Modele de date

Pentru a fi utile în procesele de conducere, sau pentru atingerea unor obiective concrete,
datele trebuiesc prelucrate pentru obţinerea de informaţii. Procesul de obţinere de
informaţii se va desfăşura mai facil dacă aceste au o anumită structurare care să permită
regăsirea unor anumite valori ce îndeplinesc diverse criterii. Pentru aceiaşi realitate
obiectivă, modurile de organizare a datelor pot fi foarte variate. Această structurare a
datelor (organizare) reprezintă de fapt modelul de date. Prin modelarea datelor se
urmăreşte structurarea lor astfel încât să se îndeplinească două cerinţe uneori antagoniste:
ƒ datele să reflecte cât mai fidel realitatea de modelat;
ƒ datele să fie adaptate reprezentării pe calculator.
Modelarea datelor în vederea structurării lor urmăreşte identificarea celor mai importante
proprietăţi şi caracteristici ale realităţii de modelat, proprietăţi ce surprind esenţa
semnificaţiei acesteia. Generalizarea şi formalizarea acestor proprietăţi a dus la definirea
conceptului de model de date. Modelul de date este un instrument teoretic ce permite
interpretarea adcvată a datelor pentru a identifica semnificaţia colecţiilor de date în
ansamblul ei fără a considera valorile lor individuale.
Modele de date se clasifică după intensitatea standardizării în:
ƒ modele puternic standardizate( tipizate)
ƒ modele slab standardizate (tipizate)
Modele de date putenic standardizate(tipizate) sunt acele modele pentru care datele
trebuie să se încadreze în anumite categori din gama categoriilor disponibile pentru
aplicaţia respectivă. Dacă anumite date nu se îcadrează în restricţiile categoriei aceastea
vor fi forţate să se încadreze prin eliminarea unor particularităţi ce le deosebeşte de
celelalte din categorie, sau prin adăugarea unor proprietăţi sau caracteristici care nu îi
sunt proprii. Dacă nici după operaţiile de adăugare sau eliminare de caracteristici aceasta
nu se încadrează unei categorii se va renunţa la această dată.
Modelele slab standardizate (tipizate) sunt acele modele în care datele pot exista prin ele
însele şi pot fi legate între ele. În acest caz categoriile apar numai dacă este nevoie de ele.
Dezavantajul modelelor de date puternic tipizate este acele al lipsei de flexibilitate, care
se traduce în inabilitatea acestor modele de a surprinde particularităţile fiecărei date. Într-
un model tipizat toate datele dintr-o categorie trebuie să fie omogene, adică să aibă
aceleaşi caracteristici aceiaşi structură. Astfel pot exista date care deşi se încadrează în
categoria dată au şi alte caracteristici definitorii care nu au fost reţinute.
Marele avantaj al modelelor strict tipizate este acela că proprietăţile datelor pot fi
abstractizate şi cercetate pe baza categoriilor de care aparţin. Toate obiectele ce aparţin
categoriei au acelaşi nume şi aceleaşi caracteristici astfel încât numele comun al
obiectelor şi numele proprietăţilor pot fi asociate categoriei şi nu fiecărui obiect,
evitându-se astfel redundanţe referitoare la acestea.
Pentru a obţine omogenizarea datelor dintr-o categorie se impun restricţii asupra
structurii unei categori de obiecte şi asupra legăturilor dintre acestea. Datorită acestor
restricţii modelele strict tipizate nu exprimă corect realitatea ce urmează a fi modelată ci
doar surprinde aspectele esenţiale comune, dar pot fi foarte uşor transpuse pe calculator.
De aceea modelele de date ce stau la baza actualelor sisteme de gestiune a bazelor de date
sunt cele strict tipizate.
Un model conceptual sau scheă cuprinde numele categoriilor ( de exemplu SALARIAT,
DEPARTAMENT), proprietăţile acestora (de exemplu Nume, Prenume, salariu) şi
relaţiilor ce se stabilesc între acestea (SALARIAT APARŢINE UNUI DEPARTAMENT,
DEPARTAMENT ESTE COMPUS DIN SALARIATI). Prin urmare orice model
conceptual este o descriere a structurii datelor şi a regulilor de compunere şi operare.
Doar structura de organizare nu furnizează o interpretare completă a seminificaţiei
complexe a datelor. Semnificaţia depinde şi de modul în care aceste date sunt operate şi
operaţiile ce sunt permise asupra lor. De aceea un model de date este un ansamblu de
reguli de organizare a datelor împreună cu setul de operaţii permise asupra acestor date.
Privit din acest unghi putem spune că o baza de date este o colecţie de date organizate
într-o structură descrisă de un model de date.
Un model de date notat D poate fi definit ca fiind compus din două părţi:
ƒ set de reguli de structurare a datelor denumite şi reguli generatoare, notat G;
ƒ set de reguli de operare ce definesc operaţiile permise asupra datelor, notat P.
Regulile de generare descriu proprietăţile statice, ale colecţiei de date, care sunt
invariante în timp, şi sunt materializate în cadrul unui sistem de gestiunea bazelor de date
prin limbajul de descriere a datelor.
Regulile de operare reflectă proprietăţile dinamice ale modelului datelor, acelea care se
modifică în timp şi sunt materializate în cadrul unui sistem de gestiune a bazelor de date
prin limbajul de manipulare a datelor.
Structurile permise în cadrul unui model de date se pot specifica indicând obiectele
permise şi a relaţiilor permise între obiecte folosind reguli generice de definire şi prin
prezentarea obiectelor şi relaţiilor nepermise, prin specificarea unor restricţii asupra
obiectelor şi a legăturilor dintre ele. Pe lângă restricţiile explicite un model de date poate
să conţină şi restricţii implicite, inserate în momentul descrierii structurii.
Regulile de operare conţin operaţiile care produc schimbări în starea bazei de date. Prin
stare a bazei de date se înţelege totalitatea valorilor datelor din baza de date şi valorile
indicatorilor de poziţie folosiţi pentru regăsirea datelor. Schimbările în baza de date
afectează datele din baza de date sau a poziţiei pointerilor, ele nu afectează structura
bazei de date. Altfel spus regulile de operare conservă modelul conceptual al modelului
asupra căruia acţionează.

Una din principalele modalităţi de realizare a modelului datelor este abstractizarea.

Abstractizarea constă în determinarea şi păstrarea proprietăţilor relevante, ce prezintă
interes din anumite puncte de vedere, pentru realizarea unui obiectiv propus.
Prin urmare abstractizarea se face întotdeauna pe baza unui criteriu de relevanţă
determinat de atingerea anumitor scopuri.
O formă de abstractizare este tipizarea, prin intermediul căreia se determină categori
pornind de la obiecte similare. Abstractizarea poate fi de două feluri:
ƒ generalizare
ƒ agregare
Generalizarea asociază unei mulţimi de obiecte sau de categori un singur tip generic,
evidenţiindu-se doar caracteristicile comune neglijând diferenţele. Generalizarea
presupune atât tipizare (clasificare) cât şi reunirea unor categorii în categori generece mai
cuprinzătoare. De exemplu generalizare este şi atunci când se reunesc mulţimea de
studenţi n tipul generic STUDENT dar şi atunci când se reuneşte tipurile generice
STUDENT şi CADRU DIDACTIC în tipul generic PERSONAL. Instanţierea este opusul
procesului de tipizare iar specializarea este opusul generalizării. Prin aplicarea pe mai
multe nivele a generalizării se obţin ierarhi de generalizare.

Persoana

Salariat Student

Pers. Adm Cadru Didactic

Tehnician Secretară Asistent Şef Lucr. Conf Prof.

Figura 3.1. Generalizarea şi Ierarhi de generalizare

Agregarea este o formă de abstractizare prin care se indică părţile componente ale unui
obiect. Agregarea se poate aplica atât la nivelul categoriilor cât şi la nivelul valorilor
individuale. De exemplu tipul SALARIAT poate fi construit prin agregare din tipurile
NUME, ADRESA, DATA NAŞTERII. O valoare concretă din tipul SALARIAT se
construieşte prin agregare din valori concrete ale tipurilor de obiecte din care este
constituit. Astfel Popescu ce este o instanţă a tipului SALARIAT se constituie prin
agregare din valorile “Popescu N. Vasile, Str. Rapsodiei nr.5 Ploieşti Prahova 12/4/1978.
Categoriile NUME, ADRESA DATANASTERII sunt atribute intensionale iar Popescu
N. Vasile, Str. Rapsodiei ..., sunt proprietăţi extensionale ale unei instanţe de tipul
SALARIAT. Agregarea permite punerea în evidenţă a structurii unui obiect şi a relaţiilor
ce se stabilesc între părţile constituente. La fel ca şi generalizarea agregarea se poate
aplica pe nivele rezultând ierarhii de agregare.

Persoana

Nume Adresa Data Naşterii CNP

Numar Strada Oraş Judeţ

Zi Luna An

Figura 3.2. Agregare şi ierarhi de agregare.