Dacă
to t te l upţ i p entru un bă rbat, atunci m ăcar s ă f ie…
— T aci di n gu ră ! se ră steşt e Fr anc esca. M ă duc l a el . Îşi
sco ate şor ţul , murmurând : Să-l învăţ minte!
— Cesca! o str i gă Evie, str ăbăt ând ca f ene au a î n u rma ei .
Chiar
— crez i cămă
T e chea e o Ja
idee
ke ?bună?
str i găPoFrate
anccă ar tr ebui să …
esca.
Jake tresare, împrăştiind granulele de zahăr pe masă, şi
îşi ridică privirea spre femeia mai în vârstă, care seamănă
lei t cu S tel la. Ea îl pr iveş te de sus, amen inţăto are.
 — Da, ră spu nde el , da. Sa re în p ic io ar e şi o sal ut ă
aproape milităreşte. O altă femeie stă în spatele ei, gata
parcă să-i înfrâneze pornirile violente. Situaţia nu e deloc
favorabilă. Nu crede că vor purta o discuţie în termeni
amiabili, aşa cum spera. Bună ziua. Îmi pare bine să vă
cunosc. Lecţiile pe care le învăţase de la Caroline despre
bunele maniere ies ac um la l umină. Sunteţ i…
— Su nt mama St el l ei , decl ar ă f emei a, af işân d o
atitudine de superioritate. Şi a Ninei, adaugă ea, cu
subînţeles.
— Da. Îmi p ar e bine să vă cuno sc, spu ne el , în tr ebân du- se
de ce rep etă aces t l ucru.
— Po t să te î nt re b ce cau ţi a i ci ?
— O cau t p e St el l a. N u şti ţi c umva …
— Do ar p e St el l a? i zbu cne şte ea. Sa u şi pe N in a?
— Ăăăă… se bâl bâi e J ak e. Ce- ar tr ebu i să ră spu ndă în
aces t caz? P ăi…
— Fr anc esca, p o at e că ar tr ebu i să… mur mur ă f emei a
blondă.
— D acă
conflict tu fiicele
între cr ez i că p o ţiatunci
mele, să vi i ai
nuci ştii
ca să
cestteâraşteaptă.
neşt i un al t
Frances ca îi arată pu mnul ameninţăto are. Cum înd răzneşti
să te furişezi aici? N-ai făcut destul rău? Fetele mele
sunt…
Oamenii din spatele tejghelei au venit şi ei la masă.
Femeia mai în vârstă îi spune ceva Francescăi în italiană,
iar Francesca îi răspunde scurt. Jake nu înţelege despre ce
e vorba, dar nu pare deloc măgulitor. Cuvântul brutto p e
care l- a sesizat nu era, cu siguranţă, un co mpl iment.

de p— El e,
arcă arspu ne fsemei
f i spu a bloul
„E diavol ndă”. şi mică de stat ur ă, cu o vo ce
Bărbatul mai în vârstă spune şi el ceva, iar femeia
despre care Jake crede că este soţia lui se întoarce spre el
şi rip o stează nervoasă. Jak e vrea să închid ă o chii. A cum va
urma oare epi sodul în care îl vor tr ansf or ma într-un sac d e
box ş i îl vor arunca apo i într- o cam eră izo lată? Ar vre a să-i
într ebe dacă po ate s ă dea un ult im telef o n. Imaginaţia l ui a
luat-o oare razna? Probab il.
— V re a doa r să şti e un de este , sp un e bl o nda. Do ar at ât !
Dacă e a af lă că am…
— Evie! Fr anc esca se î nt o ar ce spr e ea şi ri p o stea ză ,
spunându-i că Jake nu este demn de încredere, că poate
este un aventuri er, iar ei nu ştiu nimic des pr e el.
— Dar ast a nu t e o p re şte să- l j udeci dup ă bunu l t ău p l ac,
îi răspunde
este ea, şi
o p ersoană Jake ajunge la concluzia că o place, că
minunată.
Bătrânul îl arată cu degetul şi soţia lui încuviinţează
din cap. Celălalt bărbat se sprijină de tejghea, cu braţele
încrucişate, şi îl priveşte fix pe Jake. Jake nu-l agreează.
Chiar delo c.
Simte o mână pe braţ şi tresare. Este blonda, care se
apl eacă s pre el şi îi şo pteşte:
— Aş p l eca dacă aş f i în l o cu l t ău .
Jake străba te caf enea ua. Pare d intr-o dată f o arte mare –
parcă nudin
frânturi mai ajunge sa
imaginea la în
uşă. Se uită
oglinzile într-o parte
atârnate şi vede
pe pereţi; se
uită în partea cealaltă şi vede o colecţie de cărţi poştale
pri nse de un pano u în spatele tej ghelei.
Se trezeşte apoi afară, învăluit într-o tăcere adâncă.
Este gata să iz bucneas că în p lâns. O f emeie trece p e l ângă el
şi îl priveşte, iar Jake îşi înăbuşă lacrimile, apăsându-şi
ochii cu dosul palmelor. Face câţiva paşi, fără să ştie unde
merge.
Este gata să traverseze strada, când aude o voce în
spatele lu i:
— Hei!
Jake se întoarce. Bunicul Stellei vine grăbit spre el,
îmb răcat d o ar într-un tr ico u.
— Hei ! r ep et ă el , i ar J ak e îl aşte ap tă n er vo s. Ce mai vr ea
acum?
 — St el l a? î nt re abă bătr ânu l .
— Da, ră spu nde J ak e, dând din cap p re cu m câi ni i de
ucărie p e care o amen ii î i ţi n în maş ină. Stel la, da.
Bătrânul se apleacă spre el şi îi spune ceva. Un singur
cuvânt. Jak e nu înţ elege î nsă.
— Po f ti m? în tr eabă J ak e.
Bunicul Stellei rosteşte cuvântul de două ori, uitându-
se de f iecar e dată at ent l a J ake, ca s ă vadă dacă a î nţel es. Se
concentrează să-l înţeleagă, dar accentul bătrânului este
put Începe
ernic ş icu
J ake nu P
litera es–tedeo biş
astanuit cu el.Picături de sudoare
e sigur.
încep să-i apară pe frunte la gândul că bătrânul îi oferă un
indiciu, pe care însă el nu-l înţelege. Acesta pronunţă
cuvântul de nenumărate ori, plesnind din palme şi
arătându-i drumul. Jake se uită, uimit, în direcţia aceea,
apoi din nou la bătrân. Ce înseamnă oare şi de ce dracu’ n-a
învăţat italiana? Bărbatul îl strânge de braţ, dornic să-l
facă să înţeleagă şi, deodată, sunetele îngemănate încep să
cap ete sens .
— P oaces
a văzut rt o bel l o ? seîntr-o
t nume ag aţ ăgară
J akîn
e dderum
cu vânt
s pr .e Îş
Mi uss
amielburgh
nt eşte şi
că
i s-a părut un nume ciud at p entru un o raş s coţi an. Stell a e
în Portobe llo ?
— Si, si, răspund e bunicul ei , zâmbind . Po rto bello . Stel la
– în P o rt o bel l o . Îl i a p e J ak e de bra ţ şi î l c o nduce l a o staţ i e
de autobuz. Capisce? întreabă el înainte de venirea
auto buzului. A i înţeles ?
— Da. J ak e îi zâ mbeşte î n ti mp c e se urc ă în au to buz . V ă
mulţu mesc. V ă mulţ umesc din suf let .
Bunicul
spune Stellei
şoferului îl expediază
cuvântul magic, cu un gest
plăteşte scurt.
biletul, Jakeun
ocupă îi
lo c pe bancheta d in f aţă, apo i î şi am inteşte ceva. Sare de pe
scaun ş i deschide f ereastra .
— U nde î n Po rt o bel l o ? în tr eabă el .
B unicul dă din cap şi z âmbeşte.
 — Po rt o bel l o , si.
— Da, dar u nde anu me?
Auto buzul p or neşte, iar bunicul îi f ace cu m âna . Jake îl
roagă – de două ori – pe şofer să-l anunţe când va ajunge în
Portobello, apoi priveşte peisajele care i se derulează prin
faţa ochilor. Traficul se aglomerează în clipa în care se
apro pi e de or aş şi to t mai m ulţi o ameni s e urcă în auto buz:
un o m mai în vârs tă, o f emeie cu un câine într-un co şuleţ,
do i ad o lesc enţi care ar trebui să f ie l a şcoal ă.
Jake se uită pe fereastră, ţinându-şi mâinile pe
genunchi. Trec printr-o suburbie sau, cel puţin, aşa pare:
ede case mari, din piatră nisipoasă, cu grădini în pantă,
crâmpeie de mare, garduri vii, tăiate pe margini, plăcuţe
o p site în al b, pe c are scrie „C azar e şi masă”. L a un mo ment
dat, vede pe t ro tuar do uă f emei.
Îl frapează faptul că merg foarte aproape una de
cealaltă. Se ţin de braţ, cu mâinile împreunate. Păşesc
împreună ca două femei bătrâne, care se sprijină una de
alta. Gâtul f etei ma i înalte i se pare d intr-o dată f amil iar.
Sare del a!
— St el p estr
scaun,
ig ă Jalokevind
. u-se cu capul de tavan.
Toată lumea îşi întoarce privirea spre el. Femeia cu
câinele t resare, iar J ake se lip eşte de geam şi î ncepe să bată
cu degetele î n el.
— St el l a! ţ ip ă el . St el l a!
Trecătorii se opresc din drum şi se uită la el. Dar nu
Stella, nici Nina. Ele sunt prinse într-o discuţie. Stella îi
spune ceva surorii ei, iar Nina încuviinţează din cap.
Auto buzul pr inde viteză, lăsând u-l e în urmă. Jak e bate încă
o datădin
scape în ved
geam,ere apoi
p e celeapasă
douăpesuro
sonerie,
ri. încercând să nu le
— Pu te ţi să o p ri ţi , vă ro g? sp un e el .
Şoferul îl priveşte în oglinda retrovizoare, dar
autobuzul îşi continuă drumul, casele, oamenii şi străzile
zburâ nd prin f aţa ochilor l ui.
 — L ăsaţ i -mă să co bo r, vă ro g! îl imp l o ră el p e şo f er ,
apăsând din no u p e so nerie. V ă ro g!
Şoferul înjură în barbă, dar la următorul semafor
deschide uşile.
Jake sare din autobuz şi, din clipa în care atinge
pământul cu pi cio arel e, aleargă î n direcţi e op usă. Îi vede pe
pasagerii din autobuz întorcându-şi privirile după el. Este
convins că le va găsi repede – aleargă cât poate de tare, iar
Stel la şi N ina merg în direcţia l ui – dar nu ved e nici u rmă de
ele. Se uită
traversat, apopeste drum,
i în urma lu i,ca
darsă vadă Se
nimic. dacă nutecumva
o pr eş în lo culau
în
care le-a văzut pentru prima dată, scrutând drumul dintr-o
parte în alta. Strada se întinde în ambele direcţii, dar nu
întâlneşte decât persoane singure: o mamă cu un copil, un
bărbat care duce pe umeri un covor, o fată care împinge o
biciclet ă. Ni ci ur mă de o amen i care se pl imbă b raţ l a braţ.
Au dispărut. Inima îi bate atât de tare, încât Jake
trebuie să se sprijine de un zid. Unde s-au dus? Au intrat
oare într-una din aceste case? Imaginaţia i-a jucat oare
feste?
Aşa o săSăfacă,
le aştepte aici, înel,eventualitatea
se hotărăşte le va aştepta că vornoaptea,
toată reveni?
dacă va fi cazul, în locul acesta, sub un felinar pe care este
lipit un anunţ vechi pentru o campanie de strângere de
fonduri.
T rebuie s ă-ş i î nf rângă d o rinţa d e a o striga cât p o ate d e
tare. Verifică din nou strada, în ambele sensuri. Nimic.
Priveşte curios drumul de vizavi. Acesta străbate două
rânduri de case, iar la capătul lui se află marea. Jake
scrutează paleta coloristică din faţa lui: promenada gri,
nisipul ocru, cafenie
alb, coasta marea verzui-cenuşie,
şi crestată depresărată
vizavi şicu– nuanţe de
deasupra
tuturor – de la linia orizontului până în locul unde stă el –
cerul albas tru.
Ajunge cu paşi repezi până în mijlocul străzii. Când
coteşte spre promenadă, briza sărată a mării îi brăzdează
faţa. Jake se opreşte. Stă lângă o piscină imensă, din
cărămidă roşie, construită în stil victorian. Plaja este o
întindere uriaşă de nisip şi prundiş, în care se reflectă
frânturi de cer. Plaja este mărginită de diguri din lemn,
înnegr it e de ap ă şi de vreme.
Nina coboară nişte trepte din beton ce duc spre plajă.
Jake aleargă spre ea. Nina se luptă să-şi aprindă o ţigară,
întorcându-se cu spatele spre mare şi protejând cu haina
f lacăra brich etei.
— B un
Nina îşiă,ridică
spu neprivirea.
J ak e, cân
Îşid se ap roîncet
scoate p i e deţigara
ea. din gură.
Îşi mişcă buzele, ca şi când ar fi vrut să spună ceva, dar îi
arată, în schimb, cu ţigara, capătul din beton al
pr o menadei, de und e încep e p laj a.
Jake se îndreaptă în direcţia aceea. Stella este doar la
câţiva metri în faţa lui, plimbându-se pe un dig şi ţinându-
se cu o mână de balustrada din lemn. Străbate drumul într-
un suflet şi ajunge imediat pe plajă. Pietrişul şi scoicile
scârţâie sub picioarele lui. Este convins că se va întoarce
când
capul îlîntr-o
va auzi, darşi se
parte, înşală.
exact Se uită
în clipa undeva
în care esteîngata
zare,
s-ocu
ati ngă, o aude sp unând:
— Cr ez i că ar t re bui să…
— St el l a! sp un e el .
Ea se întoarce. Ţine în mână o pietricică dantelată cu
iarbă-de-mare verde ca smaraldul. Jake nu ştie ce să spună,
de unde să înceapă. Îl priveşte din cap până în picioare, de
parcă ar f i vrut să s e convingă că ochii nu o înş ală. B ucuria
pe care o simte Jake la vederea ei aici, în faţa lui, la o
aruncătur ă de
că lacrimile băţ, esle-a
cărora te copus
pl eşcândva
ito are şi reali zează,
stavilă cu teamă,
ameninţă din
nou să-i brăzdeze obrajii. Ce naiba se întâmplă cu el? Îşi
aţinteşte privirea în pământ, spre picioarele lui şi spre
desenele pe care p ietr ele l e-au aşternut în nisip.
— V re au să-ţ i cer i er ta re , î nce p e el . Pe nt ru … p o veste a
cu Mel şi… Îi face semn cu mana spre Nina. Am fost un
idiot.
Îşi strânge pumnii în buzunare. A repetat de atâtea ori
acest discurs, încât credea că va veni de la sine, dar
prezenţa ei aici, lângă el, îl zăpăceşte cu totul şi nu mai
ştie ce tr ebuie s ă spu nă. A uit at ce impact are Stel la asupr a
lu i, secătuindu-l d e or ice lo gică ş i raţi une.
— Şt i u… se aven t ur eaz ă el … că nu am ni ci o scuz ă… că
nu există cuvinte care să… De când te-am cunoscut, eu…
eu …Jake o priveşte fix. Ea se uită la el, puţin consternată,
cu mâinile încleştate pe pietricică. Frumuseţea rigidă şi
rece a chipu lu i ei – ş i asta uitase.
— Ce sp un eam? î nt re abă el .
— De când m-a i cu no scut … îi r eami nt eşte ea .
— Da. Pr ive şte o ri z o nt ul , c ău tâ nd in spi ra ţi a î nt r- aco l o .
Da. De când… repetă el. Apoi oftează, copleşit parcă de o
povară nevăzută, şi face un pas spre ea. Doamne, Stella,
spu ne el, cât mai f iresc cu puti nţă, te-am căutat peste to t!
—
— Se
Da.riPe
o s?
ste to t. L a Lo ndra şi…
— Ai f o st la L o ndra?
— Da.
— Dar n- am f o st aco l o .
— Şt iu a sta acu m, ră spu nde el .
Ea păstrează o clipă tăcerea. Mută piatra în mâna
cealal tă şi p riveş te und eva peste umărul l ui J ake. Se uit ă la
so ra ei? P ro babil. Jake nu-şi bate ca pul să verif ice.
— V re i să ne p l imbă m p uţ in p e mal ul măr i i? o în tr eabă
el . Ea îşi aruncă d in no u p rivirea dincol o de el, dar accept ă.
Merg amândoi, unul lângă altul. La fiecare pas, el o
simte atingându-l cu mâneca hainei. Se întreabă dacă şi ea
este co nştientă de asta. Jake p are că nu- şi r evine încă d up ă
minunea care s-a întâmplat astăzi – a găsit-o, este aici,
alături de el, şi se plimbă amândoi pe această plajă uriaşă,
egheaţi d e imens itat ea cerul ui.
— Cât ai st at l a Lo ndra? î l î nt re abă St el l a.
— Cât eva zi l e.
— Şi ţ i - a pl ăcu t mai mul t decâ t ul ti ma dat ă?
Ea îi aruncă o pri vire piezişă.
El z âmbeşte.
— N u p re a. Am sta t în tr - un l o c î mp uţ i t, m- am ră tă ci t şi
am rămas fără bani. Şi singura persoană pe care voiam s-o
ădStella
nu eraîşi
acolo
dă .la o parte câteva şuviţe de păr, care i-au
intrat în ochi. Vântul i le spulberă la loc şi trebuie să
înfrunte briza ca să scape de şuviţele rebele. Jake se
opreşte pe loc, apoi se opreşte şi ea, privindu-l
întrebătoare.
— St el l a, spu ne el , at i ngâ ndu- i bra ţu l , sunt em nebu ni
dacă nu rămânem împreu nă.
Ea îi scrutează ch ip ul cu pri virea.
— Eu… î nce p e ea, ap o i, aţ i nt in du-şi o chi i î n p ămân t,
co ntinuă:
— V ei Cpred
l ecacă
? voi pl eca.
V o cea l ui T ak e îi tr ădeaz ă exasp er ar ea.
Unde?
— N u şti u, mur mur ă ea. Am găsi t un p o st î n B o sto n
care…
— Dă- l nai bii de p o st î n B o sto n! St el l a, te ro g! V re au …
Vreau doar… Ce vrea? Trebuie să se gândească. Apoi, o idee
îi străfulgeră prin minte: Vreau să vii cu mine în Hong
Kong.
Stel la iz bucneş te în râs.
— Po
Hofng
ti m?
Ko ng, re p et ă el , co che tâ nd di n ce în ce mai mu l t
cu această id ee. V reau să vii cu mine în Hong Ko ng.
— Do ar nu vo rbe şti ser i o s.
— B a da, i nsist ă el . N -a m f o st nic i cân d mai ser i o s.
— Cre zi că aş veni cu ti ne î n Ho ng Ko ng – aşa, p ur şi
simplu?
— De ce nu? Ai spu s că o ri cu m ai de gân d să p l eci . O să-ţ i
pl acă. Nu seamăn ă cu niciu n o raş în care ai stat. Găseşti t o t
ce vrei acolo – munţi, plaje frumoase, parcuri naţionale –
to ate într- un singur o raş. Şi mai ce? M âncarea es te cea m ai
bună. Nu este nici prea cald, nici prea umed. Cel mai bun
prieten al meu lucrează la cel mai mare post de radio – am
pu tea s ă vo rbim cu e l să-ţi găsea scă o sluj bă acol o .
Stell a îl pri veşte ş i clati nă din cap ul uită.
— Nu
f acem t e- amîco
ex cursii nC nvi ns î ncă
hina. În H,onu
ng- iKong
aşa? există
î nt re abă el .trPuamv
nişte te maie
să
extraordinare. Putem să ne plimbăm, noaptea, de la un
capăt la altul al insulei şi să privim oraşul luminat de
tuburile de neon. O să-ţi placă, repetă el. Şi, în plus, ai
o bligaţia morală să v ii.
— Obl i gaţ ia mo ra l ă? Cum adică ?
El ridică d in u meri.
— Dac ă nu mă î nt o rc p este dou ă zi l e, î mi vo i p i er de
sluj ba şi voi f i dat af ară d in apartame nt. Nu p o t să pl ec f ără
tine. Trebuie
ale… ruş inii . să mă salvezi, aşadar, din ghearele sărăciei şi
Stella se sprijină de balustrada digului şi îşi plimbă
degetele pe scoicile-răţuşte prinse de lemnul mâncat de
sare.
— T re bui e să vii , i nsist ă Ja ke .
Ea îşi înto arce privirea spre el.
— Chi ar aşa?
— Da. Dac ă nu … J ak e f ace un p as spr e ea. Făr ă să se
gândească ce f ace, o cup rinde în braţe ş i aco lo , pe p laj a din
Poii,rto bello , o sel,
continuă trânge cu p asiune,faţa
ascunzându-şi ridicând -o în ei,
în gâtul aer.îmi
Dacăvoinu
petrece restul vieţii căutând mereu o femeie care să
semene cu ti ne. Şi nu cred că m ai există vreu na.
Stel la se l up tă să s e eli bereze d in strâns o area l ui, râd e şi
îl strigă, spunându-i că nu poate să respire, dar îl cuprinde
şi ea cu braţele de gât. Jak e o sărută p e o braji, pe f runte, pe
ureche, pe buze, îmbătându-se cu parfumul din părul ei. El
crede pentru o cl ipă că to tul s-a rezol vat.
Dar ea se zbate în braţele lui, îşi fereşte faţa de
atingerea l ui şi încearcă să s e eli bereze.
— M ai am de rez o l vat câ te va lu cr ur i , îi sp un e ea.
— Ce lu cr ur i ? N u mai ai ni mic de re z o l vat .
— Am p ro mis. Ea îşi duc e mâna l a o bra z absent ă. I- am
promis bunicului meu că voi lucra la cafenea săptămâna
asta.
— Fo ar te bi ne. V o m p l eca p este o săp tă mână .
— Dar a i spu s că tr ebu i e să pl eci p este do uă z il e.
— O săp tă mână , dou ă z il e, ce mai co nt eaz ă? Pr o mit e- mi
do ar că vii cu mine!
Stella lasă ochii în pământ, desenând cu piciorul pe
nisip li nii şerpui to are. Ea clatină d in cap.
— Pr o mit e- mi! i nsist ă el .
— N u p o t, şo p te şte ea. Se aşaz ă p e bal ust ra da dig ul ui şi
îşi as cunde f aţa în mâini. Nu po t, rep etă ea.
Jake se sprijină de balustradă, cuprinzând-o cu ambele
mâini.
— De ce nu?
— N u p o t. Îmi p ar e rău , îi sp un e ea în şo ap tă .
Îl ia cu mâinile de gât şi îl trage spre ea. Feţele li se
ating, iar fruntea ei se odihneşte pe obrazul lui. Jake nu
poate să rostească niciun cuvânt. Tremură amândoi.
Nisipul pare că a prins viaţă sub picioarele lui şi se mişcă,
iar el va a luneca în o rice cli pă î n hău. O cuprind e cu braţele
şi o ţine strâns la piept. Rămân un timp îmbrăţişaţi, iar ea
se joacăinimii,
bătăile cu degetele prin părul
ca zbaterile aripillui. El îi fsimte
or unui prin haine
lut ure.
— Îmi p ar e ră u, î i spu ne ea în ur ech e. Îmi p ar e at ât de
rău. Nu t e sup ăra pe mine!
— St el l a, i nsist ă el , î mbăt ându- se cu p ar f umu l p i el i i ei ,
spune-mi de ce nu poţi! Oare nu… nu… Trebuie să-şi ia
inima în dinţi ca să rostească aceste cuvinte. Nu… nu simţi
nimic pentr u mine? A cesta e moti vul?
— N u! excl amă ea, str âng ându- l l a p ie p t. Să nu cr ez i
asta, să nu crezi niciodată asta! Doar că… nu mă simt încă
pr egătită să iau o hot ărâre d ecisiv ă.
— B a da, stăr ui e el , eşti . Făr ă îndo ia l ă.
— N u, nu sunt . T e- aş f ace nef er i ci t.
— N u e adevăr at . J ak e se re tr age di n bra ţe l e ei şi îi
cuprinde faţa în mâini. Dimpotrivă. Nu vezi cât de mult te
iubesc?
Lacrimile ţâşnesc din ochii ei şi îi alunecă pe obraji, iar
el i le şterge cu mâna.
— T e i ube sc, re p et ă el . T e i ube sc cu adevăr at . Un g ând îi
străbate mintea lui Jake. Stella, refuzul tău are vreo
legătură cu ce mi-a spus sora ta? Cu ce s-a întâmplat când
erai mică?
El vede cu uimire cum Stella se înroşeşte toată şi face
o chii mari. Lu i J ake nu-i vine să cread ă.
— Dac ă t u cr ez i că in ci dentu l ace l a î mi va p ut ea
schimba sentimentele
din cap , atunci te înşelipentru
amarnic. tine, continuă el, clătinând
Chipul îi trădează spaima şi agitaţia şi începe să se
şteargă, nerv o asă, pe o braji.
— Da? î nt re abă ea, ap ro ap e nedeslu şit .
— Da ! excl amă el , f ăr ă să-i vin ă să c re adă. Do amne , cum
ai p utut să crezi asta? E ste ridicol, apro ape o ins ultă.
— Dar , J ak e…
— Hai să i nver săm r o l ur i l e! Să spu nem că eu am suf er i t
aceas tă traumă! Ţi-ar f i distrus iubir ea pentru mine?
Stell
— Ar af inu spune
di str us- onim
? inic.
sistă el .
— N u, ră spu nde ea, în şo ap tă .
— B un . El l o veşte cu mâna bal ust ra da di n l emn. Îţi
mul ţumesc. Atunci, v ii c u mine în Hong Ko ng?
Ea clat ină d in cap .
 Jak e of tează şi s trânge d in dinţi .
— V i i cu mi ne în Ho ng Ko ng?
Stell a se uită la el, a po i îşi m ută pr ivirea în altă parte.
— N u.
— St el l a Gi l mo re , mă aduci în p ra gu l nebu ni ei . De ce
nu ?
Ea stă cocoşată, cu mâinile în poală. Expresia pe care
Jake o citeşte pe chipul ei – aceea de resemnare şi
solitudine – îi spune că a luat deja o hotărâre. O cunoaşte
destul
răz gândde bineN ucavasă
ească. ştie
veni cu că
el . Jnimic
ake senu o va ează
îndepărt face de
să easeş i
face câţiva paşi pe plajă. Vântul îi flutură geaca. El se
op reş te a po i pe loc.
— N u şti u cu m să te co nvi ng, str ig ă el . N u te î nţ el eg.
Asta vrei, n u? Eu mă înto rc în Ho ng Kong, iar t u rămâi ai ci
şi cu asta basta?
Se apl eacă ş i cul ege de jo s o mână de pi etri cele, pe care
le aru ncă, una câte una, în vânt. Jak e aruncă pi etri celel e pe
nisipul presărat cu bălţi, dornic să le strice suprafaţa
cristali
Dupănă,
undti
e un
mp,alStell
bastru
a spu r. pi e de el.
e apro
— Aş p ut ea… în cep e ea, şo văi to ar e… aş p ut ea să t e sun.
Dacă vrei.
Jake aruncă m ânios o alt ă piatră.
— L a Ho ng Ko ng?
— Da.
— Şi c ar e ar f i ro stu l ?
Ea nu-i răspund e, îşi apl eacă do ar cap ul în p ămân t. Jak e
mută pietricelele dintr-o mână în cealaltă. Pe una o scapă
şi îi cade pe picior, lovindu-se apoi de un pâlc uscat de
iarbă-de-mare.
— Asta e t o t c e p o ţi să-mi spu i ? o î nt re abă e l , î nce rc ând
să nu ri dice vo cea.
Ea dă din cap .
— Îmi p ar e rău .
 Jake este în apartamen tul lui şi p riveş te d e la f ereas tră
strad a. T o tul pare l a f el, ca ş i când n-ar f i p lecat nicio dată.
S-a întors parcă în timp. Când a ajuns acasă, a găsit în
bucătărie o brăţară de argint a lui Mel, iar la baie, unul
dintr e bandajel e care i -au susţinut braţul rănit. Se gând eşte
că în o rice mo ment ar put ea să se întâl neas că dup ă un col ţ
cu vechiul l ui eu – cu indiv idul care era înainte de Anul N o u
chinezesc.
Deschide fereastra şi căldura toridă a verii îl loveşte cu
pu
şi îitere. Jake z âmbeşte. Sunt tr eizeci şi cinci de grade as tăzi
p lace.
S-a întors de trei zile. De patru, dacă o adăugăm şi pe
cea de astăzi . Obo seala p ro vocată d e zbor ul l ung cu avionul
începe să se spulbere – a dormit şapte ore azi-noapte – şi
începe să se obişnuias că din no u cu viaţa d e aici. T rebuie să
se ducă la piaţă, să cumpere legume, şi să facă puţină
curăţenie în apartame nt. Ar p utea s ă ia f eribotul mai târz iu
spr e Kow lo o n, ca să se întâl neas că cu H ing T ai şi s ă ia mas a
împreună. Hing Tai i-a spus că Mui vrea să meargă la înot
mai
şi cutârziu şi l-a invitat
managerul care se şi ocupă
pe Jake.deIeri s-a întâlnit
stabilirea cu Chen
locurilor de
filmare şi au discutat despre locaţiile în care puteau să
f ilmeze pri mele sce ne din nou l f il m. Chen l-a rugat apo i să
adă câteva teste d e f il mare.
Descoperă cu surprindere cât de uşor te readaptezi la
echiul stil de viaţă. Oamenii îl mai întreabă câte ceva
despre „călătoria lui”, aşa cum o numesc ei, apoi îşi văd de
treburile l o r. Hing T ai a f o st însă puţin mai ins isten t. Po ate
că a vorbit cu Ca ro li ne. A întreb at de M el, a po i a co ntinuat
şdin
iru umeri.
l î ntrebăril o r: „Şi
Se aflau în ce p o ţi
casa să ne lui
mamei maiHing
spu i?”
Tai,Jake a rid icat
iar camera
era p li nă de o amen i, rude ş i co legi , iar J ake nu avea chef să
dezbată aces t subiect to cmai atunci.
Jak e închide f ereas tra. Se v a duce l a pi aţă acum, înainte
de a l ua f eribotul . Stell a nu l -a suna t. Dar n-au trecut decât
trei zile. Patru – dacă ţinem seama şi de cea de astăzi. Dar
Jak e nu o i a în co nsiderare. Nu î ncă.
Stell a stă în f aţa tejghelei, cu genun chii s trânş i l a piep t.
În spatele ei, bunica vorbeşte cu unchiul ei. Spune că
trebuie să ames tece îngheţata peste cinci minute, să rep are
câteva scaune ş i înc ă ceva, despre o scrisoa re din Ital ia.
Din lo cul ei avantajo s, ea cercetează cam era cu pri virea.
Nina şi Richard stau într-un separeu şi citesc ziarele de
w eekend
într-o . Caf
zi de eneaua es
sâmbătă. te oamenii
Toţi p li nă, aşmănâncă
a cum trebuie s ă lucru
– acest f ie vara,
i
se pare Stellei extrem de ciudat. La mesele de lângă
fereastră, din spate sau de lângă pereţi, clienţii taie
mâncarea în feliuţe, apoi le duc la gură, le mestecă şi le
înghit, ajungând astfel în stomac. Îşi imaginează grupurile
de oameni care au trecut astăzi pragul cafenelei şi care se
duc acum la treburile lor în Musselburgh, Edinburgh sau
Lothian, în timp ce stomacul lor digeră produsele marca
Iannelli.

O femeie
comanda. se apropie
Un sendviş de tejghea
cu pâine prăjită şi Stella
şi un notează
cappuccino.
Comanda pentru mâncare i-o dă unchiului ei, iar ea
pr egăteş te ceaş ca de capp uccino .
În timp ce aşteaptă în faţa expresorului de cafea,
observă că soarele a ieşit dintre nori. Uşa se deschide şi
cineva intră în cafenea. Nina ia o ţigară şi îşi aprinde
bricheta. Richard amestecă zahărul în ceaşca de espresso.
Afară, o fată aleargă cu spatele şi râde, ţinând strâns la
piept două pâini.
În viaţă anumite lucruri – se gândeşte Stella – vor
rămâne înto tdeauna indis o lu bile, impo sibil de digerat. Fata
de afară se ciocneşte de un bărbat ce cară în braţe o şa şi
scapă din mână o pâine, dar fără ca râsul să-i piară de pe
buze. Fumul de la ţ igara N inei se înalţă spr e tavan.
Câteva zil e mai târzi u, Stel la stă în maş ina N inei.
 — V re au să în ţe l egi un l uc ru , sp un e N in a, f ac asta doa r
pentru că sunt s or a ta.
— B i ne.
— T re bui e să şti i î nsă că nu sun t del o c de aco rd cu t i ne.
— B i ne, bin e.
— Este o i dee tâ mp i tă , ri dico l ă şi p ro stea scă.
— Gat a, N in a, am înţ el es.
Nina accelerează pe Royal Mile, iar roţile scârţâie pe
caldarâm. Ele coboară dealul şi, în curând, cartierul New
T
o fotează.
w n îşiCedrău
ezvăîilui
p eareîncăf nu
aţas lo r pri
e po ateve lişteasădlo
hotărî e vcuias
is. Stell
că îna
aces t o raş ! Po ate, într-o bună zi…
— M ă decl ar cu to tu l î mp o tr iva ho tă râ ri i ta l e, co nt i nu ă
Nina.
Maşina îşi pierde direcţia, pentru că atenţia Ninei este
absorbită de un pachet de ţigări pe care încearcă să-l
desfacă.
— Ţi -a i exp ri mat f o ar te cl ar p un ct ul de vedere . St el l a
tresare în clipa în care maşina este gata să dărâme o bornă
aşezată
co nduci pe marginea
cu ambele drumului.
m âini Nu crezi că ar trebui să
p e vol an?
Ele aşteaptă l a semaf o r să traverseze Princes Street .
— N u spu n decâ t…
— Sp ui dej a pr ea mul t, mur mur ă St el l a.
Nina o ignoră.
— Su nă- l !
— N u.
— Dă- i do ar u n tel ef o n!
— N u.
Stell
— Deace,clatină
nu ? d in cap.
— Pe nt ru c ă… St el l a înc ear că să găsea scă un mo ti v. Apo i
renunţă. Nu p o t – pur şi sim pl u.
— Îl sun eu at un ci . N in a î i ar un că un zâ mbet mal iţ i o s.
Pot să jo c f oarte b ine rolul tău.
 — N u, spu ne St el l a, p ri vin d- o st ăr ui to r p e so r a ei.
N ina ri dică din umeri şi zâmbeş te.
— N i na, vo rbe sc f o ar te seri o s, in sistă St el l a cu o vo ce
apr igă. Nu t rebuie s ă-l suni.
— Dar a ş p ut ea s-o f ac. Pe nt ru bi nel e tău .
— Dac ă f aci asta , nu … nu vo i mai vo rbi ni ci o dată cu
tine.
— B a da, o să vo rbe şti .
— B a nu.
— B a da, spu ne N i na, sco ţâ nd ro to co al e de f um deasup ra
Stellei.
St el l a deschide geam ul .
— B a nu. Să nu î ndrăz neşt i să f aci a sta!
Nina oftează şi începe să bată darabana cu degetele pe
olan.
— T e ro g! sp un e ea, schi mbând ta ct i ca.
— N u.
— T e ro g!
Stella of tea ză.
—
—N Deeen
ce, nu
l as-o
vrebal
i? tă !
— În p ri mul râ nd, p ent ru că nu şti u ce să spu n, î n al
do il ea rând , pentr u că, pro babil , este supăr at p e mine şi…
— În al tr ei l ea râ nd, n- ai de un de să şt ii a sta.
— N i ci t u n- ai de un de să şti i că nu este sup ăr at p e mine .
— B a da, şti u.
— B a nu.
— B a da. Omul ăsta te ado ră . Este evi dent. Asta îmi
spu ne intui ţia mea d e so ră.
— Da,
Intuiţi a ta sigu
d e sr.
o răStael l a îdi at
cam argreş
un căînNult
i nei o ptimp
imul ri vir.e scep ti că.
Nina stinge ţigara într-o scrumieră.
— Am cr ez ut că nu mai ai de gân d să aduci î n discuţ i e
subiectul ăsta.
Aruncă m ucul pe f ereas tră.
 — N i ci nu i nt enţ i o nam s-o f ac, spu ne St el l a ri di cân d
mâinile, ca şi când ar fi vrut să se apere. Vreau doar să-ţi
atrag atenţi a că es te viaţa mea şi că mă ocup singură de ea.
— Şi a şa ai de gân d s-o f aci – f ug in d în Ameri ca?
— L asă- mă în pa ce!
Nina opreşte maşina în faţa unei agenţii de turism, pe
li nia gal benă dublă, s emn că par carea este inter zisă.
— T e aşte p t ai ci . N u în tâ rz i a p re a mul t! T re bui e să
aju ngem la mam a p este douăz eci de m inute.
Stella
repezi. iese din
Citeşte listamaşină şi străbate
cu zboruri afişată trotuarul
în geam: cu paşi
Madrid,
B arcelo na, Sydney, Praga, Lo s Angeles, M iami, New Yor k.
Bilete dus-întors sau numai dus. Se simte copleşită – aşa
cum se simte întotdeauna în faţa unei hărţi a lumii – când
un nou orizont se deschide înaintea ei. Se poate duce
oriunde, poate să fie oricine, îşi poate rescrie viaţa doar
urcând u-se într -un avio n. Nu trebuie decât să d ea nişte bani.
Acest lucru o f rapează uneori – o călăto rie d evine o af acere
extrem de uşoară: îţi oferă o viaţă nouă în schimbul unei
sume de înbani.
f aus tian Cuafsiguranţă
to ată acerea asta, că nu?
trebuie
C umsă
poexiste
ate s ă fun târg
ie to tul
atât de uş o r?
Îşi întoarce privirea spre sora ei, care o urmăreşte
încruntată prin parbriz, s coţând f um pe gură ca un balaur.
Când Stella se urcă din nou în maşină, pune biletul de
avio n pe bord .
— U i tă - te p uţ i n la el ! î i spu ne ea.
— Nu văd ro stu l . N in a p o rn eşte mo to ru l . Ţi- am sp us dej a
că nu sunt d e aco rd cu strat agema ta.

pri n—f aţa

U i tăs-uro
te p
riiuţei.
i n,Htai!
e r o g! i nsist ă St el l a, f l ut ur ând bil et ul
Ni na of tează, îl deschid e şi îl citeşte cu atenţie. Stel la o
ede cum se încruntă, se apleacă deasupra lui, se încruntă
din no u şi apo i se întoarce spre ea.
— O, Do amne ! spu ne N in a înc et .
 Jake a ajuns la concluzia că munca este antidotul
nefericirii. Vine la birou înainte de ora opt şi pleacă după
unsprezece seara. Se implică în toate activităţile –
stabilirea l o curil o r de f ilmare, res crierea sc ena riil o r, tes te,
muncă d e cercetare, realiz area co stumelo r. A stat chiar şi l a
o întâlnire cu reprezentanţii firmelor de catering. Ieri,
Chen i-a pu s mâna pe umăr şi i-a spu s: „Ia-o mai încet! S-ar
p ut ea să cedezi .“
Şi-a verificat telefonul de două ori. A rugat-o pe mama
lui să-l sune,Şi-a
funcţionează. ca cumpărat
să fie sigur
un altcărobot
liniile internaţionale
telefonic, pentru
o rice eventuali tate. Dar au trecut d eja d o uă săpt ămân i. M ai
mult de două săptămâni. Jake începe să realizeze că Stella
s-ar p utea să nu sune nicio dată.
Poate că este un fraier, dar scenariul ăsta nu i-a trecut
niciodată prin minte. Nu ştie ce să facă. Vrea să plece din
nou în Anglia sau la Boston, sau oriunde s-a dus, ca s-o
revadă şi să încerce s-o convingă. Dar deocamdată nu are
bani, iar Hing T ai i -a spus că – d acă îl mai aud e într ebând în
stânga şi-n– îi
destinaţii dreapta cât
va c o nf costă
isca paş un
apobilet
rtul .de avion spre diverse
— N u te mai duc e dup ă ea, l - a sf ăt ui t el , l as-o p e ea să
ină la tine!
— Dar dacă nu va ven i ? a î nt re bat J ak e, ia r Hing T ai n- a
ştiut ce răspu ns să-i dea.
36
Jake ia o linguriţ ă de congee , apoi o l asă în f arf urie. Ia
micul-d ejun într- un l o cal situat l ângă b iro u. Este o cam eră
lungă, puternic luminată, cu nenumărate rânduri de mese.
Ferestrele sunt aburite, iar de la tejghea şi până la uşă s-a
f o rma t o coad ă şerpui to are d e o ameni. M esele s unt pl ine d e
clienţi care mănâncă şi beau ceai. Barmanul din spatele
tejghelei transmite comenzile bucătarilor, apoi ţipă la
băiatul care şterge pe jos cu un mop cenuşiu. La radio, se
aude o muzică. Patru bărbaţi stau la aceeaşi masă cu Jake,
îngrăm ădindu-l la p erete. Unul dintre ei le expune celo rlal ţi
defectele şefului lor, în timp ce aceştia ascultă. În colţ, o
f emeie b ătrână stă pe un scaun ş i îşi curăţ ă dinţi i.
Jake ascultă discuţia despre şeful plin de defecte, apoi,
plictisit, îşi îndreaptă atenţia spre conversaţia din spatele
lui . Doi adol escen ţi vorbes c despre telef o anele mobile. M ai
ia câteva înghiţituri din congee , dar nu prea are poftă de
mâncare. Se înt reabă ce caută la biro u înt r-o zi de sâmbătă.
A plecat de la ideea că poate să facă foarte multe lucruri
pentru că este linişte, dar acum, în timp ce stă aici, nu-şi
mai am inteşte ce trebuie să f acă.
Stă pe scaun, cu mâinile rezemate pe masă. Oamenii
trec pe lângă fereastra restaurantului, iar unii îi aruncă
priviri scrutătoare. Băiatul cu mopul schimbă frecvenţa
radioului. Traficul intens de pe stradă zguduie localul.
Bărbaţii de lângă el sorb din ceştile de ceai şi îşi continuă
discuţia. B rusc, Jak e îşi înalţ ă capul .
Aude vocea Stel lei .
Nu -i vine s ă cread ă. Ea este. Ar p utea să ju re p e o rice.
Se răsuceş te p e sca un, uit ându-se în spatel e l ui. Nimic –
doar
scaun,mesele la care oamenii
răsturnându-l îşi iau
pe podea. miculVorbeşte.
Ea este. dejun. Sare
De de pe
parcă
ar fi acolo, în restaurant, sau captivă între pereţi, sau în
mintea lui. Jake se întoarce, agitat, dintr-o parte în alta,
încer când să dep istez e sursa.
Oamenii îl privesc curioşi acum – gweilo cel nebun –
care caută ceva sau pe cineva, dar Jake nu le acordă
atenţie. Unde este Stella? Nu-i dă pace gândul că se află
undeva lângă el, dar nu o poate găsi. Imaginaţia îi joacă
oare feste? Şi-a pierdut orice urmă de raţiune? Se uită pe
fdereas
ru m prtrăint
l areo mes
amenii
e. care trec pe t ro tuar. Apo i, îşi croieşte
„Trei suspecţi au fost reţinuţi astăzi – spune ea – dar
po liţ ia nu a dat încă nicio declaraţie. “
Jake p riveş te rad io ul pri ns de perete – o cutiuţă neagră,
din crom. De acolo se aude vocea Stellei, care vorbeşte
despre arestarea unor traficanţi de droguri. Trebuie să-şi
înăbuş e do rinţ a de strânge l a pi ept radio ul şi de a-l săruta.
Jake traversează camera în fugă, spre telefonul de pe
tejghea. Pentru o clipă, nu-şi aminteşte numărul. Apoi,
acesta îi revine în minte. Cineva îi răspunde după primul
apel.
— Wai-ee ?
— Eu sun t. Ascu l tă - mă!
— J i k- ah?
— Da, da. Acum…
— M ă buc ur că m-a i suna t, spu ne Hing T ai , do rn ic de
sporovăială, pentru că aseară am avut o discuţie în
contrad icto riu cu f ratele me u şi…
— Ascu l t ă- mă, nu p o t să vo rbe sc acu m…
— Da ? Îţi mul ţu mesc. Chi ar f o ar te mul t. P ent ru că m-a i
sunat ca să-mi spui că nu poţi să vorbeşti. Eşti foarte
amabil. Dacă te- aş suna eu şi…
— T aci , ta ci o cl i p ă! E f o ar te i mp o rt ant .
— Ce anu me? Ce e mai imp o rt ant decâ t să…
—ţi,
ascul Hitoat
ng Tăaiviaţa
! V o rbe
meascsf-ar
o arpteutea
ser io
des! Dac ă nu
străma pe ltoaci
c. şi nu mă
— L a dra cu ’! spu ne Hing T ai , delo c i mp re sio nat . Sp un e-
mi atunci!
— B i ne. J ak e tr age adânc aer î n p i ep t. U ndeva, în sedi ul
radio ul ui tău, cineva citeşte ş tir il e.
V ocea l ui Hing T ai îi trăd ează nerăb darea.
— De- ai a m-ai su nat ? în tr eabă el . Ai lu at - o r az na?
— V re au să-mi f aci o f avo ar e i mensă, co nt i nu ă J ak e,
ignorând interv enţia p rietenului său.
Când Stella iese din studio, ţinând în mână paginile de
ştiri şi închizând în urma ei uşa izolată fonic, vede un
bărbat care s tă în spatele pro ducător ului . Po artă blugi şi o
cămaşă cu guler larg. Observă că vârfurile părului său sunt
albe. Stella se întreabă cum a reuşit să-şi decoloreze părul
în acest f el când individ ul îi vorbeşte.
— T u eşti S te l l a? î nt re abă el .
— Da.
— V i no c u min e! î i spu ne el , f ăcâ ndu- i semn cu ca p ul .
Ea îl urmează, uimită, pe un coridor lung, străbate un
foaier cu lifturi pe stânga şi pe dreapta şi coboară câteva
scări. El îşi întoarce privirea din când în când – ca să se
convingă oare că n-a pierdut-o pe drum? Stella nu ştie.
Pare s-o analizeze din cap până în picioare, s-o evalueze, s-
o ju—
dece
Po tcu
săsîeveritate.
nt re b desp re ce este vo rba ? în dră zn eşte S te l l a.
— V i no c u min e, te r o g! r ăsp un de el . U rme az ă- mă!
Clădirea îşi dezvăluie secretele în faţa ei. Nu a ajuns
încă s -o străbată pe to ată, nu s e po ate o rienta s ingură pr in
hăţişurile ei. Acum i se pare că se întinde pe toată
suprafaţa oraşului. Ajung într-o cameră unde sute de
oameni stau în cabine izolate fonic. Bărbatul îi face din
nou semn cu capul când intră într-o cabină. Îi întinde un
telefon.
—
—T Pee mi
caune?
tă ciS neva
te l l a,ref
spuuz
neă el
să. ia re cep t o ru l . Ci ne este?
Bărbatul duce receptorul la ureche, zâmbind şi spune
ceva în chineză. Apo i i- l î ntind e din no u.
— S p un e că nu tr ebu i e să ma i f i at ât de î ncă p ăţ âna tă şi
să răspunzi .
Stel la este atât de şocată, încât se s up une.
— Alo ?
— Aşte p t te l ef o nu l ăst a de săp tă mâni î nt re gi .
V ocea l ui J ake răs ună atât d e apro ape d e urechea ei.

auzi—r ăs
Sepunsul
ri o s? d
răin
spu nde bătăilo
cauza ea, te mându- se oare
r asurzito cl iale
p ă inimii.
că nu - i va
— N u- mi vi ne să c re d, spu ne e l . N u- mi vi ne să c re d că nu
m-ai sunat. Nu- mi vine s ă cred că eşti aici .
— V ez i bin e că sun t, ră spu nde ea.
— T e- am auz it l a radio .
 — Da?
— Ai ci ti t bin e. Asta e p ăr er ea mea. Deşi nu cr ed că sunt
prea obiectiv acum. Dar am vrut să-l sărut – asta ca să-ţi
f aci o i dee despr e…
— Ai vru t să-l săru ţi ? Ea iz buc neşt e în râ s. Ce, ra di o ul ?
Bărbatul din cabină se preface că nu ascultă, bătând
ceva la calcu lat o r, dar zâmbeş te şi clat ină d in cap .
— V in dup ă ti ne. N - ai de gân d să te f aci i ar nevă zu tă ,
nu ?
—
— JN ak
u,e, nu
nu .t re bui ei săexac
Rămâ vii pt ână
acoail oci . un
Podtesă…
eşti ! I-a m dat
instrucţiuni lui Hing Tai să nu te scape din vedere. Stai
aco lo , nu te m işca şi nu pl eca nicăieri!
Jake iese ca o furtună din restaurant. A început să
pl o uă, iar p e strad ă s-au f o rmat d eja mici bălţi întuneca te.
Aleargă nebuneşte, pocnind cu pantofii de sport pe
calda râm. În clip a în car e co teşte, pl o aia se înteţeşte, udând
to ată strad a, care d evine aluneco asă şi lu cio asă ca p iel ea de

focă. Proprietarii
peste mese, iar localurilor
oamenii seînprotejează
aer liber trag copertinele
împotriva ploii
acoperindu-şi capul cu ziare împăturite sau se adăpostesc
în p ragurile u şil or , sub cop aci s au în staţiile de m etro u.
Jake continuă să alerge. Muşchii picioarelor îl dor, iar
picăturile de ploaie i se scurg prin păr şi pe faţă. Gâfâie şi
trage ad ânc ae r în piep t, iar p lo aia îi intră în gură. O col eşte
în drumul său bărbaţi îmbrăcaţi în costume, o femeie care
trage un căruţ din metal, o familie care aleargă în direcţie
o pu să, un bărbat împo vărat d e o găleată p li nă de crustacee,
două fete care râd una de alta, în timp ce îşi storc apa din
păr.
În timp ce al eargă, vede cum oraşul înf runtă p lo aia. Apa
curge şuvoaie de pe acoperişuri, prin jgheaburi şi uluce,
scurgându-se de pe clădiri pe trotuare şi pe stradă, de unde
se rostogoleşte în canalele de scurgere subterane.
Autobuzele şi taxiurile împrăştie apa din micile lacuri
formate lângă borduri, stropind trotuarele şi gleznele
trecătorilor.
Ploaia îi înţeapă pielea, dar el aleargă şi mai tare, pe
stradă, pe trotuarele aglomerate, cu pantofii, blugii şi
şosetele îmbibate de apă. Trece pe sub un pod mare, unde
o amen ii şi-au găsit adăpo st, iar când ies e din no u l a lu mină
ede în faţa lui sediul postului de radio. În prag stă Hing
T ai, iar în s patele l ui, Stell a.
Hing Tai priveşte în direcţie greşită, peste drum, dar
Stella
atunciîlcând
vede.îţiEa iese în stradă,
protejezi ochii deînlumină
ploaie,sau
şi ridică mâna,
răspunzi la oca
întrebare.

MULŢUMIRI
Adresez mulţumirile mele următorilor: William
Sutcliffe, Victoria Hobbs, Mary-Ann Harrington, Ruth
Metzstein,
membril o r Kate Jones,
f undaţiei Beatrice
Santa Monti Bdella
M addalena, il l SwCorte,
ains o n,
Aless andra Gnecch i-Ru sco ne, M ary Lew is, Adam Sut eli f f e,
Dew i Davies , Eli zabeth I ngrams şi f amili ei mele – Patr ick,
Su san, Cather ine şi B ri dget.
Trebuie să-mi exprim recunoştinţa pentru informaţiile
aloroase pe care le-am dobândit citind următoarele cărţi:
Emigration in a South Italian Town: An Anthropological
History, scrisă de William A. Douglas (Rutgers University
Press , New Jer sey, 198 4) şi Multiculturalism in Practice
Irish,
scrisă Jewish, ItalianAudrey
de Suzanne and Pakistani
(Ashgate,Migration to sunt,
2000). Îi Scotland,
de
asemenea, recunoscătoare lui Elizabeth Grant, pentru
cartea ei intitulată Memoirs of a Highland Lady
(Cano ngate, E dinbur gh, 1988 ), dar şi mamei mel e, pentr u că
a f ost prim a ca re m i-a of erit-o.
 Observa ț ii
[←1 ]
Acronim - AGA cooker - aragaz (n.tr.).
[←2 ]
Florence Nightingale (1820-1910) - a pus bazele serviciului sanitar
modern, supranumită „Femeia cu Lampa“, deoarece - lucrând ca
infirmieră - făcea turul de noapte în saloanele de spital (n. tr.).
[←3 ]
Ashram - ermitaj, loc de retragere colectivă unde discipolii se
adună în jurul propovăduitorului (n. tr.).
[←4 ]
Fruct cunoscut şi sub denumirea de „fruct stea“ (n. tr.).
[←5 ]
Mâncare tradi ţională chinezească (n. tr.).
[←6 ]
5 Fruct din familia Malvaceae (n. tr.).
[←7 ]
Fruct tropical din familia Sapindaceae (n. tr.).
[←8 ]
Patriotism (n. tr.).
[←9 ]
Fasole (n. tr.).
[←10 ]
Col ţuna şi (n. tr.).
[←11 ]
Piept de pui în stil vânătoresc (n. tr.).
[←12 ]
Pizza (n. tr.).
[←13 ]
Orez prăjit (n. tr.).
[←14 ]
Masă c u special ită ţi chinezeşti (n. tr.).
[←15 ]
Prăjitură preparată din albu ş de ou bătut cu zahăr, coaptă la foc
slab, adesea umplută cu cremă de ciocolată şi acoperită cu fri şcă
(n. tr.).
[←16 ]
Clădire din Edinburgh în care sunt oferite imagini în direct din
ora ş (n. tr.).
[←17 ]
Un amestec de năut, pastă de susan, sare, ulei, zeamă de lămâie şi
usturoi (n. tr.).
[←18 ]
Joc de cuvinte: ghoul - „vârcolac“ (n. tr.).
[←19 ]
Că r ţi motiva ţionale (n. tr.).
[←20 ]
„Da, unchiule, fără îndoială“ (n. tr.).
[←21 ]
„Da, da, unchiule Agostino. Mii de mulţumiri“ (n. tr.).
[←22 ]
Religieuse, în srcinal (n. tr.).
[←23 ]
În folclorul slav, Baba Yaga este întruchiparea unei vrăjitoare (n.
tr.).
[←24 ]
Joc sportiv în aer liber în care mai multe persoane lovesc pe
rând, cu un ciocan, nişte bile de lemn, făcându-le să treacă, după
anumite reguli, printr-o serie de porti ţe instalate pe terenul de
joc ( n. tr.).
[←25 ]
Peril - „pericol“ (n. tr.).
[←26 ]
Roman de aventuri scris în 1924 de P.C. Wren, adaptat pentru
diverse ecranizări cinematografice (n. tr.).
[←27 ]
Joc de copii în care se fac diferite figuri prin împletirea unei
sfori (n. tr.).
[←28 ]
John Keats (1795-1821), poet englez, care a murit la Roma, unde a
şi fost înmormântat, când nu împlinise încă douăzeci şi şase de
ani (n. tr.).
[←29 ]
Clopotni ţă (n. tr.).
[←30 ]
Înghe ţată de vanilie cu ciocolată (n. tr.).
[←31 ]
„Eşti gata?“ (n. tr.).
[←32 ]
„Să mergem!“ (n. tr.).
[←33 ]
Amestec de vin alb, şampanie şi scorţişoară (n. tr.).
[←34 ]
Pâine ital ienea scă f ăc ută cu ule i de măslin e ( n. tr.).
[←35 ]
În timpul mişcării feministe din Anglia, de la începutul anilor
1900, multe dintr e milit ante a u f ost a re state abuziv. Ca să atr ag ă
atenţia asupra acestei nedreptăţi, ele au intrat în greva foamei,
f iind apoi hră nite f orţa t ( n. tr .).
[←36 ]
Piure din orez (n. tr.).