Adevărata față a păcatului

Text Daniel 5:1

5 Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai mari ai lui, şi a băut vin
înaintea lor. 2 Şi în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint, pe cari le
luase tatăl său Nebucadneţar din Templul dela Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai
marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. 3 Au adus îndată vasele de aur, cari fuseseră luate din
Templu, din casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai marii lui,
nevestele şi ţiitoarele lui. 4 Au băut vin, şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de
aramă şi de fer, de lemn şi de piatră.

5 În clipa aceea, s’au arătat degetele unei mîni de om, şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe
tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a
scris.6 Atunci împăratul a îngălbenit, şi gîndurile atît l-au tulburat că i s’au desfăcut
încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s’au izbit unul de altul. 7 Împăratul a strigat în gura
mare să i se aducă cetitorii în stele, Haldeii şi ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul şi a zis
înţelepţilor Babilonului: ,,Oricine va putea citi scrisoarea aceasta şi mi -o va tîlcui, va fi
îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gît, şi va avea locul al treilea în cîrmuirea
împărăţiei.„ 8 Toţi înţelepţii împăratului au intrat, dar n’au putut nici să citească scrisoarea şi
nici s’o tîlcuiască împăratului. 9 Din pricina aceasta împăratul Belşaţar s’a spăimîntat foarte
tare, faţa i s’a îngălbenit şi mai marii lui au rămas încremeniţi.

10 Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului,
a luat cuvîntul şi a vorbit astfel: ,,Să trăieşti vecinic, împărate! Să nu te turbure gîndurile tale,
şi să nu ţi se îngălbenească faţa! 11 În împărăţia ta este un om, care are în el duhul
dumnezeilor celor sfinţi; şi pe vremea tatălui tău, s’au găsit la el lumini, pricepere şi o
înţelepciune dumnezeiască. De aceea împăratul Nebucadneţar, tatăl tău, da, tatăl tău,
împărate, l -a pus mai mare peste vrăjitori, cititori în stele, Haldei, ghicitori, 12 şi anume,
pentrucă s’a găsit la el, la Daniel, numit de împărat Beltşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi
pricepere, putinţa să tîlcuiască visele, să lămurească întrebările grele, şi să deslege lucrurile
încîlcite. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tîlcuirea!`

Introducere

In ultimul timp am inceput sa-mi pun intrebari pe care nu mi le-am mai pus inainte. Cand
eram tanar, mai mult alergam, fara sa intreb prea multe in viata. Acuma, de la o bucata de
vreme alerg mai putin si ma gandesc mai mult. Stau si ma uit la oameni si am vazut multe
fete, unele triste. Am vazut oameni veseli. Am vazut oameni care sunt imbracati bine, arata
frumosi. Am vazut oameni care stralucesc in conversatii. Am vazut oameni la care alti
oameni privesc si spun; Ce om, ce realizari. Ma gandesc in aceasta seara, oare dincolo din
ceea ce se vede, nu o fi mai mult de atat? Oare dincolo de un zambet pe care uneori il avem,
este mai mult de atat? La un moment dat, intr-o dimineata, un om al lui Dumnezeu era atat
de necajit, de speriat, cand a iesit afara a vazut o oaste siriana care-l impresurase. Ii
impresura-se pe amnadoi, era cu profetul Elisei. Speriat, a zis, „Suntem pierduti, nu mai
avem nici o sansa. Elisei s-a uitat spre el calm. A zis, „Ceea ce vezi tu nu e totul.”
Dar, daca ceea ce traim noi nu e totul? Dar, daca alergarile noastre si alegerea noastra nu
sunt totul? Dar daca dincolo de ceea ce se vede este ceva mai mult? V-ati gandit vreodata la
lucrul acesta? Dar daca dincolo de ceea ce pretuim noi si iubim cu atata inflacarare si
ardoare, exista lucruri mai importante? Daca trecerea anilor, daca trecerea zilelor, in iuresul
acesta pe care noi il vedem, daca ne apropie de ceva, care s-ar putea numi „adevarata
realitate”? Stau de vorba cu oamenii si imi spun, „Pastore, asta e realitatea.” Si folosesc
aceasta sintagma sa-si argumenteze anumite alegeri. Altii, obositi de viata, suparati de multe
ori, deznadajduiti pun umerii in jos si spun, „Asta-i realitatea.” Ba, inca avem si noi un post
de televiziune,, care zice „Asta-i realitatea”. Eu va intreb in aceasta seara: Care este
realitatea? (07:08)

Un om, care era stapanul universului aproape vazut, un om puternic, un imparat mare-
bautura, chef, petreceri, viata frumoasa. Parea ca nimic nu-l poate tulbura. Nici o ingrijorare.
Toti, o mie de mai mari, o mie de capetenii, de oameni care aveau insemnatate. Stateau
impreuna cu el si ii spuneau: Tu esti cel mai bun, cel mai valoros. N-am vazut nimeni sa-i
spuna vreun cuvant potrivnic. Ai putea spune: E visul oricarui om. Sa stai, sa ai un palat. Sala
aceasta de ospat a recreat-o Sadam Husein, pentru cei ce nu stiti. Avea 50 m lungime, 25 m
latime si 17 m inaltime. Sadam Husein a zis ca daca poate reface sala asta, va simti si el
gustul fericirii.

Ma uit in seara aceasta la dumneavoastra, oameni care stau cu privirea in jos, tristi, la care
alti oameni privind spun: Ce oameni tristi. Oare? Oare lacrimile pe obraz sunt intotdeauna
semnul infrangerii si zambetul este intotdeauna semnul biruintei? Oare rasul inseamna ca
intotdeauna in viata ne este bine? Oare imbracatul frumos inseamna intotdeauna ca suntem
frumosi? Oare cantatul la biserica inseamna intotdeauna ca ne bucuram de Dumnezeu? Oare
tacerile noastre inseamna intotdeauna ca nu avem rapsunsuri?

In aceasta seara, iubitii Domnului, ma prostern inaintea unui Dumnezeu, care ne face
cunostinta cu adevarata realitate. Ca, dincolo de ceea ce vezi exista lucruri mai importante
pe care nu le vezi, decat daca vei voii sa le vezi. Dincolo de ceea ce am fost invatati, exista
lucruri pe care numai daca vrei sa le inveti, le vei invata. In aceasta seara, ii multumesc lui
Dumnezeul nostru din cer, ca Dumnezeu spune: Nu ma feresc de intrebarile grele. Biblia
spune ca in momentul in care s-a facut prezentarea lui Daniel- prezentarea lui Daniel a fost
de genul urmator: Nu un om care sa ia parte la lucrurile simple, nu un om al ospaturilor, nu
un om care sa fi stat sa bea impreuna cu ei, nu un om care sa ii ridice osanale unui imparat.
el era chemat in momentul cand oamenii aveau intrebari grele si era nevoie de o
pricepere, dincolo de priceperea care este obisnuita.(10:02) In aceasta seara as vrea sa va
vorbesc despre adevarata fata a realitatii in trei puncte simple:

1 . Adevărata faţă a păcatului

Ceea ce lipseste astazi, din ce in ce mai mult este sa constientizam care este adevarata fata a
pacatului. Spune Biblia ca Belsatar cu cei ce erau in sala stateau la un chef, un ospat. De ce?
In ce context? Undeva, la 80 km distanta, una dintre cele mai importante cetati cazuse.
Exista un razboi, pornit de catre Cir asupra imperiului babilonian. Persanii au pornit cu razboi
si in fruntea armatei Persane era Darius. La 80 km distanta, una dintre cele mai importante
cetati, cetatea imparatului (pentru ca Belsatar era coregent) cazuse. In momentul acela
Belsatar a ales urmatoarea strategie. A zis: Sa stie intreg poporul ca noi nu putem fi cuceriti.
Si ca poporul sa inteleaga ca noi nu avem de ce sa ne temem de razboiul acesta, noi vom
porni o petrecere. Si o vom tine intr-o petrecere si o veselie. Ceea ce facem noi este pur si
simplu sa lasam la o parte razboiul, sa lasam ceea ce este in afara zidurilor si noi sa stam aici
si sa ne simtim bine si sa petrecem bine, pentru ca mai mult decat ceea ce este nu trebuie sa
ne preocupe.

In acea sala era o petrecere. Darius se apropia cu armata de aceasta cetate a Babilonului. O
cetate cu ziduri inexpugabile, o cetate care era socotita una dintre minunile lumii. O cetate
de necucerit din punct de vedere al strategiei militare, cunoscute la cea vreme. Cetatea
aceasta avea provizii pentru cel putin 20 de ani. Puteau sa stea sa manance linistit 20 de ani,
pentru ca o cetate de obicei cade prin infometarea celor asediati. Cand nu reusesti sa darami
cetatea, de obicei, oamenii din launtru cedeaza pentru ca nu pot strange atat de multe
provizii. Babilonul nu era asa. Aveau provizii pentru 20 de ani. Ba inca, undeva pe la nordul
cetatii, curgea raul Eufrat. Intra in cetatea Babilon pe dedesupt si iesea pe undeva pe la sud.
Aceasta intrare de la raul Eufrat asigura apa potabila. Pur si simplu spuneau: Nu ne paste nici
un pericol, nu putem pati nimic. Totul este asigurat in viata, nimic rau nu are sa se intample.
M-am asigurat ca toate lucrurile imi merg bine.

Numai ca, ceea ce se intampla este ca generalul Darius s-a gandit si a avut o strategie
neasteptata. S-a uitat si a zis, „Cetatea aceasta este strabatuta de raul Eufrat, haideti sa
sapam un canal pe langa raul Eufrat, pana la intrare in cetate. Si au sapat un canal. A deviat
intreg raul Eufrat, care a intrat in acest canal si propriu zis, in cetate, raul Eufrat n-a mai
intrat. Problema este ca debitul raului este destul de mare si au intrat caii prin ecluze. Si in
timp ce ei stateau si ziceau: Nimic nu ne poate atinge, si noi suntem pur si simplu in
adapostul oricarui pericol, undeva pe sub cetate tropaia ostirea inamicului. Si au intrat caii
armatei Persane nestingheriti.

A. Pacatul te orbeste

Si ceea ce iti ascunde in viata pacatul este urmatorul lucru: Totul la suprafata pare bine. Sunt
foarte multi oameni care se apara, in discutiile care eu le port cu ei si imi spun: Mie imi merg
lucrurile bine. Poti sa stai in sala, sa petreci, sa fi vesel, imbracat frumos, viata iti merge intr-
o oarecare masura. Ce insa pacatul nu ne va spune niciodata este ca pacatul nu incepe cu
acoperisul in distrugerea in care o face, ci incepe cu temelia, cu fundatia. In timp ce toate
lucrurile la suprafata sunt inca bune, pacatul intotdeauna va surpa in tacere temeliile si
fundatiile a ceea ce inseamna viata. Sus, in sala era zgomot de pahare. Sus, in sala era
veselie, betie, sus in sala era petrecere si jos, acolo la temelie, oastea inamica, in tacere
pregatea nimicirea. Sangele celor din cetate, in acea seara de pomina a ajuns pana la
glesnele cailor- spun istoricii. Pentru ca, intr-o zi pacatul isi va arata coltii hidosi si va face
ceea ce a avut de prima data in gand: Sa te distruga total. (15:24) E o chestiune de zile, de
saptamani, de luni.

Intotdeauna, primul lucru pe care-l face pacatul este orbirea ochilor. Intotdeauna, ceea ce
vrea pacatul sa ne faca este sa ne puna ceva ochelari de cal pe ochi si nici odata sa nu vedem
lucrurile asa cum sunt ele. Nu exista ca mai devreme sau mai tarziu sa nu platim but
alegerilor pe care le facem in viata. Am vazut oameni care o viata intreaga au fumat tigara
dupa tigara, pachet dupa pachet si apoi suparati la 50 de ani ca s-au trezit cu un cancer la
plamani si au zis: De ce Doamne? Pentru ca tot timpul, pacatul va sapa la temelie si intr-o zi
va veni nota de plata. Vreau din toata inima sa constientizam ca in timp ce viata noastra
poate inca sa arate bine, in timp ce viata noastra poate inca sa arate stralucitoare, in timp ce
inca poate facem bravada inaintea oamenilor, undeva la temelie sapa ceea ce numai tu si
Dumnezeu stiti. Ca primul lucru pe care il face intotdeauna pacatul este sa te orbeasca.

B. Pacatul te surzeste

Al doilea lucru pe care-l face pacatul – Stiti cine a fost mai inainte de Belsatar? Bunicul lui, pe
nume Nebucadnezar. Intr-o zi Dumnezeu s-a uitat la Nebucadnezar si ia dat un vis. Visul la
tulburat foarte tare si nu sa gasit nimeni sa i-l talmaceasca, in afara de acelasi Daniel, pe care
il vedem prezent si acuma. Biblia spune ca imparatul a visat un chip, care era din aur, bratele
si pieptul erau din argint, soldurile si picioarele erau din arama. Si apoi jos, incheieturile,
propriu zis laba piciorului era din lut amestecat cu fier. Si a venit Daniel si a zis: Chipul de aur
esti tu, apoi urmeaza o alta imparatie mai slaba, si o alta imparatie mai slaba, si la sfarsit fier
amestecat cu lut inseamna prabusirea imparatiei. Baga bine de seama, toate lucrurile se duc
spre un lucru final. Dumnezeu din cer i-a zis lui Nebucadnetar, bunicul lui Belsatar: Din
pricina mandriei tale, Dumnezeu din cer, in sfatul Lui, a hotarat ca tu sa fi prabusit de pe
tron. Intr-o zi, mergand imparatul acesta pe zidurile Babilonului a zis: Oare nu este aceasta
cetatea mare pe care mi-am facut-o eu? Si Biblia spune ca Dumnezeu l-a lovit cu o boala
numita licantropie. O boala ciudata, care-l transforma pe om, il face pe om ca sa se
comporte ca si animalele. Spune Biblia ca o perioada de timp, imparatul acesta a fost in rand
cu animale. A trecut ani pana Dumnezeu si-a facut mila iasrasi de el. Intotdeauna in viata,
ne-a spus mama si tata si pastorul, si vecinul, Dumnezeu a trimis un inger in viata noastra
care sa ne spuna, „Nu vrei sa asculti? De ce crezi ca esti mai destept tu decat Dumnezeu? De
ce crezi ca esti tu mai destept decat Biblia? Atatia oameni ne-au iesit in cale si ne-au spus:
Invata de la ceea ce sa intamplat cu mine. Insa pacatul face un lucru- te surzeste. In aceasta
seara ma rog Duhului Sfant sa aduca inimilor noastre Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu sa ne
desfunde urechile si sa ne spele ochii in sangele nevinovatului Isus, sa vedem clar ceea ce ne
ascunde pacatul.

A auzit Belsatar ceea ce era vestit. La interesat pe el sa stie istoria celor care au fost mai
inainte. Avea langa el o mama care ia zis: Exista un trecut, exista o istorie, exista un om al lui
Dumnezeu care are rapsunsuri pentru viata ta. Stiti cum sa adresat lui Daniel? „Tu esti
printul de razboi al lui Iuda?” Pentru el era doar un prins de razboi. Atat, nimic mai mult. Va
rog: De ne-a dat Dumnezeu ochi- sa privim. De ne-a dat Dumnezeu urechi, sa auzim.
Deschide-ti bine ochi si urechile in seara aceasta. Ce a fost, va mai fi. Si nimeni in viata
aceasta nu va putea sa faca vrerea lui, crezand ca stfel va avea parte de altceva decat roada
umbletelor sale. Nimeni pe pamantul acesta sa nu creada ca traieste in pofida legii lui
Dumnezeu si va avea parte de fericire. Este o iluzie. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu
drept. Ce seamana omul, aceea va secera. Asta ne ascunde noua pacatul. „Traieste clipa, ca
ai 18-19 ani, uite ca esti snatos. Esti la al 5-lea pacat astazi si uite ca nu tis-a intamplat nimic.
N-a cazut cerul peste tine si nu te-a traznit nici un fulger. Dumnezeu intarzie in hotararile Lui.
dar, ceea ce iti ascunde pacatul este ca in timp ce tu stai si lucrurile inca arata bine, jos la
temelie totul se darama. (20:45)
Intr-o zi se naruie totul in preajma noastra. Intr-o zi poate te trezesti cu niste analize de la
spital si te intrebi: de ce? Pentru ca ai lasat pacatul sa surpe in tacere. Intr-o zi poate te
trezesti cu o hartie de divort si vei zice: De ce Doamne eu? Pentru ca ai lasat pacatul sa surpe
in tacere.

C. Pacatul te face limbut

N-a fost suficienta bravada. Omul lui Dumnezeu a inteles ca viata e grea, numai Dumnezeu
este mare. Omul lui Dumnezeu a inteles ca trebuie sa stai cu gura inchisa. Nu e bine sa te
grabesti cu un raspuns. Dar, omul care zace in cel rau, intotdeauna este un limbut si vorbeste
vrute si nevrute. Nu numai ca au baut, nu numai ca au petrecut in spiritul acesta de bravada.
La un moment dat pacatul nu te lasa. Pacatul trebuie sa faca din tine un batjocoritor, un
ocarator de profesie. A zis, „Aduceti vasele de la Ierusalim.” N-a fost suficient ca vinul acela
curgea. Au simtit nevoia sa faca ceva mai mult.

Ascultati ce va spun in aceasta seara. Pacatul nu se va opri. Pacatul cheama alt pacat.
Niciodata nu vei putea birui doar in puterea ta. Pacatul, intotdeauna cheama alt pacat.
Omul care insala trebuie sa-si acopere urmele mintind. Omul care-si acopere urmele mintind
va trebui sa falsifice. Dar poate va face mai mult decat atat. Omul care curveste, macar
minte pe sotia lui. Tot o minte si se minte pe el insusi. Omul care se duce si joaca jocuri de
noroc va fura bani ca sa aiba de ele. Intotdeauna, pacatul este inlantuit. Pacatul este un lant
si se pune veriga cu veriga, se pune zar cu zar, pana in ziua cand te vei trezi legat feldes. Ce
ne ascunde noua pacatul?

Au fost oameni care mi-au zis in clipe grele: No, mai vorbeste acuma de Dumnezeu. Au zis,
„Mai vorbesti de Dumnezeu?” Am zis, „Nu, acuma tac. Exista o vreme a tacerii. Dar, va vorbi
Dumnezeu pentru mine.” Atatia oameni, in ziua de astazi batjocoresc frumosul nume al lui
Dumnezeu. Atatia oameni astazi au o filozofie desarta, o filozofie de birt. Atatia oameni
astazi au invatat sa faca misto de altii. Atat de usor astazi oamenii se ironizeaza unii pe altii.
Dar, in acest timp, la temelia acestor vieti pacatul erodeaza pas cu pas. In aceasta seara, ma
rog lui Dumnezeu sa sfinteasca buzele noastre. Dumnezeu sa faca sa picure buzele noastre
miere. Cuvantul pe care-l spui sa fie unul intelept, folositor. Cine vorbeste, sa vorbeasca
cuvintele lui Dumnezeu.

D. Pacatul ne anesteziaza

Lasati durerea sa-si faca lucrarea in voi. Vin momente in viata cand luptele sunt dificile.
Belsatar, imparatul Babilonului, a ales si el un mod de a face fata necazului, caci ca sa vina
Darius peste tine nu e nici o bucurie. Si a zis in felul urmator: Sa stie toti ca noi petrecem.
Aduceti vin sa bem. Sa anesteziem cumva constiinta aceasta si inima asta, care are nevoie de
ceva mai mult in viata. Dar, ceea ce iti ascunde pacatul e faptul ca va veni un timp cand nici
un anestezic pe pamantul acesta nu te va mai ajuta. Eu nu stiu cat de beat era Belsatar.
Treaz nu o fi fost. In momentul cand a aparut mana pe zid, el sa trezit automat, cea mai
rapida trezire din betie. In momentul cand a aparut capul acela de mana si scrierea pe zid,
Biblia zice ca Belsatar sa trezit complet. In momentul acela la apucat spaima, frica. Vreau sa
va spun in aceasta seara: Nu mai folositi anestezice. Lasati durerea sa-si faca lucrarea in voi.
Cand va simtiti rau in voi insiva, lasati durerea sa-si faca lucrarea. Nu o mai anesteziati. Nu
va mai puneti muzica in cap, nu va mai drogati cu lucruri din acestea pamantesti, lasati
durerea sa-si faca lucrarea in voi. Te va duce undeva spre bine. Stiti ce face omul, cand simte
ca in inima lui nu mai este bine? Ia un anestezic. Dumnezeu pe cruce a zis: Nu. Nu vreau
anestezic. Nu-mi dati nici otet. Lasati durerea sa o simt. Pentru ca durerea mentine
constiinta vie. Ma doare. Si e bine ca ma doare, pentru ca asta imi aduce aminte din ce sunt
facut eu. Si imi aduce aminte ca la capat de drum este o izbavire pe care mi-o da Dumnezeu.
(27:00)

E. Pacatul ne minte

Pacatul ascunde: Ce esti in viata, aceea vei fi si in ziua mortii. Care a fost reactia lui Belsatar
cand a venit Daniel? Ia zis, „Daca tu vei talmaci, iti voi da o mantie, un lant de aur si te voi
face sa fi al treilea in imparatie. Ce iti ascunde pacatul? Stau de vorba cu multi oameni si i-
am vazut. Si din ce in ce mai mult observ acest lucru: O viata intreaga te-ai obisnuit sa
pacatuiesti. Tu traiesti asa cum traiesti. Dar, iti vine ideea asta si spui, „Lasa-ma, ma duc in
seara asta la Bujac. Na, lasa, mai e timp. Ma pocaiesc eu mai incolo. Ma pocaiesc eu cand
trec 20 – 30 de ani. Ma pocaiesc cand ies la pensie, ma pocaiesc atunci cand o sa fie timp. Nu
acuma. Acuma traiesc asa cum sunt. Sa va spun un lucru foarte ciudat. Sa ma asculte si
pocaitii. Ce esti in viata, aceea vei fi si in ziua mortii.

Ce esti o viata, si ce ai facut o viata, vei face si-n clipa mortii. Va luati gandul de la
intoarcere spectaculoasa in ultima suta de metri. Aceasta este o minciuna preferata a celui
rau. Toti stam si ne uitam la acel talhar si spunem: Talharul a avut sansa sa intre in Imparatia
lui Dumnezeu pe ultima suta de metri, in ultima secunda. Aia e povestea lui, nu-i povestea
ta si nut-i garanteaza nimeni ca aceia va fi povestea ta. Ce ai deprins o viata intreaga sa faci,
aceea vei face si in clipa mortii. Lui Belsatar i sa talmacit si i sa spus: In seara aceasta,
Dumnezeu a incheiat socotelile cu tine. I-a spus lui daniel sa ia o manta, un lant, dar a stiut sa
puna genunchii jos? Nu, pentru ca nu a facut-o niciodata. A stiut sa alerge la Biblie? Nu,
pentru ca nu a facut-o niciodata. Ce faci o viata intreaga, aceea vei face si in ultima clipa a
mortii tale. De aceea ma rog ca din seara aceasta sa incepi sa exersezi vesnicia. Sa exersezi
din seara aceasta clipa plecarii tale si sa te antrenezi pentru clipa plecarii tale. Pentru ca,
daca astazi pot sa spun: Laudat fie Domnul, poate ca Dumnezeu imi va da harul si cand plec
in vesnicie sa pot sa spun „Laudat fie Domnul”. Si daca asta fac in fiecare zi, asta voi face si in
ziua plecarii mele. Daca asta am ales sa iubesc in fiecare zi, asta voi iubi in a face in ultima
clipa. (30:00)