Care este realitatea şi cum faci față realității?

Zi de zi în viața noastră, când este vorba despre realitate,

să ne gândim cum ne este credința
Vezi textul aici: Daniel capitolul 5

Florin Ianovici: Sa stau de vorba cu dvs. si cu sufletul meu despre unul dintre
lucrurile extrem de importante ale vietii noastre. Te uiti de jur imprejur si de
multe ori incerci sa intelegi viata asa cum este ea construita. Intotdeauna vom
avea in viata probleme in a discerne intre lucrurile importante si lucrurile
neimportante. Totdeauna vom avea probleme in viata in a gandi- ce este
important si mai putin important. Este extrem de important, daca vreti, in viata,
sa stii cum privesti viata si cum te raportezi la ea.

Un tanar a primit o veste de la spital ca este bolnav intr-o faza terminala, un

cancer galopant. Spunea doctorul ca avea sa-i rapuna viata in mai putin de 3 luni.
A iesit afara sub imperiul acestei vesti, emotia pe care i-a dat-o aceasta veste si
dintr-o data s-a simtit extrem de amarat. S-a uitat, pentru ca in orasul respectiv
era un munte, s-a uitat cu regret spre el si a zis: „Doar 3 luni de zile te voi mai
vedea. A trecut pe langa un izvor care era in apropierea casei lui, s-a uitat la
curgerea acelui izvor si a zis: „Doar 3 luni de zile voi mai bea din tine.” Apoi, s-a
uitat spre bolta cerului si a vazut stelele care straluceau si a zis: „Voi veti mai
straluci doar 3 luni de zile pentru mine.” Intrand in casa s-a gandit la viata lui si a
ceea ce inseamna viata lui in general. Dar pentru ca era un om care si-a pus
nadejdea in Dumnezeu, a facut cel mai important lucru pe care ar trebui sa-l
facem atunci cand ne este (nu numai) greu. A coborat in genunchi si s-a rugat lui
Dumnezeu. S-a rugat. Dupa ce s-a rugat lui Dumnezeu, s-a ridicat si a simtit
nevoia sa iasa afara. Si s-a uitat la stele de pe cer si a zis: „Trei luni de zile eu o sa
va mai vad pe voi. Dar voi straluci mai puternic decat voi in Imparatia lui
Dumnezeu.” S-a uitat la izvorul care curge si a zis: „Eu nu voi mai bea din acest
izvor, decat 3 luni de zile. Dar voi bea din izvorul apelor vii, care este Domnul si
care nu va seca niciodata.” S-a uitat la muntele care era acolo si a zis: „Trei luni
de zile eu o sa ma mai uit la tine. Dar eu mi-am pus nadejdea in stanca care este
Isus Hristos.”

In viata este extrem de important sa stii ce numesti realitate. Iubitii Domnului,

suntem daramati, suntem de multe ori prabusiti sub imperiul loviturilor pentru
ca diavolul are o metoda favorita si o aplica indiferent ca L-ai cunoscut sau nu pe
Dumnezeu. Diavolul vrea sa ne fure, nu raspunsurile, pentru ca raspunsurile sunt
in Biblie. Ci, diavolul vrea sa ne fure intrebarile. Noi, de cele mai multe ori,
suntem luati pe neasteptate de greutatile vietii, pentru ca nu mai stam sa ne
intrebam ce conteaza in mod real in viata noastra. Numim realitate ceea ce
Dumnezeu numeste gunoi. Si dam pret si punem pret pe lucrurile care n-au
importanta in viata aceasta. Si m-am gandit, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca in
aceasta seara sa va chem, asa cum ma chem si pe mine, la realitate. Dumnezeu ar
vrea ca in aceasta seara, sa observam ce inseamna viata, realitatea si sa punem
pret pe lucrurile importante. De cele mai multe ori nu se vede, de fapt niciodata
nu se vede temelia unei case. Dar, noi stim ca temelia unei case, nu conteaza ca ti-
ai vopsit-o armonios, nu conteaza ca acea casa are fel de fel de briz-brizuri sau
daca este intr-un fel sau altul. Daca temelia aceea este slaba, prabusirea casei va
fi puternica.

De aceea, in aceasta seara, as vrea sa stau de vorba cu dvs. intr-un exercitiu a

ceea ce inseamna viata. Trebuie sa stim ce inseamna realitatea. Ce este
realitatea? Patul in care te duci si te prabusesti, obosit dupa o zi intreaga? Ce este
realitatea? Casa aceasta la care tot muncesti si nu se mai termina niciodata? Ce
este realitatea? Serviciul acesta in care esti haituit de dimineata pana seara? Ce-i
realitatea? Salariu sau banii pe care-i tii in mana? Ce inseamna realitatea pana la
urma? Dumnezeu din cer are darul acesta, binecuvantat sa fie Numele Lui, sa
deschida ochii celor pe care-i iubeste. Dumnezeul nostru este adevar. Dumnezeul
nostru este intelepciune. Dumnezeul nostru vine si spune bisericii: „Vreau sa
stau de vorba cu tine, ca sa intelegi, ca sa stii, ca sa pricepi. Caci, in viata aceasta,
cine nu deschide ochii la vreme, ii va deschide prea tarziu.

In aceasta seara, vreau sa te intreb intr-un mod simplu. Tu pricepi de ce ai venit

pe pamantul asta? Tu pricepi pentru ce traiesti? Dumnezeu nu poate sa faca cu
noi lucruri mari pana n-am inteles de la Dumnezeu lucrurile mari si n-am inteles
care este esentialul vietii acesteia. La un moment dat, fiind intr-o conferinta la
Lisabona, in Portugalia, era cu noi un profesor de filosofie. Si stiti cum e cu
filosofia? Filosofia e un armasar frumos in grajd si pe drumul vietii e o gloaba
amarata. Si vine un pastor la mine si spune: „Frate Florin, e unul aici, e profesor
de filosofie. Frate, ma doare capul ce m-a zapacit. Numai intrebari incuietoare. N-
ai vrea sa stai de vorba cu el?” „Da, trimite-l frate incoace.” Ca eu am un principiu:
Sa ma intrebe ce vrea el, ca oricum ii raspund ce stiu eu. De aia nu ma framant si
ii multumesc lui Dumnezeu ca ca am invatat in viata ca pot sa spun: „Nu stiu.” Nu-
i bine sa spui ‘nu stiu’? Este extraordinar cand nu stii, sa spui nu stiu. Si a venit d-
l Prof. de Filosofie si zice: „D-l Pastor, vreau sa va pun o singura intrebare.” Am
zis: „Da, d-l profesor.” Zice: „Care-i scopul vietii dvs.? Si zice: „Nu va grabiti sa-mi
dati raspunsul. Puteti sa va ganditi.” Si i-am zis: „D-l prof. n-am nevoie nici macar
de o secunda. Ca daca pana acum nu mi-am dat raspuns la intrebarea asta, n-o sa
stiu nici peste 3 minute pentru ce traiesc. Si am spus: „Scopul vietii mele este ca
sa ma duc intr-o zi inaintea lui Dumnezeu din cer, Tatal meu, si sa am bratele
pline de rod. Sa iau cati mai multi oameni in cer cu mine, bratele mele sa fie
incarcate de rod si cand voi sta inaintea lui Dumnezeu, sa-i pun la picioarele Lui
si sa spun: Atata am putut eu, Doamne. Si-ti multumesc pentru atata. E scopul
vietii mele.” Dorinta vietii mele e sa fiu cu voi in raiul lui Dumnezeu.

In aceasta seara, vreau sa facem un apel la ceea ce inseamna scopul vietii,

realitatea vietii, sa pricepem, pentru ca Satana arunca cu petarde de fum. Satana
ne arunca asa de multe lucruri din acestea slabe ale vietii, ca sa ne fure lucrurile
importante. El este hot. Ne face sa avem grija de neesential, ca sa pierdem din
vedere ceea ce este important. 14 Ne-a pus ceasul la mana, ca sa ne uitam pe el,
sa vedem cat timp avem pe el, ca sa facem bani. Si am uitat ca avem aici o inima
in piept, care bate dupa un alt ceas, ceasul lui Dumnezeu. Si cand se opreste asta
(inima) nu mai e nimic de facut.

I. PACATUL
Zi de zi, trebuie să te lupți cu păcatul
Darius intra in Babilon prin riul de sub cetate. Photo credit www.heritage-
history.com

1. Dacă tu ai permis păcatului să intre în viața ta,

Satana deja iti surpă temeliile

Spune Biblia ca Belsatar, care era imparatul Babilonului, a strans pe mai marii
lui, capeteniile lui, si n-au venit singuri. Au venit cu neveste si tiitoare. Si a zis
Belsatar: „Sa dam un mare chef.” Dar, cheful asta pe care-l dadea Belsatar, si
vreau sa va spun acuma o particularitate. Sadam Husein lucreaza si a reusit sa
faca o sala identica cu a lui Belsatar. Dorinta lui Sadam Husein a fost sa repete
identic, sala pe care o avea Belsatar. Unii au ganduri din astea. Alt miliardar din
Australia am auzit ca vrea sa refaca Titanicul. Oamenii au fel de fel de pasiuni.
Belsatar i-a strans pe toti si acesti toti insemnau cei mai importanti oameni din
imparatia Babilonului. Si a zis: „Sa dam un chef. Care era ideea pentru care avea
loc acest chef, aceasta petrecere? El dorea sa faca o declaratie inaintea vietii si
inaintea tuturor celor care erau langa el, pentru ca Darius, care era trimis de
Dumnezeu, Mezii au inceput sa cucereasca cetate cu cetate din Imperiul Babilon.
Si Babilonul avea sa se destrame bucata cu bucata. La 80 km de Babilon, spune
istoria, cazuse o cetate puternica si nu mai existau decat 80 km intre Belsatar si
Darius, care isi trimisese generalul inainte. Cand a vazut Belsatar ca se apropie
acest inamic, a vrut sa spuna oamenilor urmatorul lucru. Stati linistiti. Este apa
de ploaie ce mi se intampla. Este un lucru de care nu trebuie sa va ingrijorati,
exact ca acel comandant de avion care a zis in avion. Se aude vocea pilotului, care
zice: „S-a defectat radarul. Nu mai merge radarul. Noi nu stim incotro ne ducem,
dar nu fiti ingrijorati, ca vom servi alune.”

Sportul preferat al Satanei. Da-le alune, ca sa nu mai stie incotro merg. Acuma,
Belsatar, a vrut sa faca o declaratie, sa spuna: „Ma, nu va ingrijorati de oamenii
astia care vin. Cetatea noastra este o cetate de nepatruns. Cetatea aceasta a
Babilonului era o cetate fortificata. Era una dintre minunile arhitecturale ale
timpului aceluia. Puteau sa reziste 20 de ani, fara mancare si fara apa, pentru ca
de fapt apa era inauntru, si de fapt, mancarea era inauntru. Pentru ca prin cetatea
lor trecea riul exact pe la temelie. N-aveau absolut nicio problema. Nu putea fi
cucerita. Nu exista nicio arma de razboi sa patrunda acest zid sau sa escaladeze
acest zid. Si ei au zis: „Cel mai bun lucru pe care noi putem sa-l facem in viata e sa
mancam si sa bem si sa nu ne pese ca inamicul e la 80 km. Si vreau sa va spun un
lucru, dragii mei. Sa nu va puneti nici pe mancat, nici pe baut, caci Imparatia lui
Dumnezeu nu sta in mancare si in bautura cum cred unii. Ci in neprihanire, pace
si bucurie in Duhul Sfant.

Este extrem de important in viata cand vorbim despre realitate, sa intelegem ce

asteapta Dumnezeu de la noi. In acea seara, in timp ce in acea sala de ospat
incepusera sa bea si sa chefuiasca, pe sub cetate marsaluia oastea Imperiului
Persan. Pentru ca cetatea aceasta era construita in asa fel, incat sa intre riul prin
mijlocul cetatii. Si pentru ca au lasat riul sa curga, portile au fost ridicate la o
inaltime destul de mare. Debitul riului era destul de mare si acest conducator al
ostirii lui Darius, in timp ce ei petreceau, intrase pe sub temeliile cetatii. Si spune
istoria ca au intrat cu tot cu cai, ca au intrat cu toate armele de razboi si s-au
trezit cu inamicul exact in mijlocul cetatii. A fost un razboi extrem de simplu, in
care s-au luptat extrem de putini, pentru ca ei au incrucisat bratele si au zis: „Ce-
avem mai bine de facut in fata dusmanului este sa chefuim si sa bem.” Si ceea ce
vreau sa va spun in aceasta seara, iubitii Domnului, cu privire la ceea ce
inseamna realitate este urmatorul lucru. Bagati bine de seama si Dumnezeu din
cer sa ne ajute sa nu lasam pacatul sa ne nimiceasca temeliile vietii. Realitatea
unui om este ca tot timpul trebuie sa priveasca spre sufletul lui, sa priveasca tot
timpul spre viata lui si sa nu-si permita absolut nimic din ceea ce ar putea sa
fisureze viata lui cu Dumnezeu.

Caci, diavolul te lasa, diavolul isi permite. Stau de vorba cu oameni care spun:
„Frate, nu mi s-a intamplat nimic.” Sunt oameni care curvesc, sunt oameni care
insala, sunt oameni care mint si nu se intampla ca pedeapsa Domnului sa vina
imediat. De aceea spune cartea Ecelsiastului: Inima omului nu are frica de
Dumnezeu pentru ca hoatarile lui Dumnezeu se duc la implinire cu intarziere. Si
sunt multi dintre noi in situatia aceasta, care in aceste momente cand noi traim,
pur si simplu in viata lor isi permit anumite atitudini: Ura, mandrie, apasare,
pizma, viclesuguri, dorinte care sunt rele si nerastignite. Si Biblia vine si spune in
felul urmator: Poti sa ai frigiderul plin, poti sa ai casa, poti sa ai masina, caci pe
Satana nu-l intereseaza. El umbla la temelii. In timp ce noi stam si vedem viata
asa cum este ea, daca nu suntem inaintea lui Dumnezeu sfinti ci curati, si sa ma
auda in aceasta seara adunarea. Nu conteaza cum iti arata viata la acest moment,
ca poate sa arate bine in ochii oamenilor.

Daca tu ai permis pacatului in viata ta sa intre, Satana deja iti surpa temeliile. Mai
devreme sau mai tarziu, ne vom trezi cu o prabusire, care ar putea sa fie fatala
vietii noastre. Vine in aceasta seara Duhul lui Dumnezeu si ne spune: Priviti
lucrurile cu sfintenie si priviti-le cu responsabilitate. Nu permiteti pacatului sa
faca din viata voastra o ruina. Pentru ca aici este marele secret. Auzim cu groaza:
„Pai, cum a fost posibil, ma? Pai, omul ala a fost un om extraordinar. Omul acela a
fost un om deosebit. Cum e posibil sa aud despre el ca a cazut in felul acesta?”
Stiti ce s-a intamplat? In timp ce lucrarea, in timp ce omul acela mergea inainte,
in timp ce constructia la suprafata era bine, Satana marsaluia pe dedesupt pentru
ca i-a permis sa loveasca in temelie.

Primul lucru care vreau sa vi-l spun in aceasta seara este urmatorul: Realitatea
este ca in fiece zi, cat veti trai voi, si pana la sfarsit, sa va intrebati: Fac eu,
Doamne, voia Ta? Oameni buni, nu conteaza asa de mult ce mananci. Nu mai
puneti pret pe lucrurile astea asa de mult. Conteaza ca in fiecare zi sa-ti
rastignesti firea pamanteasca. Nu se poate ca dupa ani de zile de pocainta, tu sa
ai aceeasi invidie in inima ta si sa ai in inima ta aceleasi lucruri slabe ale vietii
tale. Noi trebuie sa mergem din har in har si din putere in putere. Si puterea
noastra sa mearga crescanda ca lumina zilei. Trebuie sa ne lasam de lucrurile
incepatoare, sa mergem spre cele desavarsite. Hristos trebuie sa ia chip in noi.
Ajuta-ne, Doamne!
Lucrul pe care Dumnezeu ni-l spune in aceasta seara, cel mai important lucru: Nu
permite-ti diavolului sa intre la temelia casei voastre! Inca poate sa arate bine
familia voastra in ochii oamenilor. Inca poti sa arati bine in ochii sotiei tale. Dar,
daca tu, sot, ai inceput sa faci lucruri care nu-s dupa voia lui Dumnezeu, deja
Satana este la temelia casei tale si surpa pas cu pas. Poti sa stai pe scaunul
bisericii, ca tanar, si sa spui: „Cant, Doamne, si te laud, si uite ca inca nu m-ai lovit
si n-ai facut lucrurile astea in viata mea.” Pentru ca Satana un singur lucru face:
In timp ce tu te joci, el surpa si darama temelia. Nu-i pasa lui de usa. Nu-i pasa de
ferestre. Nu-i pasa de pereti. Nu-i pasa de acoperis. El stie unde sa sape. La
temelie. In aceasta seara, Dumnezeu si Duhul Sfant ne spune ca ceea ce trebuie sa
pazeasca credinciosii e inima lor. Asta ar trebui in fiece zi a vietii tale, sa spui:
„Doamne, ce ar trebui sa fac in viata asta, cum ar trebui sa privesc? Care e
realitatea vietii? Si Dumnezeu iti spune in fiecare zi: „Pazeste-ti inima, mai mult
ca orice, caci din ea curg izvoarele vietii.” Afara cu cel rau din inima noastra!
Afara cu lucrurile stricate! Sa scoatem toate lucrurile de nimic din viata noastra.
Stiti de ce fratilor? Ca nu cumva sa inceapa surparea temeliilor si apoi cand se
duce crapatura, se duce pana la acoperis si toata casa cade. In aceasta seara, ma
chem pe mine insu-mi si primul lucru pe care-l fac e sa ma rog, sa ma ajute
Dumnezeu sa fiu un om sfant. Si sa va ajute Dumnezeu sa fiti oameni neprihaniti,
ca sa poata sa stea casa noastra in picioare cand vor veni vanturile si va veni
furtuna. Ajuta-ne Doamne si binecuvanteaza-ne.

Photo credit spiritfilledchristianliving.com

2. Păcatul în viața noastră ne duce o stare de surzenie

Trebuie să ai urechi de auzit vocea Duhului Sfânt. In afara de faptul acesta, ca cel
rau cauta sa surpe temelia, se intampla un lucru in viata pe care de multe ori nu-l
inteleg. Dar, Dumnezeu sa ne ajute sa-l intelegem. Cand a venit Daniel si a stat de
vorba cu Belsatar, i-a spus: „Belastar, esti omul cel mai lipsit de realism pe care l-
am vazut vreodata, cel mai naiv pe care l-am vazut vreodata. Si intotdeauna am
socotit ca omul care nu-l are pe Dumnezeu e omul cel mai fara de minte si cel mai
fara de pricepere. Intai de toate, in timp ce tu te crezi in siguranta si faci parada
de ceea ce tu ai, Satana si dusmanul iti surpa temeliile. In al doilea rand, ii spune
Daniel, „Nu pot sa te inteleg, Belsatar, pentru ca bunicul tau, Nebucadnetar, a fost
o pilda vie inaintea ta. EL a fost smerit cand n-a ascultat. In al doilea rand, stii,
pentru ca prin bunicul tau cunosti profetiile: Va fi un cap de aur. Va fi un pieptar
de argint si apoi coboara pana la lutul amestecat cu fier. Talmacirea asta era
clara, ca pe masura ce trece timpul, va fi din ce in ce mai slab. Si el putea sa spuna
in felul urmator: „Hai sa iau aminte, hai sa aud ce are de spus bunicul, hai sa aud
ceea ce a spus profetia. Hai sa aud ceea ce a spus Daniel si sa ma schimb. Eu va
intreb in numele Domnului Isus Hristos, are vreun sens sa vii la biserica daca nu
auzi?

Care este realitatea vietii noastre prieteni? Realitatea vietii noastre este ca daca
n-avem urechi de auzit, noi suntem cei mai naivi oameni. Daniel a zis: „N-ai avut
urechi sa auzi ce s-a spus. N-ai avut urechi sa auzi ceea ce a fost rostit. De cand
era bunicul tau, s-a spus sa te pregatesti pentru ceasul acesta si tu n-ai facut-o. Ai
stat si ai ignorat toate aceste lucruri. Ma rog in aceasta seara si va spun un lucru.
Puteti sa renuntati la orice, dar, Cuvantul lui Dumnezeu daca l-ati auzit, sa-l
ascultam si sa-l implinim. Care este realitatea? Realitatea este ca suntem slabi.
Stiti de ce suntem slabi? Pentru ca noi numim ceea ce se intampla in seara
aceasta, le numim predici. Eu unul, va spun cu sinceritate: n-am gasit nici
cuvantul predica, nici cuvantul predicator in Biblie. Eu am gasit ca Domnul Isus
vorbea cu ucenicii. Si oamenii cand au ascultat ce a avut de spus Domnul Isus
Hristos s-au schimbat si au facut ceea ce trebuia facut- cei care au vrut sa se
schimbe. Noi privim aceasta ca pe o predica. Mi-as dori ca sa nu fie o predica.
Este un Cuvant de la Dumnezeu. Si daca este un Cuvant de la Dumnezeu, este
timpul sa-l ascultam.

Care este realitatea? De ce suntem slabi in viata? De ce mereu ne scapa lucrurile

esentiale? Pentru ca predicile vin si nu ne ating. Decat, poate la nivelul acesta a
informatiilor. Si mi-as dori in aceasta seara, Dumnezeu sa ne ajute sa luam
aminte. Vreau sa va intreb cinstit si drept. Si sa-mi raspundeti in aceasta seara: V-
a avertizat Dumnezeu vreodata in viata? Ati luat intotdeauna aminte? Ti-a spus
tie Dumnezeu ceva personal? A venit la mine odata o sora, care zicea ca este
prooroc, undeva intr-o casa in Suceava. Si s-a apucat sa vorbeasca si eu cand am
auzit ce prooroceste altora, am facut Domnului o rugaciune si am spus: „Doamne,
te rog in numele Domnului Isus Hristos, femeia asta sa nu-mi spuna nimic mie, ca
daca mie imi vorbeste, eu nu stiu ce iese aici.” Si femeia aceea a venit sa-mi
vorbeasca: „Asa vorbeste Domnul…” si da-i, si da-i… Si i-am zis: „Femeie, opreste-
te.” Si femeia s-a oprit, tulburata, speriata. Toata casa: „Ce s-a intamplat, frate
Florin?” „Femeia aceasta vorbeste minciuni.” „Dar, cum poti sa spui lucrul asta?”
„Pai, pot sa zic lucrul asta. Auziti ce-mi spune. [a zis] Ca, Dumnezeu mi-a pus stele
pe umar.” Ce prostie e asta? Mie, mi-a pus Dumnezeu pe umar. Imi vorbea de
parca eram… [parca] nu mai vazuse Dumnezeu oameni ca mine pe pamantul
asta. Duhul Sfant nu vine sa mandreasca omul. Duhul Sfant nu vine sa spuna ca ce
esti tu, nu e nimeni pe pamantul acesta. Duhul Sfant vine sa-ti spuna: „Ai grija.”
Duhul Sfant vine sa ne instiinteze ca suntem slabi. Tarana din tarana suntem. Si
sa stiti ca atunci cand vorbeste Duhul Sfant, doreste sa ne schimbam. El vine sa
ne instiinteze, sa ne spuna: „Nu imi place lucrul acesta. Ce e bine stie Dumnezeu
din ceruri si stii si tu.” Daca Duhul Sfant iti vorbeste, trebuie sa-L recunosti prin
faptul ca Duhul Sfant te iubeste si vrea sa te schimbi.

V-a vorbit Dumnezeu? V-a spus voua, tinerilor, Dumnezeu, personal, ca este un
lucru pe care trebuie sa-l schimbi? De ce nu iei aminte? Cat timp o sa fi surd?
Vine ceasul si timpul cand daca nu deschidem urechile, ne trezim cu casa
prabusita. Si ma rog in aceasta seara: Taie, Doamne, urechile noastre de jur
imprejur, sa aud Doamne glasul Tau, sa aud poruncile Tale. A fost un moment in
viata mea cand Satana mi-a dat o lovitura fara de egal. Nu pot sa va povestesc
acuma pentru ca nu e timpul. Dar, seara, am primit un telefon si un frate mi-a
spus: „Te-am vazut intr-o vedenie. Nu pleca la drumul care-ti sta inainte.” Nu stia
nimeni ca plec. Si am plecat. La sfarsitul acelei calatorii am fost atat de lovit si
atat de daramat si de atunci am facut o promisiune Domnului si am zis: „Doamne,
te rog in numele Domnului Isus Hristos, da-mi urechi sa aud.” Ca, Dumnezeu ne-
a dat urechi sa auzim, fratilor, surorilor. Dumnezeu a facut niste promisiuni si
asteapta de la noi niste lucruri. Dumnezeu ne-a avertizat si m-a avertizat. Si in
aceasta seara, Domnul iti spune din nou prin mine: „Daca tu ai auzit, e timpul sa
implinesti.” Nu trebuia sa fie Belsatar aici. Nu era daca ar fi ascultat, daca ar fi
inteles. Ti-a vorbit Dumnezeu si ai spus tu: „Doamne, cuvantul asta-i pentru
mine.” Pai, daca e pentru tine, -Ajuta-ne Doamne sa-l implinim!

Se spune la un moment dat ca mergeau doi prieteni pe strada si la un moment

dat unul dintre ei spune: „Sh…” Celalalt spune: „Ce?” Zice, am auzit un greiere.
Asta se uita si spune: „Trec masinile pe strada si tu ai auzit un greiere?” „Da, zice,
l-am auzit.” S-a dus, s-a uitat mai aproape si a gasit greierele. Asta zice:
„Extraordinar. Cum ai auzit tu greierele? Fantastic! Dar, cum de ai auzit?” Zice:
„Stai ca-ti explic imediat. Inchide si tu ochii.” Trec aceleasi masini si da drumul la
bani…[pe jos]) Si acesta zice: „Bani! Au cazut niste bani.” Si acuma ii zice:
„Deschide ochii. Ai inteles?” „Nu.” „Fiecare aude ce iubeste.” Ce ce n-auzi?
Simplu. Nu iubesti. Daca am iubi ce spune Dumnezeu, asa am avea niste urechi de
auzit. Dar, ce vrem noi sa auzim? Haideti sa va spun un lucru. Nu va mai chinuiti,
va spun eu: Sunt un om imperfect. Nu va mai straduiti sa-mi gasiti defecte. Va
spun eu ca le am. Linistiti-va. Stati linistiti. Sunt un om nedesavarsit si un om
imperfect. Si daca cineva vrea sa stea de vorba cu mine despre ce inseamna
slabiciunile mele, sa vina la sfarsit ca i le spun eu. Sunt un om imperfect si toti
suntem oameni imperfecti si suntem oameni nedesavarsiti, dar, daca esti aici in
aceasta seara, ma rog lui Dumnezeu sa n-ai urechi pentru ce-ti convine tie. Eu
stiu ca nu intotdeauna cei ce tin microfonul sunt chemati. Dar ma rog lui
Dumnezeu sa fie chemati si ma rog lui Dumnezeu ca la amvonul bisericii voastre
sa ajunga numai oameni care sa fie taiati de jur imprejur in inima lor de catre
Duhul Sfant. Dar, nu exista sa nu-ti vorbeasca Dumnezeu intr-o seara. Nu exista
ca Dumnezeu sa nu-si faca lucrarea, ca El e Tatal nostru. Fie printr-un cantec, fie
printr-o rugaciune, fie printr-o poezie, Dumnezeu vorbeste. Noi, numai daca am
avea urechi sa auzim. Dumnezeu sa ne binecuvanteze si Dumnezeu sa ne ajute.

Photo credit mysheepknowmyvoice.com

3. Păcatul în viața noastră ne face să devenim batjocoritori

Acuma, vreau sa va spun in penultimul subpunct al acestei parti, inca un lucru.

Nu numai ca uneori nu avem ochi sa privim, urechi sa auzim, dar exista o
trasatura a vietii noastre, care din nefericire caracterizeaza omul si as vrea sa
fim foarte seriosi la punctul acesta. Biblia spune ca dupa ce Belsatar, in mandria
inimii sale, a dat un chef, batandusi joc de ceea ce inseamna pericol. Asa cum fac
toti naucii veacului acesta, crezand intr-un mod desart ca Dumnezeu doarme.
Dupa ce, ca n-a luat aminte la ceea ce se vestise inainte, ca daca lua aminte, nu
mai era aici. Mai face un lucru, care eu nu pot sa-l inteleg in veci de veci. Exista un
lucru extrem de daunator. La un moment dat, in cheful vinului, cand mintea se
incinge, zice: „Duceti-va si aduceti vasele care au fost luate ca prada de razboi de
la Ierusalim.” Vasele sfinte cu care se facea slujba. Si vasele acelea de aur le-au
adus si au baut din ele. De ce? Pentru ca intotdeauna, in omul care este supus
unei vieti de desertaciune exista o batjocura, o ocara, un fel de ironie perpetua.
Orice om pocait are bun simt si smerenie. Si orice om care nu e pocait are in el un
fel artagos si batjocoritor de a fi. Nu cred ca cine s-a nascut din Hristos este acru.
Cred ca-i dulce. Nu cred ca cine s-a nascut din Hristos este un om batjocoritor si
ironic. Tot timpul avem la noi replicile. Tot timpul avem tepusul. Tot timpul avem
la noi siringile si ca penina odinioara, intepam pe cei din jurul nostru. Nu ca sa-i
vindecam, ca penina nu-i intepa ca sa vindece. Ci intepa ca sa intepe.

De fapt, acest pacat care lucreaza in viata noastra, nu numai ca ne surpa temelia,
nu numai ca ne aduce aceasta stare de surzenie. Dar, mai ales, ne face sa fim niste
oameni care pur si simplu devenim batjocoritori. Am bagat de seama, m-am
intalnit cu foarte multi oameni. Intr-o duminica dimineata am fost naucit. A venit
la noi in biserica…. venea de vreo 2-3 ori, un domn. Si a fost la cel putin 2 servicii.
Dar, in acela despre care vorbesc in acea dimineata, L-am simtit pe Dumnezeu
din crestet pana in talpi. Am simtit fiorul Duhului Sfant in adunare. Si m-am dus
la dinsul, pentru ca era pe primul rand. Era un domn elegant, frumos. I-am intins
mina si l-am intrebat: „Ce faceti? Cum sunteti?” La care, el se uita in ochii mei si
imi spune: „Domnul pastor, sunteti un foarte bun psiholog. N-am mai vazut pe
cineva sa manipuleze masele cum le manipulati dvs.” Am facut ochii mari, cat
broscoiul Kermit. Zic: „Ce ati spus?” Zice: „Dvs. sunteti un actor desavarsit. Tot ce
se intamplase in dimineata aceasta este impresionant. Ce actorie desavarsita.”
Am pus mana pe umerul lui, m-am uitat in ochii lui si i-am spus urmatorul lucru:
„Cautati-ma in ziua in care viata o sa va tranteasca si dupa ce viata o sa va
tranteasca, veniti sa stam de vorba atunci.”

Sunt atat de multi oameni care batjocoresc si ocarasc lucrarea lui Dumnezeu si
iau peste picior lucrurile acestea. Exista biblia hazlie. Ati auzit de ea? Sa nu
puneti mana pe ia si sa n-o cititi, ca este oricum o ocara la adresa lui Dumnezeu.
Dar, ca si idee va spun de ea. Pentru ca sunt unii oameni care nu se multumesc sa
traiasca cum traiesc. Dar trebuie sa si batjocoreasca, trebuie sa si ocarasca. Si eu
acuma va intreb in Numele Domnului Isus Hristos, ca suntem biserica Lui: Cu
asta sa ne ocupam noi? De ce vorbim in felul acesta? De ce vorbim batjocoritor?
De ce vorbim ironic? De ce luam peste picior? De ce spunem ceea ce spunem?
Bibia ne spune ca trebuie sa avem vorbirea dreasa cu sare. Domnul sa ne ajute!
Cine rosteste numele Domnului se indeparteaza de fardelege. Cine rosteste, sa
rosteasca cuvintele lui Dumnezeu. Si asta este un lucru extrem de important.
Sunt niste lucruri extrem de grele. Atata ironie si batjocura ce am vazut la
oameni astazi. Ca niciodata. Si vreau sa va spun, iubitii Domnului, ca cine s-a
intalnit cu Hristos, va avea grija de ce vorbeste. Cand trebuie sa tac si n-am nimic
de spus, tac. Mai bine tac. Iar cand vorbesc, sa vorbesc ce este drept si sa vorbesc
ce este bine.

Sa va dau un exemplu, sa vedeti la ce ma refer. Ascultati, iubitii Domnului, vreau

sa fiu foarte deschis cu voi, ca in seara asta vreau sa vorbesc unor oameni maturi.
M-am dus intr-o biserica in care o pastoresc, dar nu va spun care, ca sa n-aveti
motiv. Si a venit un frate din Statele Unite. Cu fratii din loc am hotarat sa aiba un
cuvant. A vorbit 55 de minute despre paianjenul din casa imparateasca. Atata a
vorbit despre paianjen ca am simtit ca se urca pe mine. Acuma, vreau sa va spun
ca exista si momente din acestea cand iti pare rau ca ai venit la biserica. Biserica?
Nici un amin, doar se foiau. Si la sfarsit se aseaza langa mine si imi da un cot, ca
mi-e drag omul asta. E un om pocait, care are frica de Dumnezeu. E un om la locul
lui, dar nu-i chemat. Poti sa fi om pocait la locul tau, dar daca nu esti chemat…
Mai mare chin nu e decat sa plictisesti omul cu Biblia. Fereasca Dumnezeu sa
plictisim oamenii cu Biblia. Se aseaza langa mine si ma intreaba: „Frate Florin,
cum ti s-a parut predica?” Am stat si m-am gandit: Dar, ma vede Dumnezeu din
cer. Si i-am zis: „Proasta. Eu cred ca i-ai pierdut pe toti.” I-am spus ce am simtit.
Dumnezeu sa aiba mila de mine. Asa s-a suparat. L-am vazut. Si se ridica
conducatorul din loc si zice: „Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe fratele. Domnul
ne-a vorbit in seara asta.” M-am luat cu ape, m-am luat cu transpiratie. Deja imi
parea rau. Am zis: „Doamne, iarta-ma. Eu probabil ca gandesc prost.” Si asa imi
parea rau. „Dumnezeu ne-a vorbit in aceasta seara….” Il stiam ca era un om
serios. A zis: „Fratilor, sa mai vina pe la noi?” Atunci m-am mai linistit, ca n-a zis
nimeni nimic. Se termina biserica si ma duc si-l intreb pe fratele: „Frate, tie ti-a
placut predica?” „Nu,” zice. „Pai, atunci, ce ai vorbit tu, acolo in fata? Ca ai zis ca
Dumnezeu a vorbit.” „Frate,” zice, „pai omul asta ne-a dat $5,000 pentru
acoperis.” Si atunci, i-am zis eu: „Atunci, inseamna ca a vorbit cu 5 minute peste.

Vreau sa va spun un lucru, cuvintele pe care le rostim se intorc. Si cuvintele pe

care le rostim deschid si inchid mila lui Dumnezeu. In aceasta seara va chem la
un lucru simplu. Sa vorbiti cuvintele lui Dumnezeu in dragoste, in intelepciune. Si
va rog din toata inima sa nu fie pic de barfa intre voi. Fratii mei, surorile mele,
batjocorirea, ocarirea este ceea ce atrage mania lui Dumnezeu asupra vietii
noastre. Dupa ce ca nu suntem perfecti, dupa ce ca nici nu auzim ce ne spune
Domnul, dupa ce ca nici noi nu implinim ceea ce ni se spune, ne apucam sa
ocarim si pe altii. Dumnezeu sa ne ierte si Dumnezeu sa ne dea putere ca in
aceasta seara, intr-un mod real, sa vorbim despre lucrurile acestea si sa ne
schimbam vietile. Amin.

4. Păcatul ne face să amânăm pocăința

Photo credit www.wetcanvas.com

Să ne luptăm cu păcatul. Ciudat ce se intampla. La un moment dat spune ca

Daniel ii zice lui Belsatar: „Belsatar, ai fost un om care nici n-ai vazut, nici n-ai
auzit, nici nu te-ai interesat.” Si zice Daniel: „Pastreaza darurile pentru tine,
pentru ca asta este ultima seara in care tu vei trai. Tu mori in seara aceasta.” Asta
spune Biblia. Si ce face Belsatar? Belsatar zice: „Bine.” Ia lantisorul, il pune pe gat
si-i da locul la a treia imparatie. Cum vi se pare actul asta a lui Belsatar? Pentru
mine: inutil si lipsit de orice logica. Lipsit de orice urma de bun simt. Ce ar fi
trebuit sa faca Belsatar, in mod real, daca cunostea putin ce inseamna realitatea?
Trebuia sa se arunce la picioarele lui Dumnezeu, sa spuna: „Daniel, mai exista o
sansa pentru mine? Daniel, mijloceste la Dumnezeul tau, sa-mi mai dea macar o
secunda de viata sa ma pocaiesc. Imi pare rau, Doamne!!!” A facut-o? Dar, stiti de
ce n-a facut-o? Pentru ca noi mizam pe ultima secunda de viata si asta vrea
Satana sa facem. Se va impietri inima noastra si vom ajunge iasca si patra. Si
orice ni se va spune, nu o sa putem sa ne mai intoarcem la Dumnezeu. Pentru ca
este un timp, prieten, cand Dumnezeu lucreaza si timpul asta este acum si aici.
Nu maine!
Am stat de vorba cu oameni care mi-au zis: „As vrea sa cred ca Dumnezeu ma mai
poate ierta!” Si au zis: „Dar, nu pot sa cred lucrul asta.” Li se impietrise inima.
Vedeti, ca ultima clipa de viata acestui om, stiti ce a fost? O suma a intregii lui
trairi. Sa nu credeti ca in ultima clipa de viata te lasa Satana liber. Sa nu crezi ca
in ultima clipa de viata vei reusi sa birui ceea ce n-ai facut o viata intreaga. Amai
si spui: „Domnu-i bun. Domnul este bun si ma iarta. O sa ma pocaiesc mai incolo.
O sa ma pocaiesc mai tarziu.” Si cand ajungi spre batranete, cand ajungi in clipele
acelea de viata, nu mai poti, pentru ca Satana are dreptul asupra ta. O sa spui:
„Ah, ca Dumnezeu poate sa faca o minune.” „Poate…. ca face…o minune.”

Dar, eu va intreb. Pilda fiului risipitor o stiti? Si eu vreau sa va intreb: toti fii
risipitori s-au intors la tatal? Fratii mei, faptul ca un fiu risipitor s-a intors nu-i
obligatoriu ca toti se vor intoarce. Faptul ca un talhar pe cruce a fost salvat in
ultima secunda, nu e chezasia faptului toti vor fi in felul acesta. De aceea, in
aceasta seara, stiti care este realitatea? Realitatea este ca trebuie sa ne schimbam
acum si sa adunam cu Dumnezeu pocainta, sa adunam cu Dumnezeu zile bune si
Dumnezeu sa ne ajute ca Dumnezeu din cer, in momentele grele ale vietii
noastre, sa mai putem avea putere sa ne intoarcem la el.

Am stat mult si am analizat caderea lui David. Caderea lui David a fost de-odata, a
fost intr-o clipa de neveghere, dar, a fost o viata intreaga traita cu Dumnezeu
inainte. Si omul acesta a gasit putere sa se intoarca la Dumnezeu pentru ca
Dumnezeu i-a vorbit toata viata lui a fost o viata pusa in slujba lui Dumnezeu. Da,
l-a trantit diavolul, dar a gasit putere pentru ca toate zilele de dinainte fusesera
zile traite cu Dumnezeu. Tu sa nu faci lucrul asta, tu sa spui ca in ultimul ceas, te
smulgi tu din mana Satanei. Tu sa amani si sa nu faci lucrul asta. Si realitatea este
urmatoarea. Ne inseueaza cel rau si ne face robi si ne pune lanturi la maini si n-o
sa mai putem face nimic.

Da slava lui Dumnezeu in aceasta seara ca ti-e mintea libera. Da slava lui
Dumnezeu in aceasta seara ca traim vremuri de libertate. Da slava lui Dumnezeu
in aceasta seara ca Duhul Sfant lucreaza. Si spune-I Domnului in aceasta seara:
„Doamne, vreau din toata inima mea in aceasta seara sa ma schimb.” Realitatea
este ca in fiecare zi a vietii noastre trebuie sa urmarim un lucru, ca viata noastra
sa fie o viata schimbata. Trebuie in fiecare zi a vietii noastre sa dam o lupta cu
pacatul, cu amorteala. Sa dam o lupta cu oboseala care nu ne permite sa ne
rugam. Fratii mei, rugati-va in fiecare zi a vietii voastre. Sa ne desavarsim
inaintea lui Dumnezeu. Sa traim cu curatie si cu sfintenie. Amin!

Asta este realitatea pe care Dumnezeu o asteapta de la noi. Ce facem noi in

fiecare zi? Alergam si alergam… si ne cantarim pe 31 decembrie, cand e
revelionul. Tic toc tic toc: „Doamne, iar sunt pacatos. Dar nu ma fac mai bun.”
Povesti. Povesti. Stiti ca suntem in februarie? A trecut deja revelionul. Si iar
hotariri sfinte si iar hotariri. Si unde esti? Unde vrei. In aceasta seara, ma rog lui
Dumnezeu si zic: „Doamne, ajuta-ma sa vad viata in termeni de pacat si
neprihanire. Ajuta-ma sa vad intelesul vietii.” Voi trebuie sa vedeti realitatea asa.
Traim pe acest pamant prin mila lui Dumnezeu si in spatele nostru sta o putere
fantastica a celui rau. Si avem de luptat in fiecare zi impotriva pacatului si pana la
sfarsitul vietii noastre va trebui sa luptam cu carnea si sangele. Si vreau sa va
spun in aceasta seara un lucru: Caci, noi n-avem de luptat impotriva carii si a
sangelui, ci impotriva stapanitorilor, capeteniilor puterilor vazduhurilor. Cum
sunt acestea, dragii mei? Noi spunem: „Frate, are si el un duhulet.” oh, un
duhulet.. Avem de luptat impotriva capeteniilor, impotrivitori.. Ce sunt astea?
Ranguri. Autoritati. Ierarhii. Si de fapt, Biblia ne spune ca lupta noastra e facuta
cu puterea intunericului care este foarte bine organizata. Ce sa va spun?
Impotriva bisericii se trimit sageti foarte puternice. Impotriva credinciosilor si a
bisericilor sunt dezlantuite planuri extrem de bine puse la punct. De aceea, in
aceasta seara avem de facut un lucru. Sa ne luptam cu pacatul. Si Dumnezeu sa ne
dea biruinta si Dumnezeu sa ne ajute.

II. CREDINTA
Realitatea înseamnă să pricepi credința
1. Credința înseamnă separare

Deci, daca zi de zi trebuie sa ma lupt cu pacatul si asta este marele lucru, marea
realitatea a vietii mele. Zi de zi trebuie sa ma lupt cu pacatul. Al doilea lucru este
sa ne uitam la credinta. Unde era Daniel la momentul petrecerii? Afara. Nu stiu
unde era si nu stiu de unde a venit. Dar clar ca nu era la ospat. Spune: „Cheama
pe Daniel…” De ce? Pentru ca Daniel nu avea ce sa caute impreuna cu cei ce
faceau aceste lucruri. Si primul lucru care vreau sa ti-l spun in aceasta seara, cu
privire la credinta este acesta: Dragii mei, fratii mei, surorile mele, scumpii si
iubitii Domnului: credinta inseamna separare. Tu n-ai ce sa cauti impreuna cu
oamenii astia. Tu n-ai ce sa cauti la acel chef. Chiar daca Daniel era ceea ce era, nu
ai ce sa cauti impreuna cu ei. Si acuma vreau sa va spun foarte simplu. Separati-
va de tot ceea ce poate sa ucida credinta voastra. Separati-va de oamenii care va
nimicesc credinta. Separati-va de obiceiurile care va sunt daunatoare. Separati-
va de tot ceea ce in viata voastra inseamna ca va ucide credinta. Pentru ca Daniel,
spune Biblia, a fost chemat. El nu era acolo, nu era partas pentru ca in momentul
cand stai, in momentul acela te indoi.

2. Credința rămâne vie şi când nu eşti folosit de oameni în lucrare

Adevărata credință nu are [doar] un moment. Ce se stia despre Daniel? Cum il

numeste Belsatar? Zice: „Tu esti unul dintre prinsii lui Iuda.” Dar, el nu era unul
dintre prinsii lui Iuda. Ce era el? Ce-i spusese Nebucadnetar ca este? Era un
guvernator. Deci, el era un om care fusese in cinste si unde era acuma, vizavi de
Belsatar? Belsatar, tot ce stia despre Daniel este ca este un prins de razboi al lui
Iuda. Nimic nu stia despre el. Deci, era cumva tras Daniel pe linie moarta(cum am
spune noi in romaneste). Dar eu va intreb un lucru in privinta credintei.
Dumnezeu te trage vreodata pe linie moarta? Pai bun, si daca oamenii nu te
primesc? Sanatate. Deci, am fost ceea ce am fost pe timpul lui Nebucadnetar, m-a
primit, m-a apreciat, mi-a spus ca sunt omul lui Dumnezeu si acuma, Belsatar,
nici nu ma baga in seama. Si acuma, va intreb pe dvs.: Ce a facut Daniel?
„Doamne, dar eu plec din biserica asta. Eu nu mai stau un ceas aici, nu mai stau o
secunda. Nu ma baga nimeni in seama. Da ce sunt eu, mobilier?” Iti spun eu ce
esti. Daca esti omul credintei, tu ai cu Dumnezeu relatia care o ai. Ce daca nu te
baga in seama? Dar, tu cu Dumnezeu esti aici in seara asta. Si cu Dumnezeu esti
viu in vecii vecilor. Si cu Dumnezeu ai putere. Ce daca nu te baga in seama? Nu te
baga in seama, nu te baga in seama. este pur si simplu raspunderea lor. Dar
raspunderea ta e sa intelegi un lucru. Dumnezeu nu scoate la pensie pe nimeni.
Dumnezeu n-are oameni pe care sa-i traga pe linie moarta. Cand esti credincios,
esti credincios pentru tine, ca un raspuns inaintea Dumnezeului tau.

A avut Daniel o talmacire a unui vis pe vremea lui Nebucadnetar. Si cand a venit
acuma, Daniel, care era tras pe linie moarta, care nu mai era bagat in seama de
oameni. Ce a zis? „I’m sorry, man (Imi pare rau, omule). Dar eu de multa vreme
nu mai lucrez si eu nu mai pot acuma sa fac nimic. Ce a zis Daniel? Daniel a zis si
azi ca si atunci. Acelasi Dumnezeu care m-a chemat atunci este Dumnezeul
care este cu mine si acum. Credinta nu-i un moment. „Mama, ce mai cantam
eu pe vremuri. Cand eram eu in tara, ce cantam. Cand mergeam in
evanghelizari….” Credinta nu-i un moment. Credinta este o viata intreaga la
slujba lui Dumnezeu. De 20 de ani m-am pocait. Binecuvantat sa fie Dumnezeu!
Dar, eu vreau sa va spun un lucru si asta e marturia mea. De atunci si pana
acuma, am ramas la fel de aprins pentru Dumnezeu. Am acelasi foc in inima. Ba,
inca mai mult as dori sa alerg acuma decat am alergat odinioara. Stiti de ce?
Pentru ca credinta nu-i un moment, credinta este o viata intreaga. Nu poti sa stai
si sa te gandesti ce ai facut tu odinioara, cum era-i tu odinioara. Intrebarea este:
Cum esti tu acum? Da? A venit Daniel si a zis: „Acelasi Duh Sfant al lui Dumnezeu
este peste mine. Am acelasi Dumnezeu si aceeasi partasie. Nu conteaza ca m-ati
tras deoparte. Nu conteaza ca nu-s bagat in seama. Nu conteaza ca ai luat sau n-ai
luat aminte. Eu mi-am facut datoria si un singur lucru stiu: Ca Dumnezeu nu m-a
parasit! De ce? Pentru ca asa este credinta, dragii mei. Credinta nu infloreste
doar cand ai ajuns la microfon. Credinta nu infloreste doar cand canti. Credinta
nu infloreste doar cand esti bagat in seama de oameni. Credinta este si credinta
intotdeauna ii vie inaintea lui Dumnezeu.

3. Credința se bizuie doar pe Dumnezeu, nu pe oameni

Adevărata credintă nu se compromite. Zice la un moment dat Daniel,.. de fapt,

Belsatar ii spune: „Daca tu imi vei spune mai intai ce e scris…” Interesant. Nu? In
ce limba era scris? Aramaica. Dar, ce limba este asta? S-a uitat Belsatar si a zis:
„Ce limba-i asta? Ca eu limba asta n-o inteleg.” S-au uitat Haldeii, ghicitorii in
stele. Au zis: „Limba asta, noi n-o intelegem.” De ce nu inteleg limba aceasta?
Pentru ca este limba credintei. Si s-a uitat si Belsatar a zis in felul urmator: „Daca
tu imi citesti mai intai si apoi imi traduci, iti dau lantisor, locul al treilea in
imparatie, haina imparateasca.” Si ce-i zice Daniel? „Iti multumesc ca macar
acuma, la al doisprezecelea ceas, imi recunosti si mie meritele. In sfarsit,
Dumnezeu mi-a facut dreptate. Am intrat si eu in comitet. Laudat sa fie Domnul!
Doamne, iti multumesc ca si filistenii astia imi recunosc in sfarsit chemarea.”
Daniel s-a uitat si a zis: „Tine-ti darurile pentru tine.” Dar de ce i-a spu asa?
Pentru ca Daniel s-a uitat si a zis: „Eu nu iau daruri de la cei morti. Cei morti au
daruri moarte. Cel viu are daruri vii.” Ia zis Daniel: „Tineti darurile ca sunt
moarte .” SI vreau sa va spun un lucru: Faceti ce vreti voi. Bizuiti-va pe cine vreti
voi, pe aliantele pe care vreti voi. Sunt daruri moarte. Unul singur trebuie sa va
tina in putere. Dumnezeul cel viu.
Orice om care-si pune nadejdea in oameni, orice om care-si creeaza suportul pe
oameni, orice om care face aliante omenesti are daruri moarte de la oameni
morti. Cel ce se bizuie pe Dumnezeu este viu. „Tineti darurile, ca Dumnezeu mi-a
dat deja un dar.” Care a fost darul? Au venit si au murit toti. Unde a fost Daniel
cand a venit Cir? In picioare. Au venit si au spus: „El este omul care a profetit. El
este omul care a talmacit.” Si atunci, l-au luat si l-au pus in cinste si l-a tinut in
viata. Si in aceasta seara, vreau sa va spun un lucru: De nu voi mai manca painea
pe care am mancat-o si de nu voi mai avea hainele pe care le-am avut si casa pe
care am avut-o, ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt viu in vecii vecilor.
Dumnezeul meu cel viu m-a mantuit si mi-a dat viata vesnica. De aceea, va spun
in aceasta seara: Credinta nu se bizuie pe daruri moarte, nici pe fituici, nici pe
lucruri scoase de pe internet. Nici pe lucruri din acestea care sunt amagitoare. Se
bizuie pe relatia cu Dumnezeul cel viu. Multe lucruri moarte afecteaza
credinta noastra, lucruri care sunt facute pur si simplu fara
responsabilitate. Si sa spunem in aceasta seara: „Tineti darurile pentru tine.
Lume, tineti darurile pentru tine. Eu vreau darurile celui viu.” Binecuvantat
sa fie El si laudat sa fie Domnul in vecii vecilor!

Se spune ca un tanar a citit un anunt care spunea ca vor sa angajeze pe cei

care stiu limbajul Morse. Era chiar la inceputul telegrafului. Si cand s-a
facut anuntul au intrat mai multi in antecamera in care trebuiau sa astepte
si-au stat acolo mai bine de un ceas. Si la sfarsit vine si un alt tanar, erau
cam 10 de toti. Ala se aseaza si dupa doua minute se ridica si merge direct
in biroul directorului. S-au uitat astia si a zis: „Domnule, dar nu-i e rusine?
Noi stam de o ora aici, asteptam si el se duce direct in biroul directorului?”
La care, iese directorul impreuna cu el si spune: „Voi puteti pleca acasa.
Dinsul a fost angajat.” La care, toti au zis suparati: „Am venit, am asteptat.
El a venit ultimul, a intrat. Cum e posibil lucrul asta?” La care, directorul a
zis: „De o ora, in limbaj morse, eu tot emit: Cine aude acest semnal/mesaj
sa intre in biroul directorului si slujba este a lui. N-ati zis ca ati venit sa fiti
angajati ca stiti morse? El a auzit, a intrat si a luat-o.” Uite ce spune
Dumnezeu: „De multa vreme transmit. De multa vreme transmit… Si vreau
sa aveti urechi de auzit si inima sa pricepeti.” Ca, adevarata credinta este o
credinta care nu iese la pensie, nu are un moment si nu se compromite.

III. JUDECATA
Care ar trebui să fie preocuparea noastră?
Zi de zi in viata noastra, cand este vorba despre realitate, sa ne gandim cum ne
este credinta. Vreau sa inchei spunandu-va ultimul lucru: Care ar trebui sa fie
preocuparea noastra? Spune Biblia ca Daniel a zis un lucru greu de digerat: „In
seara aceasta, ti se va lua viata. Vei muri. Si ascultati ce va spun. Exista un aspect
ce va spun: Judecata lui Dumnezeu. Trei lucruri am vorbit in aceasta seara: (1)
Pacatul (2) Credinta (3) Judecata. Judecata lui Dumnezeu este o judecata care
are un ceas, prieten. Judecata lui Dumnezeu este o judecata care poate sa ajunga
la momentul cand Dumnezeu spune: „Destul, pana aici.” Ceea ce ne spune
Domnul Dumnezeu prin aceasta sentinta, e ca [Daniel] are un Dumnezeu care nu
se lasa batjocorit. Spune Biblia ca ceea ce L-a maniat pe Dumnezeu peste masura
n-ar fi fost doar orbirea pe care a avut-o Belsatar si ca n-a vazut cine este la
temelii. Nu doar surzenia pe care a avut-o el, ca n-a ascultat proorociile care au
fost, ci ce l-a deranjat pe Dumnezeu foarte tare a fost batjocorirea numelui Lui.
Faptul ca au adus acele vase de la Ierusalim, aproape ca a pus capac. Belsatar a
trecut foarte repede prin trei culori. Stiti care a fost prima culoare a lui Belsatar?
Rosu, de la vin. A doua culoare a fost galben, de la frica. Si a treia, vanat de la
moarte. A trecut repede prin toate aceste trei culori. Si n-a mai fost niciun timp
ca el sa se pocaiasca, sa se intoarca la Dumnezeu.

Vreau sa va pun sa ridicati mana, daca vreunl dintre voi ai facut vreun pacat de
cand v-ati pocait pentru care ati fost iertati. (Nu toti au ridicat mana). Sa inteleg
ca sunt oameni care s-au pocait si niciodata n-au pacatuit de atunci? Vreau sa va
intreb in aceasta seara intr-un mod cinstit: A avut Dumnezeu mila de voi? Eu de
cand m-am pocait, L-am mahnit deseori pe Dumnezeu. Si intr-un mod, aproape
de neinteles, Dumnezeu m-a iubit si mi-a pastrat mila. Am vorbit de rau si
Dumnezeu nu mi-a luat graiul cum i l-a luat lui Zaharia. Uneori, ochii mei au
poftit lucruri care n-ar fi trebuit si nu m-a orbit Dumnezeu ca pe asirieni. Alteori,
am spus neadevaruri si Dumnezeu nu m-a lovit ca si pe Anania si Safira. Ci, intr-
un mod absolut uluitor, Dumnezeu mi-a dat har. Dar vine un ceas cand fiecare
har se transforma intr-o judecata. In cer, Dumnezeu va zice; „Ai facut asta si am
tacut si am rabdat si nu m-am judecat cu tine. Si n-am trimis sentinta impotriva
ta. Ci ti-am dat har si timp. ” Dar, vine un ceas cand fiecare har si mila a lui
Dumnezeu se transforma intr-o greutate pe cantarul pe care vom fi cantariti. In
aceasta seara, as vrea ca harul lui Dumnezeu sa nu ne fie piatra de moara. Ci,
harul lui Dumnezeu sa ne fie in aceasta seara o invatatura spre a ne schimba.

Biblia spune ca a aparut o mana. Unde era mana? Pe zid. Si cum a putut fi vazuta?
A putut fi vazuta pentru ca era in fata sfesnicului. Asa scrie Biblia. N-a aparut
mana oriunde. Care e sfesnic? Din cele doua care au fost luate din Ierusalim. Stiti
ce n-a inteles Belsatar? A adus vinul, a adus sfesnicul si ardea sfesnicul lui
Dumnezeu acolo. Nu intamplator. Ala e sfesnicul Domnului. A aparut mana si a
scris: Cantarit si gasit usor. Numarat, ca nu mai ai zile. Si impartit – ti se ia
imparatia. In seara aceasta, Dumnezeu ne spune asa: „Elim, arde sfesnicul lui
Dumnezeu aici. Cuvantul Domnului e lumina. Nu apare deocamdata nicio mana
pe perete, pentru ca Dumnezeu vrea sa privim spre mana de la cruce. Acolo. Nu o
mana, ci doua. Deschise larg, strapunse de piroane, din care curge sangele Lui.
Vrei sa te uiti impreuna cu mine la mana strapunsa a Domnului? Biblia spune ca
intre mana Domnului Isus Hristos si cui mai e ceva un zapis. Si pe zapisul acela
scrie: Florin Ianovici- m-a intristat, m-a mahnit- si scrie toata lista mea. Si din
mana Mantuitorului curge sangele lui Hristos peste zapis. Satana sta si se bucura
si numara pacatele. Si sangele lui Hristos curge incet si acopera tot zapisul. Si
Satana nu mai poate citi nimic. Dar, Dumnezeu vine si spune: „Nu mai imi
batjocoriti harul. Nu mai amanati. Nu mai priviti viata cum o priveati pana
acuma.” „Eu, Doamne, cum pot sa ma mai infrupt din viata asta? Sa-mi fie mai
bine?”

Dumnezeu iti spune in aceasta seara: „Omule, traiesti pe pamantul acesta si ai

judecata si minte ca sa te cercetezi in seara asta. Voi faceti ce vreti, dar eu, in
aceasta seara, vreau sa-I spun lui Dumnezeu, public: „Iarta-ma, Doamne, pentru
tot ce a facut temeleia casei mele sa fie lovita si surpata. Scoate, Doamne, pe
Satana de acolo. Scoate inamicul de la radacina vietii mele. Scoate-l din locul
acela din care nu-l vede nimeni decat ochiul Tau. Si da-ne in aceasta seara
eliberare pentru viata noastra. Da-mi Doamne puterea sa fiu credincios, nu doar
cand ma vad oamenii, sa-ti raman credincios pentru ca Tu m-ai chemat, nu omul.
N-are importanta ca oamenii ma plac sau nu ma plac. Viu este Domnul care ma
iubeste! Si Doamne, te rog in aceasta seara in numele lui Isus, nu lasa ca darurile
moarte sa-mi ucida credinta. Timpul furat de Satana, dorintele mele nerastignite,
frica de oameni care este o cursa, dorintele mele de a fi cineva, daruri moarte pe
care mi le ofera firea pamanteasca, care-i moarta si zace in cel rau, ci in aceasta
seara ma rog: ‘Da-mi daruri vii’. Trezeste constiinta mea, da-mi puterea sa ma
rog, sa postesc, sa ma smeresc, sa ma pun deoparte, sa citesc Biblia. Vreau daruri
vii de la Dumnezeul viu! Si te rog, Tata, daca in seara asta tu faci ceva, este drept,
Doamne, ca Tu cantaresti.” Si cred ca Domnul cantareste. Eu cred ca Domnul si
numara. Dar stiti ce face Dumnezeu in seara aceasta? Elim, inca ai sansa sa nu fi
impartit. „Dar, ce vrei, Doamne?” „Vreau sa adaug har vietii tale.”

O singura realitate trebuie sa ne priveasca pe noi. Stiti care este realitatea? Cine
sunt eu in aceasta seara inaintea lui Dumnezeu? Iarta-ma, Doamne. Cine sunt eu
in aceasta seara in lumina credintei lui Dumnezeu? Ce voi face eu inaintea
judecatii lui Dumnezeu? Cand vorbim despre realitate, sa va framante nu cat
aveti. Sa va framante cat de sfinti suntem, cat de credinciosi am ajuns, si ce vom
face la judecata? Orice om care nu-si pune aceste intrebari, n-a cunoscut
niciodata ce inseamna realitatea. Ce e realitatea? Pentru ce alergam? Ce ne
framanta? Toti, fara exceptie, vom sta la scaunul de judecata. Toti. In aceasta
seara, Dumnezeu iti spune asa: „Gandeste-te. E ceva ce te desparte de Mine?”
Vino sa pui la picioarele lui Dumnezeu. Doamne, vreau sa fiu curat si sfant.
Gandeste-te la ce inseamna credinta. Ce inseamna credinta? Doamne, sa mai
alerg un pic pentru tine. N-are importanta ce spun oamenii. Stiu ca gresesc in
multe feluri. Probabil ca am spus lucruri care v-au deranjat pe ici, pe colo. Dar
vreau sa va spun un lucru. Dumnezeul meu este judecatorul nostru. El ma va
judeca pentru toate. Gresesc? Negresit ca gresesc. Dar stie Dumnezeu ce este in
inima mea. In aceasta seara va chem la un act de realitate, de ingenunchere
inaintea lui Dumnezeu. Zi, Doamne, nu ma mai lasa sa ma preocupe nimicuri.
Gata, vreau sa ma opresc si in aceasta seara vreau sa spun ca vreau sa-ti apartin
tie cu tot ce am. Nu mai este timp. O sa fie prea tarziu ce se intampla maine. Si in
aceasta seara vreau sa fiu de un realism deplin cu Dumnezeu, sa spun: Iarta-ma,
da-mi puterea sa fiu credincios. Ca oricum va veni scaunul de judecata.