3.3.

Utilizări ale turbinelor eolienelor

Principalele utilizări ale turbinelor eolien sunt:
• generarea de electricitate;
• pomparea apei (irigaţii) şi producerea de aer comprimat;
• antrenarea dispozitivelor mecanice;
• telecomunicaţii.
Caracteristica de putere a unei turbine eoliene este prezentată în figura 3.9, iar în
figura 3.10 este prezentată evoluţia turbinelor eoliene.

Fig. 3.9. Caracteristica de putere a unei turbine eoliene.

Fig. 3.10. Evoluţia turbinelor eoliene.

Performanţa tipică a diferitelor tipuri de turbine eoliene este prezentată comparativ cu

limita Betz în fig. 3.11. Chiar dacă performanța maximă a turbinelor moderne cu ax orizontal
și cu ars vertical este mult superioară performanţei maxime a turbinelor vechi, aceasta rămâne
încă cu 10% sub limita Betz.
Amplasarea turbinei eoliene se face pe dealuri, la distanţă mai mare de 5 ori decât
înălţimea obstacolelor pentru a reduce din turbulenţa provocată aerului. Pentru a evita efectele
turbulenței produse la trecerea vântului printr-o turbină, în parcurile eoliene, acestea se aşează
la distanţă mai mare de 3 diametre ale rotorului.
 Conversia energiei
eoliene în energie
electrica prezintă avantajul
unei soluţii simple,
generatorul electric și
generatorul eolian fiind
cuplate direct sau cel mult
printr-un multiplicator de
turaţie. De asemenea,
transportul energiei
electrice se face fără
dificultăţi si cu pierderi
mici. Soluţia e mai puţin
avantajoasa in privinţa
posibilitatilor de stocare a
energiei electrice ca atare,
Fig. 3.11. Performanţa turbinelor eoliene. daca se are in vedere pe de
o parte randamentele
scăzute ale conversiei electrochimice (60-65%), iar pe de alta parte costurile ridicate ale
acumulatoarelor cu Pb, singurele care sunt disponibile in prezent. Astfel, un acumulator de
12V si 80 Ah costa aproximativ 800 lei fiind capabil sa stocheze o energie de 1 kWh. Pentru
asigurarea exclusiv din stocaj a energiei electrice destinate iluminatului, televizorului,
radioului, frigiderului si altor aparate casnice pentru o locuinţa unifamiliara, intr-o singura zi
sunt necesari intre 2-5 kWh, deci ar trebui instalate tot atâtea acumulatoare a căror durata de
viata e de ordinul a 4-5 ani. Capacitatea acumulatoarelor trebuie sa crească corespunzător
duratei de calm eolian posibile in zona in care se afla instalaţia respectivă. La cheltuielile de
mai sus trebuie adăugate si cele necesare transformării curentului continuu stocat in curent
alternativ de tensiune corespunzătoare consumatorilor alimentaţi.
În fig. 3.12 sunt prezentate părţile componente ale unei turbine cu ax orizontal
generatoare de electricitate.

Fig. 3.12. Componenţa unei turbine generatoare de electricitate.

 Sistemul de conversie a energiei eoliene in energie electrica se compune din (fig. 3.13):
• turbina eoliană (1);
• generatorul electric (alternatorul) axial sau radial care poate fi monofazic sau trifazic (2);
• puntea redresoare monofazica sau trifazică (3);
c• disjunctor (izolare turbină de baterii) (4);
• controller-ul pentru supravegherea incărcării bancului de acumulatori și protecţia
alternatorului (menţinerea acumulatorilor în bune condiţii) (5);
• bancul de acumulatori (6);
• disjunctor (izolare baterii de invertor sau sarcină) (7);
• convertor DC în AC (8);
• consumatori (9);
• contor electric (10).

Fig. 3.13. Componentele unui sistem electric eolian.

Pentru că furnizarea energiei nu este liniară, stocarea curentului electric se face într-un
banc de acumulatori, dimensionat în funcţie de nevoile consumatorului. Protecţia bancului la
încărcare/descărcare excesivă, cât și protecţia turbinei eoliene la supraturare se face cu
ajutorul unui circuit electronic. Protecţia turbinei eoliene se mai face si prin scoaterea din vânt
a elicei cu ajutorul unor dispozitive mecanice.
Dacă sistemul este conectat la reţeaua de electricitate, în zilele cu vânt se poate vinde
energia produsă în exces de generatorul eolian. Iar în zilele lipsite de vânt se poate cumpăra
energie din reţea. Pentru a măsura cantitatea de energie electrică vândută sau cumpărată din
reţea se foloseşte un contor electric.
Turbinele mici sunt atractive pentru populaţia ce necesită ceva mai mult de 100-200
W pentru alimentarea locuinţei, birourilor sau pentru alimentarea caselor izolate de reţeaua de
electrificare. Spre deosebire de panourile fotovoltaice care au practic acelaşi cost pe Watt
indiferent de mărimea panourilor, turbinele eoliene devin mai ieftine cu creşterea mărimii
acestora. Pentru o putere de 300W, turbina eoliană costă 2,5 $/W, în timp ce panoul
fotovoltaic costă 5 $/W. pentru 1500W, sistemul eolian costă 2 $/W şi la 10000W costul
generatorului eolian (fără partea electronică) este de 1,5$/W. Costul regulatoarelor şi
controlerelor este acelaşi pentru turbina eoliană şi pentru panoul fotovoltaic. În mod
surprinzător costul turnului pentru turbina eoliană este echivalent cu costul pentru sistemul de
susţinere şi urmărire aferent panoului fotovoltaic.
Tab.3.1.Comparația sistemelor de conversie a energiei de putere mică
 Sistemul de generare de energie electrica pentru zone izolate incorporează una sau
mai multe turbine de puteri diferite. Turbinele furnizează putere variabila care se transforma
in invertor, in tensiune alternativa constanta 230 V AC si frecventa constanta 50 Hz, folosita
pentru alimentarea consumatorilor de curent alternativ. Excesul de putere se acumulează in
baterii pana ce acestea sunt plin încărcate. In perioadele cu vânt slab, energia acumulata in
baterii alimentează consumatorii via invertor. Daca tensiunea din baterii scade sub un anumit
presetat nivel, porneşte automat generatorul Diesel de rezerva, care functioneaza până ce
bateriile sunt încărcate. Încărcarea bateriilor este controlata de proprietatea acestui tip de
invertor de a fi bi-modal (DC-AC sau AC-DC). In sistemele mai mari, invertorul se poate
sincroniza cu generatorul de rezerva pentru preluarea vârfurilor de sarcina mari. In acest fel,
timpul de funcţionare al generatorului este menţinut la minimum si combustibilul este folosit
optim in timpul funcţionarii generatorului de rezerva. Tensiunile alternative de ieşire pot fi
monofazate de 230V AC sau trifazate 380 V AC si 50 Hz.
Turbinele eoliene pot fi folosite si pentru ajutor la încălzirea locuinţelor. Energia
generata ce poate fi 230 V AC monofazat sau 400 V AC trifazat alimentează rezistentele de
încălzire dintr- un tanc acumulator de energie de pe reţeaua de încălzire a locuinţei. Energia
este generata intr-un alternator de turaţie joasa, acţionat direct, cu magneţi permanenţi. Turaţia
turbinei este menţinuta aproape constanta de computerul de proces, astfel atât timp cat bate
vântul, avem la borne o tensiue de 240 V sau 400 V AC de putere variabila.
Daca utilizam o turbina suficient de puternica, de exemplu de 11 kW se poate asigura
integral încălzirea unei locuinţe de circa 200 m2 in perioadele cu vânt. Surplusul de energie
produsa se poate vinde la un furnizor de energie prin intermediul unui procesor complex de
tip invertor sincron IGBT ( GridTek Power Procesor). Funcţionarea sistemului este automată.

3.4. Conversia energiei eoliene

Turbinele eoliene captează energia vântului prin palete aerodinamice şi o transformă în

putere mecanică rotativă. Paletele sunt în număr de trei. Cum viteza paletei ar trebui să fie de
două ori mai mică decât viteza sunetului, viteza de rotaţie descreşte pe măsură ce raza paletei
creşte. Pentru turbinele multi-MW, viteza de rotaţie este de 10-15 rpm. Cea mai eficientă
metodă de a converti viteza mică a vântului şi puterea mare de torsiune în curent electric este
folosirea unei cutii de viteze şi a unui generator standard de viteză fixă, după cum se vede în
fig. 3.14.

Fig. 3.14. Conversia puterii vântului în energie electrică într-o centrală eoliană.

Cutia de viteze este opţională, fiindcă există şi posibilitatea folosirii unor generatoare
multipolare. Între reţea şi generator poate fi introdus un convertor de putere.
Posibilităţile tehnice sunt numeroase şi un ghid tehnologic care începe cu energia
eoliană şi transformarea lucrului mecanic în energie electrică este arătat în Fig. 3.15. Ieşirea
electrică poate fi de curent alternativ (AC) sau de curent continuu (DC). În ultimul caz între
reţea şi generator va trebui introdus un convertor de putere.
 Fig. 3.15. Ghid tehnologic pentru tehnologia turbinelor eoliene

Evoluţia sistemelor de turbine eoliene a fost constantă în ultimii 25 de ani, acum

existând patru sau cinci generaţii de turbine eoliene viabile. Este important să se poată
controla şi limita puterea mecanică convertită la o viteză mai mare a vântului, deoarece forţa
vântului este dependentă de cubul vitezei acestuia. Limitarea de putere poate fi făcută fie prin
control pasiv (poziţia palei este fixă, dar limitarea apare prin rotirea faţă de vânt), control activ
(înclinaţia paletei este ajustată pentru a creea frânarea de-a lungul paletelor) sau prin controlul
înclinaţiei elicei (paletele sunt întoarse din calea vântului atunci când acesta are viteză prea
mare). Prezentarea caracteristicilor de bază ale acestor trei metode de control a forţei vântului
sunt rezumate în Fig. 3.16.

Fig. 3.16. Caracteristicile de putere ale diferitelor sisteme de turbine eoliene cu viteză fixă.
 O altă variabilă în sistemul de turbine eoliene care poate fi controlată este viteza. Pe
baza acestui criteriu, turbinele eoliene sunt clasificate în două mari categorii: turbine eoliene
cu viteză fixă şi turbine eoliene cu viteză variabilă.
Turbina cu viteză fixă are avantajul că e simplă, rezistentă, fiabilă, verificată de
experienţă, iar componentele electrice costă puţin. Dezavantajele directe sunt
incontrolabilitatea consumului de energie electrică reactivă, uzura mecanică şi controlul
limitat asupra calităţii energiei electrice. Datorită faptului că are o viteză fixă, fluctuaţiile de
viteză ale vântului sunt convertite în fluctuaţii de torsiune mecanică, reduse uşor de către mici
schimbări în funcţionarea generatorului şi transmise ca fluctuaţii de energie electrică în reţea.
Fluctuaţiile curentului pot produce mari fluctuaţii ale tensiunii în cazul unei reţele slabe şi
astfel, pierderi importante pe cablurile electrice.
Turbinele cu viteză variabilă sunt concepute pentru a ajunge la o eficienţă
aerodinamică maximă în condiţii diferite de viteze ale vântului. Prin introducerea reglării
vitezei se poate adapta continuu (accelera sau decelera) viteza de rotaţie a turbinei, astfel încât
proporţia vitezei să fie ţinută constantă, la o valoare predefinită, corespunzătoare
coeficientului puterii maxime. Contrar sistemelor cu viteză fixă, sistemele cu viteză variabilă
menţin torsiunea din generator aproape constantă, variaţiile de vânt fiind absorbite de către
generatorul responsabil de schimbările vitezei.
Din punctul de vedere al turbinei eoliene, cele mai importante avantaje ale folosirii
sistemelor de viteză variabilă în defavoarea celor cu viteză fixă sunt: reducerea uzurii
mecanice (la ax şi cutia de viteze), o mai mare valorificare a energiei şi reducerea poluării
fonice.
În plus, prezenţa convertorilor de putere în turbinele eoliene asigură, de asemenea,
posibilitatea controlului potenţial asupra capacităţilor atât a turbinelor eoliene mari şi moderne
cât şi a parcurilor eoliene, de a satisface cerinţe tehnice înalte impuse de operatorii reţelei
electrice, cum ar fi: energie activă şi reactivă controlabilă (controlul frecvenţei şi al tensiunii),
răspuns rapid în situaţii dinamice şi trecătoare ale sistemului, influenţă asupra stabilităţii
reţelei şi calitate îmbunătăţită a reţelei.

3.5. Variante de turbine eoliene

Schiţele cele mai des folosite în creearea turbinelor eoliene au la bază patru concepte.
Diferenţele principale dintre concepte se leagă de sistemul de generare şi de felul în care
eficienţa aerodinamică a rotorului este limitată sub valoarea maximă pentru a preveni
supraîncărcarea. Aceste concepte vor fi prezentate în detaliu în paragrafele următoare.

A. Turbinele eoliene cu viteză fixă (Tip A)

Această configuraţie corespunde aşa-numitului „concept danez”, foarte popular în anii
`80. Această turbină eoliană este un mecanism cu viteză fixă controlată, cu generator asincron
cu rotor în colivie (GARC) conectat direct la reţea printr-un transformator ca în Fig. 3.17.

Fig. 3.17. Turbină eoliană cu viteză fixă cu motor asincron cu rotor în colivie
conectată direct la reţea.
 Această variantă necesită un compensator de energie reactivă pentru a reduce (aproape
elimina) transferul de putere reactivă de la generatorul turbinei la reţea. Aceasta se face de
obicei, prin comutarea continuuă a bateriilor de condensatoare (5-25 paşi). Conectarea mai
bună la reţea se face prin încorporarea unui convertor electronic de putere (soft-starter).
Indiferent de principiul de control al energiei într-o turbină eoliană cu viteză fixă, fluctuaţiile
vântului sunt transformate în fluctuaţii mecanice, şi mai departe, în fluctuaţii ale energiei
electrice. Acestea pot produce fluctuaţii ale tensiunii în punctul de conectare în cazul reţelelor
slabe. Datorită acestor fluctuaţii de tensiune, turbina cu viteză fixă atrage variate cantităţi de
energie reactivă de la reţeaua utilitară (în cazul în care nu există baterie de condensatoare),
ceea ce sporeşte atât fluctuaţiile de tensiune cât şi pierderile de cabluri.
Astfel principalele dezavantaje ale acestei variante sunt necesitatea unei reţele
compacte, iar construcţia mecanică trebuie să poată suporta o mare solicitare mecanică,
cauzată de intensificări de vânt, pe lângă faptul că nu permite nici un control al vitezei.

B. Turbina eoliană cu viteză variabilă parţială şi rezistenţă variabilă a rotorului

(Tip B)
Această configuraţie corespunde turbinei cu viteză variabilă controlată, cu rezistenţă
variabilă a rotorului, cunoscută sub denumirea de OptiSlip (Vestas™), prezentată în Fig. 3.18.
Aceasta foloseşte un generator de inducţie cu rotorul în scurtcircuit (GIRS), folosit încă de la
mijlocul anilor ´90.

Fig. 3.18. Turbină eoliană cu viteză variabilă parţială şi cu rezistenţă variabilă a rotorului.

Generatorul este conectat direct la reţea. Înfăşurarea rotorică a generatorului e

conectată în serie cu o rezistenţă controlată, a cărei mărime defineşte limitele de variaţia ale
vitezei (în general 0-10% peste viteza sincronă). Bateria de condensatoare realizează
compensarea energiei reactive, iar conectarea soft la reţea se realizează cu ajutorul unui „soft-
starter”. Se adaugă o rezistenţă în plus în circuitul rotorului, care poate fi controlat prin
electronica de putere. Astfel, rezistenţa totală a rotorului e controlabilă şi astfel puterea ieşită
din sistem este controlată şi ea. Controlul dinamic al variaţiilor de viteză depinde de
dimensiunile rezistenţei variabile a rotorului. De obicei, variaţia de viteză este de 0-10% peste
viteza sincronă. Energia provenită din unitatea exterioară de conversie a energiei este pierdută
ca pierdere calorică. O variantă alternativă utilizează componente pasive în locul
convertorului electronic de putere. Acest variantă permite un control până la 10%, dar nu
permite un reglaj continuu.

C. Turbina cu viteză variabilă cu convertor de frecvenţă cu scală parţială (Tip C)

Această configuraţie, cunoscută ca generatorul de inducţie cu dublă alimentare
(GIDA), corespunde turbinei cu viteză variabilă, cu un generator de inducţie cu rotor în scurt
circuit (GIRS) şi cu un convertor de frecvenţă (cu aproximativ 30% din puterea nominală a
generatorului) în cadrul circuitului rotorului, după cum se observă în Fig. 3.19.
 Fig. 19. Turbină eoliană cu viteză variabilă cu convertor de frecvenţă cu scală
parţială.

Statorul este conectat direct la reţea, în timp ce un convertor de putere controlează

frecvenţa rotorului, şi astfel, viteza acestuia. Randamentul acestui convertor de frecvenţă
determină variaţia vitezei (de obicei, ±30% în jurul vitezei sincrone). În plus, acest convertor
realizează compensarea puterii reactive şi o conectare uşoară la reţea. Limita de control a
vitezei rotorului este comparată cu cea a OptiSlip. În plus, valorifică energia pierdută de
OptiSlip în rezistenţa rotorului controlabil. Convertorul de frecvenţă mai mic face ca acest
concept să fie atractiv din punct de vedere economic. Mai mult decât atât, electronica de
putere permite turbinelor eoliene să acţioneze ca o sursă energetică dinamică pentru reţea.
Totuşi, principalul dezavantaj este folosirea de inele de alunecare şi a schemelor de protecţie
în cazul unor erori de reţea.

D. Turbina cu viteză variabilă cu convertor de putere cu scală completă (Tip D)

Această configuraţie corespunde turbinei eoliene cu viteză variabilă complet
controlată, cu generator conectat la reţea printr-un convertor de frecvenţă complet, după cum
se vede şi în Fig. 3.20.

Fig. 3.20. Turbină eoliană cu viteză variabilă cu convertor de putere cu scală completă.

Convertorul de frecvenţă execută compensarea puterii reactive şi asigură o conectare

uşoară la reţea la orice viteză. Generatorul poate fi excitat electric (generator sincron cu rotor
în scurtcircuit GSRS) sau de tipul cu magnet permanent (generator sincron cu magnet
permanent GSMP). Ieşirile statorului sunt conectate la reţea printr-un convertor de putere.
Unele sisteme de turbine eoliene cu viteză variabilă sunt fără cutie de viteze (cutia de
viteze în Fig. 3.20). În aceste cazuri, se foloseşte un generator direct, asincron. Companiile
europene producătoare de turbine – Enercon, Siemens Wind Power, Made şi Lagerwey sunt
exemple de producători care folosesc această configuraţie.
Compararea diferitelor topologii de turbine eoliene prin prisma performanţelor lor
arată o contradicţie între cost şi performaţă la nivelul reţelei. În tabelul 3.2, se dă o comparaţie
tehnică a principalelor concepte tehnice a turbinelor eoliene cu referire la probleme de control
ale reţelei, cost, întreţinere şi performaţa componentelor interne ale turbinei.
 Tabelul 3.2. Comparaţia diferitelor configuraţii ale turbinelor eoliene.
Variantă de turbină Tip A Tip B Tip C Tip D
Viteză variabilă Nu Nu Da Da
Controlul puterii active Limitat Limitat Da Da
Controlul puterii reactive Nu Nu Da Da
Scurt circuit (defect activ) Nu Nu Nu/Da Da
Puterea în scurt circuit Contribuie Contribuie Contribuie Limitată
Controlul lărgimii benzii 1-10 s 100 ms 1 ms 0.5-1 ms
Funcţia de Standby Nu Nu Da+ Da++
Pornire uşoară necesară Da Da Nu Nu
Compensator reactiv (C) Da Da Nu Nu
Operare insulară Nu Nu Da/nu Da
Investiţie ++ ++ + 0
Întreţinere ++ ++ 0 +