Sunteți pe pagina 1din 166

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MATEMATICĂ - INFORMATICĂ

CURS: Baze de Date


TIP CURS : Obligatoriu la Secţia de matematică Informatică,
Anul III, Semestrul I, la toate formele de
învăţământ
DURATA: Semestrul I , 2 curs, 2 laborator
Titular: Lector Dr. FLORENTINA Rodica Niculescu
E-MAIL: rodicaniculescu@gmail.com

I. CONŢINUTUL TEMATIC AL DISCIPLINEI

Notiuni introductive în domeniul bazelor de date (entitate, relatie, atribut, limbaje


pentru baze de date, componenete şi arhitectura unui sistem de gestiune a bazelor de date
(SGBD), evoluţia SGBD-urilor)
Proiectarea bazelor de date simple Proiectarea bazelor de date relaţionale (modelarea
Entitate-Relaţie, diagrama E/R, modelul relational, regulile lui Codd, caracteristicile
modelului relational, normalizare, forme normale, dependenţe funcţionale)
Limbaje de manipulare a datelor relaţionale
Limbajul SQL

MODUL DE STABILIRE A NOTEI FINALE:

Nota de la testul grilă (pe calculator) mărită cu două puncte pentru studenţii
care au fost prezenţi la orele de laborator şi care au rezolvat temele de laborator.

SINTEZE ASUPRA PROGRAMEI ANALITICE


Materialul este structurat în 2 părţi, astfel:

Partea I. Concepte ale bazelor de date relaţionale


Partea a_II_a. SQL

Partea I. Concepte ale bazelor de date relaţionale


În această parte se face o prezentare generală a conceptelor bazelor de date
relaţionale.
O bază de date este o colecţie de informaţii interrelaţionate gestionate ca o
singură unitate. A ceastă definiţie este foarte largă, deoarece există mari diferenţe
între concepţiile diferiţilor producători care pun la dispoziţie sisteme de baze de date.
De exemplu, Oracle Corporation defineşte o bază de date ca fiind o colecţie de
fişiere fizice gestionate de o singură instanţă (copie) a produsului software pentru
baze de date, în timp ce Microsoft defineşte o bază de date SQL Server ca fiind o
colecţie de date şi alte obiecte.
Un obiect al bazei de date este o structură de date denumită, stocată în bază de
date, cum ar fi un tabel, o vizualizare sau un index.
Există mari diferenţe între implementările furnizorilor de baze de date. În
majoritatea sistemelor de baze de date, datele sunt stocate în mai multe fişiere fizice,
dar în Microsoft Access toate obiectele bazei de date, împreună cu datele care aparţin
unei baze de date sunt stocate într-un singur fişier fizic.(Un fişier este o colecţie de
înregistrări înrudite stocate ca o singură untiate de sistemul de operare al
calculatorului.) Totuşi, unul dintre principalele avantaje ale bazelor de date relaţionale
este faptul că detaliile de implementare fizică sunt separate de definiţiile logice ale
obiectelor bazei de date, astfel încât majoritatea utilizatorilor bazei de date nu au
nevoie să ştie unde (şi cum) sunt stocate obiectele bazei de date în sistemul de fişiere
al calculatorului. De fapt , pe măsură ce veţi învăţa limbajul SQL , veţi vedea că nu
este nevoie să specificaţi numele unui fişier fizic într-o instrucţiune SQL decât atunci
când definiţi sau modificaţi chiar obiectele bazei de date.

Sistem de gestionare a bazei de date (DBMS)


Un sistem de gestionare a bazei de date (DBMS database management system)
este un produs software furnizat de producătorul bazei de date. Produse software
precum Microsoft Access, Microsoft SQL Server, Oracle Database,Sybase,
DB2,INGRES, MySQL şi Postgre SQL fac parte din categoria DBMS sau, mai corect,
DBMS relaţionale (RDBMS).
RDBMS-urile sunt cunoscute şi sub numele de SGBD-uri. Ambele prescurtări
vor fi folosite în acestă expunere.
Bazele de date relaţionale sunt definite şi prezentate în secţiunea următoare a
acestu capitol.
Sistemul DBMS pune la dispoziţie toate serviciile de bază necesare pentru
organizarea şi întreţinerea bazei de date, inclusiv următoarele:
Transferarea datelor în şi din fişierele fizice de date, în funcţie de cerinţe.
Gestionarea accesului concurenţial la date al mai multor utilizatori , inclusiv
prevenirea conflictelor care ar putea fi cauzate de actualizările simultane.
Gestionarea tranzacţiilor, astfel încât toate modificările făcute asupra bazei de
date printr-o tranzacţie să fie executate ca o singură unitate.Cu alte cuvinte, dacă
tranzacţia reuşeşte, toate modificările efectuate de tranzacţie sunt înregistrate în bază
de date; dacă tranzacţia eşuează, nici una dintre modificări nu este înregistrată în bază
de date.Totuşi, reţineţi ca unele sisteme RDBMS nu asigură suportul pentru tranzacţii.
Acceptă un limbaj de interogare, care reprezintă sistemul de comenzi folosit
de utilizator pentru a obţine date din bază de date.SQL este principalul limbaj folosit
pentru sistemele DBMS relaţionale şi subiectul principal al aceste cărţi.
Funcţii pentru salvarea bazei de date şi pentru refacerea bazei de date în urma
erorilor.
Mecanisme de securitate pentru împiedicarea accesului neautorizat la date şi
modificarea acestora.

Bază de date relaţională

O bază de date relaţională este o bază de date care respectă modelul relaţional,
dezvoltat de Dr.E.F.Codd. Modelul relaţional prezintă datele sub forma familiarelor
tabele bidimensionale, similar cu o foaie de calcul tabelar. Spre deosebire de o foaie
de calcul tabelar, nu este obligatoriu ca datele să fie stocate într-o formă tabelară, iar
modelul permite şi combinarea tabelelor (crearea uniunilor (joining), în terminologia
relaţională) pentru formarea vizualizarilor, care sunt prezentate tot ca tabele
bidimensionale. Flexibilitatea extraordinară a bazelor de date relaţionale este dată de
posibilitatea de a folosi tabelele independent sau în combinaţii, fără nici o ierarhie sau
secvenţa predefinita în care trebuie să se facă accesul la date.

Un model este o reprezentare a obiectelor şi evenimentelor lumii reale şi a


asocierilor dintre ele. De fapt, el reprezintă o abstracţie asupra aspectelor
semnificative ale unei „întreprinderi―, ale unui sistem real, ignorând proprietăţile
accidentale. Modelul este cel pe care utilizatorii trebuie să-l cunoască; implementarea
unui model este cea pe care utilizatorii nu este necesar să o cunoască. Diferenţa dintre
model şi implementare este, de fapt, un caz special şi important al deosebirii uzuale
dintre logic şi fizic.
Modelele se impun prin sintaxa şi prin semantica lor şi, din acest punct de
vedere, există trei tipuri fundamentale de modele:
modele care descriu aspectele statice ale procesului modelat;
modele care descriu aspectele dinamice ale procesului modelat;
modele care descriu aspectele funcţionale ale procesului modelat.
Un model de date reprezintă o colecţie integrată de concepte necesare
descrierii:
datelor,
relaţiilor dintre ele,
constrângerilor existente asupra datelor sistemului real analizat.
Modelarea unei baze de date permite trecerea de la percepţia unor fapte din
lumea reală la reprezentarea lor prin date. Modelul de date trebuie să reflecte fidel
fenomene ale lumii reale, să urmărească evoluţia acestei lumi şi comunicarea dintre
fenomenele lumii reale.
Modelul trebuie să asigure conceptele de bază care permit proiectantului bazei
de date şi utilizatorilor să comunice, fără ambiguităţi, cunoştinţele lor privind
funcţionarea şi organizarea modelului real analizat. Prin urmare, un model de date
trebuie să reprezinte datele şi să le facă înţelese.
În esenţă, modelul de date are trei componente:
mulţime de reguli conform cărora sunt construite bazele de date (partea
structurală);
mulţime de operaţii permise asupra datelor, care sunt utilizate pentru
reactualizarea sau regăsirea datelor (partea de prelucrare);
mulţime de reguli de integritate, care asigură coerenţa datelor.
Abordarea generală a problemei modelării semantice a datelor se face în
patru etape.
Se identifică o mulţime de concepte semantice care sunt utile în descrierea
lumii reale. Se presupune că lumea reală (modelul real analizat) este
formată din entităţi care au anumite proprietăţi, că fiecare entitate are o
identitate, că există legături, corelaţii între entităţi. Conceptul de corelaţie,
ca şi cel de entitate, este util, în mod intuitiv, la descrierea modelului.
Se caută o mulţime de obiecte formale, simbolice care sunt utilizate pentru
reprezentarea conceptelor semantice anterioare.
Se dau reguli de integritate formale şi generale (constrângeri) care să
reflecte restricţiile la care este supus modelul.
Se defineşte o mulţime de operatori formali prin care pot fi prelucrate şi
analizate obiectele formale.

Modelul entitate-relaţie

Una dintre cele mai cunoscute abordări ale modelării semantice (cu siguranţă
una dintre cele mai utilizate) este cea bazată pe modelul entitate-relaţie (E/R).
Acesta a fost introdus de către P.P. Chen în 1976 şi rafinat de atunci în diverse moduri
de către acesta şi de mulţi alţi cercetători, ca un model de date conceptual, pentru a
uşura proiectarea bazelor de date. Pentru reprezentarea grafică a modelului sunt
utilizate diagramele E/R, care sunt modele neformalizate pentru reprezentarea unui
model, unui sistem din lumea reală.
Diagramele E/R constituie o tehnică de reprezentare a structurii logice a bazei
de date, într-o manieră grafică. Aceste diagrame oferă un mijloc simplu şi inteligibil
de comunicare a caracteristicilor importante ale designului unei anumite baze de date.
Diagrama E/R este un model de date conceptual de nivel înalt, independent de
platforma hardware utilizată şi de tipul SGBD-ului. Modelul este constituit din
concepte care descriu structura bazei de date şi tranzacţiile de regăsire sau
reactualzare asociate.
Popularitatea modelului E/R ca modalitate de abordare a proiectării bazelor de
date poate fi atribuită în principal tehnicii de realizare a diagramelor E/R. Această
tehnică, ca şi modelul E/R însuşi, a evoluat de-a lungul timpului datorită noilor
problematici care au apărut în proiectarea bazelor de date.
Baza de date poate fi definită ca o mulţime de date ce modelează un sistem
real. Acest sistem este format din obiecte legate între ele. Modelul E/R împarte
elementele unui sistem real în două categorii: entităţi şi relaţii (legături, asocieri)
între aceste entităţi. Entităţiile şi legăturile au anumite caracteristici, numite atribute.
Nu trebuie confundat conceptul de relaţie, în sensul de asociere, care intervine în
definirea diagramei E/R cu conceptul de relaţie care este specific modelului relaţional.

Entitate
Entitatea este un obiect sau un concept, care este semnificativ pentru modelul
real analizat. O entitate poate fi dependentă (slabă), existenţa sa depinzând de altă
entitate sau independentă (tare), caz în care ea nu depinde de existenţa altei entităţi.
Entitatea poate fi persoană, loc, concept, activitate etc. Prin urmare, ea poate fi
un obiect cu existenţă fizică, reală sau poate fi un obiect cu existenţă conceptuală,
abstractă.
Cheia primară este un identificator unic în cadrul entităţii, făcând distincţie
între valori diferite ale acesteia.

Cheia primară:
trebuie să fie unică şi cunoscută la orice moment;
trebuie să fie controlată de administratorul bazei;
trebuie să nu conţină informaţii descriptive, să fie simplă, fără ambiguităţi;
să fie stabilă;
să fie familiară utilizatorului.

Observaţii
Entităţile devin tabele în modelele relaţionale.
În general, entităţile se scriu cu litere mari.
Entităţile sunt substantive, dar nu orice substantiv este o entitate. Trebuie
ignorate substantivele nerelevante.
Pentru fiecare entitate este obligatoriu să se dea o descriere detaliată.
Nu pot exista, în aceeaşi diagramă, două entităţi cu acelaşi nume, sau o aceeaşi
entitate cu nume diferite.

DEPARTAMENT
SARCINA

lucreaza_in conduce
apartine_la

atasat_la
SALARIAT PROIECT

Relaţie
Relaţia (asocierea) este o comunicare între două sau mai multe entităţi. O
valoare a unei relaţii este o comunicare între valorile entităţilor pe care le leagă.
Relaţia exprimă un raport care există între aceste entităţi. Gradul unei relaţii
este dat de numărul de entităţi participante într-o relaţie (de exemplu, relaţie binară,
ternară, cvadruplă, n-ară).
Existenţa unei relaţii este subordonată existenţei entităţilor pe care le leagă.
Între două entităţi pot exista mai multe relaţii.
O relaţie în care aceeaşi entitate participă mai mult decât o dată în diferite
roluri defineşte o relaţie recursivă. Uneori, aceste relaţii sunt numite unare.
Observaţii:
În modelul relaţional, relaţiile devin tabele speciale sau coloane speciale
care referă chei primare.
Relaţiile sunt verbe, dar nu orice verb este o relaţie.
Pentru fiecare relaţie este important să se dea o descriere detaliată.
În aceeaşi diagramă pot exista relaţii diferite cu acelaşi nume. În acest caz,
ele sunt diferenţiate de către entităţile care sunt asociate prin relaţia
respectivă.
Pentru fiecare relaţie trebuie stabilită cardinalitatea (maximă şi minimă)
relaţiei, adică numărul de tupluri ce aparţin relaţiei.
poate (cardinalitate maximă)  trebuie (cardinalitate minima)
EXEMPLE:
Câţi salariaţi pot lucra într-un departament? Mulţi!
În câte departamente poate lucra un salariat? In cel mult unul!

Relaţia SALARIAT_lucreaza_in_DEPARTAMENT are cardinalitatea
maximă many-one (n:1).
Exemplu:
Câţi salariaţi trebuie să conducă un departament? Cel puţin unul!
Câte departamente trebuie să conducă un salariat? Zero!
Relaţia SALARIAT_conduce_DEPARTAMENT are cardinalitatea minimă
one-zero (1:0).
Asupra entităţilor participante într-o relaţie pot fi impuse constrângeri care
trebuie să reflecte restricţiile care există în lumea reală asupra relaţiilor. O clasă de
constrângeri, numite constrângeri de cardinalitate, este definită de numărul de
înregistrări posibile pentru fiecare entitate participantă (raport de cardinalitate). Cel
mai întâlnit tip de relaţii este cel binar, iar în acest caz rapoartele de cardinalitate sunt,
în general, one-to-one (1:1), one-to-many (1:n) sau many-to-many (m:n).

Atribut
Atributul este o proprietate descriptivă a unei entităţi sau a unei relaţii. De
exemplu, numele , genul unei film, sunt atribute al entităţii FILM.
Atributele pot fi simple (pretul de închiriere a unui film), compuse (de
exemplu, numele filmului), cu valori multiple (de exemplu, limbile în care e tradus un
film), derivate (de exemplu, vârsta unei persoane se obţine din data naşterii).
Observaţii
Trebuie făcută distincţia între atribut care uzual devine coloană în modelele
relaţionale şi valoarea acestuia, care devine valoare în coloane.
Atributele sunt substantive, dar nu orice substantiv este atribut.
Fiecărui atribut trebuie să i se dea o descriere completă în specificaţiile
modelului (exemple, contraexemple, caracteristici).
Pentru fiecare atribut trebuie specificat numele, tipul fizic (integer, float,
char etc.), valori posibile, valori implicite, reguli de validare, constrângeri,
tipuri compuse.

Diagrama entitate- relaţie


Pentru proiectarea diagramei entitate-relaţie au fost stabilite anumite reguli
entităţile sunt reprezentate prin dreptunghiuri;
relaţiile dintre entităţi sunt reprezentate prin arce neorientate;
atributele care reprezintă chei primare trebuie subliniate sau marcate prin
simbolul „#― sau (pk), plasat la sfârşitul numelui acestor atribute;
cardinalitatea minimă este indicată în paranteze, iar cardinalitatea maximă
se scrie fără paranteze;
nu este necesar să fie specificate, în cadrul diagramei, toate atributele.
SALARIAT PROIECT
cod_salariat nr_proiect
M M
nume atasat_la descriere
M(0) M(0)
prenume buget_alocat
sex data_initiala
salariu functia 1 1
M
1 M(0) apartine_la
1
lucreaza_in
M
1 11
M
1(0)
DEPARTAMENT SARCINA
cod_departament nr_proiect
nume nr_sarcina
conduce

Diagrama Entitate/relaţie
1

Cazuri speciale de entităţi, relaţii, atribute şi modul lor de


reprezentare în cadrul diagramei entitate-relaţie.
1
(0) 1. Entitate dependentă – nu poate exista în mod independent (SARCINA
depinde de PROIECT). Cheia primară a unei entităţi dependente include
cheia primară a sursei (nr_proiect) şi cel puţin o descriere a entităţii
(nr_sarcina). Entitatea dependentă se desenează prin dreptunghiuri cu linii mai
subţiri.
2. Moştenirea atributelor. Subentitate (subclasă) – submulţime a unei alte
entităţi, numită superentitate (superclasă) (SALARIAT < –– >
PROGRAMATOR). Subentitatea se desenează prin dreptunghiuri incluse în
superentitate. Există o relaţie între o subentitate şi o superentitate, numită
ISA, care are cardinalitatea maximă 1:1 şi minimă 1:0. Cheile primare,
atributele şi relaţiile unei superentităţi sunt valabile pentru orice subentitate.
Afirmaţia reciprocă este falsă.
3. Într-o diagramă E/R se pot defini relaţii recursive.
4. Relaţie sau atribut? Dacă un atribut al unei entităţi reprezintă cheia primară a
unei alte entităţi, atunci el referă o relaţie (cod_departament în tabelul
SALARIAT).
5. Entitate sau relaţie? Se cercetează cheia primară. Dacă aceasta combină cheile
primare a două entităţi, atunci este vorba de o relaţie. (cheia primară a relaţiei
asociat_la combină cod_salariat cu nr_proiect, prin urmare,
SALARIAT_asociat la_PROIECT va defini o relaţie şi nu o entitate).

Probleme
1.Să se creeze modelul E/R pentru gestiunea activităţilor de împrumut dintr-o
bibliotecă

S-a presupus (restrictiv) că într-o zi un cititor nu poate împrumuta, de


mai multe ori, aceeaşi carte.
Entităţile şi relaţiile care intervin în acest model sunt următoarele:
1. CARTE (entitate independentă) – orice carte care se găseşte în inventarul
bibliotecii. Cheia primară este atributul codel.
2. CITITOR (entitate independentă) – orice cititor care poate împrumuta
cărţi. Cheia primară este atributul codec.
3. DOMENIU (entitate independenta) – domeniul căruia îi aparţine o carte.
Cheia primară este atributul coded.
4. IMPRUMUTA – relaţie având cardinalitatea m:m care leagă entităţile
CITITOR şi CARTE.
5. APARTINE – relaţie care leagă atributele CARTE şi DOMENIU. Relaţia
are cardinalitatea maximă m:1, iar cardinalitatea minimă 1:1.

CIT
M(1) M(0)
CAR ITOR
codec#
TE nume
codel# imprumuta
dep
titlu
autor
pret
nrex
M(0) 1 DOM
ENIU
apartine coded#
intdom

2.Evidenţa şcolilor de şoferi din Romania. Completaţi relaţiile (lucreaza_la,


conduce, sustine, asista, instruieste) dintre entităţi şi specificaţi cardinalitatea!

SCOALA CLIENT
cod_scoala# cod_client#

INSTRUCTOR
cod_instructor# EXAMEN
cod_examen#

EXAMINATOR
MASINA
cod_examinator#
cod_masina#
3. Campionatele de fotbal ale diferitelor ţări

ECHIPA SPONSOR
Cod_echipa# M(1) sustine M(1) M(1)
Cod_sponsor#
Nume Nume
Oras
2

joaca
M(1)
MECI
Tara#
Nr_etapa#
Cod_meci#

M(1)

apartine_de
1
ETAPA
Tara
Nr_etapa
M(1)
atasata_la
1
CAMPIONAT
Tara#

Modelul relaţional
Modelul relaţional a fost conceput şi dezvoltat de E.F. Codd. El este un model
formal de organizare conceptuală a datelor, destinat reprezentării legăturilor dintre
date, bazat pe teoria matematică a relaţiilor. Modelul relaţional este alcătuit numai din
relaţii şi prin urmare, orice interogare asupra bazei de date este tot o relaţie.
Cercetarea în domeniu  3 mari proiecte (System R, INGRES, PRTV)
Calităţi:
este simplu;
riguros din punct de vedere matematic;
nu este orientat spre sistemul de calcul.
Modalităţi pentru definirea unui SGBD relaţional:

prezentarea datelor în tabele supuse anumitor operaţii de tip proiecţie,


selecţie, reuniune, compunere, intersecţie etc.
un sistem de baze de date ce suportă un limbaj de tip SQL – Structured
Query Language;
un sistem de baze de date care respectă principiile modelului relaţional
introdus de E.F. Codd.
Caracteristicile unui model relaţional:
structura relaţională a datelor;
operatorii modelului relaţional;
regulile de integritate care guvernează folosirea cheilor în model.
Aceste trei elemente corespund celor trei componente ale ingineriei software:
informaţie, proces, integritate.
Structura datelor
Definirea noţiunilor de domeniu, relaţie, schemă relaţională, valoare null şi
tabel vizualizare (view).
Conceptele utilizate pentru a descrie formal, uzual sau fizic elementele de bază
ale organizării datelor sunt date în următorul tabel:
Formal Uzual Fizic
relaţie tablou fişier
tuplu linie înregistrare
atribut coloană câmp
domeniu tip de dată tip de dată

Reguli de integritate sunt aserţiuni pe care datele conţinute în baza de date


trebuie să le satisfacă.
Există trei tipuri de constrângeri structurale (de cheie, de referinţă, de entitate)
ce constituie mulţimea minimală de reguli de integritate pe care trebuie să le respecte
un SGBD relaţional. Restricţiile de integritate minimale sunt definite în raport cu
noţiunea de cheie a unei relaţii.
O mulţime minimală de atribute ale căror valori identifică unic un tuplu într-o
relaţie reprezintă o cheie pentru relaţia respectivă.
Fiecare relaţie are cel puţin o cheie. Una dintre cheile candidat va fi
aleasă pentru a identifica efectiv tupluri şi ea va primi numele de cheie primară. Cheia
primară nu poate fi reactualizată. Atributele care reprezintă cheia primară sunt fie
subliniate, fie urmate de semnul #.
O cheie identifică linii şi este diferită de un index care localizează liniile. O
cheie secundară este folosită ca index pentru a accesa tupluri. Un grup de atribute din
cadrul unei relaţii care conţine o cheie a relaţiei poartă numele de supercheie.
Fie schemele relaţionale R1(P1, S1) şi R2(S1, S2), unde P1 este cheie primară
pentru R1, S1 este cheie secundară pentru R1, iar S1 este cheie primară pentru R2. În
acest caz, vom spune că S1 este cheie externă (cheie străină) pentru R1.
Modelul relaţional respectă trei reguli de integritate structurală.

 Regula 1 – unicitatea cheii. Cheia primară trebuie să fie unică şi


minimală.
 Regula 2 – integritatea entităţii. Atributele cheii primare trebuie să fie
diferite de valoarea null.
 Regula 3 – integritatea referirii. O cheie externă trebuie să fie ori null în
întregime, ori să corespundă unei valori a cheii primare asociate.

Transformarea entităţilor

 Entităţile independente devin tabele independente. Cheia primară nu


conţine chei externe.
 Entităţile dependente devin tabele dependente. Cheia primară a
entităţilor dependente conţine cheia primară a entităţii de care depinde
(cheie externă) plus unul sau mai multe atribute adiţionale.
 Subentităţile devin subtabele. Cheia externă se referă la supertabel, iar
cheia primară este această cheie externă (cheia primară a subentităţii
PROGRAMATOR este cod_salariat care este o cheie externă).

Transformarea relaţiilor
 Relaţiile 1:1 şi 1:n devin chei externe. Relaţia conduce devine coloană în
tabelul DEPARTAMENT, iar relaţia lucreaza_in devine coloană în tabelul
SALARIAT. Simbolul „ ― indică plasamentul cheii externe, iar simbolul
„ ― exprimă faptul că această cheie externă este conţinută în cheia primară.
Relaţia 1:1 plasează cheia externă în tabelul cu mai puţine linii.
 Relaţia m:n devine un tabel special, numit tabel asociativ, care are două
chei externe pentru cele două tabele asociate. Cheia primară este
compunerea acestor două chei externe plus eventuale coloane adiţionale.
Tabelul se desenează punctat.
 Relaţiile de tip trei devin tabele asociative. Cheia primară este
compunerea a trei chei externe plus eventuale coloane adiţionale.

Transformarea atributelor

 Un atribut singular devine o coloană.


 Atributele multiple devin tabele dependendente ce conţin cheia primară a
entităţii şi atributul multiplu. Cheia primară este o cheie externă, plus una
sau mai multe coloane adiţionale.
Entităţile devin tabele, iar atributele lor devin coloane în aceste tabele. Ce
devin atributele relaţiilor? Pentru relaţii 1:1 şi 1:n, atributele relaţiilor vor aparţine
tabelului care conţine cheia externă, iar pentru relaţii m:n şi de tipul trei, atributele vor
fi plasate în tabelele asociative.

SALARIAT
cod_salariat PROIECT
salariu nr_proiect
nume job_cod
descriere
sex ATASAT_LA buget_alocat
AGENT_TERITORIAL cod_salariat
zona nr_proiect
comision functie

PROGRAMATOR
limbaj
nivel

apartine_la

conduce lucreaza_in casatorit SARCINA


nr_proiect
nr_sarcina
data_inceperii
stare
DEPARTAMENT TELFON
cod_departament cod_salariat
nume nr_telefon
nr_cladire
cod_salariat

Schemele relaţionale corespunzătoare acestei diagrame conceptuale sunt


următoarele:
– SALARIAT(cod_salariat#, nume, prenume, sex, job_cod, cod_sot,
forma_plata, nr_depart);
– DEPARTAMENT(cod_departament#, nume, numar_cladire, cod_sal);
– ATASAT_LA(cod_salariat#, nr_proiect#, functia);
– PROIECT(nr_proiect#, descriere, buget_alocat);
– SARCINA(nr_proiect#, nr_sarcina, data_inceperii, stare);
– AGENT_TERITORIAL(cod_salariat#, zona, comision);
– PROGRAMATOR(cod_salariat#, limbaj, nivel);
– TELEFON(cod_salariat#, nr_telefon#).

Regulile lui Codd


Caracteristici ale modelului relaţional:
nu există tupluri identice;
ordinea liniilor şi a coloanelor este arbitrară;
articolele unui domeniu sunt omogene;
fiecare coloană defineşte un domeniu distinct şi nu se poate repeta în cadrul
aceleiaşi relaţii;
toate valorile unui domeniu corespunzătoare tuturor cazurilor nu mai pot fi
descompuse în alte valori (sunt atomice).
Avantajele modelului relaţional:
fundamentare matematică riguroasă;
independenţă fizică a datelor;
posibilitatea filtrărilor;
existenţa unor structuri de date simple;
realizarea unei redundanţe minime;
supleţe în comunicarea cu utilizatorul neinformatician.
Ca limite ale modelului relaţional putem menţiona:
rămâne totuşi redundanţă,
ocupă spaţiu,
apar fenomene de inconsistenţă,
nu există mecanisme pentru tratarea optimă a cererilor recursive,
nu lucrează cu obiecte complexe,
nu există mijloace perfecţionate pentru exprimarea constrângerilor de
integritate,
nu realizează gestiunea totala a datelor distribuite,
nu realizează gestiunea cunoştinţelor.

În anul 1985, E.F. Codd a publicat un set de 13 reguli în raport cu care un


sistem de gestiune a bazelor de date poate fi apreciat ca relaţional. Nici un sistem de
gestiune a bazelor de date pus în vânzare pe piaţa comercială nu respectă absolut toate
regulile definite de Codd, dar acest lucru nu împiedică etichetarea acestor sisteme
drept relaţionale.
Nu trebuie apreciat un SGBD ca fiind relaţional sau nu, ci măsura în care
acesta este relaţional, deci numărul regulilor lui Codd pe care le respectă.
Regula 1 – regula gestionării datelor. Un SGBD relaţional trebuie să fie
capabil să gestioneze o bază de date numai prin posibilităţile sale relaţionale.
Regula 2 – regula reprezentării informaţiei. Într-o bază de date relaţională,
informaţia este reprezentată la nivel logic sub forma unor tabele ce poartă numele de
relaţii.
Regula 3 – regula accesului garantat la date. Fiecare valoare dintr-o bază de
date relaţională trebuie să poată fi adresată în mod logic printr-o combinaţie formată
din numele relaţiei, valoarea cheii primare şi numele atributului.
Regula 4 – regula reprezentării informaţiei necunoscute. Un sistem relaţional
trebuie să permită utilizatorului definirea unui tip de date numit „null“ pentru
reprezentarea unei informaţii necunoscute la momentul respectiv.
Regula 5 – regula dicţionarelor de date. Asupra descrierii bazelor de date
(informaţii relative la relaţii, vizualizări, indecşi etc.) trebuie să se poată aplica
aceleaşi operaţii ca şi asupra datelor din baza de date.
Regula 6 – regula limbajului de interogare. Trebuie să existe cel puţin un
limbaj pentru prelucrarea bazei de date.
Regula 7 – regula de actualizare a vizualizării. Un SGBD trebuie să poată
determina dacă o vizualizare poate fi actualizată şi să stocheze rezultatul interogării
într-un dicţionar de tipul unui catalog de sistem.
Regula 8 – regula limbajului de nivel înalt. Regulile de prelucrare asupra
unei relaţii luată ca întreg sunt valabile atât pentru operaţiile de regăsire a datelor,
cât şi asupra operaţiilor de inserare, actualizare şi ştergere a datelor.
Regula 9 – regula independenţei fizice a datelor: Programele de aplicaţie şi
activităţile utilizatorilor nu depind de modul de depunere a datelor sau de modul de
acces la date.
Regula 10 – regula independenţei logice a datelor. Programele de aplicaţie
trebuie să fie transparente la modificările de orice tip efectuate asupra datelor .
Regula 11 – regula independenţei datelor din punct de vedere al integrităţii.
Regulile de integritate trebuie să fie definite într-un sublimbaj relaţional, nu în
programul de aplicaţie.
Regula 12 – regula independenţei datelor din punct de vedere al distribuirii.
Distribuirea datelor pe mai multe calculatoare dintr-o reţea de comunicaţii de date,
nu trebuie să afecteze programele de aplicaţie.
Regula 13 – regula versiunii procedurale a unui SGBD. Orice componentă
procedurală a unui SGBD trebuie să respecte aceleaşi restricţii de integritate ca şi
componenta relaţională.
Deoarece regulile lui Codd sunt prea severe pentru a fi respectate de un
SGBD operaţional, s-au formulat criterii minimale de definire a unui sistem de
gestiune relaţional.
Un SGBD este minimal relaţional dacă:
toate datele din cadrul bazei sunt reprezentate prin valori în tabele;
nu există pointeri observabili de către utilizator;
sistemul suportă operatorii relaţionali de proiecţie, selecţie şi compunere
naturală, fără limitări impuse din considerente interne.
Un SGBD este complet relaţional dacă este minimal relaţional şi satisface în
plus condiţiile:
sistemul suportă restricţiile de integritate de bază (unicitatea cheii primare,
constrângerile referenţiale, integritatea entităţii).
sistemul suportă toate operaţiile de bază ale algebrei relaţionale.

Exemplu pentru însuşirea formelor normale şi a instrucţiunilor


SQL

Componentelor fundamentale ale bazelor de date relaţionale sunt utilizate


pentru a construi obiectele bazelor de dae pe care le vom folosi .
Instrucţiunile SQL folosite pentru crearea acestor componente ale bazei de
date sunt prezentate în parte.

Tabele
Unitatea primară de stocare a datelor într-o bază de date relaţională este
tabelul, care este o structură bidimensională compusă din rânduri şi coloane. Fiecare
tabel reprezintă o entitate, ceea ce înseamnă o persoană, un loc sau un lucru care
trebuie să fie reprezentat în baza de date, cum ar fi un client, un cont bancar sau o
tranzacţie bancară. Fiecare rând al tabelului reprezintă o apariţie a entităţii. Figura 1-1
reprezintă listingul parţial al unui tabel numit FILM(filme).
Tabelul FILM este parte a unei baze de date pentru un magazin de produse
video, folosit ca exemplu în toată aceast curs. Tabelul FILM conţine date care descriu
filmele disponibile în magazinul de produse video. Fiecare rând din tabel reprezintă
un film, iar fiecare coloană reprezintă o caracteristică a filmului respectiv, cum ar fi
titlul filmului sau categoria MPAA(Motion Picture Associationof America care a fost
fondată în 1972 în America ca asociaţie a producătorilor de film pe lângă industria
cinematografică)

FILM_I FILM_C MPA FILM_NUME PRET_INCHIR PRET_INCHIR AN_P


D OD_GE A_CO _VHS _DVD RODU
N DRAT S
ING
1 Drama R Mystic River 58.97 19.96 2003
2 ActAv R The Last Samurai 15.95 19.96 2003
3 Comedie PG-13 Something`s Gotta 14.95 29.99 2003
Give
4 ActAv PG-13 The Italian Job 11.95 19.99 2003
5 ActAv R Kill Bill: Vol 1 24.99 29.99 2003
6 ActAv PG-13 Pirates of the 29.99 29.99 2003
Caraibbean: The
Curse of the Black
Pearl
7 Drama PG-13 Big Fish 14.95 19.94 2003
8 ActAv R Man on Fire 50.99 29.98 2004
9 ActAv PG-13 Master and 12.98 39.99 2003
Commander: The Far
Side of the World
10 Drama R Lost in translation 49.99 14.98 2003
11 Romantic PG-13 Two Weeks Notice 6.93 14.97 2002
12 Comedie PG-13 50 First Dates 9.95 19.94 2004
13 Comedie PG-13 Matchstick Men 6.93 19.97 2003
14 Drama R Could Mountain 24.99 29.99 2003
15 Drama R Road to Perdition 9.99 14.99
16 Comedie PG-13 The School of Rock 11.69 29.99 2003
17 Romantic PG-13 13 Going on 30 14.94 28.95 2004
18 Drama R Monster 24.99 29.99 2003
19 ActAv PG-13 The Day After 12.98 29.98 2004
Tomorrow
20 Strain R Das Boot 17.99 19.94 1981
Figura 1-1 Listingul tabelului FILM

Se poate observa asemănarea dintre tabelele bazelor de date relaţionale şi foile


de calcul tabelar. Totuşi, bazele de date relaţionale oferă o flexibilitate mult mai mare
în organizarea şi afişarea informaţiilor.

Relaţii
Relaţiile reprezintă asocierile dintre tabelele bazelor de date relaţionale. Deşi
fiecare tabel relaţional poate exista independent, esenţa bazelor de date este tocmai
stocarea informaţiilor între care există legături. De exemplu, pe lângă filmele propriu-
zise, puteţi stoca informaţii despre categoriile folosite de magazin pentru organizarea
inventarelor de filme. În acelaşi timp, puteţi stoca şi informaţii despre copiile fiecărui
film, inclusiv data la care a fost primită copia şi formatul acesteia, cum ar fi DVD sau
VHS. Prin folosirea realaţiilor, puteţi asocia tabelele înrudite, într-un mod formal,
uşor de folosit astfel încât puteţi să combinaţi date din tabele multiple în aceeaşi
interogare a bazei de date, dar păstrând flexibilitatea de a include numai informaţiile
care vă interesează.Posibilitatea de a selecta din baza de date numai informaţiile care
vă interesează vă permite să ajustaţi informaţiile din bază de date în funcţie de
cerinţele specifice ale persoanelor sau aplicaţiilor care au acces la baza de date.
Figura 1-2 prezinta patru tabele din baza de date a magazinului de produse
video si relaţiile dintre acestea, într-un format cunoscut sub numele de diagrama de
relatii a entitatilor (ERD – Entity Relationship Diagram). Fiecare dreptunghi din
diagrama reprezintă un tabel relaţional, cu numele tabelului scris deasupra liniei
orizontale si coloanele tabelului enumerate pe verticala , in portiunea principala a
dreptunghiului.
Relaţiile sunt implementate folosind coloane corespondente din cele două
tabele participante. În diagrama ERD coloana sau coloanele subliniate din fiecare
tabel. UN tabel poate avea o singură cheie primară. Totuşi , o cheie primară poate fi
compusă din mai multe coloane, dacă aceasta este calea de formare a unei chei unice.
Dacă o cheie primară este folosită într-un alt tabel pentru stabilirea unei relaţii, poartă
numele de chieie externă. În figură 1-2, observaţi coloanele cheie externă folosite în
tabelul FILM pentru crearea relaţiilor cu tabelele FILM_GENRE şi MPAA_RATING
şi marcate cu identificatoarele „<fk1>‖ şi „<fk2‖> în dreapta numelui coloanei cheie
externă. Şi coloana COD_LIMBA este marcată drept cheie externă , dar tabelul
LANGUAGE şi relaţia acestuia cu tabelul FILM au fost omise din figura de mai sus.

Cheile primare şi cheile externe sunt blocuri de construcţie fundamentale ale


modelului relaţional, deoarece stabilesc relaţii şi permit crearea legăturilor între date,
atunci când este necesar. Trebuie să înţelegeţi acest concept pentru a putea înţelege
cum funcţionează bazele de date relaţionale.
FILM
FILM_ID <pk>
MPAA_RATING FILM_COD_GEN <fk1> FILM_GEN
MPAA_COD_RATING <pk> MPAA_COD_RATING <fk2> FILM_COD_GEN <pk>
MPAA_DESCRIERE_RATING FILM_NUME FILM_DESCRIERE_GEN
RETAIL_PRET_VHS
RETAIL_PRET_DVD
AN_PRODUS

FILM_COPII
FILM_ID <pk, fk>>
NUMAR_COPIE <pk>
DATA_CUMPARARE
DATA_VANZARE
FORMAT_MEDIA

Figura 1-2 Diagrama ERD a bazei de date (prezentare parţială)

Restricţii
O restricţie este o regulă specificată pentru un obiect al bazei de date (de
obicei un table sau o coloană), având rolul de a limita într-un mod oarecare domeniul
de valori permise pentru obiectul respectiv al bazei de date.După ce sunt specificate,
restricţiile sunt impuse automat de sistemul DBMS şi nu pot fi ocolite decât dacă o
persoană autorizata le dezactivează sau le şterge(le elimină).Fiecare restricţie primeşte
un nume unic, astfel încât să poată fi referită în mesajele de eroare şi în comenzile
folosite ulterior în bază de date.Este recomandabil ca proiectanţii bazei de date să
denumească restricţiile, deoarece numele generate automat de bază de date nu sunt
foare descriptive. Totuşi , nu am denumit restricţiile din baza de date folosită ca
exemplu în această carte, deoarece, din păcate, nu toate produsele RDBMS
disponibile în prezent acceptă restricţiile denumite.
Există mai multe tipuri de restricţii pentru baze de date:
Restricţia NOT NULL Poate fi plasată pe o coloană pentru a împiedica
folosirea valorilor nule.O valoare nulă (null) este o modalitate specială prin care
sistemul RDBMS tratează valoarea unei coloane pentru a indica faptul că valoarea
coloanei respective nu este cunoscută. O valoare nulă nu este acelaşi lucru un un
spaţiu liber, un şir vid sau valoarea zero şi este o valoare specială care nu este egală cu
nimic altceva.
Restricţia cheie primară (primary key) Definită pe coloana (coloanele)
cheie primară ale unui tabel pentru a garanta că valorile cheie primară sunt
întotdeauna unice în întreg tabelul.Atunci când cheia primară este definită pe mai
multe coloane, combinaţia valorilor acelor coloane trebuie să fie unică în tabel - o
coloană care reprezintă doar o parte a valorii cheii primare poate conţine valori
duplicate în tabel. Restricţiile cheie primară sunt aproape inttotdeauna implementate
de RDBMS prin folosirea unui index.Indexul este un tip special de obiect al unei baze
dedate care permite efectuarea căutărilor rapide în valorile coloanei.Atunci când în
tabele sunt înserate rânduri noi, sistemul RDBMS verifică automat indexul pentru a se
asigura că cheia primară a noului rând nu este deja folosită în tabel şi , dacă se
întâmplă acest lucru , respinge cererea de inserare. Căutarea în indexuri se face mult
mai repede decât căutarea în tabel;ca urmare, indexarea cheii primare este esenţială
pentru orice tabel, indiferent de dimensiunea acestuia, astfel încât căutarea cheilor
duplicate la fiecare inserare să nu ducă la o reducere semnificativă a performanţelor.
O caracteristică suplimentară a cheilor primare este faptul că nu pot fi definite decât
pe coloane pentru care a fost definită şi restricţia NOT NULL.
Restricţia de unicitate (unique) Definită pe o coloană sau un set de
coloane care trebuie să conţină valori unice ale tabelului. Ca şi în cazul cheilor
primare, sistemul RDBMS foloseşte aproape întotdeauna un index ca modalitate de
impunere eficientă a restricţiei.Totuşi, spre deosebire de cheile primare, un tabel poate
avea definite mai multe restricţii de unicitate, iar coloanele care participă la o
restricţie de unicitate pot conţine ( în cele mai multe sisteme RDBMS ) şi valori nule.
Restricţia referenţială (numită uneori restricţie de integritate
referenţială) O restricţie care impune o relaţie între două tabele dintr-o bază de date
relaţională. Prin „impunere‖ se înţelege că sistemul RDBMS se asigură întotdeauna,
în mod automat, că fiecărei valori a cheii externe îi corespunde o valoarea a cheii
primare în tabelul părinte.În tabelul FILM, sistemul RDBMS nu-mi permite să inserez
o înregistrare cu valoarea „M‖ în coloana MPAA_COD_RATING, deoarece „M‖ nu
este o valoarea MPAA_COD_RATING validă şi , ca urmare, nu apare ca valoare a
cheii primare din tabelul MPAA_RATING. În sens invers, sistemul RDBMS nu-mi
permite să şterg din tabelul MPAA_RATING rândul cu cheia primară „PG-13‖ ,
deoarece valoarea respectivă este folosită ca valoare a cheii externe pentru cel puţin
una din înregistrările din tabelul FILM. Pe scurt , restricţia referenţială garantează că
relaţia dintre cele două tabele şi valorile corespondente ale cheii primare şi cheii
externe îşi păstrează logica în orice moment.
Restricţia CHECK Foloseşte o instrucţiune logică simplă (scrisă în SQL)
pentru a valida valoarea unei coloane.Rezultatul instrucţiunii trebuie să fie o valoare
logică de adevărat (true) sau fals (false), astfel încât un rezultat adevărat să permită
înserarea în tabel a valorii coloanei, iar un rezultat fals să ducă la rejectarea valorii
coloanei , cu mesajul de eroare corespunzător.

Index
Un index reprezintă o cale rapidă de localizare şi sortare a Inregistrarilor dintr-
o tabelă prin gruparea tuturor înregistrărilor pentru un anumit atribur sau grup de
atribute. Indexarea este utilizată în două scopuri principale:
 accelerarea căutărilor în baya de date
 asigurarea unicităţii înregistrărilor

De exemplu, dacă ne intereayă anumite nume dintr-o tabelă Studenţi, putem


crea un index pentru coloana NumeSt, pentru a regăsi mai repede studenţii cu un
anmit nume de familie..
Putem indexa şi mai multe coloane, de exemplu creem un index cu numele
NUME , pentru coloanele NumeSt şi PrenumeSt.
Deşi accelerează procesul de regăsire a datelor , indecşii îngreunează
actualizarea lor.Dupa fiecare operaţie de actualiyare)inserare, modificare, ştergere,
trebuie verificaţi şi actualiyaţi indecşii.Folosirea lor trebuie bine întemeiată altfel
măresc timpul de răspuns al sistemuluişi ocupă spaţiul suplimentar pe disc .
In Partea a-II-aAccess , se prezintă modul de creare a indecşilor şi în Partea
III, la DDL, create index.
Observaţie:
 Cheia primară a unei tabele este indexaţa automat.
 Nu pot fi indexate coloane de tipul :Memo, Hyperlinksau OLE
 Când o coloană face parte din cheia primară a unei tabele, proprietatea
Indexed are valoarea Yes(No Duplicates), şi proprietatea Required
primeşte valoarea Yes, deoarece cheia primară nu poate conţine valoarea
null.

Vizualizări

O vizualizare (view) este o interogare stocată în baza de date şi pune la


dispoziţia utilizatorului un subset personalizat al datelor din unul sau mai multe tabele
ale bazei de date. Cu alte cuvinte, o vizualizare este un tabel virtual, deoarece arată ca
un tabel şi în cele mai multe privinţe se comportă că un tabel, dar nu stochează date (
nu este stocată decât interogarea SQL care defineşte vizualizarea).
Vizualizările au mai multe funcţii utile:
 Maschează radurile pe care utilizatorul nu este nevoie să le vadă (sau nu-i
este permis să le vadă).
 Maschează coloanele pe care utilizatorul nu are nevoie să le vadă (sau nu-i
este permis să le vadă).
 Maschează operaţiile complexe efectuate în baza de date, cum ar fi
uniunile de tabele (respectiv combinarea coloanelor din tabele multiple
într-o singură interogare a bazei de date).
 Îmbunătăţeşte performanţele interogărilor (în unele sisteme RDBMS,
precum Microsoft SQL Server).
Proiectate bazele de date relaţionale

Această secţiune prezintă, foarte pe scurt, procesul general de proiectare a


bazelor de date. Atunci când aţi văzut pentru prima dată figură 1-2 , mai devreme în
acestă lecţie probabil v-aţi întrebat de ce coloanele au fost plasate în tabele multiple şi
de ce o anumită coloană a fost inclusă într-un anumit tabel şi nu în altul. Scopul
acestei secţiuni este de a vă ajuta să răspundeţi la întrebările de mai sus şi de a vă oferi
un punct de plecare, dacă decideţi să proiectaţi propriile baze de date pe măsură ce
învăţaţi limbajul SQL. Totuşi proiectarea bazelor de date este un domeniu mult mai
larg.
În 1972, Dr.E.F.Codd, părintele bazelor de date relaţionale, a pus la punct
un set de reguli care trebuie respectate (organizate în trei „forme normale‖) şi un
poroces numit normalizare, care este o tehinca pentru producerea unui set de relaţii
(termenul folosit de Dr. Codd pentru tabele) cu proprietăţile dorite.

Necesitatea normalizării
Normalizarea este procesul reversibil de transformare a unei relaţii, în relaţii
de structură mai simplă. Procesul este reversibil în sensul că nici o informaţie nu este
pierdută în timpul transformării. O relaţie este într-o formă normală particulară dacă
ea satisface o mulţime specificată de constrângeri.
Procesul normalizării se realizează plecând de la o relaţie universală ce
conţine toate atributele sistemului de modelat, plus o mulţime de anomalii. Orice
formă normală se obţine aplicând o schemă de descompunere. Există două tipuri de
descompuneri.
 Descompuneri ce conservă dependenţele. Această descompunere
presupune desfacerea relaţiei R în proiecţiile R1, R2, ..., Rk, astfel încât
dependenţele lui R sunt echivalente (au închideri pseudo-tranzitive
identice) cu reuniunea dependenţelor lui R1, R2, ..., Rk.
 Descompuneri fără pierderi de informaţie. Această descompunere
presupune desfacerea relaţiei R într-o mulţime de proiecţii R1, R2, ..., Rj,
astfel încât pentru orice realizare a lui R este adevărată relaţia:

O descompunere fără pierdere de informaţie, utilizată în procesul normalizării,


este dată de regula Casey-Delobel:
Fie R(A) o schemă relaţională şi fie α, β, γ o partiţie a lui A. Presupunem că α
determină funcţional pe β. Atunci:

α β  mulţimea atributelor care intervin în dependenţele funcţionale;


α γ  reprezintă reuniunea determinantului cu restul atributelor lui A.

Tabelul de mai jos prezintă tabelul FILM fără normalizare, aşa cum ar arăta
dacă toate informaţiile despre filme ar fi colectate într-un singur tabel.Acest exemplu
va fi folosit pentru ilustrarea procesului de normalizare. În general, numele coloanelor
din tabelele relaţionale folosesc liniuţe de subliniere pentru separarea cuvintelor. În
discuţia despre normalizare am eliminat aceste liniuţe din figuri, pentru a face textul
mai uşor de citit.
Anomaliile care apar în lucrul cu baza de date se produc datorită
dependenţelor care există între datele din cadrul relaţiilor bazei de date.
Dependenţele sunt plasate greşit în tabele!

Există trei probleme care pot apărea în tabelele fără normalizare şi toate trei
există în tabelul de mai jos. Scopul procesului de normalizare este de a elimina aceste
probleme (anomalii) din proiectul bazei de date.

FILM G GE LAN MPAA MPAA_RATIN FILM_NUM AN DATA_CUM DAT MEDIA PRET-


_ID E N_ G_ _COD G_DESC E _P PARARE A_VA _FORM INCHI
N_ DE COD _RATI RO NZA AT RIERE
C SC E NG DU RE
O RIE S
D RE
1 Dr Dra en, fr R Sub 17 ani Mystic River 200 01/01/2005 DVD 19.96
am ma necesita 3
a prezenta
parintilor sau a
unui adult

2 Ac Act en, fr, R Sub 17 ani The Last 200 01/10/2005 DVD 19.96
lA Av es necesita Samurai 3
d si prezenta
ave parintilor sau a
ntur unui adult
a
2 Ac Acti en, fr, R Sub 17 ani The Last 200 01/10/2005 VHS 15.95
tA une es necesita Samurai 3
v si prezenta
ave parintilor sau a
ntur unui adult
a
3 Co Co en PG-13 Parintii sunt Something's 200 01/10/2005 1/30/2 DVD 29.99
me med avertizati Gotta Give 3 005
die ie
3 Co Co en PG-13 Parintii sunt Something's 200 2/15/2005 DVD 29.99
me med avertizati Gotta Give 3
die ie
4 Ac Acti en, fr PG-13 Parintii sunt The Italian 200 2/15/2005 DVD 19.99
tA une avertizati Job 3
v si
ave
ntur
a

Figura 1-3 Tabelul FILM fară normalizare

Anomalia de inserare
Anomalia de inserare se referă la o situaţie în care nu puteţi insera date în baza
de date din cauza unei dependenţe artificiale dintre coloanele unui tabel.
Să presupunem că vreti să adăugaţi în baza de date a magazinului un nou gen
de film care urmează a fi folosit pentru clasificarea filmelor.Tabelul de mai sus nu
permite acest lucru decât dacă aveţi un film care să fie plasat în categoria respectivasi
pe care va trebui să-l adăugaţi în tabelul FILM în acelaşi timp.Ar fi mult mai bine
dacă aţi putea adauga noile genuri înainte de primirea filmelor în magazin.
Anomalia de ştergere
Anomalia de ştergere este inversul anomaliei de inserare. Se referă la situaţia
în care ştergerea unor date duce la pierderea neintenţionată a altor date. De exemplu
dacă primul film din tabel este singurul rând din tabelul FILM pentru care coloana
GEN_COD are valoarea „Drama‖ , şi este şters, se pierde informaţia că a existat
vreodată un gen numit „Drama”

Anomalia de actualizare

Anomalia de actualizare se referă la o situaţie în care actualizarea unei singure


valori necesită actualizarea mai multor rânduri. De exemplu , dacă în tabelul prezentat
mai sus trebuie să modificaţi descrierea codului MPAA_COD_RATING „R‖, trebuie
să modificaţi şi toate rândurile din tabel pentru filmele cu codul respectiv. Probleme
similare apar şi pentru coloana GEN_DESCRIERERIPTION. Chiar şi coloana
PRET_INCHIR are această problemă, deoarece toate copiile aceluiaşi film (cu aceeaşi
valoare FILM_ID ) pe acelaşi mediu (DVD sau VHS) ar trebui să aibă acelaşi preţ.
Un alt pericol legat de această anomalie este faptul că stocarea unor date redundante
poate aduce la posibilitatea de actualiza numai o parte a copiilor respectivelor date,
ceea ce ar avea ca rezultat apariţia inconsecvenţelor în baza de date.

Aplicarea procesului de normalizare

De obicei, normalizarea începe de la mijloacele de redare a datelor care sunt


(sau vor fi) prezentate utilizatorilor, cum ar fi pagini web, ecrane ale aplicaţiilor,
rapoarte şi aşa mai departe. Colectiv, acestea sunt numite vizualizări de utilizator
(user views). Poate părea ciudat la prima vedere, dar este ceva obişnuit ca proiectarea
unui sistem de prelucrare a datelor să înceapă de la rezultatele pe care le va vedea
utilizatorul, parcurgând apoi drumul înapoi către mijloacele folosite pentru obţinerea
rezultatelor dorite. În timpul proiectării bazei de date, procesul de normalizare este
aplicat fiecărei vizualizări , iar rezultatul este un set de relaţii normalizate care pot fi
apoi direct implementate ca tabele ale bazei de date relaţionale.
Stăpânirea procesului de normalizare cere timp şi exerciţiu, în specia deoarece
impune prouectantului să se gândească într-un mod conceptual la datele şi relaţiile pe
care intenţionează să le folosească. În timpul normalizării , consideraţi ca fiecare
vizualizare este o relaţie.
Cu alte cuvinte, conceptualizaţi fiecare vizualizare ca şi cum ar fi deja un tabel
bidimensional .
De asemenea , este nevoie de timp pentru a va obişnui cu terminologia folosită
în procesul de normalizare. În timpul acestui proces, majoritatea proiectanţilor evită
folosirea unor termeni fizici, precum tabel, coloană şi cheie primară.
Deşi relaţia pe cale de a fi normalizată reprezintă o propunere de tabel , încă
nu există ca tabel fizic, aşa că termenul nu este foarte exact.
Procesul de normalizare este aplicat sistematic fiecărei vizualizări. Cel puţin
la început este mai uşor să reprezentaţi fiecare vizualizare ca un tabel bidimensional,
conţinând date repetitive, aşa cum am făcut în figura 1-3. Pe măsură ce parcurgeţi
procesul de normalizare, veţi rescrie relaţiile existente şi veţi crea altele. Rescrierea
vizualizărilor în relaţii (tabele) cu date reprezentative este un proces obositor şi
consumator de timp. Trebuie să fiţi foarte atent ca exemplele de date folosite pentru
luarea deciziilor în procesul de normalizare să fie cu adevărat reprezentative pentru
tipurile de valori care vor apărea în datele reale. Aşa cum probabil vă aşteptaţi,
exemple prost alese duc deseori la proiectarea eronată a bazei de date.
Scopul procesului de normalizare este eliminarea anomaliilor de inserare,
actualizare si ştergere. Procesul determină crearea unui număr mai mare de relaţii
decât aţi avea într-un model fără normalizare. Relaţiile suplimentare sunt necesare
pentru eliminarea anomaliilor, dar împărţirea datelor în mai multe relaţii face ca
extragerea datelor stocate să fie puţin mai dificilă.

Alegerea unui identificator unic

Primul pas al procesului de normalizare constă în alegerea unui identificator


unic (unique identifier), care este un atribut (o coloană) sau un set de atribute care
identifică în mod unic fiecare rând de date dintr-o relaţie.
Identificatorul unic va deveni ulterior cheia primară a tabelului creat din
relaţia normalizată. Pentru normalizare, este obligatoriu ca fiecare relaţie să aibă un
identificator unic. In multe cazuri, puteţi găsi un atribut care identifică în mod unic
datele din fiecare rând al relaţiei pe care vreţi să o normalizaţi. Atunci când nu puteţi
găsi un singur atribut care să poată fi folosit ca identificator unic, este posibil să găsiţi
mai multe atribute care pot fi concatenate (combinate) pentru a forma un identificator
unic. Atunci când identificatoarele unice sunt formate din atribute multiple, fiecare
atribut rămâne pe propria lui coloană - nu faceţi decât să definiţi un identificator unic
format din mai multe coloane, în foarte puţine cazuri, într-o relaţie nu există un set
rezonabil de atribute care să poată fi folosit ca identificator unic. Atunci când se
întâmplă acest lucru, trebuie să inventaţi un identificator unic, deseori cu valori
atribuite secvenţial sau aleatoriu pe măsură ce noile rânduri de date sunt adăugate în
tabelul bazei de date. Această tehnică este sursa unor identificatoare unice, precum
numărul de asigurări sociale folosit în Statele Unite, numerele de identificare ale
angajaţilor sau numerele de înmatriculare ale maşinilor.
Relaţia FILM din figura 1-3 ne pune o problemă în privinţa găsirii unui
identificator unic. La prima vedere, ar părea că atributul FILM_ID este cel mai
potrivit în acest scop. Totuşi, observaţi că valorile FILM_ID „2" şi „3" apar de câte
două ori, aşa că, fără nici un dubiu, această valoare nu este unică. Problema este că
valoarea FILM_ID identifică în mod unic fiecare titlu, dar magazinul urmăreşte
separat fiecare copie a filmelor pe care le are în stoc Cauza este faptul că magazinul se
ocupă şi de închirierea filmelor şi vrea să se asigure că fiecare client returnează exact
copia pe care a închiriat-o. După inspectarea datelor folosite ca exemplu şi o scurtă
discuţie cu proprietarul magazinului, ajungeţi la concluzia că în relaţia FILM nu
există nici o combinaţie de atribute care să identifice în mod unic fiecare copie a unui
film, aşa că inventaţi un atribut numit NR_ COPIE şi-1 adăugaţi în relaţie. Ori de câte
ori inventaţi un identificator unic (sau o parte a unui identificator) este foarte
important ca toţi să înţeleagă valorile pe care le va lua acest identificator. In acest caz,
proprietarul magazinului decide ca valorile NR_ COPIE să reînceapă de la 1 pentru
fiecare valoare FILM_ID, ceea ce înseamnă că valorile NR_ COPIE sunt unice numai
în combinaţie cu valorile FILM_ID. Relaţia rezultată este prezentată în figura 1 –4
Prima formă normală: eliminarea datelor repetate

O relaţie este în prima formă normală atunci când nu conţine atribute cu


valori multiple (atribute mulţi valoare), adică atribute care au mai multe valori
pentru acelaşi rând de date. Într-o relaţie, orice intersecţie a unui rând cu o coloană
trebuie să conţină cel mult o valoare pentru ca relaţia să fie în prima formă normală.
în figura 1-4, atributul pentru limbă (COD_LIMBA) conţine mai multe valori pentru
unele dintre filme, aşa că-l puteţi considera un atribut cu valori multiple. Atributele de
acest tip sunt mai greu de întreţinut, deoarece valorile din listă trebuie să fie mai întâi
separate, astfel încât valorile individuale să poată fi modificate fară a le afecta pe
celelalte.
Uneori, un atribut multivaloare este deghizat sub forma atributelor multiple.
De exemplu, figura 14 ar putea fi modificată astfel încât să conţină atribute (coloane)
separate pentru cel mult trei limbi corespunzătoare fiecărui film, numite Language 1,
Language 2 şi Language 3. Totuşi, si acestea ar fi considerate atribute multivaloare,
dar într-o forma specială, numită grup repetitiv, care nu este acceptat în prima formă
normală. Din punct de vedere logic, un grup repetitiv nu este diferit de un atribut
multivaloare. De fapt, grupurile repetitive prezintă deseori chiar mai multe probleme
decât atributele multivaloare, deoarece trebuie să adăugaţi o nouă coloană în tabel ori
de câte ori vreţi să adăugaţi mai multe valori decât a prevăzut iniţial proiectantul bazei
de date (cum ar fi o a patra limbă pentru un film). Bazele de date relaţionale cer ca
toate rândurile dintr-un tabel să aibă acelaşi număr de coloane, dar un tabel poate
conţine orice număr de rânduri

FIL N GEN_ GEN_ CO MPA MPAA_RATING FILM_NU A DATA_ DA MEDI PRET


M_I R COD DESC D_L A_C _DESC ME N_ CUMPA TA_ A _INC
D _ RIERE IMB OD_ PR RARE VA FORM HIR
C A RAT O NZ AT
O ING D AR
PI US E
E
1 1 Dram Drama en, R Sub 17 ani Mystic 20 01/01/20 DVD 19.96
a fr necesita prezenta River 03 05
parintilor sau a
unui adult
2 1 AclA Actiune en, R Sub 17 ani The Last 20 01/10/20 DVD 19.96
d si fr, es necesita prezenta Samurai 03 05
aventur parintilor sau a
a unui adult
2 2 ActA Actiune en, R Sub 17 ani The Last 20 01/10/20 VHS 15.95
v si fr, es necesita prezenta Samurai 03 05
aventur parintilor sau a
a unui adult
3 1 Come Comedi en PG- Parintii sunt Something' 20 01/10/20 1/30 DVD 29.99
die e 13 avertizati s Gotta 03 05 /200
Give 5
3 2 Come Comedi en PG- Parintii sunt Something' 20 2/15/200 DVD 29.99
die e 13 avertizati s Gotta 03 5
Give
4 1 ActA Actiune en, PG- Parintii sunt The Italian 20 2/15/200 DVD 19.99
v si fr 13 avertizati Job 03 5
aventur
a
Figura 1-4 Relaţia FILM
.
Ca urmare, procesul de normalizare pentru obţinerea primei forme normale
cere să transformaţi coloanele repetate şi valorile repetate din coloane în rânduri
repetate într-un tabel separat .
Pentru transformarea relaţiilor ne-normalizate în prima formă normală,
trebuie să mutaţi atributele multivaloare şi grupurile repetitive în noi relaţii.
Deoarece grupurile repetitive reprezintă un set de atribute care se repetă împreună,
toate atributele dintr-un grup repetitiv ar trebui mutate în aceeaşi relaţie. Pe de altă
parte, un atribut multivaloare (un atribut individual care are valori multiple) ar trebui
să fie mutat într-o nouă relaţie proprie, nu să fie combinat cu alte atribute multivaloare
în noua relaţie.
Procedura de mutare a unui atribut multivaloare sau a unui grup repetitiv într-o
nouă relaţie constă în următoarele etape:
1. Creaţi o nouă relaţie, cu un nume sugestiv. Deseori, este bine să includeţi
numele relaţiei originale, parţial sau în întregime, în numele noii relaţii.
2. Copiaţi identificatorul unic din prima relaţie în noua relaţie. Datele depind
de acest identificator în relaţia originală, aşa că trebuie să depindă de aceeaşi cheie şi
în noua relaţie. Identificatorul copiat va deveni cheie externă în noua relaţie.
3. Mutaţi grupul repetitiv sau atributul multivaloare în noua relaţie. (Am
folosit aici verbul a muta, deoarece aceste atribute sunt şterse din relaţia originală.)
4. Formaţi un identificator unic în noua relaţie, adăugând atribute la
identificatorul unic copiat din relaţia originală. Ca întotdeauna, asiguraţi-vă că
identificatorul unic nou format conţine numai numărul minim de atribute necesar
pentru a-1 face unic. Dacă mutaţi un atribut multivaloare, care, în esenţă, este un grup
repetitiv cu un singur atribut, este adăugat atributul respectiv pentru formarea
identificatorului unic. Poate părea ciudat la prima vedere, dar identificatorul unic
copiat din relaţia originală nu este doar o cheie externă, ci, de obicei, şi o parte a
identificatorului unic (cheia primară) a noii relaţii. Acest lucru este absolut normal.
De asemenea, este perfect acceptabil să avem o relaţie în care toate atributele fac parte
din identificatorul unic (adică nu există atribute care să nu facă parte din cheie).
5. Opţional, puteţi să înlocuiţi cheia primară cu un singur atribut surogat
pentru cheie. Dacă faceţi acest lucru, trebuie să păstraţi şi atributele care compun
cheia primară naturală, formată la paşii 2 şi 4.

Figura 1-5 prezintă rezultatul aducerii relaţiei din figura 1-4 la prima formă
normală. Observaţi următoarele:
FIL NR GEN GEN_D MPA MPAA_RATING_ FILM_NUME A DATA DAT MEDIA PRET
M_I _C _CO ESCRIE A_CO DESC N _CUM A_VA FORMAT _INC
D OPI D RE D_RA _ PARA NZAR HIR
E TING P RE E
R
O
D
U
S
1 1 Dram Drama R Sub 17 ani necesita Mystic River 2 01/01/ DVD 19.96
a prezenta parintilor 0 2005
sau a unui adult 0
3
2 1 AclA Actiune R Sub 17 ani necesita The Last 2 01/10/ DVD 19.96
d si prezenta parintilor Samurai 0 2005
aventura sau a unui adult 0
3
2 2 ActA Actiune R Sub 17 ani necesita The Last 2 01/10/ VHS 15.95
v si prezenta parintilor Samurai 0 2005
aventura sau a unui adult 0
3
3 1 Come Comedie PG-13 Parintii sunt Something's 2 01/10/ 1/30/2 DVD 29.99
die avertizati Gotta Give 0 2005 005
0
3
3 2 Come Comedie PG-13 Parintii sunt Something's 2 2/15/2 DVD 29.99
die avertizati Gotta Give 0 005
0
3
4 1 ActA Actiune PG-13 Parintii sunt The Italian Job 2 2/15/2 DVD 19.99
v si avertizati 0 005
aventura 0
3

• Am folosit o mică scurtătură în cazul identificatorului unic în noua relaţie


FILM Language. Limba în care este disponibil un film se aplică filmului, în general,
nu copiilor individuale. Observaţi în figura 1-4 că lista de limbi disponibile nu se
schimbă între rândurile duplicate ale aceluiaşi film. Ca urmare, partea NR_ COPIE a
identificatorului unic din relaţia FILM nu a fost copiată în noua relaţie FILM
Language. Dacă aş fi făcut acest lucru, aş fi creat în noua relaţie o problemă specifică
celei de-a doua forme normale, pe care ar fi trebuit să o rezolv în următoarea etapă a
procesului de normalizare. Veţi descoperi că, deseori, proiectanţii experimentaţi de
baze de date sintetizează cele trei forme normale şi rescriu relaţiile originale direct în
a treia formă normală. Exersând, veţi putea şi dumneavoastră să faceţi acelaşi lucru.
FILM_ID COD_LIMBA
1 en
1 fr
2 en
2 fr
2 es
3 en
4 en
4 fr
Figura 1-5 Soluţia primei forme normale

• Atributul FILM_ID a fost copiat din relaţia originală (FILM) în noua relaţie
(FILM Language).
• Atributul multivaloare COD_LIMBA a fost mutat din relaţia FILM în relaţia
FILM Language, cu numele Language Code. (Numele abreviate ale atributelor din
figura 1-4 au fost folosite doar pentru ilustrare - este recomandabil să prescurtaţi
numele numai dacă este absolut necesar.)
• Identificatorul unic din relaţia FILM Language este format prin combinarea
atributelor FILM_ID şi Language Code, adică din toate atributele relaţiei.
• Nici FILM, nici FILM Language din figura 1-5 nu conţin grupuri repetitive
sau atribute multivaloare, aşa că ambele relaţii sunt în prima formă normală.

A doua formă normală: eliminarea dependenţelor parţiale

Înainte de a explora a doua formă normală, trebuie definit conceptul de


dependenţă funcţională. Pentru această definiţie, voi folosi două atribute arbitrare,
inteligent denumite „A" şi „B". Atributul B este dependent funcţional de atributul A
dacă în nici un moment nu există mai mult de o valoare a atributului B asociată cu o
valoare dată a atributului A. In primul rând, a spune că atributul B este funcţional
dependent de atributul A înseamnă şi că atributul A determină atributul B sau că A
este un determinant (identificator unic) pentru atributul B.
În al doilea rând, să ne mai uităm o dată la relaţiile din figura 1-5.
În relaţia FILM, puteţi să vă daţi seama cu uşurinţă că atributul FILM_NUME
este dependent funcţional de atributul FILM_ID, deoarece, în orice moment, poate
exista o singură valoare FILM_NUME pentru o valoare FILM_ID dată. Chiar faptul
că valoarea FILM_ID defineşte în mod unic valoarea FILM_NUME în relaţie
înseamnă că FILM_NUME este dependent funcţional de FILM_ID.
Se spune că o relaţie este în a doua formă normală dacă îndeplineşte
următoarele criterii:
• Relaţia este în prima formă normală.
• Toate atributele non-cheie sunt dependente funcţional de identificatorul
unic (cheia primară), luat ca întreg.

Aplicând aceste criterii relaţiei FILM din figura 1 -5, este clar că avem câteva
probleme. Identificatorul unic este o combinaţie a atributelor FILM_ID şi NR_
COPIE. Totuşi, numai atributele DATA_CUMPARARE, DATA_VANZARE,
MEDIA FORMAT şi PRET_INCHIR depind de întregul identificator. Şi este logic să
fie aşa. Indiferent câte copii ale unui film avem în baza de date, toate au aceleaşi
valori pentru gen, categorie MPAA, TITLU şi AN_PRODUS.
Unele atribute descriu filmul în sine, în timp ce altele descriu copiile pe care le
deţine (sau le-a deţinut) magazinul din filmul respectiv. In esenţă, am amestecat
atribute care descriu în aceeaşi relaţie două lucruri (entităţi) diferite (deşi înrudite) din
lumea reală.
A doua formă normală se aplică numai relaţiilor care au identificatoare unice
concatenate (adică formate din atribute multiple). într-o relaţie care are un singur
atribut ca identificator unic, este imposibil ca un alt atribut să depindă de o parte a
identificatorului unic, deoarece acesta, fiind format dintr-un singur atribut, nu are părţi
componente. Ca urmare, orice relaţie în prima formă normală care are cheia primară
formată dintr-un singur atribut este automat în a doua formă normală.
După ce descoperiţi o încălcare a celei de-a doua forme normale, soluţia este
să se mute atributele parţial dependente într-o nouă relaţie, în care să depindă de
întreaga cheie primară. Figura 1-6 prezintă această soluţie. Toate atributele care
depind numai de FILM_ID sunt acum într-o relaţie (numită FILM) în care FILM_ID
este identificator unic. Cele care depind de combinaţia FILM_ID şi NR_ COPIE sunt
într-o relaţie (numită FILM Copy) în care FILM_ID şi NR_ COPIE formează
identificatorul unic. Relaţia FILM Language era deja în a doua formă normală,
deoarece nu are atribute non-cheie şi, ca urmare, a rămas nemodificată.
FILM:
MPAA_
FILM GEN_ MPAA_DESCRIE AN_PRO
GEN_DESCRIERE COD_R FILM_NUME
_ID COD RE_RATING DUS
ATING
Sub 17 ani Mystic River
necesita
1 Drama Drama R prezenta 2003
parintilor sau a
unui adult
Sub 17 ani The Last
necesita Samurai
2 ActAv Actiune si aventura R prezenta 2003
parintilor sau a
unui adult
Comed Parintii sunt Something's
3 Comedie PG-13 2003
ie avertizati Gotta Give
Parintii sunt The Italian
4 ActAv Actiune si aventura PG-13 2003
avertizati Job

FILM LANGUAGE:
FILM_ID LANGUAGE_CODE
1 En
1 Fr
2 En
2 Fr
2 Es
3 En
4 En
4 Fr

FILM COPY:
DATA_VAN
FILM ID NR_ COPIE DATA_CUMPARARE MEDIA FORMAT PRET_INCHIR
ZARE
1 1 01/01/2005 DVD 19.96
2 1 01/10/2005 DVD 19.96
2 2 01/10/2005 VHS 15.95
3 1 01/10/2005 1/30/2005 DVD 29.99
3 2 2/15/2005 DVD 29.99
4 1 2/15/2005 DVD 19.99
Figura 1-6. Soluţia pentru a doua formă normală

A treia formă normală: eliminarea dependenţelor tranzitive

Pentru a înţelege a treia formă normală, trebuie să se definescă conceptul de


dependenţă tranzitivă. Despre un atribut care depinde de un atribut care nu este
identificator unic (cheie primară) a relaţiei se spune că este dependent tranzitiv.
În relaţia FILM din figura 1 -6, observăm că atributul GEN_DESCRIERE
depinde de atributul GEN_COD, iar MPAA Ratig Description depinde de
MPAA_COD_RATING. Pericolul păstrării acestor descrieri în relaţia FILM este
faptul că, în final, cele două atribute ajung să depindă de înregistrarea unui film, ceea
ce duce la toate cele trei anomalii de date prezentate mai devreme în acest capitol.
Se spune că o relaţie este în a treia formă normală dacă îndeplineşte
următoarele două criterii:
 Relaţia este în a doua formă normală.
 Nu există dependenţe tranzitive (cu alte cuvinte, toate atributele non-cheie
depind numai de identificatorul unic).

Pentru a aduce la a treia formă normală o relaţie aflată în a doua formă


normală, se mută atributele dependente tranzitiv în relaţii în care depind numai de
cheia primară. Se lasă atributul de care depind acestea în relaţia originală, cu rolul de
cheie externă.Va trebui apoi să reconstruim vizualizarea originală printr-o uniune.
Ca efect secundar, toate atributele uşor de calculat sunt eliminate ca încălcări
ale criteriilor celei de-a treia forme normale. De exemplu, într-o bază de date pentru
vânzări, Suma Totală este obţinută înmulţind Cantitatea Cumpărată cu Preţul Unitar;
aşa cum se observă cu uşurinţă, Suma Totală este dependentă de Cantitatea
Cumpărată şi de Preţul Unitar. Presupunând ci toate cele trei atribute sunt dependente
de identificatorul unic al relaţiei care le conţine, este uşor de văzut că Suma Totală
(rezultatul calculat) este, de fapt, dependentă tranzitiv te celelalte două atribute.
Figura 1-7 conţine soluţia în a treia formă normală. S-au creat noi relaţii
pentru MPAA Rating şi FILM Gen, s-a mutat descrierile în noile relaţii şi am lăsat
atributele pentru coduri (MPAA_COD_RATING şi FILM GEN_COD) în relaţia
FILM, definite ca fiind chei externe. Mulţi proiectanţi de baze de date numesc relaţiile
MPAA Rating şi FILM Genre „tabele de căutare" sau „tabele de coduri‖ deoarece
sunt utilizate, în principal, pentru căutarea codurilor stocate în coloana cheie primară a
relaţiei. Totuşi aceste relaţii au şi alte roluri, cum ar fi controlul codurilor şi furnizarea
unei surse convenabile pentru lista de coduri valide, care poate fi folosită într-o listă
derulantă de pe o pagină web.

FILM:
MPAA_ PRET_ PRET_
FILM_ GEN_
COD_RA FILM_NUME INCHIR VHS INCHI AN_PRODUS
ID COD
TING R DVD
Mystic River 58.97 19.96
1 Drama R 2003

The Last 15.95 19.96


2 ActAv R Samurai 2003

Something's 14.95 29.99


3 Comedie PG-13 Gotta Give 2003

The Italian Job 11.95 19.99


4 ActAv PG-13 2003
FILM_ COPII:
FILM_ID NR_ COPIE DATA_CUMPAR DATE _ MEDIA_FORMA
ARE VINZARE T
1 1 01/01/2005 DVD
2 1 01/10/2005 DVD
2 2 01/10/2005 VHS
3 1 01/10/2005 1/30/2005 DVD
3 2 2/15/2005 DVD
4 1 2/15/2005 DVD

MPAA Rating :
MPAA_COD_RATING MPAA_DESCRIERE_RATING
PG-13 Parintii sunt avertizati
R Sub 17 ani necesita prezenta parintilor sau a unui adult

FILM GEN :
FILM FILM_GEN_DES
GEN_COD CRIERE
ActAv Actiune si aventura
Comedie Comedie
Drama Drama

Figura 1-7. Soluţia pentru a treia formă normală

O altă modificare făcută pentru a ajunge la a treia formă normală este legată de
atributul PRET_INCHIR (preţ cu amănuntul) din relaţia Movie Copy, aşa cum se
poate vedea în figura 1-6. După o discuţie cu proprietarul magazinului, am stabilit că
preţul depinde de combinaţia dintre Movie ID şi Media Format, toate copiile cu
aceleaşi valori pentru FILM_ID şi Media Format având acelaşi preţ. In mod clar,
aceasta este o dependenţă tranzitivă şi, ca urmare, o încălcare a celei de-a treia forme
normale.
Soluţia normală pentru o asemenea problemă ar fi crearea unei relaţii numite
FILM Price, având ca identificator unic combinaţia dintre FILM_ID şi Media Format,
şi mutarea atributului PRET_INCHIR din FILM Copy în noua relaţie. Totuşi, în
timpul discuţiei s-a aflat că urmează să se renunţe la furnizarea filmelor în format
VHS, deoarece sunt cerute de un număr foarte mic de clienţi şi că peste câteva luni
magazinul va avea numai filme pe DVD.
Ţinând seama de această informaţie, am decis să mut preţul în două coloane
din tabelul FILM, una cu preţul pentru DVD şi una cu preţul pentru VHS. Deşi se
poate spune că aceasta este o încălcare a primei forme normale (şi, din punct de
vedere tehnic chiar este), mi s-a părut a fi cel mai bun compromis.
Proiectarea bazelor de date nu este întotdeauna o ştiinţă exactă, aşa că de
multe ori există posibilitatea unor mici ajustări, cu condiţia ca proiectantul să ia în
calcul consecinţele potenţiale (măsurate în termenii anomaliilor de date) ale fiecărui
compromis.
Forma normală Boyce-Codd (BCNF)

Deşi nu ne propunem să discutăm şi alte forme normale avansate, consider


necesar să le amintim.
Dr. E. F. Codd a participat la definirea unei versiuni mai puternice a celei de-a
treia forme normale, numită forma normală Boyce-Codd.
Determinantul este un atribut sau o mulţime de atribute neredundante, care
constituie un identificator unic pentru alt atribut sau altă mulţime de atribute ale unei
relaţii date.
Intuitiv, o relaţie R este în forma normală Boyce-Codd dacă şi numai dacă
fiecare determinant este o cheie candidat.
Formal, o relaţie R este în forma normală Boyce-Codd dacă şi numai dacă
pentru orice dependenţă funcţională totală X A, X este o cheie (candidat) a lui R.

Exemplu:
ADRESA(cod_parsoana#, telefon#, adresa)

cod_persoana

adresa

telefon

În dependenţa adresa  telefon se observă că determinantul nu este o cheie


candidat. Relaţia ADRESA se desface în:
ADRESA_1(cod_persoana#, adresa);
ADRESA_2(adresa#, telefon).

Relaţiile sunt în BCNF, se conservă datele, dar nu se conservă dependenţele


(s-a pierdut cod_persoana, telefon  adresa).
Diferiţi alţi autori şi cercetători au oferit propriile extensii, numite a patra
formă normală, a cincea formă normală, forma normală cu cheie de domeniu şi altele.
A patra formă normală(FN4) elimină redudanţele datorită relaţiilor de tip m:m.
Este nevoie de ceva exerciţiu în procesul de normalizare înainte ca aceste extensii să
devină logice.
In plus, a treia formă normală acoperă toate anomaliile pe care este posibil să
le întâlniţi în lucrul cu baze de date obişnuite.

Prezentarea generală a bazei de date pentru un magazin video

Majoritatea exemplelor din acest curs folosesc ca model o bază de date pentru
un magayin virtual de produse video.
Instrucţiunile SQL pentru creare obiectelor bazei de date şi pentru popularea
acestora cu date vor fi prezentate în lecţiile următoare.
În figura 1-8 se prezintă disgrama entitate relaţie, ERD (Entity Relationship
Diagram) pentru această bază de date.
FILM
FILM_ID PK
MPAA_RATING FILM_COD_GEN FK1 FILM_GEN
MPAA_COD_RATING PK MPAA_COD_RATING FK2 FILM_COD_GEN PK
MPAA_DESCRIERE_VARSTE FILM_NUME FILM_DESCRIERE_GEN
RETAIL_PRET_VHS
RETAIL_PRET_DVD
AN_PRODUS

FILM_COPII FILM_INCHIRIERE
FILM_LIMBA FILM_ID PK,FK1 FILM_ID PK,FK1
FILM_ID PK,FK1 NUMAR_COPIE PK NUMAR_COPIE PK,FK1
COD_LIMBA PK,FK2 DATA_CUMPARARE TRANZACTIE_ID PK,FK2
DATA_VANZARE DATA_INTOARCERE
FORMAT_MEDIA COST_INCHIRIERE
COST_INTARZIERE_SAU_PIERDERE
DATA_RETURNARE

LIMBA
COD_LIMBA PK CLIENT_CONT CLIENT_TRANZACTIE
NUME_LIMBA CLIENT_CONT_ID PK TRANZACTIE_ID PK
CLIENT_HOLD_IND CLIENT_CONT_ID FK1
DATA_INSCRIS ANGAJAT_PERSOANA_ID
DATA_TERMINAT TRANZACTIE_DATA
CLIENT_COD_PERSOANA CLIENT_DEPOZIT_SUMA VANZARI_TAXA
CLIENT_CONT_ID PK,FK1 CARD_CREDIT_LA_DOSAR_INDIC
PERSOANA_ID PK,FK2 COPIL_INCHIRIERE_PERMIS_INDIC

PERSOANA ANGAJAT
PERSOANA_ID PK PERSOANA_ID PK,FK1
PERSOANA_PRENUME SUPERVISOR_PERSOANA_ID
PERSOANA_NUME_MIJLOCIU ANGAJAT_TAXA_ID
PERSOANA_NUME ANGAJAT_JOB_CATEGORIE
PERSOANA_ADRESA_1 ANGAJAT_RATA_PE_ORA
PERSOANA_ADRESA_2 ANGAJARE_DATA
PERSOANA_ADRESA_ORAS INCHIDERE_DATA
PERSOANA_ADRESA_JUDET_PROV
PERSOANA_ADRESA_COD_POSTAL
PERSOANA_ADRESA_TARA
PERSOANA_TELEFON
NASTERE_DATA
MOARTE_DATA

Figura 1_8. Diagrama entitate relaţie


Probleme:

1. Să se normalizeze tabelul CURS_SUDENT şi PROFESOR

Amintim că o tabelă este în prima formă normală(FN1) dacă valorile tuturor


atributelor care o compun sunt atomice (indivizibile). În plus, nu trebuie să existe
atribute sau grupuri de atribute repetitive.
Această primă formă normală este considerată ca fiind o cerinţa minimală
pentru majoritatea sistemelor relaţionale, utilitatea ei fiind evidentă. Astfel , dacă o
coloană ar conţine o listă de valori , regăsirea şi manipularea informaţiilor stocate ar fi
foarte anevoioase.
Presupunem că tabela Curs_Student conţine următoarele date:
CURS_SUDENT
NrMatricol NumeSt PrenumeSt Grupa Cursuri-Nota
458 Predescu Alexandru 114 engleza-7,germana-8
521 Radu George 122 desen-tehnic-10,franceza-7
627 Cristescu Lucian 243 programare-8,engleza-10
746 Irimia Diana 361 analiza numerica-9
782 Tanase Daciela 341 gernana-6,programare-10
982 Bunea Mihaela 114 rezistenta materialelor-8
1204 Dragnea Liviu 412 educatie fizica-10
S1520 Popa Marius 452 analiza numerica-7,engleza-9

Coloana Cursuri conţine mult prea multa informaţie.


Să presupunem că am înlocui coloana Cursuri cu două noi coloane:
CURS_SUDENT
NrMatricol NumeSt PrenumeSt Grupa Curs1 Nota1 Curs2 Nota2
458 Predescu Alexandru 114 engleza 7 germana 8
521 Radu George 122 desen tehnic 10 franceza 7
627 Cristescu Lucian 243 programare 8 engleza 10
746 Irimia Diana 361 analiza numerica 9
782 Tanase Daciela 341 germana 6 programare 10
rezistenta
982 Bunea Mihaela 114 materialelor 8
1204 Dragnea Liviu 412 educatie fizica 10

1520 Popa Marius 452 analiza numerica 7 engleza 9

Nici acum nu am rezolvat toate problemele. De exemplu, pentru a afla câţi


studenti s-au înscris în total la un anumit curs , va trebui să parcurgem toate cele trei
coloane cu cursuri. În plus, ce se întâmplă în cazul în care un student s-a înscris la mai
mult de două cursuri? Să zicem că un student nu se poate inscrie la mai mult de cinci
cursuri şi deci putem introduce zece coloane pentru a stoca informaţiile curs-nota.
.Evident , aceasta ar presupune o mare risipă de spaţiu , de vreme ce ar exista şi unii
studenti care au ales doar două cursuri.
Pentru a aduce tabela Curs_Student la FN1 vom introduce o nouă coloană în
cheia primară a tabelei, astfel încât aceasta va fi formată acum din două coloane:
NrMatricol şi IdCurs. Acum putem afla numărul total de studenţi înscrişi la un
anumit curs.
CURS_SUDENT
NrMatricol NumeSt PrenumeSt Grupa IdCurs Denumire
458 Predescu Alexandru 114 4 germana
521 Radu George 122 3 franceza
521 Radu George 122 5 desen tehnic
627 Cristescu Lucian 243 1 programare
627 Cristescu Lucian 243 2 engleza
746 Irimia Diana 361 8 analiza numerica

A doua formă normală (FN2)

Amintim că o tabelă este în a doua formă normală dacă este în FN1 şi fiecare
atribut care nu face parte din cheia primară este dependent de întreaga cheie primară.
Tabela Curs_Student este în FN1, dar nu îndeplineşte cea de-a doua cerinţă
pentru a fi în FN2. Coloana Denumire care depinde numai de IdCurs, nu şi de
NrMatricol , care , împreună cu IdCurs, formează cheia primară. Deci avem o
coloană care nu face parte din cheia primară şi nu depinde de toată cheia, în sensul că
, pentru o valoare dată a lui IdCurs, cunoaştem denumirea cursului fără a mai trebui să
ştim şi NrMatricol. Putem aduce tabelaCurs_Student în FN2 descompunând-o în
două tabele, după următoarea regulă: pentru fiecare dependenţă parţială se formează o
nouă tabelă (pe care o vom numi Curs) conţinând coloanele determinate de această
dependenţa (în acest caz, Denumirea) şi determinantul lor (IdCurs). Coloanele
determinate se elimină din tabela iniţială.
Cheia primară a noii tabele va fi formată din coloanele ce compun
determinantul dependenţei (IdCurs), între cele două tabele rezultate există o relaţie de
tip 1:m asigurată de existenţa lui IdCurs drept cheie străină în tabela Curs_Student.
Analog, deoarece coloanele NumeSt, PrenumeSt şi grupa depind numai de
NrMatricol, le eliminăm din tabela Curs_Student şi formăm o nouă tabelă, Student,
ce le va conţine şi va avea drept cheie primară coloana NrMatricol.
De asemenea , între tabelele Student şi Curs_Student există o relaţie de tip
1:m.

STUDENT

NrMatricol NumeSt PrenumeSt Grupa


458 Predescu Alexandru 114
521 Radu George 122
627 Cristescu Lucian 243
746 Irimia Diana 361
782 Tanase Daciela 341
982 Bunea Mihaela 114
1204 Dragnea Liviu 412
1520 Popa Marius 452
CURS_SUDENT

IdCurs NrMatricol Nota


1 782 5
1 982 10
2 458 7
3 521 7
4 627 8
4 1520 8
5 521 10
5 1740 6

A treia formă normală (FN3)

O tabelă este în a treia formă normală dacă este în FN2 şi toate coloanele care
nu fac parte din cheia primară sunt mutual independente (depind direct de cheia
primară şi numai de ea)
Un exemplu calasic de dependenţă tranzitivă este cel al coloanelor calculate.
Astfel , dacă o tabelă de produse ar conţine Coloanele PretUnitar şi Cantitate şi , în
plus, coloana PretTotal această tabelă nu ar fi în FN3.
Coloanele calculate nu sunt singurul caz de dependenţa tranzitivă într-o
tabelă. De exemplu în tabela Profesor se poate observă faptul că salariul depinde de
titlul profesorului, coloanele Salariu, Titlu şi IdTitlu nefăcând parte din cheia
primară.
Dependenţele tranzitivă creează probleme la adăugarea, actualizarea şi
ştergerea înregistrărilor. De exemplu, dacă la tabela Profesor se mai adaugă 20 de
înregistrări , fiecare cu titlul de preparator (prep), va trebui să introducem de 20 de ori
valoarea 5 pentru IdTitlu, descrierea „preparaotr‖ pentru Titlu şi valoarea 800 pentru
Salariu , ceea ce este evident, redundant. De asemenea, dacă salariul unui preparator
se modifică, va trebui să asctualizăm toate înregistrările corespunzătoare.
Pentru a înlătura toate aceste inconvenienţe, vom aduce tabela Profesor la
FN3 prin crearea unei noi tabele, pe care o vom numi Titlu.Tabela Titlu va avea drept
cheie primară coloana IdTitlu şi va mai conţine coloanele Titlu şi Salariu, pe care le-
am eliminat din tabela Profesor.
Profesor
IdProf Nume Catedra IdTitlu
1 Popescu Marin Matematici 1
2 Dragnea Ion Limbi straine 4
3 Iosif Irina Educatie fizica 3
4 Ilie Daniel Informatica 2
5 Savu Cristina Limbi straine 5
6 Cristea George Fizica 3

7 Ene Dan Matematici 7


IdCurs Denumire
1 programare
2 engleza
3 franceza
4 germana
5 desen tehnic
6 Rezistenta materialelor
7 Educatie Fizica
8 analiza numerica

Titlu

IdTitlu Titlu Salariu


: 1 lector dr. 1300
2 asistent 950
3 lector 1100
4 conferentiar dr. 1700
5 prepartor 680
6 profesor dr. 2150

2. Amintim ca regulile de integritate sunt;


- unicitatea cheii primare
- integritatea entităţii – valorile cheii primare sa fie diferite de valoarea
null(o valoare necunoscuta sau lipseşte)
- integritatea referenţială - o cheie secundară trebuie să fie null în întregime
sau să corespundă unei valori a cheii primare asociate.(in tabela
asociată nu trebuie să existe valori fără corespondent).

Tabelele Titlu şi Profesor sunt în relaţia 1:m (un Titlu corespunde la mai
multe cadre didactice).
Tabele de mai sus păstrează regulile de integritate?

Raspuns Nu, deoarece există cadrul didactic cu IDProf= 7 cu IdTitlu =7 , care


nu există in tabelul Titlu, ca funcţie didactică.
3. Să se determine anomaliile pentru tabelul
Avion
A# nume capacitate localitate
1 AIRBUS 250 PARIS
2 AIRBUS 250 PARIS
3 AIRBUS 250 LONDRA
4 CAR 100 PARIS
5 B707 150 LONDRA
6 B707 150 LONDRA

Constrângere:
toate avioanele cu acelaşi nume au aceeaşi capacitate.
Datorită dependenţei introduse pot exista: anomalii la inserare, modificare sau
ştergere, redundanţă în date, probleme de reconexiune.
1. Redundanţă logică. Cuplul (AIRBUS, 250) apare de trei ori.
2. Anomalie la inserţie. S-a cumpărat un B727 cu 150 locuri. El poate fi
inserat în relaţia AVION doar dacă se defineşte o nouă valoare pentru
cheia primară.
3. Anomalie la ştergere. Dacă este ştearsă înregistrarea pentru care A# este
4, atunci se pierde informaţia că un avion CAR are capacitatea 100.
4. Anomalie la modificare. Dacă se modifică capacitatea lui B707 de la 150
la 170, atunci costul modificării este mare pentru a modifica toate
înregistrările, iar dacă se modifică doar o înregistrare atunci constrângerea
nu va mai fi verificată.

4. Exemplu: variante pentru a implementa FN1 pentru tabelul


MASINA:

Persoana Vehicul
Eu R25 - W14 - R21
Tu 205
El R5 - 305
noi BX - 305 - R12 - R25

Varianta 1
Persoana Vehicul
Eu R25
Eu W14
Eu R21
Tu 205
El R5
El 305
Noi BX
Noi 305
Noi R12
Noi R25
Varianta 2
Persoana Prima Doi Trei Patru
Eu R25 W14 R21
Tu 205
El R5 305
Noi BX 305 R12 R25
Varianta 3 (4 tabele)
Masina 31 (similar se definesc Masina_32, Masina_33, Masina_34)..

Persoana Vehicul
Eu R25
Tu 205
El R5
Noi BX
Masina_34

Persoana Vehicul
Noi R25

5. Să se aduca la FN2
O relaţie R este în a doua formă normală dacă şi numai dacă:
 relaţia R este în FN1;
 fiecare atribut care nu este cheie (nu participă la cheia primară) este
dependent de întreaga cheie primară.

ATASAT_LA

COD_SALARIAT# JOB_COD NR_PROIECT# FUNCTIA SUMA

S1 PROGRAMATOR P1 SUPERVIZOR 60

S1 PROGRAMATOR P2 CERCETATOR 25

S1 PROGRAMATOR P3 AUXILIAR 10

S3 VANZATOR P3 SUPERVIZOR 60
S5 INGINER P3 SUPERVIZOR 60

ATASAT_2A
COD_SALARIAT# NR_PROIECT# FUNCTIA SUMA

S1 P1 SUPERVIZOR 60

S1 P2 CERCETATOR 25

S1 P3 AUXILIAR 10
S3 P3 SUPERVIZOR 60

S5 P3 SUPERVIZOR 60

ATASAT_2B
COD_SALARIAT# JOB_COD

S1 PROGRAMATOR

S3 VANZATOR
S5 INGINER

A doua condiţie exprimă necesitatea total dependenţei de cheia


primară. Această formă normală interzice manifestarea unor dependenţe funcţionale
parţiale în cadrul relaţiei R!
Pentru a obţine o relaţie FN2 se poate aplica regula Casey-Delobel.
α β  mulţimea atributelor care intervin în dependenţele funcţionale;
α γ  reprezintă reuniunea determinantului cu restul atributelor lui A.

7. Tabelul atasat_2a nu este in FN3. De ce?


Forma normală 3 (FN3)
Intuitiv, o relaţie R este în a treia formă normală dacă şi numai dacă:
 relaţia R este în FN2;
 fiecare atribut care nu este cheie (nu participă la o cheie) depinde direct de
cheia primară.

atasat_3a
Cod_salariat# Nr_proiect# Functia
S1 P1 Supervizor
S1 P2 Cercetator
S1 P3 Auxiliar
S3 P3 Supervizor
S5 P3 Supervizor
atasat_3b
Functia Suma
Supervizor 60
Cercetator 25
Auxiliar 10

8. Presupunem că un şantier poate executa mai multe lucrări de bază şi că


o lucrare poate fi executată de mai multe şantiere.

LUCRARE(cod_obiectiv#, cod_lucrare#, nume);


SANTIER(nr_santier#, specialitate, sef);
EXECUTA(cod_obiectiv#, cod_lucrare#, nr_santier#, descriere, functie,
conducator, data_inceput, data_sfarsit).
Pentru relaţia EXECUTA sunt evidente dependenţele:
{cod_obiectiv#, cod_lucrare#} {data_inceput, data_sfarsit},
{cod_obiectiv#, cod_lucrare#, nr_santier#} {descriere, functie,
conducator}.

9. Să se aduca la FN3 tabelel EXECUTA_1 rezultat de la 8


În tabelul EXECUTA_1(cod_obiectiv#, cod_lucrare#, nr_santier#, descriere,
functie, conducator) continuă să existe redundanţă în date.
Atributul conducator depinde indirect de cheia primară prin intermediul
atributului functie.
Între atributele relaţiei există dependenţele:

{cod_obiectiv#, cod_lucrare#, nr_santier#} {descriere},


{cod_obiectiv#, cod_lucrare#, nr_santier#} {functie} {conducator}.
Pentru a aduce relaţia EXECUTA_1 în FN3 se aplică regula Casey- Delobel.
Relaţia se desface, prin eliminarea dependenţelor funcţionale tranzitive, în
proiecţiile:

EXECUTA11(cod_obiectiv#, cod_lucrare#, nr_santier#, descriere, functie)


EXECUTA12(functie, conducator).

10 Să se aducă la forma BCNF (Forma normală Boyce-Codd )

(Formal, o relaţie R este în forma normală Boyce-Codd dacă şi numai dacă


pentru orice dependenţă funcţională totală X A, X este o cheie (candidat) a
lui R.)

Relaţia INVESTESTE_IN leagă entităţile INVESTITOR şi


OBIECTIV_INVESTITIE.

Ea are schema relaţională:


INVESTESTE_IN(cod_contractant#, cod_obiectiv#, nr_contract, cota_parte).
Între atributele relaţiei există dependenţele:
{cod_contractant#, cod_obiectiv#} {nr_contract, cota_parte},
{nr_contract} {cod_obiectiv}.
Se aplică regula Casey-Delobel şi se aduce relaţia în BCNF.
INVESTESTE_IN_1(cod_obiectiv, nr_contract#);
INVESTESTE_IN_2(cod_contractant#, nr_contract, cota_parte).
Partea a II-a. LIMBAJUL SQL

În această tema se prezintă conceptele limbajului SQL în 6 lecţii, după cum


urmează:
LECŢIA 1. Concepte SQL
LECŢIA 2. Limbajul de definire a datelor - DDL
LECŢIA 3. Limbajul de interogare a datelor - DQL
LECŢIA 4. Combinarea datelor din mai multe tabele - Uniuni (Join)
LECŢIA 5. Limbajul de manipulare a datelor - DML

LECŢIA 1. Concepte SQL

În acestă lecţie se vor prezenta conceptele de bază ale limbajul SQL.


SQL a devenit limbajul universal pentru bazele de date relaţionale şi este
acceptat de aproape toate sistemele SGBD moderne. Fără îndoială, acceptarea pe
scară largă este rezultatul timpului şi eforturilor depuse pentru dezvoltarea
caracteristicilor limbajului şi a standardelor, crescând nivelul de portabilitate a
codului SQL între diferitele produse RDBMS.
Veţi avea mai multe succes în învăţarea limbajului SQL dacă folosiţi în mod
activ SQL şi o bază de date relaţională pentru a încerca exemplele prezentate sau dacă
veti încerca variante proprii ale exemplelor.
Ce este SQL?
SQL (Structured Query Language -limbaj structurat de interogare) este un
limbaj standard folosit pentru crearea, actualizarea şi regăsirea informaţiilor stocate în
baze de date prin intermediul sistemelor de gestionare a bazelor de date ( SGBD-uri).
Numele limbajului poate fi pronunţat pe litere (es-q-el) sau la fel ca şi
cuvântul englezesc „sequel". O interogare (query) este o simplă cerere transmisă către
baza de date, la care aceasta răspunde într-o anumită formă. SQL este limbajul folosit
cel mai frecvent pentru interogarea bazelor de date. SQL este considerat un limbaj
neprocedural sau declarativ, ceea ce înseamnă că-i spuneţi calculatorului ce rezultate
vreţi, fară să-i spuneţi cum să le obţină. De exemplu, dacă vreţi să obţineţi media
numerelor de pe o coloană, folosiţi funcţia AVG. Nu este nevoie să număraţi valorile
din coloană şi să împărţiţi suma acestora la numărul obţinut - procesorul limbajului
SQL din SGBDse ocupă de toate aceste lucruri în locul dumneavoastră.
Este important să înţelegi că SQL nu este un limbaj procedural, ca C, Pascal,
Basic, FORTRAN, COBOL sau Ada. Un limbaj procedural foloseşte o serie de
instrucţiuni executate secvenţial. De asemenea, limbajele procedurale includ
instrucţiuni care pot modifica secvenţa de execuţie, prin ramificarea la alte porţiuni
ale procedurii sau prin parcurgerea ciclică a unui set de instrucţiuni din procedură.
Mulţi producători de sisteme SGBDoferă extensii procedurale ale limbajului SQL de
bază, cum ar fi Oracle PL/SQL (Procedural Language/SQL) sau Microsoft Transact-
SQL, dar reţineţi că acestea sunt extensii SQL care formează noi limbaje - codul SQL
pe care-1 conţin rămâne neprocedural. De asemenea, SQL nu trebuie confundat cu
limbajele orientate spre obiecte, precum Java şi C++.
Simplu spus, SQL este un limbaj neprocedural pentru gestionarea şi
întreţinerea bazelor de date relaţionale, nu un limbaj potrivit pentru programarea
generală a aplicaţiilor, cum ar fi sistemele de prelucrare a comenzilor sau a plăţilor.
SQL este deseori folosit în combinaţie cu limbajele procedurale sau orientate
spre obiecte menţionate anterior pentru a manipula stocarea şi extragerea datelor,
folosind instrucţiuni din limbajul de programare cu destinaţie generală pentru alte
sarcini de programare, precum prezentarea datelor pe o pagină web sau furnizarea
răspunsurilor la informaţiile introduse de utilizatori de la tastatură sau mouse. Atunci
când este necesară interacţionarea cu baza de date, instrucţiunile din limbajul
procedural formează instrucţiunea SQL, o transmit către SGBDîn vederea prelucrării,
primesc rezultatele returnate de SGBDşi le prelucrează într-un mod corespunzător.
Folosind SQL puteţi transforma întrebări obişnuite :‖Din ce oras sunt studentii
notri?‖ în instrucţiuni pe care le înţelege soft-ul pentru baze de date: ―SELECT oras
FROM studenti‖ . Aceste informaţii se pot extrage din bazele de date prin utilizarea
unui instrument grafic de interogare, dar pe măsură ce ce intrebrile devin mai
complexe, aceste instrumente devin limitate şi greoaie şi acesta este momentul când
intră în acţiune limbajul SQL.
SQL se poate folosi nu numai pentru interogare, dar şi pentru a adăuga, a
modifica sau a şterge înregistrări din bazele de date.
Majoritatea SGBD-urilor populare, ca de exemplu Microsoft Accsess, Oracle
şi MySQL , asigură suport pentru SQL, chiar dacă acest nivel de suport diferă de la
produs la produs.

Conectarea la baza de date


Atunci când folosiţi limbajul SQL pe un calculator personal, cu o copie
personală a unui sistem SGBD, precum Microsoft Access sau Oracle Personal
Edition, toate componentele bazei de date rulează pe acelaşi sistem de calcul. Totuşi,
acest aranjament nu este potrivit pentru bazele de date care trebuie să fie folosite în
comun de mai mulţi utilizatori. Ca urmare, sunt mult mai frecvent întâlnite situaţiile
în care baza de date este instalată într-un aranjament client/server.
Într-un aranjament client/server:
• Sistemul rulează pe un server, care este un sistem de calcul partajat. Pentru
scopurile acestei definiţii, un sistem mainframe poate fi considerat un server de
dimensiuni mari.
• Fişierele care compun baza de date din punct de vedere fizic sunt stocate pe
discuri conectate la serverul de baze de date.
• Utilizatorii care au acces la baza de date folosesc staţii de lucru, numite
clienţi. Clientul trebuie să aibă o conexiune de reţea la baza de date, care poate fi o
reţea privată, instalată acasă sau la birou, ori o reţea publică, precum Internet.
• Componentele software furnizate de producătorul SGBD rulează pe staţiile
de lucru alte clienţilor pentru a oferi utilizatorilor posibihtatea să introducă
instrucţiuni SQL, să le transmită sistemului SGBD în vederea prelucrării şi sa vadă
rezultatele returnate de DBMS. în general, acest software se numeşte cbent SQL.
Reţineţi că nimic nu vă opreşte să instalaţi clientul SQL pe acelaşi calculator
cu sistemul DBMS. De fapt, mulţi dezvoltatori care utilizează sisteme SGBD precum
MySQL, Microsoft SQL Server şi Oracle fac în mod obişnuit acest lucru, deoarece
este foarte convenabil să aibă întregul mediu de dezvoltare pe un singur calculator,
cum ar fi un laptop. Totuşi, în momentul în care este necesar accesul partajat al mai
multor utilizatori, este mult mai convenabil şi mai eficient să aveţi o singură copie a
sistemului SGBD pe un server partajat şi să aveţi numai clientul SQL instalat pe staţia
de lucru a fiecărui client.
În funcţie de interfaţa cu utilizatorul de pe staţia de lucru client, clienţii SQL
sunt clasificaţi în trei categorii: în linia de comandă, grafici şi bazaţi pe web. O
interfaţă în linia de comandă se bazează exclusiv pe intrări şi ieşiri de tip text, cu
comenzile introduse de la tastatură şi răspunsurile afişate ca mesaje de tip text.
Principalul avantaj al interfeţelor în linia de comandă este că pot fi rulate pe aproape
orice sistem de operare. O interfaţă grafică cu utilizatorul (GUI - graphical user
interface) rulează sub un tip oarecare de sistem bazat pe ferestre, cum ar fi X Window
System, Mac OS sau Microsoft Windows, şi afişează datele sau opţiunile comenzilor
folosind elemente grafice, precum pictograme, butoane şi casete de dialog. O interfaţă
bazată pe web rulează pe serverul de baze de date, folosind un browser web de pe
staţia de lucru client pentru a interacţiona cu utilizatorul bazei de date. Din punct de
vedere tehnic, un client SQL bazat pe web nici nu este o aplicaţie client, deoarece nu
există nici o componentă software specifică producătorului SGBD rulată pe staţia de
lucru a clientului. Totuşi, aproape întotdeauna există componente furnizate de
producătorul SGBDcare sunt descărcate în fundal de browser-ul web pentru a asista în
procesul de reprezentare grafică a formularelor web folosite pentru introducerea
instrucţiunilor SQL şi afişarea rezultatelor.
Tabelul următor prezintă clienţi SQL oferiţi de diferiţi producători SGBD . Nu
avem suficient spaţiu în această carte pentru a prezenta toate detaliile referitoare la
fiecare client SQL pe care aţi putea să-1 folosiţi, aşa că vă rog să consultaţi
documentaţia producătorului SGBD pentru informaţii despre instalarea şi utilizarea
clienţilor SQL disponibile pentru sistemul SGBD pe care-1 folosiţi.

Producător DBMS Client SQL Descriere


Microsoft Access este o bază de date de
uz personal, cu clientul SQL integrat în
Microsoft Access Nu există
DBMS, toate fiind rulate local pe staţia
de lucru a utilizatorului.
Client SQL care rulează ca aplicaţie în
Microsoft SQL Server iSQL linia de comandă într-un nucleu de
comenzi Microsoft Windows.
Query Client SQL care rulează ca
Microsoft SQL Server
Analyzer aplicaţie Microsoft Windows.
Client SQL care rulează ca
aplicaţie în linia de comandă
sub diferite sisteme de operare,
MySQL MySQL MySQL
inclusiv Microsoft Windows,
Linux, Mac OS X şi diferite
implementări Unix.
Client SQL bazat pe web -
Oracle Oracle iSQL*Plus acceptat în versiunile Oracle 9i
si mai noi.
Client SQL care rulează ca
Oracle Oracle SQL*Plus aplicaţie Microsoft Windows sau
ca aplicaţie în linia de comandă
sub diferite sisteme de operare,
inclusiv Microsoft Windows,
Linux, Mac OS X, diferite
implementări Unix şi altele.
Client SQL scris în Java -
SQL disponibil în Oracle 8i şi 9i, dar
Oracle Oracle
Worksheet înlocuit de iSQL*Plus în Oracle
10g.
Clientul SQL care rulează ca
aplicaţie în linia de comandă
într-un nucleu de comenzi
Microsoft Windows. Asemănările
Sybase Sybase iSQL cu Microsoft SQL Server nu
sunt întâmplătoare - primele
versiuni Microsoft SQL Server
erau bazate pe sistemul
SGBDSybase.

Un scurt istoric al limbajului SQL


Către sfârşitul anilor '70, un grup de cercetători de la IBM au dezvoltat o bază
de date relaţională, numită System/R, bazată pe lucrările Dr. E. F. Codd. în System/R a
fost inclus un limbaj, numit SEQUEL (Structured English Query Language), pentru
manipularea şi extragerea datelor. Acronimul „SEQUEL" a fost ulterior condensat în
abrevierea „SQL", atunci când s-a descoperit că „SEQUEL" era marcă înregistrată a
companiei Hawker-Siddeley Aircraft din Marea Britanie.
Deşi IBM a creat prima implementare SQL, două alte produse, cu nume
diferite pentru limbajele de interogare, au fost lansate pe piaţă ca primele produse
pentru baze de date relaţionale, Oracle, furnizat de Relational Software, şi INGRES,
furnizat de Relational Technology. IBM a lansat în 1982 produsul SQL/DS, cu
limbajul de interogare numit acum SQL (Structured Query Language). Dacă
programarea structurată era expresia la modă în anii '80, cuvântul „structured" din
SQL nu avea nici o legătură cu programarea structurată, deoarece SQL nu este un
limbaj de programare procedural.
Comitetele de standardizare a limbajului SQL au fost formate de ANSI
(American National Standards Institute) în 1986 şi ISO (International Organization
for Standardization) în 1987. Din fericire, comitetele create de cele două organizaţii
au colaborat pentru dezvoltarea unui standard SQL comun, la nivel mondial. Doi ani
mai târziu, au fost publicate primele specificaţii ale standardului, numite SQL-89.
După trei ani, specificaţiile originale au fost extinse, sub forma standardului SQL-92,
care avea aproximativ 600 de pagini. A treia generaţie a fost numită SQL-99 sau
SQL3. Cele mai multe produse SGBDsunt construite pe baza standardului SQL-92
(numit acum SQL2). SQL3 include multe caracteristici obiectuale, necesare pentru
folosirea limbajului SQL cu o bază de date relaţională orientată spre obiecte, precum
şi extensii de limbaj care fac din SQL un limbaj de programare complet (adăugând
cicluri, ramificări şi construcţii de comutare, de tip case). Cea mai recentă generaţie,
numită SQL:2003, introduce caracteristici legate de XML şi alte îmbunătăţiri. Aceste
standarde nu sunt gratuite. Standardul SQL:2003 poate fi cumpărat de la ISO
(www.iso.org) sau ANSI (webstore.ansi.org). Pentru cei care au un buget mai
restrâns, este disponibilă o versiune apropiată de cea finală la Whitemarsh
Information Systems Corporation (www.wiscorp.com/SQLStandards.html). Aproape
toţi furnizorii au adăugat extensii la „dialectul" SQL propriu, în parte deoarece doreau
să diferenţieze produsele proprii şi în parte deoarece cerinţele pieţei îi forţau să
implementeze caracteristici înainte a apărea standarde pentru acestea.
Un astfel de exemplu este acceptarea tipurilor de date TIMESTAMP şi DATE.
Datele calendaristici sunt foarte importante pentru prelucrarea datelor comerciale, dar
dezvoltatorii produselor SGBD originale erau academicieni şi oameni de ştiinţă, nu
specialişti în prelucrări comerciale, aşa că această cerinţă nu a fost anticipată. Ca
rezultat, primele dialecte SQL nu asigurau un suport special pentru datele
calendaristice. Pe măsură ce au apărut produsele comerciale, furnizorii au răspuns
cererilor lansate de clienţii importanţi şi au adăugat în grabă suportul pentru date
calendaristice. Din nefericire, din cauza grabei fiecare a făcut-o în felul propriu. Ori
de câte ori migraţi instrucţiuni SQL de la produsul unui furnizor la altul, ţineţi seama
de diferenţele dintre dialecte. Codul SQL este foarte compatibil şi portabil între
produsele diferiţilor furnizori, dar sistemele complete de baze de date pot fi rareori
transferate fară anumite ajustări.

Convenţii de sintaxă SQL


Această secţiune prezintă convenţiile generale de sintaxă folosite pentru
construia instrucţiunilor SQL. Totuşi, reţineţi că există o mulţime de extensii şi
variaţii între diferiţii producători. Pentru simplitate, termenul implementare este
folosit pentru referirea fiecărei versiuni SQL a fiecărui producător (cu alte cuvinte,
Oracle 9i, Oracle 10g, Microsoft SQL Server 7, Microsoft SQL Server 2000 şi
Microsoft SQL Server 2005 conţin implementări diferite ale limbajului SQL).
Convenţiile de sintaxă SQL sunt mai uşor de înţeles folosind un exemplu
simplu Instrucţiunea de mai jos returnează valorile Movie ID şi Movie Title pentru
toate filmele din magazinul de produse video pentru care categoria MPAA este „PG":
SELECT FILM_ID, TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE MPAA_RATING_COD = 'PG';
Convenţiile de bază sunt următoarele:
• Fiecare instrucţiune începe cu o comandă, de obicei sub forma unui singur
cuvânt, care aproape întotdeauna este un verb (în limba engleză) care descrie o
acţiune. în acest exemplu, instrucţiunea începe cu comanda SELECT, care este
descrisă în detaliu în lecţia 3.
• Fiecare instrucţiune se termină cu un delimitator, care este, de obicei, un
caracter punct şi virgulă (;). Unele implementări permit schimbarea delimitatorului cu
un alt caracter. Mai mult, unele implementări, cum ar fi cea din Oracle, nu execută o
instrucţiune SQL căreia-i lipseşte delimitatorul de sfârşit, în timp ce alte implementări
consideră acest delimitator opţional.
• Instrucţiunile sunt construite într-o manieră similară cu propoziţiile din limba
engleză, cu unul sau mai multe spaţii pentru separarea elementelor de limbaj. Un
element de limbaj, asemănător cu un cuvânt dintr-o propoziţie, poate fi un cuvânt
cheie (SELECT, FROM, WHERE), numele unui obiect al bazei de date (FILM,
FILM_ID, TITLU_FILM), un operator (=) sau o constantă ('PG') care apare într-o
instrucţiune.
• Instrucţiunile sunt scrise într-o formă liberă, ceea ce înseamnă că nu există
reguli stricte privind poziţia elementelor de limbaj pe o linie sau locul în care se poate
face trecerea la o linie nouă. Totuşi, în general nu este o idee bună să împărţiţi un
element de limbaj pe mai multe linii. Din punct de vedere logic, instrucţiunea de mai
jos este identică cu cea prezentată la începutul acestei secţiuni, dar nu este la fel de
uşor de citit şi de înţeles:
SELECT FILM_ID, TITLU_FILM FROM FILM WHERE
MPAA_RATING_COD ='PG';

• Instrucţiunile sunt organizate într-o serie de clauze şi, de obicei, clauzele


trebuie să apară într-o anumită ordine atunci când sunt folosite (multe clauze sunt
opţionale). în exemplul nostru, există trei clauze, fiecare începând cu un cuvânt cheie
(SELECT, FROM, WHERE).
• Elementele de limbaj SQL pot fi scrise cu litere mari, cu litere mici sau în
combinaţii. Totuşi, în majoritatea implementărilor şi în conformitate cu standardele
ANSI/ISO, toate minusculele sunt transformate în majuscule în vederea prelucrării.
Aceasta nu înseamnă că datele nu pot conţine litere mici, ci că numele obiectelor din
baza de date (tabele, coloane etc.) şi comenzile trebuie să fie scrise cu litere mari.
Excepţii notabile sunt Microsoft SQL Server şi Sybase, care permit modul de lucru cu
diferenţierea literelor mari de cele mici, caz în care numele de obiecte scrise diferit
sunt tratate ca nume diferite. în MySQL, diferenţierea literelor mari de cele mici în
numele obiectelor este legată de capacitatea sistemului de operare de a face această
diferenţiere.
• Virgulele sunt folosite pentru separarea articolelor dintr-o listă. în exemplul
nostru, numele a două coloane sunt specificate într-o listă separată prin virgule
(FILM_ID, TITLU_FILM). Spaţiile care urmează după virgule sunt opţionale - puteţi
adăuga orice număr de spaţii, inclusiv zero.
• Şirurile de caractere care apar în instrucţiunile SQL trebuie să fie încadrate
cu apostrofuri (unele implementări SQL permit şi folosirea ghilimelelor). Constantele
numerice nu sunt niciodată încadrate cu apostrofuri. Dacă în şirul de caractere trebuie
să apară un caracter apostrof, sunt inserate două apostrofuri unul lângă celălalt. De
exemplu, dacă vreţi să găsiţi în baza de date un film numit Sophie's Choice, veţi scrie
clauza WHERE astfel:
WHERE TITLU_FILM = 'Sophie''s Choice'
• Numele obiectelor bazei de date sunt formate folosind numai litere, cifre şi
liniuţe de subliniere. Caracterul underscore (liniuţa de subliniere) este folosit, de
obicei, ca separator între cuvinte, pentru îmbunătăţirea lizibilităţii. Aşa cum am
menţionat anterior, unele implementări permit folosirea numelor care fac diferenţa
între literele mari şi cele mici, cum ar fi PersonMiddleName, un stil numit deseori
„scriere de tip cămilă", dar acest stil nu este recomandabil dacă doriţi ca instrucţiunile
SQL să fie portabile pe alte implementări. în definitiv, un nume precum
„PERSONMIDDLENAME" nu este foarte uşor de citit.
• In fiecare implementare SQL este definit un set de cuvinte rezervate, care
sunt cuvinte cu o semnificaţie specifică pentru procesorul SQL al sistemului SGBD şi,
care urmare, nu trebuie folosite într-un alt context - de exemplu ca nume pentru
obiectele bazei de date. Scopul acestei restricţii este de a evita interpretarea greşită a
instrucţiunilor SQL de către SGBD. Aşa cum probabil bănuiţi, lista cuvintelor
rezervate diferă semnificativ de la o implementare SQL la alta, aşa că este bine să
consultaţi documentaţia implementării pe care o folosiţi pentru a vă familiariza cu
aceste cuvinte.
• Un comentariu pe o singură linie începe cu două liniuţe de despărţire (--).
Cele două liniuţe se pot afla la începutul unei linii, ceea ce înseamnă că întreaga linie
este considerată comentariu, sau oriunde în cadrul liniei, caz în care restul liniei, până
la sfârşit, este considerat comentariu. De exemplu:
-- Acesta este un comentariu pe o singură linie în SQL.
• Un comentariu pe mai multe linii începe cu combinaţia dintre o diagonală la
dreapta (slash) şi un asterisc (/*) şi continuă până la întâlnirea combinaţiei invers (*/).
Aveţi grijă să terminaţi corect comentariile, altfel multe linii SQL pe care le-aţi scris
vor fi tratate de către SGBDca şi cum ar fi comentarii. Iată un exemplu de comentariu
pe mai multe linii:
/* Acesta este un comentariu pe mai multe linii.
Continuă până la întâlnirea combinaţiei de caractere care marchează sfârşitul
comentariului. */

Categorii de instrucţiuni SQL

Instrucţiunile SQL sunt împărţite în categorii, după funcţiile pe care le


îndeplinesc. Unii experţi consideră aceste categorii ca fiind limbaje separate sau
sublimbaje. Totuşi, în SQL acestea au aceeaşi sintaxă de bază şi respectă aceleaşi
reguli, aşa că eu le consider categorii de instrucţiuni din acelaşi limbaj.
Categoriile de instrucţiuni, descrise în secţiunile următoare, sunt:
• Limbajul de definire a datelor (DDL - Data Definition Language)
• Limbajul de interogare a datelor (DQL - Data Query Language)
• Limbajul de manipulare a datelor (DML - Data Manipulation Language)
• Limbajul pentru controlul datelor (DCL - Data Control Language)

Limbajul de definire a datelor (DDL)

Limbajul de definire a datelor (DDL - Data Definition Language) include


instrucţiuni SQL care permit utilizatorului bazei de date să creeze şi să modifice
structura obiectelor bazei de date, cum ar fi tabele, vizualizări şi indexuri.
Instrucţiunile SQL care folosesc comenzile CREATE, ALTER şi DROP sunt
considerate parte a DDL. Este important să înţelegeţi că instrucţiunile DDL afectează
containerele care stochează datele în baza de date, nu datele propriu-zise. Ca urmare,
există instrucţiuni DDL pentru crearea, ştergerea şi modificarea tabelelor, dar nici una
dintre aceste instrucţiuni nu oferă posibilitatea de a crea sau modifica rânduri de date
din tabelele respective. Instrucţiunile DDL sunt prezentate în capitolul 3.

Limbajul de interogare a datelor (DQL)

Limbajul de interogare a datelor (DQL - Data Query Language) include


instrucţiuni SQL care permit obţinerea datelor din baza de date. Deşi reprezintă o
parte foarte importantă a limbajului SQL, DQL este format din instrucţiuni care
folosesc o singură comandă: SELECT. Unii furnizori şi autori clasifică instrucţiunile
DQL şi DML în aceeaşi categorie.

Limbajul de manipulare a datelor (DML)

Limbajul de manipulare a datelor (DML - Data Manipulation Language)


include instrucţiuni SQL care permit utilizatorului bazei de date să adauge date în
baza de date (sub forma rândurilor din tabele), să şteargă date şi să modifice datele
existente în baza de date. Instrucţiunile SQL care folosesc comenzile INSERT,
UPDATE şi DELETE sunt considerate parte a DML.

Limbajul pentru controlul datelor (DCL)

Limbajul pentru controlul datelor (DCL – Data Control Language) include


instrucţiuni SQL care permit administratorilor să controleze accesul la datele din baza
de date şi folosirea diferitelor privilegii ale sistemului DBMS, cum ar fi privilegiul de
oprire şi pornire a bazei de date. Instrucţiunile SQL care folosesc comenzile GRANT
si ALTER sunt considerate parte a DCL.

Comenzile pentru controlul tranzacţiilor


O tranzacţie în baza de date este un set de comenzi pe care utilizatorul bazei
de date vrea sa le trateze ca pe o unitate funcţionala de tip „totul sau nimic‖,
întelegând prin aceasta că intreaga tranzactie trebuie sa reuseasca sau sa esueze.
Comenzile pentru cotrolul tranzacţiilor (Transaction Control Commands ) nu respectă
cu exactitate sintaxa instrucţiunilor SQL , dar afecteaza puternic comportamentul
instructiuunilor SQL incluse în tranzacţii.

Întrebări
Alegeţi răspunsurile corecte pentru fiecare din următoarele întrebări cu
răspunsuri multiple. Întrebările pot avea mai multe răspunsuri corecte.

1. SQL este
a. Un limbaj orientat spre obiecte
b. Un limbaj procedural
c. Un limbaj nonprocedural
d. Un limbaj declarativ
e. Un limbaj standard

2. Într-un aranjament client/server


a. Componentele software DBMS ruleaza pe server
b. Componentele software DBMS ruleaza pe client
c. Componentele software ale clientului SQL ruleaza pe client
d. Componentele software ale clientului SQL ruleaza pe server

3. Un client SQL in linia de comanda


a. Necesita un sistem bazat pe ferestre
b. Ruleaza pe o mare varietate de platforme client.
c. Necesita un browser web pe client.
d. Afişează datele şi opţiunile de comandă folosind caracteristici grafice
e. Afişează răspunsurile la comenzi sub formă de mesaje de tip text

4. Un client SQL cu interfata grafica (GUI)


a. Necesita un sistem bazat pe ferestre
b. Ruleaza pe o mare varietate de platforme client.
c. Necesita un browser web pe client.
d. Afişează datele şi opţiunile de comandă folosind caracteristici grafice
e. Afişează răspunsurile la comenzi sub formă de mesaje de tip text

5. Un client SQL bazat pe web


a. Necesita un sistem bazat pe ferestre
b. Ruleaza pe o mare varietate de platforme client.
c. Necesita un browser web pe client.
d. Afişează datele şi opţiunile de comandă folosind caracteristici grafice
e. Afişează răspunsurile la comenzi sub formă de mesaje de tip text

6. Clienţii SQL oferiţi de Oracle sunt


a. iSQL
b. Query Analyzer
c. iSQL*Plus
d. SQL*Plus
e. SQLWorksheet

7. Clienţii SQL oferiţi de Microsoft sunt


a. iSQL
b. Query Analyzer
c. iSQL*Plus
d. SQL*Plus
e. SQLWorksheet

8. Extensiile SQL create de furnizori


a. Cresc portabilitatea codului SQL
b. Scad portabilitatea codului SQL
c. Contribuie la diferenţierea produselor oferire de diferiţi producători
d. Au fost bazate pe cererile pieţei
e. Sunt compatibile între implementările diferiţilor producători

9. Instrucţiunile SQL
a. încep cu un cuvânt cheie reprezentând o comandă
b. Se termină cu un cuvânt cheie reprezentând o comandă
c. încep cu un delimitator, cum ar fi caracterul punct şi virgulă
d. Se termină un delimitator, cum ar fi caracterul punct şi virgulă
e. încep cu o paranteză deschisă

10. Elementele limbajului SQL includ


a. Cuvinte cheie
b. Nume ale obiectelor din baza de date
c. Operatori
d. Restricţii
e. Constante

11. Elementele limbajului SQL sunt separate prin


a. Virgule
b. Exact un spaţiu
c. Unul sau mai multe spaţii
d. Linie nouă
e. Liniuţe de subliniere

12. Numele obiectelor bazei de date pot include


a. Paranteze
b. Liniuţe de subliniere
c. Numere
d. Litere
e. Virgule

13. Instrucţiunile SQL pot li împărţite în următoarele categorii


a. Limbajul dc definire a datelor (DDI, - Data Definition Language)
b. Limbajul dc selectare a datelor (DSL - Dala Selection Language)
c. Limbajul dc replicare a datelor (DRL - Dala Replication Language)
d. Limbajul pentru controlul datelor (DCL - Data Control Language)
e. Limbajul dc manipulare a datelor (DML - Data Manipulation Language)

14. Limbajul de definire a datelor (DDL - Data Definition Language) include


următoarele instrucţiuni:
a. SELECT
b. INSERT
c. CREATE
d. ALTER
e. DELETE

15. Limbajul de interogare a datelor (DQL - Data Query Language) include


următoarele instrucţiuni:
a. SELECT
b. INSERT
c. CREATE
d. UPDATE
e. DELETE

16. Limbajul de manipulare a datelor (DML - Data Manipulation Language)


include următoarele instrucţiuni:
a. SELECT
b. INSERT
c. CREATE
d. UPDATE
e. DELETE
LECŢIA 2. Limbajul de definire a datelor - DDL

Se vor prezenta în continuare instrucţiunile SQL folosite pentru definirea şi


gestionarea obiectelor dintr-o bază de date relaţională. Instrucţiunile CREATE,
ALTER şi DROP formează o categorie a limbajului SQL numită limbaj de definire a
datelor (DDL– Data Definition Language).
Se prezintă DDL înaintea DQL, DML deoarece trebuiesc create
obiectele bazei de date înainte de a insera date în baza de date.

Convenţii de sintaxă
Instrucţiunile SQL DDL au mai multe opţiuni decât alte instrucţiuni SQL.
Următoarele convenţii sunt pentru a prezenta sintaxa instrucţiunilor DDL:
Cuvintele cheie şi cuvintele rezervate din SQL sunt scrise cu majuscule, cum
ar fi CREATE TABLE.
Informaţiile pe care ar trebui să fie furnizate la scrierea instrucţiunilor sunt
scrise cu italic, cum ar fi nume_coloană.
Elementele opţionale sunt încadrate în paranteze pătrate, cum ar fi [WITH
TIME ZONE].
Opţiunile dintr-o listă de elemente posibile sunt separate de o bară verticală
(simbolul logic pentru „sau"), cum ar fi TABLE | VIEW | INDEX. Se pot întâlni
uneori ca listă de elemente opţionale, cum ar fi [NULL | NOT NULL].
Elementele de grup care sunt explicate sau analizate ulterior pe componente
(de obicei după descrierea unui tip principal de instrucţiune) sunt încadrate de
caracterele „mai mic decât" şi „mai mare decât", cum ar fi
<specificaţii_pentru_coloană>.
Un element care se poate repeta este urmat de trei puncte, cum ar fi.
[,<restricţie_pentru_tabel>...].
Toate celelalte simboluri, în special virgulele şi parantezele, fac parte din
sintaxa SQL obligatorie şi, ca urmare, trebuie să fie incluse aşa cum sunt scrise aici.

Tipuri de date
O coloană este cea mai mică unitate denumită care poate fi referită într-o bază
de date relaţională. Fiecare, coloană trebuie să aibă asociate un nume unic şi un tip de
date. Un tip de date este o categorie pentru formatul folosit de o anumită coloană.
Tipurile de date asigură câteva avantaje importante:
Restricţionarea, datelor din coloana respectivă la caracterele care au sens
pentru tipul de date specificat.
Asigurarea unor comportamente utile pentru utilizatorul datelor. De exemplu,
dacă se scade un număr dintr-un alt număr, se obţine ca rezultat un număr; dar dacă se
scade o dată dintr-o altă dată, se obţine ca rezultat diferenţa în zile dintre cele două
date calendaristice.
Creşterea eficienţei sistemului SGBD la stocarea datelor din coloane.

SQL acceptă trei categorii de tipuri de date: tipuri predefinite, tipuri construite
şi tipuri definite de utilizator.
Tipurile de date predefinite sunt cele furnizate de către producător ca parte
nativă a sistemului SGBD(vor fi tratate în continuare).
Tipurile de date construite, cunoscute şi ca tipuri de colecţii, conţin matrice
sau seturi de tipuri de date predefinite, în scopul reprezentării în SGBD a
construcţiilor de date orientate spre obiect.
Tipurile de date definite de utilizator permit utilizatorului bazei de date să
definească propriile tipuri de date, adaptate unor scopuri specifice.
Ultimele două tipuri de date nu vor fi tratate , fiind prea complicate
pentru intenţiile cursului.

Tipuri de date predefinite din standardul SQL:2003


Se vor prezenta fiecare tip de date în secţiuni separate, pentru evitarea
confuziilor.
Tipuri de date pentru caractere
Tipurile de date pentru caractere conţin şiruri de caractere, adică litere,
cifre şi alte simboluri permise de sistemul de calcul pe care se află baza de date.
Tipurile de date stardard pentru caractere sunt:
Caracter cu lungime fixă - Un şir de caractere cu lungime finită. Sintaxa
SQL este:
CHARACTER(lungime) | CHAR(lungime)
Exemplu: NUMAR_SECURITATE CHAR(9)
Caracter naţional - Acest tip de date poate fi folosit pentru t raducerea
şirur ilor de caract ere în difer it e limbi. S int axa SQL est e :
NATIONAL CHARACTER(lungime) | NCHAR(lungime)
Exemplu: TITLU_FILM NCHAR(100)
Caracter variabil - Un şir de caractere cu lungime variabilă, specificând
lungimea maximă a şirurilor de caractere stocate. Sintaxa SQL este:
CHARACTER VARYING(lungime_maximă) |
VARCHAR(lungime_maximă)
Exemplu: NUME_CLIENT VARCHAR(125)
Caracter naţional variabil – O variantă a tipului de date pentru şiruri de
caractere cu lungime variabilă, stocata într-un set de caractere al unei anumite limbi.
Sintaxa SQL este:
NATIONAL CHARACTER VARYING( l u n g i m e _ m a x i m ă ) |
NVARCHAR (lungime_maximă)
Exemplu: TITLU_FILM NVARCHAR(100)

Tipuri de date numerice


Acestea sunt utile mai ales pentru atributele folosite în calcule. Toate tipurile
numerice au o precizie (un număr de cifre). De asemenea unele tipuri numerice au şi o
scală (numărul de cifre aflate în dreapta punctului zecimal). Tipurile întregi şi tipurile
numerice care include o scală sunt numite numerice exacte, în timp ce numerele reale
care nu include o scală (numerele cu virgulă mobilă) sunt numite numerice
aproximative.
Tipurile numerice standard sunt:
Numeric - Un tip numeric exact care include o precizie şi o scalã.
Sintaxa SQL este:
NUMERIC (precizie, scală)
Exemplu: PLATA_PE_ORA_ANGAJAT NUMERIC(5,2)
Zecima1 - Un tip numeric exact care include o precizie şi o scală.
Sintaxa SQL este:
DECIMAL(precizie, scală)
Exemplu: PLATA_PE_ORA_ANGAJAT DECIMAL(5,2)
Întreg - Un tip numeric exact care include numai precizia, scris INTEGER sau
INT. Numerele întregi nu au cifre zecimale, aşa că scala nu este necesară, deoarece
este întotdeauna zero. Sintaxa SQL este:
INTEGER (precizie) | INT (precizie)
Exemplu: ID_CONT_CLIENT INTEGER
Întreg mic - O variantă a tipului INTEGER, scrisă SMALLINT, care
stochează numere mai mici şi, ca urmare, ocupă mai puţin spaţiu.
Sintaxa SQL este:
SMALLINT (precizie)
Exemplu: ID_CONT_CLIENT SMALLINT
Întreg mare - O variantă a tipului INTEGER, scrisă BIGINT, care stocheză
numere mai mari şi ocupă mai mult spaţiu. Sintaxa SQL este:
BIGINT (precizie)
Exemplu: ID_CONT_CLIENT BIGINT
Număr în virgulă mobilă - Un tip numeric aproximativ, cu precizia mai mare
sau egală cu precizia specificată. Specificarea preciziei este opţională. Este scrisă
FLOAT. Sintaxa SQL este:
FLOAT (precizie)
Exemple: RATA_DOBANDA FLOAT(16)
RATA_DOBANDA FLOAT
Număr real - Un tip numeric aproximativ, cu precizie definită de
implementare. Sintaxa SQL este:
REAL
Exemplu: RATA_DOBANDA REAL
Număr real cu precizie dublă - Un tip numeric aproximativ, cu precizie
definită de implementare, dar mai mare sau egală cu precizia definită pentru
tipul REAL. Sintaxa SQL este:
DOUBLE PRECISION | DOUBLE
Exemplu: RATA_DOBANDA DOUBLE PRECISION

Tipuri de date temporale


Aceste tipuri (numite şi tipuri pentru date şi ore) stochează date care
măsoară timpul, într-un mod oarecare.
Tipurile de date temporale conţin următoarele componente, numite de
standard, câmpuri (fields) :
Numele câmpului (cuvânt cheie
Definiţie
SQL)
Anul calendaristic, pe două sau
YEAR
patru cifre
MONTH Luna din an
DAY Ziua din lună
HOUR Ora din zi
MINUTE Minutul din oră
SECOND Secunda din minut
Valoarea orei cu diferenţa de
TIMEZONE_HOUR
fus orar
Valoarea minutului cu diferenţa
TIMEZONE_MINUTE
de fus orar

Câmpurile TIMEZONE_HOUR şi TIMEZONE_MINUTE sunt incluse în


toate tipurile de date temporale pentru care este specificat cuvântul cheie WITH
TIMEZONE.
Tipurile de date temporale sunt:
Data - O dată calendaristică, incluzând câmpurile YEAR, MONTH şi DAY.
Sintaxa SQL este:
DATE [WITH TIMEZONE]
Exemplu: DATA_INSCRISA DATE
Ora - Un tip de date pentru oră, incluzând câmpurile HOUR, MINUTE şi
SECOND. Sintaxa SQL este:
TIME [WITH TIMEZONE]
Exemplu: TIMPUL_INSCRIS TIME
Marcă temporală - Un tip de date combinat pentru dată şi oră, incluzând
câmpurile YEAR, MONTH, DAY, HOUR, MINUTE şi SECOND. Sintaxa SQL este:
TIMESTAMP [WITH TIMEZONE]
Exemplu: DATA_TIMP_ INSCRIS TIMESTAMP
Interval - Un interval de timp, incluzând câmpurile specificate printr-un
calificator de interval (internal qualifier), care reprezintă precizia intervalului.
Sintaxa SQL este:
INTERVAL câmp_de_start TO câmp_de_sfârşit|INTERVAL câmp
Exemple: TIMP_LUCRU INTERVAL HOUR TO MINUTE
ZILE_INCHIRIERE INTERVAL DAY

Tipuri de date pentru obiecte mari


Obiectele mari permit stocarea unor date care depăşesc cu mult posibilităţile
de stocare ale tipurilor de date prezentate până acum, ajungând deseori la
dimensiuni de câţiva megaocteţi. Deoarece manipularea obiectelor mari este
un subiect avansat, care nu vace obiectul cursului, se vor prezenta aceste tipuri
fără sintaxa lor.
Obiect mare pentru caractere - Un obiect mare pentru caractere, scris în SQL
sub foma CLOB.
Obiect mare pentru caractere, în format naţional - Un obiect mare pentru
caractere, stocat într-o anumită limbă, scris în SQL sub forma NLOB.
Obiect mare binar - Un obiect mare care conţine date binare, cum ar fi o
imagine sau o secvenţă sonoră, scris în SQL sub forma BLOB.

Un alt tip de date


Există un tip standard de date care nu este încadrat în nici una dintre
categoriile prezentate anterior:
Boolean - Stochează o valoare logică adevărat sau fals. Sintaxa SQL este:
BOOLEAN
Exemplu: CLIENT_PREFERAT BOOLEAN
Oracle

Oracle SQL acceptă următoarele tipuri de date standard:


BLOB - Obiecte binare mari, cu dimensiunea maximă de (4GB-1) x
(dimensiunea unui bloc din baza de date).
CHAR - Şiruri de caractere cu lungime fixă, conţinând cel mult 2000 de
octeţi.
CLOB - Obiecte de tip caracter mari, cu dimensiunea maximă de (4GB- 1) x
(dimensiunea unui bloc din baza de date).
DATE - Funcţionează ca tipul standard de date DATE, dar din punct de vedere
tehnic seamănă mai mult cu tipul DATETIME, deoarece poate stoca atât data, cât şi
ora. Acceptă date de la 1 ianuarie 4712 î.e.n. la 31 decembrie 9999 e.n.
Opţional, poate fi inclusă şi ora, în ore, minute şi secunde. Dacă partea opţională este
omisă, este stocată cu valoarea zero, echivalentă cu miezul nopţii.
DECIMAL - Implementat ca NUMBER(precizie,scală).
DOUBLE PRECISION - Implementat ca NUMBER.
FLOAT - Implementat ca NUMBER.
INTEGER - Implementat ca NUMBER(38).
INTERVAL - Un interval de timp, dar sunt acceptate din standard numai
variantele INTERVAL YEAR TO MONTH şi INTERVAL DAY TO SECOND.
NCHAR - Şiruri de caractere cu lungime fixă într-o limbă naţională, cu
dimensiunea maximă de 2000 de octeţi.
NCLOB - Şiruri de caractere cu lungime fixă într-o limbă naţională, cu
dimensiunea maximă de (4GB-1) x (dimensiunea unui bloc din baza de date).
NUMERIC - Implementat NUMBER(precizie,scală).
NVARCHAR - Date de tip caracter cu lungime variabilă într-o limbă
naţională, cu dimensiunea maximă de 4000 de octeţi .
REAL - Implementat ca NUMBER.
SMALLINT - Implementat ca NUMBER(38).
TIMESTAMP - Data şi ora în ani, luni, zile, ore, minute şi secunde.
VARCHAR - Date de tip caracter cu lungime variabilă, conţinând cel mult
4000 de caractere.
Oracle oferă următoarele extensii la tipurile de date standard:
BFILE - O valoare de localizare a unui fişier binar de dimensiuni mari, stocat
în afara bazei de date.
LONG - Date de tip caracter cu lungime variabilă, cu dimensiunea maximă
de 2GB.
LONG RAW - Date binare, cu dimensiunea maximă de 2GB.
NUMBER - Date numerice, cu cel mult 38 de cifre. Poate stoca valori întregi
sau în virgulă mobilă.
NVARCHAR2 - Identic cu NVARCHAR.
RAW - Date binare, cu dimensiunea maximă de 2000 de octeli.
ROWID - Şir de caractere codat Base 64*, reprezentând adresa unică a unui
rând în tabelul din care face parte.
UROWID - Şir de caractere codat Base 64, reprezentând adresa logică a
unui rând într-un tabel indexat.
VARCHAR2 - Identic cu VARCHAR, dar Oracle recomandă folosirea
folosirea acestui tip în loc de VARCHAR, deoarece Oracle e posibil să schimbe la un
moment dat implementarea tipului VARCHAR.
Valori NULL şi logica bazată pe trei valori

La definirea coloanelor din tabelele bazei de date, se află opţiunea de a


specifica dacă valorile nule (null) sunt permise în coloana respectivă. O valoare nulă
într-o bază de date relaţională este un cod special care poate fi plasat pe o
coloană pentru a indica faptul că valoarea pentru coloana respectivă nu este
cunoscută. O valoare nulă nu este ace1aşi lucru cu un spaţiu, un şir vid sau
valoarea zero – este un cod special care nu are nici o altă semnificaţie în baza de
date.
În Microsoft Access, restricţia NOT NULL este controlată de opţiunea
Required din panoul de proiectare a tabelului. În SQL DDL, se specifică cuvintele
cheie NULL sau NOT NULL, în definiţia coloanei (în dreapta tipului de date al
coloanei). În Oracle, DB2 şi majoritatea celorlalte baze de date relaţionale, dacă se
omite specificarea acestei restricţii, valoarea prestabilită este NULL, ceea ce înseamnă
că în coloana respectivă sunt valori nule. Pe de altă parte, în Microsoft SQL Server şi
Sybase Adaptive Server este exact invers: dacă se omite specificarea acestei
restricţii, valoarea prestabi1ită este NOT NULL, ceea ce înseamnă ca în coloana
respectivă nu pot fi valori nule.

Exemple

Pentru memorarea datelor numerice, tipurile cele mai frecvent folosite sunt:
NUMBER, INTEGER, FLOAT, DECIMAL.
Pentru memorarea şirurilor de caractere, cele mai frecvent tipuri de date
utilizate sunt: CHAR, NCHAR, VARCHAR2 , NVARCHAR2 şi LONG.
Informaţii relative la timp sau dată calendaristică se obţin utilizând tipul
DATE. Pentru fiecare dată de tip DATE sunt depuse: secolul, anul, luna, ziua, ora,
minutul, secunda. Pentru o coloană de tip DATE sistemul rezervă 7 bytes, indiferent
dacă se memorează doar timpul, sau doar data calendaristică.
FORMATUL IMPLICIT AL DATEI SE DEFINESTE CU AJUTORUL
PARAMETRULUI DE INITIALIZARE NLS_DATE_FORMAT. ÎN GENERAL,
ACEST PARAMETRU ESTE SETAT LA FORMA DD-MON-YY. DACA NU
ESTE SPECIFICAT TIMPUL, TIMPUL IMPLICIT ESTE 12:00:00.
Oracle9i introduce noi tipuri de date pentru timp:
TIMESTAMP(precizie_fracţiuni_secundă) cuprinde valori
pentru anul, luna şi ziua unei date calendaristice, dar şi valori pentru oră, minut,
secundă
INTERVAL YEAR (precizie_an) TO MONTH stochează o perioadă de
timp specificată în ani şi luni, unde precizie_an reprezintă numărul de cifre din
câmpul YEAR.
INTERVAL DAY (zi) TO SECOND (prec_frac_sec) stochează o
perioadă de timp reprezentată în zile, ore, minute şi secunde.

Probleme

Să se creeze un tabel cu trei coloane, inceput, durata_1, durata_2. Coloana


inceput va cuprinde valori ce reprezintă momente de timp, inclusiv fracţiunile de
secundă corespunzătoare. Valorile coloanei durata_1 vor fi intervale de timp
specificate în număr de zile, ore, minute şi secunde. Coloana durata_3 va conţine
intervale de timp precizate în număr de ani şi luni. Să se insereze o înregistrare în
acest tabel.

CREATE TABLE TIMP (


inceput TIMESTAMP,
durata_1 INTERVAL DAY(2) TO SECOND(3),
durata_2 INTERVAL YEAR TO MONTH );

Exemple date inserate 1.


INSERT INTO timp
VALUES (TIMESTAMP '2009-10-31 09:26:50.30',
INTERVAL '23 7:44:22' DAY TO SECOND,
INTERVAL '19-02' YEAR TO MONTH);

Ex. 2
INSERT INTO timp
VALUES (TIMESTAMP '2010-02-20 09:20:40.20',
INTERVAL '23 7:44:22' DAY TO SECOND,
INTERVAL '200-02' YEAR TO MONTH);

INTERVAL '200-02' da eroare, deoarece implicit precizia pentru an este 2,


iar 200 are 3 digiti

Ex.3
INSERT INTO timp
VALUES (TIMESTAMP '2010-01-25 09:26:50.30',
INTERVAL '23 7:44:22' DAY TO SECOND,
INTERVAL '20-100' YEAR TO MONTH);

INTERVAL '20-100' eroare, deoarece 100 de luni adauga ani


Ex.4
INSERT INTO timp
VALUES (TIMESTAMP '2010-01-25 09:26:50.30',
INTERVAL '23 2:2:2' DAY TO SECOND,
INTERVAL '20-10' YEAR TO MONTH);

Ex.5
INSERT INTO timp
VALUES (TIMESTAMP '2010-01-25 09:26:50.30',
INTERVAL '23 2:2:2' DAY TO SECOND,
INTERVAL '20-12' YEAR TO MONTH);
INTERVAL '20-12' eroare deoarece 12 luni fac un an si depasesc intervalul de
20 ani

Ex.6

INSERT INTO timp


VALUES (TIMESTAMP '2010-01-25 09:26:50.30',
INTERVAL '23 2:2:2' DAY TO SECOND,
INTERVAL „120‟ MONTH);

Se observă ca executând instructiunea:


SELECT * from timp ;
Ca durata_2 are valoarea 10;

Ex.7
INSERT INTO timp
VALUES (TIMESTAMP '2010-01-25 09:26:50.30',
INTERVAL '360' SECOND,
INTERVAL „144‟ YEAR);
Se observa că inregistrarea introdusa are :
Durata_1 este de 6 min(360 sec) si
Durata_2 de 12 ani(144 de zile)
Ex.8
INSERT INTO timp
VALUES (TIMESTAMP '2010-01-25 09:00:00.30',
INTERVAL '20' DAY(2),
INTERVAL „10‟ YEAR);

Se observa că inregistrarea introdusa are :


Durata_1 de 20 zile si 0 secunde( fiind un INTERVAL DAY TO
SECOND) si
Durata_2 este 10 ani si 0 luni (fiind un INTERVAL YEAR TO MONTH)

Exemplu
CREATE TABLE exemplu
(durata INTERVAL YEAR(3) TO MONTH);
INSERT INTO exemplu
VALUES (INTERVAL '120' MONTH);

SELECT TO_CHAR(SYSDATE+durata, 'DD-mon- YYYY')


FROM exemplu;

Exemplu
CREATE TABLE noi_carti
(codel NUMBER,
start_data TIMESTAMP);

INSERT INTO noi_carti


VALUES (1,TIMESTAMP '2009-10-31 09:26:50.30');

SELECT codel ,start_data


FROM noi_carti;

INSERT INTO noi_carti


VALUES (5, timestamp '12-02-08 0:0:0');

Pentru informatii de tip TIMESTAMP, numarul maxim de digiti pentru fractiuni


de secunda este 9, implicit este 6.
Rezultatele cererii:
1
31-OCT-09 09.26.50.300000 AM
5
08-FEB-12 12.00.00.000000 AM
Pentru informatii de tip DATE, formatul implicit ar fi fost DD-MON-RR

Valori valide pentru date Valori valide pentru


Câmp
calendaristice intervale
De la -4712 la 9999 (cu excepţia Orice valoare
YEAR
anului 0). întreagă.
MONTH De la 01 la 12. De la 0 la 11.
De la 01 la 31 (limitat de
valorile câmpurilor MONTH şi YEAR, Orice valoare
DAY
corespunzător regulilor calendarului întreagă.
curent).
HOUR De la 00 la 23. De la 0 la 23.
MINUTE De la 00 la 59. De la 0 la 59.
De la 0 la 59.9(n),
De la 00 la 59.9(n), unde „9(n)―
SECOND unde „9(n)― este precizia
este precizia fracţiunilor de secundă.
fracţiunilor de secundă.
De la –12 la 13 (prevede
TIMEZONE_HO
schimbările datorate trecerilor la ora de Nu se aplică.
UR
vară sau iarnă).
TIMEZONE_MI
De la 00 la 59. Nu se aplică.
NUTE

Sistemul Oracle permite construcţia de expresii folosind valori de tip dată


calendaristică şi interval. Operaţiile care pot fi utilizate în aceste expresii şi tipul
rezultatelor obţinute sunt următoarele:
Data + Interval, Data – Interval, Interval + Data, iar rezultatul este de tip
dată calendaristică;
Data – Data, Interval + Interval, Interval – Interval, Interval * Number,
Number * Interval, Interval / Number, iar rezultatul este de tip interval.

MODELE DE FORMAT
UN MODEL DE FORMAT ESTE UN LITERAL CARACTER CARE
DESCRIE FORMATUL VALORILOR DE TIP DATE SAU NUMBER
STOCATE INTR-UN SIR DE CARACTERE. ATUNCI CAND SE
CONVERTESTE UN SIR DE CARACTERE INTR-O DATA
CALENDARISTICA SAU INTR-UN NUMAR, MODELUL DE FORMAT
INDICA SISTEMULUI CUM SA INTERPRETEZE SIRUL RESPECTIV.
ÎN INSTRUCTIUNILE SQL SE POATE FOLOSI UN MODEL DE
FORMAT CA ARGUMENT AL FUNCTIILOR TO_CHAR SI TO_DATE. ÎN
FELUL ACESTA SE POATE SPECIFICA FORMATUL FOLOSIT DE
SISTEMUL ORACLE PENTRU A RETURNA SAU A STOCA O VALOARE
IN/DIN BAZA DE DATE. UN MODEL DE FORMAT NU SCHIMBA
REPREZENTAREA INTERNA A VALORII IN BAZA DE DATE.
O PARTE DINTRE ELEMENTELE CEL MAI FRECVENT
INTALNITE ALE UNUI FORMAT DE TIP NUMERIC SUNT SINTETIZATE
IN TABELUL URMATOR.

El
Exemplu
ement Descriere
Plasează o virgulă în poziţia specificată. Într-un model de
, 9,9 format numeric pot fi precizate mai multe virgule, dar o
(virgulă) 99 virgulă nu poate apărea în partea dreaptă a punctului
zecimal.
Plasează un punct zecimal în poziţia specificată.
. 99.
Într-un format numeric, se poate specifica cel mult un
(punct) 99
punct zecimal.
$99
$ Include semnul „$― în faţa unei valori.
99
099
0 Plasează zerouri în faţa sau la sfârşitul valorii.
9; 9990
Întoarce valoarea cu numărul specificat de cifre.
999
9 Valoarea va avea un spaţiu, respectiv un minus în faţă dacă
9
este pozitivă, respectiv negativă.
Plasează în poziţia specificată simbolul ISO pentru
C99
C monede(valoarea curentă a parametrului
9
NLS_ISO_CURRENCY).
Plasează în poziţia specificată caracterul zecimal,
care este valoarea curentă a parametrului
99D
D NLS_NUMERIC_CHARACTER. Valoarea implicită este
99
punctul. Se poate specifica cel mult un caracter zecimal
într-un model de format numeric.
E 9.9
Returnează o valoare folosind notaţia ştiinţifică.
EEE EEEE
L99 Întoarce în poziţia specificată simbolul monedei
L
9 locale (valoarea curentă a parametrului NLS_CURRENCY).
Plasează semnul minus la sfârşitul valorilor negative şi un
999 spaţiu la sfârşitul celor pozitive. Acest element poate fi
MI
9MI specificat numai pe ultima poziţie a modelului de format
numeric.
S99
Plasează semnele plus sau minus la începutul sau la
99;
S sfârşitul valorii. Acest element poate apărea doar pe prima
999
sau ultima poziţie a modelului de format numeric.
9S

MODELELE DE FORMAT PENTRU DATE CALENDARISTICE POT


FI UTILIZATE IN CADRUL URMATOARELOR FUNCTII DE CONVERSIE:
TO_DATE, pentru a converti o valoare de tip caracter, care este într-un alt
format decât cel implicit, într-o valoare de tip DATE;
TO_CHAR, pentru a converti o valoare de tip DATE, care este într-un alt
format decât cel implicit, într-un şir de caractere.
SYSDATE, pentru aflarea datei curente. De exemplu
SELECT SYSDATE FROM dual;
Un model de format pentru date calendaristice este alcătuit dintr-unul sau mai
multe elemente specifice. Scrierea cu litere mari sau mici a cuvintelor, abrevierilor
sau a numeralelor romane este respectată în elementul de format corespunzător.
De exemplu, modelul de format „DAY― produce cuvinte cu majuscule, cum ar
fi „FRIDAY―, iar „Day― şi „day― au ca rezultat „Friday―, respectiv „friday―.
Într-un model de format pentru date calendaristice se pot preciza semne de
punctuaţie şi literale caracter, incluse între ghilimele. Toate aceste caractere apar în
valoarea returnată pe locul specificat în modelul de format.

Element Explicaţie
AD sau A.D. Indicatorul AD (Anno Domini) cu sau fără puncte.
BC sau B.C. Indicatorul BC (Before Christ) cu sau fără puncte.
Numărul zilei din săptămână (1-7). Duminica este considerată prima
D
zi a săptămânii.
Numele zilei completat cu spaţii, până la lungimea de 9
DAY
caractere.
DD Numărul zilei din lună (1-31).
DDD Numărul zilei din an (1-366).
DY Numele zilei din săptămână, printr-o abreviere de 3 litere.
FF Fracţiunile de secundă.
HH sau HH12 Ora din zi (1-12).
HH24 Ora din zi (0-23).
MI Minutele din oră (0-59).
MM Luna din an (01-12).
MON Numele lunii, printr-o abreviere de 3 litere.
MONTH Numele lunii completat cu spaţii, până la lungimea de 9 litere.
RM Luna în cifre romane (I-XII).
RR Anul cel mai apropiat de data curentă.
Acceptă intrarea atât cu 2, cât şi cu 4 cifre. Dacă anul de
RRRR
intrare se dă cu 2 cifre, furnizează acelaşi lucru ca şi formatul RR.
SS Secundele din minut (0-59).
SSSSS Secundele trecute de la miezul noptii (0-86399).
TZH Ora regiunii.
TZM Minutul regiunii.
Y,YYY Anul scris cu virgulă după prima cifră.
YEAR sau SYEAR Anul în litere („S― prefixează anii i.Hr. cu semnul minus).
YYYY sau SYYYY Anul cu 4 cifre.
YYY, YY sau Y Ultimele cifre ale anului.
Modificatorii FM şi FX pot fi utilizaţi în modelele de format din cadrul
funcţiei TO_CHAR, controlând completarea cu spaţii şi verificarea exactă a
formatelor. Un modificator poate să apară într-un model de format de mai multe ori.
În acest caz, efectele sale sunt active pentru porţiunea din model care începe la prima
apariţie şi apoi dezactivate pentru porţiunea din model care urmează celei de-a doua
apariţii ş.a.m.d.
Modificatorul FM (Fill Mode) suprimă completarea cu spaţii în valoarea
returnată de funcţia TO_CHAR, iar FX (Format eXact) impune corespondenţa exactă
dintre argumentul de tip caracter şi modelul de format precizat pentru data
calendaristică respectivă.

Exemplu:

SELECT nume, TO_CHAR(data_ang,‘Month FMDD,YYYY‘) angajare


FROM angajati
WHERE TO_CHAR(data_ang, ‘YYYY‘)=‘2009‘;

Nume Angajare
Pop January 21,2009
Ene October 10,2009

Exemplu
SELECT nume, TO_CHAR(data_ang,‘ DDTH ‖of‖ Month YYYY‘) angajare
FROM angajati
WHERE TO_CHAR(data_ang, ‘YYYY‘)=‘2009‘;

Nume Angajare
Pop 21st of January 2009
Ene 10TH of October 2009

Exemplu
SELECT TO_CHAR(data_ang,‘ fmDDspth Month.Year‘) angajare
FROM angajati
WHERE id_ang=100;

Angajare
Twenty_NineTH July, Two Thousand Nine

Exemplu
SELECT ‘sesiune incepe pe ‘|| TO_DATE(‘20-09-2010‘,‘DD-MM-YYYY‘) from
dual;
Sesiunea incepe pe 20-09-2010
(Afişează formatul standard pentru dată)
Valoarea null, reprezentând lipsa datelor, nu este egală sau diferită de nici o
altă valoare, inclusiv null.
Totuşi, există două situaţii în care sistemul Oracle consideră două valori null
ca fiind egale: la evaluarea funcţiei DECODE şi dacă valorile null apar în chei
compuse. Două chei compuse care conţin valori null sunt considerate identice dacă
toate componentele diferite de null sunt egale.

Instrucţiuni DDL (Data Definition Language)


Instrucţiunile DDL (Data Definition Language) definesc obiectele bazei de
date, dar nu inserează şi nu actualizează date în obiectele respective. În SQL, există
trei comenzi de bază pentru instrucţiunile DDL:
CREATE - Creează în baza de date un nou obiect, de tipul specificat în
instrucţiune : CREATE DATABASE, CREATE TABLE, CREATE INDEX şi
CREATE VIEW.
ALTER - Modifică definiţia unui obiect existent în baza de date, de tipul
specificat în instrucţiune : ALTER TABLE, ALTER DATABASE, ALTER
SYSTEM, ALTER USER, ALTER SESSION.
D R O P - Şterge (distruge) un obiect existent în baza de date, de tipul
specificat în instrucţiune.

Instrucţiunea CREATE TABLE


CREATE TABLE este una din instrucţiunile fundamentale din SQL.
Modelul relaţional cere ca toate datele stocate să fie ancorate într-un tabel, aşa că
posibilitatea de a stoca orice într-o bază de date începe întotdeauna cu crearea
unui tabel. Sintaxa de bază pentru instrucţiunea CREATE TABLE este:

CREATE TABLE nume_tabel


(<definiţie_coloană>
[,<definiţie_coloană> ...])
[,<restricţie—tabel>... ];

Definirea coloanelor în SQL DDL

Sintaxa de bază folosită pentru definirea coloanelor unui tabel este:


<definiţie_coloană>
nume coloană tip_de_date
[DEFAULT expresie]
[NULL | NOT NULL]
[<restricţie_coloană>]
Componentele din definiţia unei coloane sunt:
Numele coloanei - Numele coloanei trebuie să fie unic în cadrul tabelului.
Tipul de date - Tipul de date trebuie să fie un tip de date valid pentru
implementarea SGBD
Restrictiile coloanei care sunt prezentate în continuare

STRUCTURA UNUI TABEL POATE FI CREATĂ ÎN


URMĂTOARELE PATRU MODURI:
fără a indica cheile;
indicând cheile la nivel de coloană;
indicând cheile la nivel de tabel;
prin copiere din alt tabel.

Exemplu : Gestiunea activităţilor de împrumut dintr-o bibliotecă

M M CITI
CAR
(1) (0) TOR
TE imprumut codec#
codel# a nume
titlu dep
autor
pret DOME
M 1
nrex
(0) apartine NIU
coded
coded#
intdom
1. Crearea structurii unui tabel fără a indica cheile:
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5),
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5));

2. Crearea structurii unui tabel indicând cheile la nivel coloană:


CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5) PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5) NOT NULL
REFERENCES domeniu(coded));
CONSTRANGEREA DE CHEIE PRIMARA SAU EXTERNA CE
PRESUPUNE?
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5) PRIMARY KEY,
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5) NOT NULL
REFERENCES domeniu(coded)
ON DELETE CASCADE);
CREATE TABLE domeniu
(coded CHAR(5) PRIMARY KEY,
den_dom VARCHAR2(30));

CREATE TABLE cititor


(codec CHAR(5) PRIMARY KEY,
den_cititor VARCHAR2(30));

Opţiunea ON DELETE CASCADE specifică că suprimarea oricărui domeniu


de carte din tabelul domeniu este autorizată şi implică suprimarea automată a tuturor
cărţilor din domeniul respectiv care se găsesc în tabelul carte.

3. Crearea structurii unui tabel indicând cheile la nivel de tabel:


CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5),
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5) NOT NULL,
PRIMARY KEY (codel),
FOREIGN KEY (coded)
REFERENCES domeniu (coded));

Dacă cheia primară are mai mult de o coloană atunci cheile trebuie indicate la
nivel de tabel.
CREATE TABLE imprumuta
(codel CHAR(5),
codec CHAR(5),
dataim DATE DEFAULT SYSDATE,
datares DATE,
dataef DATE,
PRIMARY KEY (codel, codec, dataim),
FOREIGN KEY (codel)
REFERENCES carte(codel),
FOREIGN KEY (codec)
REFERENCES cititor(codec));
INSERT INTO domeniu
VALUES(‘I‘, ‘Informatica‘);

INSERT INTO carte


VALUES(‘bnat1‘, ‘Baza_de_Date‘, ‘Popescu_Ioana‘, 300.50, 100,‘I‘);

4. Crearea structurii unui tabel prin copiere din alt tabel:


CREATE TABLE carte_info
AS SELECT codel, titlu, autor
FROM carte
WHERE coded = ‟I‟;

Un exemplu complet pentru crearea tabelului CONT_CLIENT, din baza de


date a magazinului de produse video, utilizând instrucţiune DDL şi incluzând
restricț ii

CREATE TABLE CONT_CLIENT


(
ID_CONT_CLIENT INTEGER NOT NULL,
CLIENT_CONT_STARE CHAR(1) DEFAULT ‗N‘ NOT NULL,
CHECK (CLIENT_CONT_STARE IN (‗Y‘, ‗N‘)),//restr. coloana
DATA_INSCRIERE DATE NOT NULL,
DATA_INCHEIERE DATE NULL, //NULL daca contul e activ
SUMA_DEPOZIT_CLIENT NUMERIC(5,2) NULL,
CREDIT_CARD_IND CHAR(1) NOT NULL,
CHECK (CREDIT_CARD_IND IN (‗Y‘, ‗N‘)), //restric coloana
IND_PERMIS_INCHIRIERE_COPIL CHAR(1) NOT NULL,
CHECK(IND_PERMIS_INCHIRIERE_COPIL IN(‗Y‘,‗N‘
PRIMARY KEY (ID_CONT_CLIENTINTEGER ) //restr. tabel
);
Componentele din definiţia unei coloane sunt:
Numele coloanei - Numele coloanei trebuie să fie unic în cadrul tabelului.
Tipul de date - Tipul de date trebuie să fie un tip de date valid pentru
implementarea SGBD
Restrictiile coloanei care sunt prezentate în continuare

Restricţiile coloanelor

Restricţiile unei coloane limitează într-un mod oarecare valorile ce pot fi


stocate într-o coloană a unui tabel. Restricţiile coloanelor pot avea oricare dintre
următoarele forme:

Clauza DEFAULT - O expresie care este aplicată coloanei atunci când în


tabel este inserat un nou rând, care nu conţine o valoare explicită pentru coloana
respectivă. Expresia poate fi orice expresie validă. Sintaxa SQL cu o clauză
DEFAULT este:
[DEFAULT expresie]
Exemplu:
STARE_CONT_CLIENT CHAR(1) DEFAULT 'N' NOT NULL
Restricţia NULL | NOT NULL - Specificarea cuvântului cheie NULL
permite stocarca valorilor nule într-o coloană, în timp ce NOT NULL nu permite
stocarca valorilor nule în coloana respectivă. O restricţie NOT NULL poate fi
scrisă şi sub forma unei restricţii CHECK cu condiţia IS NOT NULL. Sintaxa SQL şi
câteva exemple:
NULL | NOT NULL
Exemple:
DATA_INSCRIERE DATE NOT NULL
DATA_INCHEIERE DATE NULL

Restricţia CHECK - O restricţie de verificare (check) poate fl folosită


pentru impunerea unei reguli care poate fi aplicată unei singure coloane a unui tabel.
Condiţia inclusă în restricţie trebuie să fie îndeplinită ori de câte ori datele din
coloana respectivă a tabelului sunt modificate – în caz contrar, sistemul SGBD va
respinge modificarea şi va afişa un mesaj de eroare. Sintaxa restricţiei CHECK şi un
exemplu:
[CONSTRAINT nume restricţie] CHECK (condiţie)
Exemplu:
CREDIT_CARD_IND CHAR(1) NOT NULL,
CHECK (CREDIT_CARD_IND IN (‗Y‘, ‗N‘))

Clauză NOT NULL poate fi rescrisă şi sub forma unei restricţii CHECK:
ID_CONT_CLIENT INTEGER
CONSTRAINT CK_CUST _ACCT _ID CHECK (ID_CONT IS NOT
NULL)

Restricţia UNIQUE - O restricţie UNIQUE impusă asupra unei coloane


garantează unicitatea valorilor din coloana respectivă a tabelului. Sintaxa:
[CONSTRAINT nume_restricţie] UNIQUE

Exemplu:
ID_CONT_CLIENT INTEGER NOT NULL UNIQUE
Restricţia PRIMARY KEY - O restricţie de cheie primară (PRIMARY
KEY) impusă asupra unei coloane declară coloana respectivă ca fiind cheia primară a
tabelului, ceea ce înseamnă că în coloana respectivă nu pot exista valori nule, iar
valorile trebuie să fie unice în cadrul tabelului. Sintaxa :
(CONSTRAINT nume_restricţie] PRIMARY KEY
EXEMPLU:
ID_CONT_CLIENT INTEGER NOT NULL PRIMARY KEY

Restricţia referentială (FOREIGN KEY) - O restricţie referenţială


impusă asupra unei coloane (numită şi restricţie de cheie externă) defineşte relaţia
dintre o cheie externă şi o cheie primară. Sintaxa:
[CONSTRAINT nume_restricţie]
REFERENCES nume_tabel(nume_coloană)
[ON DELETE CASCADE | ON DELETE SET NULL]
Exemplu:
MPAA_CODE_RATING din tabelul FILME este cheie externă pentru tabelul
MPPA_RATING, care are câmpurile: MPAA_CODE_RATING şi
MPAA__RATING _DESCRIERE
MPAA_COD_RATING CHAR (5) NOT NULL
REFERENCES MPPA_RATING(MPAA_CODE_RATING)

Clauza opţională ON DELETE spune sistemului SGBD ce să facă atunci când


este şters rândul referit din tabelul părinte cu opţiunea de a şterge toate rândurile care
conţin cheia externă (CASCADE) sau de a insera valori nule pentru toate cheile
externe (SET NULL).

Restricţiile tabelelor

Restricţia unei coloane poate fi rescrisă şi ca restricţie a întregului tabel, astfel


încât clauza care defineşte restricţia să apară în instrucţiunea CREATE TABLE după
definiţiile tuturor coloanelor, nu după definiţia unei coloane. Principalul avantaj al
restricţiilor la nivelul tabelului este că pot referi mai multe coloane.
Restricţia CHECK
[CONSTRAINT nume_restricţie] CHECK (condiţie)
Restricţia de mai jos împiedică stocarea unei valori negative în coloana
SUMA_DEPOZITE_CLIENT . Operatorul OR permite stocarea valorilor nule ,
deoarece o valoare nulA nu este mai mare sau egală cu zero.
Exemplu:
CONSTRAINT CK_SUMA_DEPOZITE_CLIENT
CHECK (SUMA_DEPOZITE_CLIENT >= 0 OR
SUMA_DEPOZITE_CLIENT IS NULL)

Restricţia UNIQUE

[CONSTRAINT nume_restricţie) UNIQUE (nume_coloană [,nume


coloană...])
Conform acestei restricţii , combinaţia de coloane ID_CONT_CLIENT şi
DATA_INSCRIERE trebuie să fie unică în rândurile din tabel.
Exemplu:
CONSTRAINT UK_DATA_INSCR_CONT_CL
UNIQUE (ID_CONT_CLIENT, DATA_INSCRIERE )
Restricţia PRIMARY KEY

[CONSTRAINT nume_restricţie]
PRIMARY KEY (nume_coloană [,nume_coloană...])
Restricţia de mai jos este chiar definiţia cheii primare din tabelul
CONT_CLIENT [
Exemplu:
CONSTRAINT PK_CONT_CLIENT
PRIMARY KEY (ID_CONT_CLIENT)

Restricţia referenţială (FOREIGN KEY)


Spre deosebire de forma pentru restricţia referenţială a coloanei,
aceasta poate referi mai multe coloane.
[CONSTRAINT nume_restricţie]
FOREIGN KEY (nume_coloană [,nume coloană...])
REFERENCES nume_tabel (nume_coloană [,nume_coloană... [ON DELETE
CASCADE |ON DELETE SET NULL]

EXEMPLE:
1. SA SE DEFINEASCA O CONSTRANGERE LA NIVEL DE
COLOANA PRIN CARE SA SE SPECIFICE CHEIA PRIMARA SI CHEIA
EXTERNA.
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5)
CONSTRAINT cp_carte PRIMARY KEY,
Titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5)
CONSTRAINT nn_coded NOT NULL
CONSTRAINT ce_coded
REFERENCES domeniu(coded));

2. SA SE DEFINEASCA O CONSTRANGERE LA NIVEL DE TABEL


PRIN CARE SA SE SPECIFICE CHEIA PRIMARA SI CHEIA EXTERNA.

CREATE TABLE carte


(codel CHAR(5),
titlu VARCHAR2(30),
autor VARCHAR2(30),
pret NUMBER(8,2),
nrex NUMBER(3),
coded CHAR(5) NOT NULL,
CONSTRAINT cp_carte PRIMARY KEY (codel),
CONSTRAINT ce_coded FOREIGN KEY (coded)
REFERENCES domeniu(coded));

Observaţii:
Liniile ce nu respectă constângerea sunt depuse automat într-un tabel
special.
Constrângerile previn ştergerea unui tabel dacă există dependenţe.
Constrângerile pot fi create o dată cu tabelul sau după ce acesta a fost
creat.
Constrângerile pot fi activate sau dezactivate în funcţie de necesităţi.

CONSTRANGERI DECLARATIVE POT FI: CONSTRANGERI DE


DOMENIU, CONSTRANGEREA DE INTEGRITATE A ENTITATII,
CONSTRANGEREA DE INTEGRITATE REFERENTIALA.

Constrângerile de domeniu definesc valori luate de un atribut (DEFAULT,


CHECK, UNIQUE, NOT NULL).
constrângerea (coloană) DEFAULT ;
constrângerea (coloană sau tabel) CHECK ; constrângerea CHECK la nivel de
tabel poate compara coloane între ele, poate face referinţă la una sau mai multe
coloane, dar nu poate conţine subcereri. Constrângerea la nivel de coloană nu
poate referi alte coloane ale aceluiaşi tabel.
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5),…
nrex NUMBER(3),
pret NUMBER(8,2)
CONSTRAINT alfa
CHECK (pret < nrex),…);
La execuţia acestei comenzi apare mesajul: ORA – 02438: Column check
constraint cannot reference other columns.
Dacă după NUMBER(8,2) se adaugă o virgulă, atunci constrângerea va fi la
nivel de tabel, iar în aceste caz este permisă referirea altei coloane.

Instrucţiunea CREATE INDEX

Indexurile sunt instrumente puternice, deoarece permit sistemului să


gasescă datele mult mai repede, tot aşa cum indexul unei cărţi ne permite să gasim
mai rapid ceea ce ne interesează. De asemenea, indxurile pe coloanele cheilor externe
cresc mult peformanţele la unirea tabelelor. Sistemul SGBD întreţin automat indexul,
dar activitatea de întreţinere consumă din resursele calculatorului.
Sintaxa de bază a instrucţiunii CREATE INDEX este:
CREATE [UNIQUE] INDEX nume_index ON nume_tabel
(nume_coloană [,nume coloană [ASC | DESC] …]);
Cuvântul cheie opţional UNIQUE defineşte indexul ca unic, însemnând că nu
pot exista două rânduri din tabel cu exact acceaşi combinaţie de valori în
coloanele specificate.
Cuvântul cheie opţional ASC creează indexul în ordine crescătoare, în timp ce
DESC creează indexul în ordine descrescătoare. Dacă nu este specificată nici una
dintre cele două opţiuni, ordinea prestabilită este crescătoare.
Un index trebuie să aibă cel puţin o coloană, dar, nu există o limită superioară
a numărului de coloane.

Instrucţiunea CREATE VIEW

O vizualizare este o interogare SQL stocată, care poate fi referită de


instrucţiuni1e SQL DML şi DQL ca şi cum ar fi un tabel real. Unii consideră că
vizualizările sunt „tabele virtuale", deoarece se comportă la fel ca tabelele, dar
nu există ca tabele fizice. Sintaxa generală a instucţiunii CREATE VIEW este:

CREATE [OR REPLACE] VIEW nume_vizualizare AS interogare sql;

Cuvântul cheie opţional OR REPLACE elimină necesitatea de a sterge o


vizualizare existentă înainte de a o crea din nou.
Numele vizualizării trebuie să respecte aceleaşi reguli de denumire ca şi
tabelele şi alte obiecte ale bazei de date.
Interogarea SQL inclusă în definiţia vizualizării poate fi orice instrucţiunea
SQL SELECT validă.

Instrucţiunea ALTER TABLE

Instrucţiunea ALTER TABLE ajută să se facă asupra tabelelor create.


Utilizarea instrucţiunii ALTER TABLE este un alt domeniu în care au un
rol important stilul şi preferinţele personale. Mulţi administratori de baze de date
preferă să folosească inst rucţuni CREATE TABLE cât mai simple, evit ând
să definească restricţii în instrucţiunile CREATE TABLE. Aceştia adaugă
după instrucţiunea CREATE TABLE instrucţiuni ALTER TABLE prin care
specifică toate restricţiile necesare (cheie primară, cheie externă, unicitate,
verificare). Dezavantajul acestei metode este acela că necesită scrierea unei
cantităţi mai mari de cod. Pe de altă parte, instrucţiunea CREATE TABLE este
mult mai uşor de înţeles fără restricţii, iar scrierea separată a restricţiilor
simplifică refolosirea instrucţiunilor.
Deşi există unele diferenţe între implementările SGBD, o listă cu tipurile de
modificări acceptate de instrucţiunea ALTER TABLE, împreună cu sintaxa
generală pentru fiecare tip este:

Adăugarea unei coloane la un tabel. Definirea coloanei se face cu aceeaşi


sintaxă ca şi în cazul instrucţiunii CREATE TABLE.

ALTER TABLE nume_tabel


ADD ( <definiţie_co1oană>
[,<definiţie_co1oană>
Exemplu:
ALTER TABLE CONT_CLIENT
ADD (DATA _CLIENT DATE NULL,
INTRODUSE_DE VARCHAR(50));

Modificarca definiţiei unei coloane. Majoritatea SGBD-urilor nu permit să


scădeţi precizia unei coloanedacă tabelul conţine date şi foarte puţine permit să se
schimbe tipul de date al unei coloane existente. Sunt acceptate creşterea preciziei unei
coloane, adăugarea sau modificarea valorii prestabilite pentru o coloană, şi trcerea de
la NULL la NOT NULL sau invers.
.
ALTER TABLE nume_tabel
MODIFY [COLUMN] (<definiţie — coloană>
[,<definiţie_co1oană> ...]);
Exemplu:
ALTER TABLE CONT_CLIENT
MODIFY (SUMA_DEPOZIT_CLIENT NUMERIC(7,2)
DEFAULT 0 NOT NULL);

Adăugarea unei restricţii. Definiţia restricţiei este identică cu definiţia


unei restricţii care ar putea apărea într-o instrucţiune CREATE TABLE.
ALTER TABLE nume_tabel
ADD CONSTRAINT <definiţie_restricţie>;
Exemplu:
ALTER TABLE CONT_CLIENT
ADD CONSTRAINT CK_SUMA_DEPOZIT_CLIENT CHECK
(SUMA_DEPOZIT_CLIENT >= 0
OR SUMA_DEPOZIT_CLIENT IS NULL);

Ştergerea cheii primare a unui tabel.


Dacă cheia primară este referită de restricţii referenţiale, trebuie mai întâi
şterse restricţiile respective.
ALTER TABLE nume_tabel DROP PRIMARY KEY;

Redenumirea unei coloane.


Dintre bazele de date care acceptă această sintaxă este numai Oracle, începând
cu versiunea 8.0
Microsoft SQL Server are o procedură stocată, numită sp_rename, care vă
pune la dispoziţie o modalitate de a redenumi coloanele, tabelele şi alte obiecte ale
bazei de date.
ALTER TABLE nume_tabel
RENAME nume_vechi_coloană TO nume _nou_coloană;

Instrucţiunea DROP

Instrucţiunea DROP este cea mai simplă dintre instrucţiunile DDL.


Sintaxa de bază este:
DROP <tip_obiect> nume_obiect [<opţiuni_de_ştergere>]
Tipul de obiect specifică tipul obiectului care urmează să fie şters, cum ar fi
INDEX, TABLE sau VIEW.
Opţiunile de ştergere sunt specifice fiecărui SGBD. Sintaxa este diferită de la
un producător la altul — PostgreSQL şi MySQL folosesc în acest scop cuvântul cheie
CASCADE, în timp ce în Oracle trebuie să se folosească CASCADE
CONSTRAINTS.
Exemplu:
DROP TABLE COD_CLIENT;
DROP TABLE COD_CLIENT CASCADE CONSTRAINTS; (Oracle)
DROP TABLE COD_CLIENT CASCADE; (MySQL / PostgreSQL)
DROP INDEX IX_TITLU_FILM;

Exemple :
Comanda ALTER TABLE permite:
adăugarea (ADD) de coloane, chei (primare sau externe), constrângeri într-
un tabel existent;
modificarea (MODIFY) coloanelor unui tabel;
specificarea unei valori implicite pentru o coloană existentă;
activarea şi dezactivarea (ENABLE, DISABLE) unor constrângeri;
suprimarea unei coloane;
suprimarea (DROP) cheii primare, a cheii externe sau a unor constrângeri.
Comanda ALTER TABLE are următoarea sintaxă simplificată:

Adăugarea unei coloane la un tabel. Definirea coloanei se face cu aceeaşi


sintaxă ca şi în cazul instrucţiunii CREATE TABLE. Nu se poate specifica unde
să apară coloana, ea devenind ultima coloană a tabelului.

ALTER TABLE nume_tabel


ADD ( <definiţie_co1oană>
[,<definiţie_co1oană>
Exemplu:
ALTER TABLE CONT_CLIENT
ADD (DATA_CLIENT DATE,
INTRODUSE_DE VARCHAR(50));

ALTER TABLE CITITOR


ADD (ADRESA VARCHAR(50));
ALTER TABLE carte
ADD(rezumat LONG);
Modificarca definiţiei unei coloane. Majoritatea SGBD-urilor nu permit să
scădeţi precizia unei coloane dacă tabelul conţine date şi foarte puţine
permit să se schimbe tipul de date al unei coloane existente. Sunt acceptate
creşterea preciziei unei coloane, adăugarea sau modificarea valorii
prestabilite pentru o coloană, şi trcerea de la NULL la NOT NULL sau
invers.

ALTER TABLE nume_tabel


MODIFY [COLUMN] (<definiţie — coloană>
[,<definiţie_co1oană> ...]);
Exemplu:
ALTER TABLE CONT_CLIENT
MODIFY (SUMA_DEPOZIT_CLIENT NUMERIC(7,2)
DEFAULT 0 NOT NULL);

Adăugarea unei restricţii. Definiţia restricţiei este identică cu definiţia


unei restricţii care ar putea apărea într-o instrucţiune CREATE TABLE.
ALTER TABLE nume_tabel
ADD CONSTRAINT <definiţie_restricţie>;
Exemplu:
ALTER TABLE CONT_CLIENT
ADD CONSTRAINT CK_SUMA_DEPOZIT_CLIENT
CHECK (SUMA_DEPOZIT_CLIENT >= 0
OR SUMA_DEPOZIT_CLIENT IS NULL);

Dacă pun o valoare negativă la suma, atunci apare eroare .


CREATE TABLE carte
(CODEL char(5),
…);
ALTER TABLE carte
ADD CONSTRAINT cheie_prim PRIMARY KEY (codel);

Ştergerea cheii primare a unui tabel.


Dacă cheia primară este referită de restricţii referenţiale, trebuie mai
întâi şterse restricţiile respective.
ALTER TABLE nume_tabel DROP PRIMARY KEY;
Dacă există o CE care referă o CP şi dacă se încearcă ştergerea cheii primare,
această ştergere nu se poate realiza (tabelele sunt legate prin declaraţia de cheie
externă). Ştergerea este totuşi permisă dacă în comanda ALTER apare opţiunea
CASCADE, care determină şi ştergerea cheilor externe ce referă cheia primară.
ALTER TABLE domeniu
DROP PRIMARY KEY CASCADE;
Ştergerea cheii externe se face ca si pentru ştergerea cheii primare
ALTER TABLE carte
ADD CONSTRAINT beta
FOREIGN KEY (coded) REFERENCES domeniu;

Schimbarea cheii primare. Este destul de complicat procesul schimbării


cheii primare fără a afecta modul de proiectare a bazei de date. Schimbarea
se face în două etape: se şterge cheia primară şi apoi se recreează.
ALTER TABLE carte
ADD (PRIMARY KEY(codel));

ALTER TABLE carte


DROP PRIMARY KEY;

ALTER TABLE carte


ADD PRIMARY KEY(titlu, autor));

Redenumirea unei coloane.

Dintre bazele de date care acceptă această sintaxă este numai Oracle,
începând cu versiunea 8.0
ALTER TABLE nume_tabel
RENAME COLUMN nume_vechi_coloană TO nume _nou_coloană;
ALTER TABLE timp
RENAME COLUMN durata_1 TO dur_1;
ALTER TABLE timp
RENAME COLUMN durata_2 TO dur_2;

Pentru a activa (ENABLE) sau dezactiva (DISABLE) constrângeri:


ALTER TABLE nume_tabel
ENABLE nume_constrangere;

ALTER TABLE carte


DROP CONSTRAINT beta;

ALTER TABLE cititor


ADD CONSTRAINT cp_cititor
PRIMARY KEY (codec)
DISABLE;
ALTER TABLE cititor
ENABLE CONSTRAINT cp_cititor;

Stergerea unei coloane se face ca şi a unei constringeri;

ALTER TABLE nume_tabel


DROP nume_coloana;

ALTER TABLE CONT_CLIENT


DROP (DATA_CLIENT ,INTRODUSE_DE );

Observaţii
Nu se poate specifica poziţia unei coloane noi în structura tabelului. O
coloană nouă devine automat ultima în cadrul structurii tabelului.
Modificarea unei coloane presupune schimbarea tipului de date, a
dimensiunii sau a valorii implicite a acesteia. O schimbare a valorii implicite
afectează numai inserările care succed modificării.
Dimensiunea unei coloane numerice sau de tip caracter poate fi mărită, dar
nu poate fi micşorată decât dacă acea coloană conţine numai valori null sau
dacă tabelul nu conţine nici o linie.
Tipul de date al unei coloane poate fi modificat doar dacă valorile coloanei
respective sunt null.
Alte opţiuni ale comenzii ALTER TABLE, care au apărut începând CU
VERSIUNEA ORACLE8I, SUNT SET UNUSED ŞI DROP UNUSED
COLUMNS:
ALTER TABLE NUME_TABEL
ET UNUSED [ ( ] NUME_COLOANĂ [ ) ];
ALTER TABLE NUME_TABEL
DROP UNUSED COLUMNS;
Opţiunea SET UNUSED permite marcarea uneia sau mai multor coloane
ca fiind nefolosite, cu scopul de a fi şterse atunci când necesităţile sistemului
impun acest lucru. Coloanele nefolosite sunt tratate ca şi cum ar fi fost
suprimate, deşi datele acestora rămân în liniile tabelului. După ce o coloană a
fost marcată UNUSED, utilizatorul nu mai are acces la aceasta prin intermediul
cererilor. În plus, numele şi tipurile de date ale coloanelor nefolosite nu vor fi
afişate cu comanda DESCRIBE din SQL*Plus. Utilizatorul poate să adauge
tabelului o nouă coloană având acelaşi nume cu cel al unei coloane nefolosite.
DROP UNUSED COLUMNS şterge din tabel toate coloanele marcate ca
fiind nefolosite. Acest lucru se poate utiliza pentru eliberarea spaţiului de pe disc
corespunzător coloanelor nefolosite din tabel. Dacă tabelul nu conţine nici o
coloană nefolosită, instrucţiunea nu întoarce o eroare şi nu are nici un efect.
Atunci când se elimină o coloană dintr-un tabel folosind opţiunea DROP a
comenzii ALTER TABLE, vor fi suprimate şi coloanele din tabel care sunt
marcate cu opţiunea SET UNUSED.

Suprimarea unui tabel


Pentru ştergerea unui tabel este utilizată comanda DROP TABLE:
DROP TABLE [nume_schema.]nume_tabel
[CASCADE CONSTRAINTS];
Clauza CASCADE CONSTRAINTS permite suprimarea tuturor
constrângerilor de integritate referenţială corespunzătoare cheilor primare şi
unice din tabelul supus ştergerii. Dacă se omite această clauză şi există
constrângeri de integritate referenţială, sistemul returnează o eroare şi nu
suprimă tabelul.
Suprimarea unui tabel presupune:
suprimarea definiţiei sale în dicţionarul datelor;
suprimarea indecşilor asociaţi;
suprimarea privilegiilor conferite în legătură cu tabelul;
recuperarea spaţiului ocupat de tabel;
permanentizarea tranzactiilor in asteptare;
invalidarea (dar nu suprimarea) funcţiilor, procedurilor, vizualizărilor,
secventelor, sinonimelor referitoare la tabel.
Odată executată, instrucţiunea DROP TABLE este ireversibilă. Ca şi în
cazul celorlalte instrucţiuni ale limbajului de definire a datelor, această comandă
nu poate fi anulată (ROLLBACK).

Instrucţiunea DROP

Exemplu:
DROP TABLE DEPARTAMENT ;
DROP TABLE COD_CLIENT CASCADE CONSTRAINTS; (Oracle)

Pentru ştergerea întregului conţinut al unui tabel şi eliberarea spaţiului


de memorie ocupat de acesta, sistemul Oracle oferă instrucţiunea:

TRUNCATE TABLE NUME_TABEL;

Fiind o instrucţiune DDL, aceasta nu poate fi anulată ulterior (printr-o


operaţie ROLLBACK). Ea reprezintă o alternativă a comenzii DELETE din
limbajul de prelucrare a datelor(DML). De remarcat că instrucţiunea DELETE
nu eliberează spaţiul de memorie. Comanda TRUNCATE este mai rapidă
deoarece nu generează informaţie ROLLBACK şi nu activează declanşatorii
asociaţi operaţiei de ştergere. Dacă tabelul este „părintele“ unei constrângeri de
integritate referenţială, el nu poate fi trunchiat. Pentru a putea fi aplicată
instrucţiunea TRUNCATE, constrângerea trebuie să fie mai întâi dezactivată.
In DDL, informaţiile despre tabele se găsesc în vizualizarea USER_TABLES.
Dintre cele mai importante coloane ale acesteia, se remarca le obtinem cu
instructiunea:
DESCRIBE USER_TABLES;

TABLE_NAME Numele tabelului


TABLESPACE Spaţiul tabel în care se află tabelul
_NAME
CLUSTER_NAME Numele cluster-ului din care face parte tabelul
PCT_FREE Procentul de spaţiu păstrat liber în interiorul fiecărui bloc
PCT_USED Procentul de spaţiu ce poate fi utilizat în fiecare bloc
INI_TRANS Numărul iniţial de tranzacţii concurente în interiorul unui bloc
NITIAL_EXTENT Dimensiunea spaţiului alocat pentru prima extensie
NEXT_EXTENT Dimensiunea spaţiului alocat pentru următoarea extensie
MIN_EXTENTS Numărul minim de extensii ce se alocă la crearea unui tabel
MAX_EXTENTS Numărul maxim de extensii ce se alocă la crearea unui tabel
PCT_INCREASE Procentul cu care creşte dimensiunea unei extensii
BACKED_UP Y sau N, după cum tabelului i-a fost făcută o copie de
siguranţă de la ultima modificare
NUM_ROWS Numărul de înregistrări din tabel
BLOCKS Numărul de blocuri utilizate de tabel
EMPTY_BLOCKS Numărul de blocuri ce nu conţin date
AVG_SPACE Spaţiul mediu liber din tabel
AVG_ROW_LEN Lungimea medie, în octeţi, a unei linii
TABLE_LOCK ENABLED (activat) sau DISABLED (dezactivat): este activată
sau nu blocarea tabelului
PARTITIONED YES sau NO, indică dacă tabelul este partiţionat (sau nu)
TEMPORARY Y sau N, indică dacă tabelul este temporar (sau nu)
NESTED YES sau NO, indică dacă tabelul este imbricat (sau nu)
EXEMPLU:
SELECT TABLE_NAME, NUM_ROWS, NESTED
FROM USER_TABLES;

EXEMPLU:
SELECT 'DROP TABLE' || OBJECT_NAME || ';'
FROM USER_OBJECTS
WHERE OBJECT_TYPE = 'TABLE';
Instrucţiunea CREATE INDEX

Indexurile sunt instrumente puternice, deoarece permit sistemului să găsescă


datele mult mai repede, tot aşa cum indexul unei cărţi ne permite să găsim mai rapid
ceea ce ne interesează. De asemenea, indexurile pe coloanele cheilor externe cresc
mult peformanţele la unirea tabelelor. Sistemul SGBD întreţine automat indexul, dar
activitatea de întreţinere consumă din resursele calculatorului.

Un index este un obiect al schemei unei baze de date care:


creşte viteza de execuţie a cererilor;
garantează că o coloană conţine valori unice.

Cuvântul cheie opţional UNIQUE defineşte indexul ca unic, însemnând că nu


pot exista două rânduri din tabel cu exact acceaşi combinaţie de valori în
coloanele specificate.
Cuvântul cheie opţional ASC creează indexul în ordine crescătoare, în timp ce
DESC creează indexul în ordine descrescătoare. Dacă nu este specificată nici una
dintre cele două opţiuni, ordinea prestabilită este crescătoare.
Un index trebuie să aibă cel puţin o coloană, dar, nu există o limită superioară
a numărului de coloane.

Server-ul Oracle utilizează identificatorul ROWID pentru regăsirea liniilor în


structura fizică a bazei de date. Indexul, din punct de vedere logic, este compus dintr-
o valoare cheie şi din identificatorul adresă ROWID.
Cheia indexului poate fi coloana unui tabel sau concatenarea mai multor
coloane (numărul maxim de coloane care pot defini cheia indexului este 32).
Coloanele care apar în cheia indexului trebuie declarate NOT NULL în tabel.
Indecşii sunt utilizaţi şi întreţinuţi automat de către server-ul Oracle. Odată
creat indexul, el nu necesită o acţiune directă din partea utilizatorului.
Indecşii pot fi creaţi în două moduri:
automat, de server-ul Oracle (PRIMARY KEY, UNIQUE);
manual, de către utilizator (CREATE INDEX).
Server-ul Oracle creează automat un index unic atunci când se defineşte o
constrângere PRIMARY KEY sau UNIQUE asupra unei coloane sau unui grup de
coloane. Numele indexului va fi acelaşi cu numele constrângerii.
Indecşii, fiind obiecte ale schemei bazei, beneficiază de procesul de
definire a unui obiect.

Crearea unui index (care nu este obligatoriu unic) pe una sau mai multe
coloane ale unui tabel se face prin comanda:

CREATE [UNIQUE] INDEX <nume_index>


ON [<nume_schema>.] <nume_tabel>
(<nume_col> [ASC | DESC], <nume_col> [ASC | DESC], …);
Când este creat un index, un segment de date este rezervat automat în spaţiul
tabel. Alocarea de memorie este controlată prin clauzele INITIAL, PCTINCREASE,
PCTFREE, NEXT, care pot să apară în comanda CREATE INDEX.
Exemplu:
1) Să se creeze un index descrescător relativ la coloana adresa din tabelul cititor.
CREATE INDEX cititor_id
ON cititor (adresa DESC);

2) Să se afişeze informaţiile referitoare la indexul cititor_idx.


SELECT TABLE_NAME
FROM USER_INDEXES
WHERE INDEX_NAME=‘CITITOR_IDX‘;

3) Să se afişeze toate indexurile(numele tabelelor, numele indexului si daca a fost


sau nu generat)
SELECT TABLE_NAME, INDEX_NAME, TABLE_TYPE
FROM USER_INDEXES;
4)Să se creeze un index explicit, referitor la cheia primara a unui tabel.
CREATE TABLE exem
( cod_id NUMBER(6)
PRIMARY KEY USING INDEX
(CREATE INDEX cod_id_idx ON exem (cod_id)),
nume VARCHAR2(20));
Mai mulţi indecşi asupra unui tabel nu implică întotdeuna interogări mai
rapide. Fiecare operaţie LMD care este permanentizată asupra unui tabel cu
indecşi asociaţi presupune actualizarea indecşilor respectivi.
Prin urmare, este recomandată crearea de indecşi numai în anumite
situaţii:
coloana conţine o varietate mare de valori;
coloana conţine un număr mare de valori null;
una sau mai multe coloane sunt utilizate frecvent împreună într-o
clauză WHERE sau într-o condiţie de join;
tabelul este mare şi este de aşteptat ca majoritatea interogărilor
asupra acestuia să regăsească mai puţin de 2-4% din linii.
Crearea unui index nu este recomandată în următoarele cazuri:
tabelul este mic;
coloanele nu sunt utilizate des în cadrul unei condiţii dintr-o cerere;
majoritatea interogărilor regăsesc mai mult de 2-4% din liniile
tabelului;
tabelul este actualizat frecvent;
coloanele indexate sunt referite în expresii.
In concluzie, ce tabele sau ce coloane trebuie (sau nu) indexate?
indexaţi tabelele pentru care interogările selectează un număr redus de rânduri
(sub 5%);
indexaţi tabelele care sunt interogate folosind clauze SQL simple;
nu indexaţi tabelele ce conţin puţine înregistrări (accesul secvenţial este mai
simplu);
nu indexaţi tabelele care sunt frecvent actualizate, deoarece ştergerile,
inserările şi modificările sunt îngreunate de indecşi;
indexaţi coloanele folosite frecvent în clauza WHERE sau în clauza ORDER
BY;
nu indexaţi coloanele ce conţin date asemănătoare (puţine valori distincte);

Exemplu:
Pentru a asigura că server-ul Oracle utilizează indexul şi nu efectuează o
căutare asupra întregului tabel, valoarea funcţiei corespunzătoare expresiei
indexate trebuie să nu fie null în interogările ulterioare creării indexului.
Următoarea instrucţiune garantează utilizarea indexului dar, în absenţa clauzei
WHERE, server-ul Oracle ar putea cerceta întreg tabelul.
SELECT * FROM artist
WHERE UPPER(nume) IS NOT NULL
ORDER BY UPPER(nume);
Exemplu:
Să se creeze tabelul artist, specificându-se indexul asociat cheii primare.
CREATE TABLE artist(
cod_artist NUMBER
PRIMARY KEY USING INDEX
(CREATE INDEX artist_cod_idx
ON artist(cod_artist)),
nume VARCHAR2(30) NOT NULL,
prenume VARCHAR2(30));

INSERT INTO ARTIST


VALUES(1,‟Grigorescu‟,‟Dan‟);
INSERT INTO ARTIST
VALUES(2,‟ene‟,‟ana‟);

CREATE INDEX upper_nume_idx ON artist (UPPER(nume));


Indexul creat prin instrucţiunea precedentă facilitează prelucrarea unor
interogări precum:
SELECT * FROM artist
WHERE UPPER(nume) = 'GRIGORESCU';

Ştergerea unui index se face prin comanda:


DROP INDEX nume_index [ON [nume_schema.] nume_tabel]
Pentru a suprima indexul trebuie ca acesta să se găsească în schema
personală sau să ai privilegiul de sistem DROP ANY INDEX.
Pentru a reconstrui un index se pot folosi două metode:
se şterge indexul (DROP INDEX) şi se recreează (CREATE INDEX);
se utilizează comanda ALTER INDEX cu opţiunea REBUILD.
Modificarea parametrilor de stocare a indecşilor (STORAGE), alocarea
(ALLOCATE EXTENT) şi dealocarea (DEALLOCATE UNUSED) manuală a
spaţiului utilizat de un index se pot realiza cu ajutorul comenzii ALTER INDEX.
Începând cu Oracle9i, este posibilă modificarea structurii indecşilor prin
comanda ALTER INDEX.
Validarea unui index, adică verificarea integrităţii indexului specificat
pentru un tabel, se face prin comanda:
VALIDATE INDEX nume_index [ON nume_tabel] [WITH LIST]
Oracle8 foloseşte următoarele tipuri de indecşi:
index de tip arbore B* – creat la executarea unei comenzi standard CREATE
INDEX;
index partiţionat – folosit în cazul tabelelor mari pentru a stoca valorile
coloanei indexate în mai multe segmente;
index de cluster – bazat pe coloanele comune ale unui cluster;
index cu cheie inversă – sunt B* arbori, dar care stochează datele în mod
invers;
index de tip bitmap – nu se stochează valorile efective ale coloanei indexate, ci
un bitmap format pe baza acestor valori.
Versiunea Oracle8 permite construirea de tabele organizate pe bază de
index. În acest caz, datele sunt stocate în indexul asociat. Un astfel de tabel poate fi
manipulat de către aplicaţii la fel ca un tabel obişnuit, folosind comenzi SQL.
Diferenţa constă în faptul că în cazul tabelului organizat pe bază de index, toate
operaţiile sunt efectuate numai asupra indexului. În loc ca fiecare intrare a indexului
să conţină valoarea coloanei sau coloanelor indexate şi valoarea ROWID (care
identifică unic un rând) pentru rândul corespunzător, ea conţine întreg rândul.
Coloana sau coloanele după care se face indexarea sunt cele care constituie
cheia primară a tabelului.
Informaţii referitoare la indecşi şi la coloanele care îi definesc pot fi
regăsite în vizualizările USER_INDEXES, respectiv USER_IND_COLUMNS din
dicţionarul datelor. Dintre coloanele tabelului USER_INDEXES se remarcă:

INDEX_NAME Numele indexului


INDEX_TYPE Tipul indexului (NORMAL, LOB, CLUSTER etc.)
TABLE_OWNER Proprietarul tabelului indexat
TABLE_NAME Numele tabelului indexat
TABEL_TYPE Tipul tabelului indexat (TABLE, CLUSTER etc.)
UNIQUENESS Starea de unicitate (UNIQUE, NONUNIQUE)
TABLESPACE_NAME Spaţiul tabel în care este stocat indexul
INITIAL_EXTENT Spaţiul alocat pentru prima extensie
NEXT_EXTENT Spaţiul alocat pentru următoarea extensie
MIN_EXTENTS Numărul minim de extensii alocate
MAX_EXTENTS Numărul maxim de extensii
PCT_INCREASE Procentul cu care cresc extensiile
BLEVEL Nivelul din B-arbore. Acesta arată adâncimea indexului de
la ramuri la frunze
LEAF_BLOCKS Numărul de blocuri frunză din index
DISTINCT_KEYS Numărul de chei distincte în index
STATUS Starea indexului (VALID, INVALID, DIRECT_LOAD)
NUM_ROWS Numărul de linii utilizate. Acesta nu trebuie să includă
valorile NULL din tabelul de bază
PARTITIONED Determină dacă indexul este partiţionat (YES sau NO)
GENERATED Determină dacă sistemul a generat numele indexului (Y)
sau utilizatorul (N)
Exemplu:
Să se obţină informaţii referitoare la indecşii tabelului carte.
SELECT a.index_name, a.column_name,
a.column_position poz, b.uniqueness
FROM user_indexes b, user_ind_columns a
WHERE a.index_name = b.index_name
AND a.table_name = ’carte’;

Secvenţe

O secvenţă este un obiect în baza de date care serveşte pentru a genera întregi
unici în sistemele multi-utilizator, evitând apariţia conflictelor şi a blocării.
Secvenţele sunt memorate şi generate indiferent de tabele  aceeaşi secvenţă
poate fi utilizată pentru mai multe tabele. O secvenţă poate fi creată de un utilizator şi
poate fi partajată de mai mulţi utilizatori.
Crearea unei secvenţe se face cu ajutorul comenzii:
CREATE SEQUENCE [<nume_schema>.]<nume_secventa>
[INCREMENT BY n] [START WITH m]
[{MAXVALUE n | NOMAXVALUE}] [{MINVALUE n | NOMINVALUE}]
[{CACHE k | NOCACHE}]
CACHE k | NOCACHE specifică numărul de valori alocate de server-ul Oracle pe
care le va păstra în memoria cache pentru a oferi utilizatorilor un acces rapid
(implicit sunt alocate 20 de valori);
O secvenţă este referită într-o comandă SQL cu ajutorul pseudo-coloanelor:
NEXTVAL – referă valoarea următoare a secvenţei;
CURRVAL – referă valoarea curentă a secvenţei.
NEXTVAL şi CURRVAL pot fi folosite în:
clauza VALUES a unei comenzi INSERT;
clauza SET a unei comenzi UPDATE;
lista SELECT a unei subcereri dintr-o comanda INSERT;
lista unei comenzi SELECT.
NEXTVAL şi CURRVAL nu pot fi folosite în:
subinterogare in SELECT, DELETE sau UPDATE;
interogarea unei vizualizări;
comandă SELECT cu operatorul DISTINCT;
comandă SELECT cu clauza GROUP BY, HAVING sau ORDER BY;
clauza WHERE a unei comenzi SELECT;
condiţia unei constrângeri CHECK;
valoarea DEFAULT a unei coloane într-o comandă CREATE TABLE sau
ALTER TABLE;
comandă SELECT care este combinată cu altă comandă SELECT printr-un
operator mulţime (UNION, INTERSECT, MINUS).
Din dicţionarul datelor pot fi obţinute informaţii despre secvenţe folosind
vizualizarea USER_SEQUENCES.
1) Să se creeze o secvenţă domeniuseq care să fie utilizată pentru a insera noi
domenii în tabelul domeniu şi să se insereze un nou domeniu.
2) Să se afişeze informaţiile referitoare la secvenţa domeniuseq.
CREATE SEQUENCE domeniuseq
START WITH 1
INCREMENT BY 1;

INSERT INTO domeniu


VALUES (domeniuseq.NEXTVAL,’Informatica’);

SELECT INCREMENT_BY,MAX_VALUE, MIN_VALUE


FROM USER_SEQUENCES
WHERE SEQUENCE_NAME = 'domeniuseq';
Modificarea unei secvenţe se face prin comanda ALTER SEQUENCE.
Sintaxa comenzii este similară instrucţiunii CREATE SEQUENCE , dar:
noua valoare maximă pentru MAXVALUE nu poate fi mai mică decât valoarea
curentă;
opţiunea START WITH nu poate fi modificată de comandă.
Suprimarea unei secvenţe se face cu ajutorul comenzii:
DROP SEQUENCE [<nume_schema>.]<nume_secventa>;
După ce a fost ştearsă, secvenţa nu mai poate fi referită. Pentru a putea şterge
sau modifica secvenţa trebuie fie să fi proprietarul acesteia, fie să ai privilegiul de
sistem DROP ANY SEQUENCE, respectiv privilegiul ALTER SEQUENCE.

DROP SEQUENCE domeniuseq;

Comentarii
Sistemul Oracle oferă posibilitatea de a comenta obiectele create, printr-un
text care este inserat în dicţionarul datelor. Comentariul se poate referi la tabele,
vizualizări, clişee sau coloane.
COMMENT ON {TABLE nume_obiect | COLUMN
nume_obiect.nume_coloana}IS ‘text comentariu‘
Sinonime
Oracle oferă posibilitatea de a atribui mai multe nume aceluiaşi obiect. Aceste
nume adiţionale sunt numite sinonime (synonymes). Ele sunt utile deoarece permit
simplificarea formulării cererii şi referirea la obiecte, fără a fi nevoie să se specifice
proprietarii obiectelor sau localizarea acestora.
Spre deosebire de alias a cărui durată de viaţă este limitată la cererea ce
conţine alias-ul, sinonimele sunt salvate în dicţionarul datelor şi pot fi reutilizate.
Sistemul Oracle permite crearea de sinonime pentru obiecte de tipul:
tabel, vizualizare, secvenţă, funcţie, procedură, pachet, clişeu, sinonim.
CREATE [PUBLIC] SYNONYM [schema.]nume_sinonim
FOR [schema.]obiect
Exemplu:
CREATE SYNONYM artist1 FOR artist;
SELECT * from user_objects;
SELECT * from artist1;

Administratorul bazei poate produce şi poate suprima sinonime publice


sau private, iar utilizatorii pot genera sau suprima doar sinonime private. Pentru
suprimarea unui sinonim din baza de date se utilizează comanda:
DROP [PUBLIC] SYNONYM [schema.]nume_sinonim

Instrucţiunea CREATE VIEW

O vizualizare este o interogare SQL stocată, care poate fi referită de


instrucţiuni1e SQL DML şi DQL ca şi cum ar fi un tabel real. Unii consideră că
vizualizările sunt „tabele virtuale", deoarece se comportă la fel ca tabelele, dar
nu există ca tabele fizice. Sintaxa generală a instucţiunii CREATE VIEW este:

CREATE [OR REPLACE] VIEW nume_vizualizare AS interogare sql;

Cuvântul cheie opţional OR REPLACE elimină necesitatea de a sterge o


vizualizare existentă înainte de a o crea din nou.
Numele vizualizării trebuie să respecte aceleaşi reguli de denumire ca şi
tabelele şi alte obiecte ale bazei de date.
Interogarea SQL inclusă în definiţia vizualizării poate fi orice instrucţiunea
SQL SELECT validă.
Vizualizări
Vizualizarea (view) este un tabel logic (virtual) relativ la date din una sau mai
multe tabele sau vizualizări. Vizualizarea este definită plecând de la o cerere a
limbajului de interogare a datelor, moştenind caracteristicile obiectelor la care se
referă. Vizualizarea, fiind virtuală, nu solicită o alocare de memorie pentru date. Ea
este definită în DD cu aceleaşi caracteristici ca şi un tabel.
Textul cererii care defineşte vizualizarea este salvat în DD. Nucleul Oracle
determină fuzionarea cererii relative la vizualizare cu comanda de definire a
vizualizării, analizează rezultatul fuziunii în zona partajată şi execută cererea.
 Oracle transformă cererea referitoare la o vizualizare într-o cerere relativă
la tabelele de bază. Vizualizarea este memorata in DD sub forma unui SELECT.
Dacă sunt utilizate clauzele UNION, GROUP BY şi CONNECT BY, atunci
Oracle nu determină fuzionarea, el va rezolva vizualizarea şi apoi va aplica
cererea rezultatului obţinut.
O vizualizare reflectă la orice moment conţinutul exact al tabelelor de bază.
Orice modificare efectuată asupra tabelelor se repercutează instantaneu asupra
vizualizării. Ştergerea unui tabel implică invalidarea vizualizărilor asociate tabelului
şi nu ştergerea acestora.
Vizualizările sunt definite pentru:
furnizarea unui nivel mai înalt de securizare a bazei;
simplificarea formulării unei cereri;
mascarea complexităţii datelor;
afişarea datelor într-o altă reprezentare decât cea a tabelelor de bază;
asigurarea independenţei datelor;
asigurarea confidenţialităţii anumitor informaţii;
definirea constrângerilor de integritate;
restricţionarea acesului la date.
Vizualizările pot fi simple şi complexe. O vizualizare simplă extrage date
dintr-un singur tabel, nu conţine funcţii sau grupări de date şi asupra ei pot fi
efectuate operaţii LMD.
O vizualizare este considerată complexă dacă extrage date din mai multe
tabele, conţine funcţii sau grupări de date şi nu permite întotdeauna (prin
intermediul său) operaţii LMD asupra tabelelor de bază.
Operaţiile LMD asupra vizualizărilor complexe sunt restricţionate de
următoarele reguli:
nu se poate insera, actualiza sau şterge o linie dintr-o vizualizare dacă
aceasta conţine funcţii grup, clauza GROUP BY, cuvântul cheie
DISTINCT sau pseudocoloana ROWNUM;
nu se poate adăuga sau modifica o linie dintr-o vizualizare, dacă
aceasta conţine coloane definite prin expresii;
nu pot fi adăugate linii printr-o vizualizare, dacă tabelul de bază
conţine coloane care au constrângerea NOT NULL şi nu apar în lista
SELECT a vizualizării.
Pentru a obţine informaţii referitoare la vizualizările definite, se pot
interoga vizualizările USER_VIEWS şi ALL_VIEWS din dicţionarul datelor.
Textul instrucţiunii SELECT care defineşte o vizualizare este stocat într-o
coloană de tip LONG, numită TEXT.
Atunci când datele sunt accesate prin intermediul unei vizualizări, server-
ul Oracle efectuează următoarele operaţii:
recuperează definiţia acesteia din USER_VIEWS;
verifică privilegiile de acces la tabelele ei de bază;
converteşte cererea într-o operaţie echivalentă asupra tabelelor de
bază.
Crearea unei vizualizări se realizează cu ajutorul comenzii:
CREATE [OR REPLACE][FORCE | NOFORCE] VIEW
[<nume_schema>.]<nume_view> [(<alias>[,<alias>]…)]
AS <cerere_SELECT>
[WITH {CHECK OPTION [CONSTRAINT <nume_constrangere>] |
READ ONLY }];
– OR REPLACE recreează vizualizarea dacă aceasta deja există.
– FORCE creează vizualizarea chiar dacă tabelul de bază nu există sau chiar dacă
vizualizarea face referinţă la obiecte care încă nu sunt create. Deşi vizualizarea va
fi creată, utilizatorul nu poate să o folosească.
– NO FORCE este implicită şi se referă la faptul că vizualizarea este creată numai
dacă tabelele de bază există.
– Cererea este o comandă SELECT care poate să conţină alias pentru coloane.
– WITH CHECK OPTION specifică faptul că reactualizarea datelor din tabele
(inserare sau modificare) se poate face numai asupra datelor selectate de
vizualizare (care apar în clauza WHERE).
– WITH READ ONLY asigură că nici o operaţie LMD nu poate fi executată asupra
vizualizării.

Exemplu:
Să se genereze o vizualizare care conţine informaţii referitoare
la împrumutul cărţilor şi în care să fie implementată constrîngerea că orice carte, care
există într-un singur exemplar, poate fi împrumutată maximum 15 zile.
CREATE VIEW imprumutare
AS SELECT *
FROM imprumuta
WHERE codel NOT IN
(SELECT codel
FROM carte
WHERE nrex = 1)
OR datares - dataim < 15
WITH CHECK OPTION;
Cererea care defineşte vizualizarea poate fi complexă, incluzând join-uri,
grupări şi subcereri, însă nu poate conţine clauza ORDER BY. Dacă este necesar,
această clauză poate fi specificată la interogarea vizualizării. Interogarea unei
vizualizări este similară celei unui tabel. Numărul coloanelor specificate în
definiţia vizualizării trebuie să fie egal cu cel din lista asociată comenzii
SELECT.
Asupra cererii care defineşte vizualizarea se impun următoarele restricţii:
nu pot fi selectate pseudocoloanele CURRVAL şi NEXTVAL ale unei
secvenţe;
dacă sunt selectate pseudocoloanele ROWID, ROWNUM sau LEVEL,
acestora trebuie să li se specifice alias-uri;
dacă cererea selectează toate coloanele unui tabel, utilizând simbolul
„*“, iar ulterior se adaugă coloane noi tabelului, vizualizarea nu va
conţine acele coloane până la recrearea sa printr-o instrucţiune
CREATE OR REPLACE VIEW;
pentru vizualizările obiect, numărul şi tipul elementelor selectate de
cerere trebuie să coincidă cu cel al atributelor de pe primul nivel al
tipului obiect.
Aportul versiunii Oracle9i în ceea ce priveşte instrucţiunea CREATE
VIEW constă în posibilitatea:
creării de subvizualizări ale vizualizărilor obiect;
definirii de constrângeri asupra vizualizărilor.
Exemplu:
a) Să se creeze o vizualizare care conţine numele şi prenumele artistului,
numărul operelor sale şi valoarea medie a acestora.
CREATE VIEW artist_nr_val(nume, numar_opere, val_medie)
AS SELECT a.nume || ' ' || a .prenume "Nume si prenume",
COUNT(o. cod_opera) numar, AVG(o.valoare) medie
FROM opera o, artist a
WHERE o.cod_artist = a.cod_artist
GROUP BY o.cod_artist, a.nume, a.prenume;
b) Să se creeze vizualizarea sculptura ce va conţine codul operei, data
achiziţiei, codul artistului şi stilul operelor al căror tip este
„sculptura“.
CREATE OR REPLACE VIEW sculptura
(cod_sculptura, informatii, cod_sculptor, stil)
AS SELECT cod_opera,
'Sculptura ' || titlu ||
' a fost achizitionata la data ' ||
data_achizitiei, cod_artist, stil
FROM opera
WHERE tip = 'sculptura';

Modificarea unei vizualizări presupune modificarea definiţiei acesteia.


Pentru a înlocui o vizualizare trebuie avut privilegiul de sistem necesar pentru
distrugerea şi crearea acesteia. Înlocuirea se poate face în două moduri.
Vizualizarea poate fi distrusă (DROP VIEW) şi apoi recreată (CREATE) cu
noua definiţie. Atunci când este distrusă, toate privilegiile sunt retrase.
Aceste privilegii trebuie să fie create pentru noua vizualizare.
Vizualizarea poate fi recreată prin redefinire cu instrucţiunea CREATE
VIEW, dar cu clauza OR REPLACE. Această metodă conservă toate
privilegiile curente.
In Oracle9i este posibila adaugarea de constrangeri unei vizualizari prin
comanda ALTER VIEW.
Modificarea unui vizualizări are următoarele efecte:
definiţia vizualizării din DD este actualizată;
nici unul din obiectele de bază nu este afectat de înlocuire;
toate restricţiile care existau în vizualizarea originală sunt distruse;
toate vizualizările şi programele PL/SQL dependente de vizualizarea
înlocuită devin invalide.
Suprimarea unei vizualizări se realizează prin comanda DROP VIEW care
şterge definiţia vizualizării din baza de date.
DROP VIEW <nume_view> [CASCADE CONSTRAINT];
Ştergerea vizualizării nu va afecta tabelele relativ la care a fost definită
vizualizarea. Aplicaţiile şi vizualizările care se bazează pe vizualizarea suprimată
devin invalide. Pentru a suprima o vizualizare, utilizatorul trebuie să aibă privilegiul
DROP ANY VIEW sau să fie creatorul vizualizării respective.
Similar opţiunii corespunzătoare din comanda DROP TABLE, clauza
CASCADE CONSTRAINTS permite suprimarea tuturor constrângerilor de
integritate referenţială corespunzătoare cheilor primare şi unice din vizualizarea
supusă ştergerii. Dacă se omite această clauză şi există astfel de constrângeri,
instrucţiunea DROP VIEW va eşua.
Recompilarea unei vizualizări permite detectarea eventualelor erori
referitoare la vizualizare, înaintea executării vizualizării. După fiecare modificare a
tabelelor de bază este recomandabil ca vizualizarea să se recompileze:
ALTER VIEW <nume_view> COMPILE;
Reactualizarea tabelelor implică reactualizarea corespunzătoare a
vizualizărilor!!!
Reactualizarea vizualizărilor implică reactualizarea tabelelor de bază?
NU! Există restricţii care trebuie respectate!!!
Nu pot fi modificate date din vizualizare sau adaugate date prin vizualizare,
daca aceasta contine coloane definite prin expresii.
Nu pot fi înserate, şterse sau actualizate date din vizualizări ce conţin:
operatorul DISTINCT; clauzele GROUP BY, HAVING, START WITH,
CONNECT BY; pseudo-coloana ROWNUM; funcţii grup; operatori de
mulţimi.
Nu pot fi inserate sau actualizate date care ar încălca constrângerile din
tabelele de bază.
Nu pot fi inserate sau actualizate valorile coloanelor care rezultă prin calcul.
Nu se pot face operaţii LMD asupra coloanelor calculate cu DECODE.
Alături de restricţiile prezentate anterior, aplicabile tuturor
vizualizărilor, există restricţii specifice, aplicabile vizualizărilor bazate pe mai
multe tabele.
Regula fundamentală este că orice operaţie INSERT, UPDATE sau DELETE
pe o vizualizare bazată pe mai multe tabele poate modifica datele doar din unul din
tabelele de bază. In care???
Un tabel de bază al unei vizualizări este protejat prin cheie (key preserved
table) dacă orice cheie selectată a tabelului este de asemenea şi cheie a vizualizării.
Deci, un tabel protejat prin cheie este un tabel ale cărui chei se păstrează şi la nivel de
vizualizare. Pentru ca un tabel să fie protejat prin cheie nu este necesar ca tabelul să
aibă toate cheile selectate în vizualizare. Este suficient ca, atunci când cheia tabelului
este selectată, aceasta să fie şi cheie a vizualizării.
Asupra unui join view pot fi aplicate instrucţiunile INSERT, UPDATE
sau DELETE, doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
instrucţiunea LMD afectează numai unul dintre tabelele de bază;
în cazul instrucţiunii UPDATE, toate coloanele care pot fi reactualizate trebuie
să corespundă coloanelor dintr-un tabel protejat prin cheie (în caz contrar,
Oracle nu va putea identifica unic înregistrarea care trebuie reactualizată);
în cazul instrucţiunii DELETE, rândurile unei vizualizări pot fi şterse numai
dacă există un tabel în join protejat prin cheie şi numai unul (în caz contrar,
Oracle nu ar şti din care tabel să şteargă);
în cazul instrucţiunii INSERT, toate coloanele în care sunt inserate valori
trebuie să provină dintr-un tabel protejat prin cheie.
ALL_UPDATABLE_COLUMNS, DBA_UPDATABLE_COLUMNS şi
USER_UPDATABLE_COLUMNS sunt vizualizări din DD ce conţin informaţii
referitoare la coloanele vizualizărilor existente, care pot fi reactualizate.
Exmplu:
1. Să se creeze un view ce conţine câmpurile nume, prenume, job din tabelul
salariat.
2. Să se insereze, să se actualizeze şi să se şteargă o înregistrare în acest view. Ce
efect vor avea aceste acţiuni asupra tabelului de bază?
CREATE VIEW vederea2
AS SELECT nume, prenume, job
FROM salariat;
Nu se pot face inserari deoarece view-ul nu conţine cheia primară!
INSERT INTO vederea2
VALUES ('Popescu','Valentin','grafician');
va genera eroarea:
ORA-01400: cannot insert NULL into
("SCOTT"."SALARIAT"."COD_SALARIAT")
Actualizarea job-ului salariatului având numele "Popescu":
UPDATE vederea2
SET job = 'programator'
WHERE nume = 'Popescu';
SELECT nume, prenume, job FROM salariat;
Ştergerea înregistrării referitoare la salariatul având numele "Popescu":
DELETE vederea2
WHERE nume = 'Popescu';
Operaţiile care se realizează asupra view-ului se realizează şi în tabelul
salariat. Pentru un caz mai general, când view-ul conţine cheia externă a tabelului de
bază, sunt permise modificări ale view-ului, dacă acestea nu afectează cheia externă.
Exemplu:
Să se creeze un view care conţine câmpurile nume, prenume, job din tabelul
salariat. Să se introducă în view doar persoanele care sunt graficieni.
CREATE VIEW vederea21
AS SELECT nume, prenume, job
FROM salariat
WHERE job = 'grafician'
WITH CHECK OPTION;
Să se creeze o vizualizare care să conţină cod_salariat, nume, prenume din
tabelul salariat şi coloana tip din tabelul grafician. Apoi să se insereze, să se
actualizeze şi să se şteargă o înregistrare din acest view (vizualizarea conţine cheia
primară cod_salariat din tabelele salariat şi grafician).
CREATE VIEW vederea4
AS SELECT s.cod_salariat,nume,prenume,tip
FROM salariat s, grafician g
WHERE s.cod_salariat=g.cod_salariat;
În cazul inserării unei înregistrări pentru care se specifică toate câmpurile:
INSERT INTO vederea4
VALUES (30,'Popescu','Valentin','artist plastic');
va apare următoarea eroare:
ORA-01776: cannot modify more than one base TABLE through
a join view
Pot fi inserate date doar într-un tabel de bază (în oricare, dar în unul singur)
prin intermediul view-ului, astfel:
INSERT INTO vederea4 (cod_salariat, nume)
VALUES (30, 'Popescu');
Comanda pentru ştergerea unei înregistrări:
DELETE vederea4
WHERE cod_salariat = 3;
va genera următoarea eroare:
ORA-01752: cannot delete from view without exactly one
key-preserved TABLE.
Modificarea unei înregistrări se face prin secvenţa care urmează. Toate
actualizările care se fac în view se fac şi în tabelele de bază.
UPDATE vederea4
SET tip = 'designer'
WHERE cod_salariat = 3;
Exemplu:
Care dintre coloanele unei vizualizări sunt actualizabile?
SELECT column_name, updatable
FROM user_updatable_columns
WHERE table_name = 'vederea4';
Exemplu:
1. Să se creeze un view (vederea3) care să conţină, pentru fiecare categorie de
salariat, salariile medii şi numărul de angajaţi din tabelul salariat.
2. Să se insereze, să se actualizeze şi să se şteargă o înregistrare în view.
CREATE VIEW vederea3 (nr, job, salmed)
AS SELECT COUNT(*), job, AVG(salariu)
FROM salariat
GROUP BY job;
Nu se pot face inserări, actualizări sau ştergeri într-un view ce conţine funcţii
grup. După oricare din aceste operaţii apare acelaşi mesaj:
ORA-01732: data manipulation operation not legal on
this view
Exemplu:
Să se creeze o vizualizare care să conţină coloanele cod_contractant, adresa,
telefon din tabelul contractant şi coloanele nr_contract, tip_contract, data_incheiere
din tabelul contract. Să se insereze o înregistrare în vizualizare.
CREATE VIEW vederea44
AS SELECT c.cod_contractant, adresa, telefon,
co.nr_contract, tip_contract,
data_incheiere
FROM contractant c, contract co
WHERE c.cod_contractant=co.cod_contractant;
La inserarea unei înregistrări căreia i se specifică valorile tuturor câmpurilor
din ambele tabele:
INSERT INTO vederea44(cod_contractant, adresa,
nr_contract, data_incheiere)
VALUES (200, 'Str. Marmurei, 14', '6235',
TO_DATE('January 03,2002','Month
dd,yyyy'));
se obţine eroarea:
ORA-01779: cannot modify a column which maps to a non
key-preserved TABLE
Cele două tabele de bază, contractant şi contract, se află într-o relaţie ―one-to-
many‖, iar view-ul creat conţine cheile primare din ambele tabele.
Doar tabelul contract este protejat prin cheie şi, prin urmare, doar el poate fi
modificat prin intermediul view-ului. Aceasta, deoarece ar putea exista mai multe
înregistrări în view, cu aceeaşi valoare corespunzătoare câmpului cod_contractant (CP
în contractant).
Exact aceeaşi eroare se obţine dacă încercăm inserarea unei înregistrări în
vederea44, specificând fie şi numai un câmp provenind din tabela contractant
(indiferent dacă el conţine sau nu CP).
Singura operaţie de inserare permisă este aceea efectuată prin specificarea
cheilor provenind doar din tabelul contract. Astfel, prin executarea comenzii:
INSERT INTO vederea44(nr_contract, tip_contract)
VALUES ('6234', 0);
este creată o înregistrare, dar este modificat şi tabelul contract. Dacă la inserţie
nu se specifică cheia primară din contract:
INSERT INTO vederea44(tip_contract)
VALUES (1);
ORA-01400: mandatory (NOT NULL) column is missing or NULL
during insert
Cererea din definiţia vizualizării poate fi restricţionată prin clauzele WITH
READ ONLY şi WITH CHECK OPTION. Opţiunea WITH READ ONLY asigură că nu
pot fi efectuate operaţii LMD asupra vizualizării. Constrângerea WITH CHECK
OPTION garantează faptul că va fi permisă, prin intermediul vizualizării, numai
inserarea sau actualizarea de linii accesibile acesteia (care sunt selectate de cerere).
Prin urmare, această opţiune asigură constrângeri de integritate şi verificări asupra
validităţii datelor inserate sau actualizate.
Opţiunea WITH CHECK OPTION nu poate funcţiona dacă:
există o cerere imbricată în cadrul subcererii vizualizării sau în vreuna
dintre vizualizările de bază;
operaţiile de inserare, ştergere şi modificare se fac prin intermediul
declanşatorilor INSTEAD OF.
Cuvântul cheie CONSTRAINT permite numirea constrângerii WITH
CHECK OPTION. În absenţa acestei clauze, constrângerea va avea un nume
implicit de forma SYS_Cn, unde n este un număr întreg unic.
Exemplu:
Să se creeze o vizualizare ce conţine artiştii de naţionalitate română, care
au opere expuse în muzeu. Definiţia vizualizării nu va permite modificarea
naţionalităţii unui artist sau inserarea unui artist având altă naţionalitate decât
cea română.
CREATE VIEW artist_roman
AS SELECT * FROM artist
WHERE nationalitate = 'romana'
WITH CHECK OPTION CONSTRAINT artist_roman_ck;
UPDATE artist_roman
SET nationalitate = 'engleza'
WHERE cod_artist = 25;
Încercarea de actualizare a unei linii prin instrucţiunea anterioară va
genera eroarea „ORA-01402: view WITH CHECK OPTION where-clause
violation“.
Exemplu:
Să se creeze o vizualizare asupra tabelului galerie care să nu permită
efectuarea nici unei operaţii LMD.
CREATE VIEW viz_galerie
AS SELECT cod_galerie, nume_galerie
FROM galerie
WITH READ ONLY;
DELETE FROM viz_galerie
WHERE cod_galerie = 10;
Încercarea de ştergere a unei linii din vizualizarea viz_galerie determină
apariţia erorii „ORA-01752: cannot delete from view without exactly one key-
preserved table“. Dacă se încearcă modificarea sau inserarea unei linii prin
intermediul unei vizualizări asupra căreia a fost definită o constrângere WITH
READ ONLY, server-ul Oracle generează eroarea „ORA-01733: virtual column
not allowed here“.
Exemplu:
Să se creeze o vizualizare care conţine codul şi titlul operelor de artă,
codul şi numele artiştilor care le-au creat, precum şi codul galeriilor unde sunt
expuse. Să se afle dacă este posibilă adăugarea unei noi înregistrări prin
intermediul acestei vizualizări.
CREATE VIEW opera_artist
AS SELECT o.cod_opera, o.titlu, o.cod_galerie,
a.cod_artist, a.nume
FROM opera o, artist a
WHERE o.cod_artist = a.cod_artist;
Instrucţiunea următoare afişează numele coloanelor şi valorile YES/NO,
după cum aceste coloane sunt, sau nu, modificabile.
SELECT COLUMN_NAME, UPDATABLE
FROM USER_UPDATABLE_COLUMNS
WHERE TABLE_NAME = 'OPERA_ARTIST';
Se va obţine că doar primele trei coloane ale vizualizării sunt
modificabile.
Indexul primar al coloanei cod_artist din tabelul artist nu este unic în
vizualizarea opera_artist. Prin urmare, tabelul artist nu este key-preserved, iar
coloanele sale nu sunt modificabile.
Instrucţiunea următoare va genera eroarea „ORA-01776: cannot modify more
than one base table through a join view―.
INSERT INTO opera_artist
VALUES (200, 'Poeme de l''ame', 20, 147, 'Janmot');
În schimb, instrucţiunea următoare va fi executată cu succes, întrucât adaugă o
înregistrare în tabelul de bază opera, ale cărui coloane sunt modificabile.
INSERT INTO opera_artist (cod_opera, titlu,
cod_galerie)
VALUES (200, 'Poeme de l''ame', 20);
Constrângeri asupra vizualizărilor
Începând cu versiunea Oracle9i pot fi specificate constrângeri pentru
vizualizări. Se pot defini constrângeri la nivel de vizualizare, respectiv la nivel de
coloană sau atribut. Constrângerile asupra vizualizărilor constituie o
submulţime a constrângerilor specifice tabelelor.
Pot fi specificate explicit numai constrângerile UNIQUE, PRIMARY KEY
şi FOREIGN KEY. Constrângerea de tip CHECK poate fi realizată prin
precizarea clauzei WITH CHECK OPTION în comanda care defineşte
vizualizarea.
Constrângerile asupra vizualizărilor pot fi definite numai în modul
DISABLE NOVALIDATE. Aceste cuvinte cheie trebuie specificate la declararea
constrângerii, nefiind permisă precizarea altor stări.
Exemplu:
Să se creeze o vizualizare care conţine codurile, numele şi adresele
galeriilor. Se va impune unicitatea valorilor coloanei adresa şi constrângerea de
cheie primară pentru coloana corespunzătoare codului galeriei.
CREATE VIEW viz_galerie(
cod_gal, nume, adresa UNIQUE DISABLE NOVALIDATE,
CONSTRAINT cp_viz PRIMARY KEY (cod_gal) DISABLE
NOVALIDATE)
AS SELECT cod_galerie, nume_galerie, adresa
FROM galerie;
Definirea vizualizărilor materializate
O vizualizare materializată, cunoscută în versiunile anterioare sub numele de
clişeu (snapshot), este un obiect al schemei ce stochează rezultatele unei cereri şi care
este folosit pentru a rezuma, calcula, replica şi distribui date.
Clauza FROM a cererii poate referi tabele, vizualizări sau alte vizualizări
materializate. Luate în ansamblu, aceste obiecte sunt referite prin tabele master (în
temeni de replicare) sau prin tabele detaliu (în termeni de data warehouse).
Optimizorul pe bază de costuri poate utiliza vizualizările materializate pentru a
îmbunătăţi execuţia cererilor. Acesta recunoaşte automat situaţiile în care o astfel de
vizualizare poate şi trebuie să fie utilizată pentru rezolvarea unei cereri. În urma unui
asemenea demers, optimizorul rescrie cererea utilizând vizualizarea materializată.
În data warehouse, vizualizările materializate sunt utile pentru a calcula şi
stoca date agregat, precum totaluri sau medii aritmetice. De asemenea, acest tip de
vizualizare este utilizat pentru a efectua cereri în care intervin operaţii de compunere
şi în care pot apărea agregări.
În mediile distribuite, vizualizările materializate sunt utilizate pentru replicarea
datelor la site-uri distribuite şi sincronizarea modificărilor efectuate pe diferite site-
uri. Astfel, vizualizările materializate permit accesul local la date care, altfel, ar fi
trebuit să fie accesate de la locaţii distante.
Din anumite puncte de vedere, vizualizările materializate sunt similare
indecşilor:
consumă spaţiu de stocare;
trebuie reactualizate dacă datele din tabelele de bază sunt modificate;
îmbunătăţesc performanţa execuţiei instrucţiunilor SQL dacă sunt folosite
pentru rescrierea cererilor;
sunt transparente aplicaţiilor SQL şi utilizatorilor.
Spre deosebire de indecşi, vizualizările materializate pot fi accesate utilizând
instrucţiuni SELECT şi pot fi actualizate prin instrucţiunile INSERT, UPDATE,
DELETE.
Asupra unei vizualizări materializate se pot defini unul sau mai mulţi indecşi.
O vizualizare materializată poate fi partiţionată. De asemenea, se pot defini vizualizări
materializate asupra unui tabel partiţionat.
Similar vizualizărilor obişnuite, asupra celor materializate se pot defini
constrângerile PRIMARY KEY, UNIQUE şi FOREIGN KEY. Singura stare validă a
unei constrângeri este DISABLE NOVALIDATE.
Pentru compatibilitate cu versiunile anterioare, cuvintele cheie SNAPSHOT şi
MATERIALIZED VIEW sunt echivalente.
CREATE MATERIALIZED VIEW [schema.]nume_viz_materializată
[OF [schema.]tip_obiect] [ (constr_ref_domeniu) ]
[ORGANIZATION INDEX clauza_tabel_org_index]
[ {proprietăţi_vm | ON PREBUILT TABLE
[{WITH | WITHOUT} REDUCED PRECISION] } ]
[ {USING INDEX
[ {clauza_atribute_fizice | TABLESPACE nume_sp_tabel}
[ {clauza_atribute_fizice | TABLESPACE nume_sp_tabel} ] …]
| USING NO INDEX} ]
[refresh_vm] [FOR UPDATE]
[ {DISABLE | ENABLE} QUERY REWRITE] AS subcerere;
Clauza OF permite crearea unei vizualizări materializate obiect.
Sintaxa clauzei constr_ref_domeniu este următoarea:
SCOPE FOR ( {ref_coloana | ref_atribut} )
IS [schema.]nume_tabel_scope
[, SCOPE FOR ( {ref_coloana | ref_atribut} )
IS [schema.]nume_tabel_scope] …
Clauza poate fi utilizată pentru restricţionarea domeniului referinţelor la
tabelul nume_tabel_scope. Valorile dintr-o coloană de tip REF vor adresa obiecte din
tabelul identificat prin nume_tabel_scope. În acest tabel sunt stocate instanţe de
obiecte care au acelaşi tip ca şi coloana REF.
Opţiunea ON PREBUILT TABLE permite considerarea unui tabel existent ca
fiind o vizualizare materializată predefinită. Tabelul trebuie să aibă acelaşi nume şi să
se afle în aceeaşi schemă ca vizualizarea materializată rezultată. La ştergerea acestei
vizualizări, tabelul revine la statutul său iniţial. Pentru o vizualizare materializată de
acest tip, alias-urile de coloană din clauza subcerere trebuie să corespundă, ca număr
şi tip de date, coloanelor din tabel.
Clauza WITH REDUCED PRECISION permite ca precizia coloanelor
tabelului sau vizualizării materializate să nu coincidă cu precizia coloanelor returnate
de subcerere. Pentru a impune respectarea întocmai a preciziei, sintaxa dispune de
opţiunea WITHOUT REDUCED PRECISION, care este implicită.
Atributele fizice au o semantică asemănătoare celei descrise de
clauza_proprietăţi_fizice din cadrul comenzii CREATE TABLE. Spre deosebire de
tabele, pentru o vizualizare materializată nu poate fi specificată opţiunea
ORGANIZATION EXTERNAL.
Clauza TABLESPACE specifică spaţiul tabel în care urmează să fie creată
vizualizarea materializată. În absenţa acesteia, vizualizarea va fi creată în spaţiul tabel
implicit al schemei care o conţine.
Clauza USING INDEX permite stabilirea de valori ale parametrilor INITRANS,
MAXTRANS şi STORAGE ai indexului implicit care este utilizat de sistemul Oracle
pentru a întreţine datele vizualizării materializate. Dacă este omisă clauza, sistemul va
utiliza indexul implicit pentru ameliorarea vitezei de reactualizare incrementală a
vizualizării materializate.
Clauza proprietăţi_vm este utilă pentru descrierea vizualizărilor materializate
care nu se bazează pe un tabel existent (nu sunt construite cu opţiunea ON PREBUILT
TABLE).
Dintre proprietăţile care pot fi specificate în această clauză, se menţionează:
clauza_partiţionare_tabel, CACHE sau NOCACHE, clauza_paralelism. Pe lângă
acestea, poate fi menţionată opţiunea BUILD IMMEDIATE | DEFERRED care
determină introducerea de linii în vizualizarea materializată imediat, respectiv la
prima operaţie de reactualizare (refresh). În acest ultim caz, până la prima operaţie de
reactualizare, vizualizarea nu va putea fi utilizată în rescrierea cererilor. Opţiunea
IMMEDIATE este implicită.
Prin refresh_vm se specifică metodele, modurile şi momentele la care sistemul
va reactualiza vizualizarea materializată.
{REFRESH
[ {FAST | COMPLETE | FORCE} ] [ON {DEMAND | COMMIT} ]
[START WITH data] [NEXT data]
[ WITH {PRIMARY KEY | ROWID} ]
| USING
{DEFAULT [ {MASTER | LOCAL} ] ROLLBACK SEGMENT
| [ {MASTER | LOCAL} ]
ROLLBACK SEGMENT nume_segm_anulare }
[ {DEFAULT [ {MASTER | LOCAL} ] ROLLBACK SEGMENT
| [ {MASTER | LOCAL} ]
ROLLBACK SEGMENT nume_segm_anulare}…] }
| NEVER REFRESH}
Opţiunea FAST indică metoda de reactualizare incrementală, care se
efectuează corespunzător modificărilor survenite în tabelele master. Modificările sunt
stocate într-un fişier log asociat tabelului master. Clauza COMPLETE implică
reactualizarea completă, care se realizează prin reexecutarea completă a cererii din
definiţia vizualizării materializate. Clauza FORCE este implicită şi presupune
reactualizarea de tip FAST, dacă este posibil. În caz contrar, reactualizarea va fi de tip
COMPLETE.
Clauza ON COMMIT indică declanşarea unei operaţii de reactualizare de tip
FAST ori de câte ori sistemul permanentizează o tranzacţie care operează asupra unui
tabel master al vizualizării materializate. Clauza nu este permisă pentru vizualizările
materializate ce conţin tipuri obiect.
Clauza ON DEMAND este implicită şi indică efectuarea reactualizării
vizualizării materializate la cererea utilizatorului, prin intermediul procedurilor
specifice din pachetul DBMS_MVIEW (REFRESH, REFRESH_ALL_MVIEWS,
REFRESH_DEPENDENT).
Opţiunile START WITH şi NEXT nu pot fi specificate dacă s-au precizat
clauzele ON COMMIT sau ON DEMAND. Expresiile de tip dată calendaristică
indicate în cadrul acestor opţiuni specifică momentul primei reactualizări automate şi
determină intervalul dintre două reactualizări automate consecutive.
Clauza WITH PRIMARY KEY este implicită şi permite ca tabelele master să fie
reorganizate fără a afecta eligibilitatea vizualizării materializate pentru reactualizarea
de tip FAST. Tabelul master trebuie să conţină o constrângere PRIMARY KEY.
Opţiunea nu poate fi specificată pentru vizualizări materializate obiect. Opţiunea
WITH ROWID asigură compatibilitatea cu tabelele master din versiunile precedente
lui Oracle8.
Clauza USING ROLLBACK SEGMENT specifică segmentul de anulare distant
care urmează să fie utilizat pentru reactualizarea vizualizării materializate. Cuvântul
cheie DEFAULT determină ca sistemul să aleagă acest segment în mod automat.
Opţiunile MASTER şi LOCAL specifică segmentul de anulare distant care urmează să
fie utilizat pe site-ul distant pentru vizualizarea materializată individuală, respectiv
pentru grupul local de reactualizare care conţine vizualizarea materializată. Opţiunea
LOCAL este implicită.
Clauza NEVER REFRESH previne reactualizarea vizualizării materializate
prin mecanisme Oracle sau prin proceduri. Pentru a permite reactualizarea, trebuie
efectuată o operaţie ALTER MATERIALIZED VIEW…REFRESH.
Clauza FOR UPDATE permite actualizarea unei vizualizări materializate.
QUERY REWRITE permite specificarea faptului că vizualizarea materializată este
eligibilă pentru operaţia de rescriere a cererilor.
Opţiunea AS specifică cererea care defineşte vizualizarea materializată. Dacă
în clauza FROM a cererii din definiţia vizualizării materializate se face referinţă la o
altă vizualizare materializată, atunci aceasta va trebui reactualizată întotdeauna
înaintea celei create în instrucţiunea curentă.
Exemplu:
a) Să se creeze şi să se completeze cu înregistrări o vizualizare materializată
care va conţine titlul operelor de artă, numele artistului şi suma valorilor poliţelor de
asigurare încheiate.
Reactualizările ulterioare ale acestei vizualizări se vor realiza prin
reexecutarea cererii din definiţie. Vizualizarea creată va putea fi aleasă pentru
rescrierea cererilor.
CREATE MATERIALIZED VIEW opera_artist_polite
BUILD IMMEDIATE
REFRESH COMPLETE
ENABLE QUERY REWRITE
AS SELECT o.titlu, a.nume, SUM(p.valoare)
suma_polite
FROM opera o, artist a, polita_asig p
WHERE o.cod_artist = a.cod_artist
AND o.cod_opera = p.cod_opera
GROUP BY o.cod_opera, o.titlu, a.nume;
b) Să se creeze tabelul opera_artist_polite. Acesta va fi utilizat ca tabel
sumar preexistent în crearea unei vizualizări materializate ce va permite diferenţe de
precizie şi rescrierea cererilor.
CREATE TABLE opera_artist_polite(
titlu VARCHAR2(25),
nume VARCHAR2(15),
suma_polite NUMBER);
CREATE MATERIALIZED VIEW opera_artist_polite
ON PREBUILT TABLE WITH REDUCED PRECISION
ENABLE QUERY REWRITE
AS SELECT o.titlu, a.nume, SUM(p.valoare)
suma_polite
FROM opera o, artist a, polita_asig p
WHERE o.cod_artist = a.cod_artist
AND o.cod_opera = p.cod_opera
GROUP BY o.cod_opera, o.titlu, a.nume;
c) Să se creeze o vizualizare materializată care conţine informaţiile din
tabelul artist, permite reorganizarea acestuia şi este reactualizată la momentul creării,
iar apoi la fiecare 5 minute.
CREATE MATERIALIZED VIEW artist_vm
REFRESH FAST START WITH SYSDATE NEXT SYSDATE +
1/288
WITH PRIMARY KEY
AS SELECT * FROM artist;
Pentru reactualizarea de tip FAST, este necesar un fişier log în care să fie
stocate modificările. Instrucţiunea precedentă generează eroarea „ORA-23413: table
―artist‖ does not have a materialized view log―. Pentru remedierea acestei situaţii,
înainte de crearea vizualizării se va lansa următoarea comandă:
CREATE MATERIALIZED VIEW LOG ON artist;

Comanda ALTER MATERIALIZED VIEW permite intervenţia asupra unei


vizualizări materializate, într-unul din următoarele sensuri:
modificarea caracteristicilor de stocare;
modificarea metodei, modului sau timpului de reactualizare (refresh);
modificarea structurii, astfel încât să devină un alt tip de vizualizare
materializată;
activarea sau dezactivarea funcţiei de rescriere a cererilor.
ALTER MATERIALIZED VIEW [ schema.]nume_viz_materializată
[atribute_fizice] [USING INDEX atribute_fizice]
[ {REBUILD | alter_vm_refresh} ]
[ { {ENABLE | DISABLE} QUERY REWRITE
| COMPILE | CONSIDER FRESH} ];
Opţiunea USING INDEX modifică parametrii de stocare asociaţi indexului
folosit de sistem pentru a întreţine datele vizualizării materializate.
Clauza REBUILD permite regenerarea operaţiilor de reactualizare atunci când
se modifică un tip care este referit în vizualizarea materializată. Specificarea acestei
opţiuni interzice utilizarea altor clauze în aceeaşi instrucţiune ALTER
MATERIALIZED VIEW.
Clauza alter_vm_refresh permite modificarea metodelor, modurilor şi timpului
implicit de reactualizare automată. În cazul modificării conţinutului tabelelor master
ale vizualizării materializate, datele din vizualizare trebuie reactualizate astfel încât să
reflecte datele existente.
Clauza QUERY REWRITE, prin opţiunile ENABLE şi DISABLE, determină ca
vizualizarea materializată să fie, sau nu, eligibilă pentru rescrierea cererilor.
Clauza COMPILE permite revalidarea explicită a vizualizării materializate.
Dacă un obiect de care depinde vizualizarea materializată este suprimat sau modificat,
vizualizarea rămâne accesibilă, dar nu este eligibilă pentru rescrierea cererilor. Clauza
este utilă pentru revalidarea explicită a vizualizării materializate, astfel încât aceasta
să devină eligibilă în operaţia de rescriere a cererilor.
Opţiunea CONSIDER FRESH indică sistemului să considere vizualizarea
materializată ca fiind reactualizată şi deci eligibilă pentru rescrierea cererilor.
Exemplu:
Să se modifice vizualizarea materializată opera_artist_polite creată anterior,
astfel încât metoda de reactualizare implicită să fie de tip FAST, iar intervalul de timp
la care se realizează reactualizarea să fie de 7 zile. Nu va fi permisă utilizarea acestei
vizualizări pentru rescrierea cererilor.
ALTER MATERIALIZED VIEW opera_artist_polite
REFRESH FAST NEXT SYSDATE + 7 DISABLE QUERY
REWRITE;
Pentru că nu se specifică valoarea corespunzătoare opţiunii START WITH în
clauza REFRESH, următoarea reactualizare va avea loc la momentul stabilit prin
comanda de creare a vizualizării materializate sau prin ultima comandă de modificare
a acesteia. Sistemul va reactualiza vizualizarea evaluând expresia din clauza NEXT,
iar apoi va executa această operaţie o dată pe săptămână.
DROP MATERIALIZED VIEW [schema.]nume_viz_materializată;

Grupări

Cluster-ul este o regrupare fizică a două sau mai multe tabele, relativ la una
sau mai multe coloane, cu scopul măririi performanţelor. Coloanele comune definesc
cheia cluster-ului.
Un cluster este un obiect al bazei care necesită:
un nume unic la nivelul schemei,
specificare a coloanelor care compun cheia cluster-ului,
specificare a spaţiului de stocare (opţional),
un index (relativ la cheia cluster-ului).
Un cluster trebuie să aibă cel puţin un index. Acest index trebuie creat înaintea
oricărei comenzi LMD care va acţiona asupra tabelelor cluster-ului. Un index al
cluster-ului se deosebeşte de un index al tabelului (de exemplu, absenţa indexului
afectează utilizatorul – datele cluster-ului nu sunt accesibile).
Coloanele comune definite pentru cluster, reprezintă cheia cluster-ului şi
criteriul de regrupare.
Liniile diferitelor tabele sunt regrupate în interiorul aceluiaşi bloc
urmărind cheia cluster-ului. Dacă liniile asociate unei aceiaşi valori a cheii
cluster-ului necesită un spaţiu de mai multe blocuri, atunci blocurile sunt
înlănţuite.
Crearea unui cluster presupune:
crearea structurii cluster-ului;
crearea indexului cluster-ului;
crearea tabelelor care vor compune cluster-ul.
Crearea unui cluster se realizeaza prin comanda:
CREATE CLUSTER nume_cluster
(nume_coloana tip_data [,nume_coloana tip_data] …) [SIZE n]
Există două modalităţi pentru introducerea unui tabel într-un cluster.
O primă variantă presupune că cluster-ul este creat pentru un tabel care deja
există. De fapt, nu se poate asocia un cluster unui tabel care există!
A doua variantă presupune că introducerea tabelului în cluster se face în
momentul creării structurii tabelului (comanda CREATE TABLE).
Exerciţiu:
Să se obţină un cluster referitor la lista cărţilor din fiecare domeniu.
Varianta 1
CREATE CLUSTER cdoml(cdom CHAR(1));
CREATE INDEX indcom ON CLUSTER cdoml;
CREATE TABEL domino
CLUSTER cdoml(coded)
AS SELECT * FROM domeniu;
DROP TABEL domeniu;
RENAME domino TO domeniu;
ALTER TABLE carte
MODIFY coded NOT NULL;
CREATE TABEL carticica
CLUSTER cdoml(coded)
AS SELECT * FROM carte;
DROP TABLE carte;
RENAME carticica TO carte;
Varianta 2
CREATE CLUSTER cdoml(cdom CHAR(1));
CREATE INDEX indcom ON CLUSTER cdoml;
-- crearea spatiului
CREATE TABLE domeniu
(coded CHAR(1) NOT NULL,
intdom CHAR() ... )
CLUSTER cdoml(coded);
CREATE TABLE carte
(codel CHAR(5) NOT NULL,

coded CHAR(1) NOT NULL)
CLUSTER cdoml(coded);
Pentru a scoate un tabel dintr-un cluster sunt parcurse următoarele etape: se
creează un nou tabel, în afara cluster-ului, prin duplicarea celui vechi; se distruge
tabelul din cluster; se suprimă cluster-ul.
CREATE TABLE alfa
AS SELECT * FROM domeniu;
DROP TABLE domeniu;
RENAME alfa TO domeniu;
CREATE TABLE beta
AS SELECT * FROM carte;
DROP TABLE carte;
RENAME beta TO carte;
DROP CLUSTER cdoml;
Un alt tip de cluster oferit de Oracle este cluster-ul hash. În acest caz, pentru a
accesa o înregistrare, cluster-ul hash nu foloseşte un index, ci o funcţie numerică,
numită funcţia hash. Funcţia are ca parametru cheia cluster-ului şi returnează o
anumită valoare (valoare hash). Această valoare corespunde blocului de date din
cluster pe care Oracle îl va citi sau scrie pe baza comenzii executate.
De exemplu, apelurile telefonice efectuate de un client într-o lună vor fi
facturate împreună. Apelurile pot fi depozitate într-un cluster hash a cărui cheie este
formată din coloanele ce conţin numărul telefonului, anul şi luna în care a avut loc
convorbirea.
Suprimarea unui cluster din baza de date se face prin comanda:
DROP CLUSTER nume_cluster
În urma ştergerii unui cluster, tabelele pe care acesta le conţine nu mai sunt
grupate. Secvenţa următoare suprimă: cluster-ul, toate tabelele definite relativ la acest
cluster şi constrângerile lor de integritate.
DROP CLUSTER nume_cluster
INCLUDING TABLES
CASCADE CONSTRAINTS;
Modificarea unui cluster permite redefinirea condiţiilor, modificarea
parametriilor de stocare şi a caracteristicelor de stare (ALTER CLUSTER).

Informaţii despre obiectele bazei de date

Pot fi obţinute consultând DD(Dicț ionarul de Date). Dintre ele se remarcă:


definiţiile tuturor obiectelor din baza de date;
spaţiul alocat şi spaţiul utilizat în prezent de obiectele schemei;
constrângerile de integritate;
numele utilizatorilor bazei;
privilegiile şi rolurile acordate fiecărui rol;
alte informaţii generale despre baza de date.
Tabelul USER_CATALOG conţine informaţii despre tabelele şi vizualizările
definite de un utilizator particular. Acest tabel poate fi referit şi prin sinonimul său
public CAT.
Tabelul USER_OBJECTS conţine informaţii despre toate obiectele definite de
utilizatorul curent. Tabelul are următoarea schemă relaţională:
USER_OBJECTS (object_name, object_id, object_type, created, last_ddl_time,
timestamp, status)
Vizualizările cele mai importante ale dicţionarului datelor conţin:
descrierea tabelelor definite de utilizatori (USER_ALL_TABLES),
informaţii despre constrângerile definite de utilizator(USER_CONSTRAINTS),
informaţii despre legăturile bazei de date (USER_DB_LINKS),
erorile curente ale obiectelor depozitate (USER_ERRORS),
informaţii despre indecşii creaţi de utilizator (USER_INDEXES),
informaţii despre tabelele utilizatorului (USER_TABLES) etc.
Vizualizările din dicţionarul datelor referitoare la tabele conţin:
USER_TAB_COLUMNS|COLS – informaţii despre coloanele tabelelor,
USER_CONS_COLUMNS – informaţii despre constrângeri la nivel coloană,
USER_TAB_COMMENTS – informaţii despre comentarii la nivel tabel,
USER_COL_COMMENTS – informaţii despre comentarii la nivel coloană,
USER_TAB_PARTITIONS – informaţii despre partiţiile tabelelor.

Întrebări
Alegeţi răspunsurile corecte pentru fiecare din următoarele întrebări cu
răspunsuri multiple. Reţineţi că întrebările pot avea mai multe răspunsuri corecte.
1. Tipurile de date oferă următoarele avantaje
a. Respectă standardele publicate
b. Oferă un set de comportamente utile pentru utilizatorii bazei
c. Asigură independenţa faţă de date
d. Restricţionează datele din coloane la caractere care au sens în context
e. Ajută sistemul DBMS să stocheze mai eficient datele din coloane
2. Tipurile de date pentru caractere
a. Sunt mai flexibile decât tipurile de date numerice
b. Acceptă atât date cu lungime fixă, cât şi date cu lungime variabilă.
c. Necesită întotdeauna specificarea preciziei şi a scalei
d. Determină completarea coloanelor până la lungimea maximă maximă
e. Pot stoca şiruri de caractere în format specific unei limbi naţionale
3. Tipurile de date numerice
a. Sunt mai flexibile decât tipurile de date pentru caractere
b. Restricţionează valorile din coloane la numere şi simboluri înrudite, cum
ar fi virgulele şi simbolul dolar
c. Necesită întotdeauna specificarea preciziei şi a scalei
d. Stochează valori exacte sau aproximative
e. Sunt potrivite pentru a fi folosite în calcule
4. Tipurile numerice standard includ
a. INTEGER
b. NUMBER
c. FLOAT
d. BOOLEAN
e. INTERVAL
5. Tipurile de date temporale standard includ
a. DATETIME
b. DATE
c. TIMESTAMP
d. TIMEZONE
e. TIME
6. Valorile NULL
a. Pot fi folosite pentru reprezentarea datelor care lipsesc sau nu sunt
cunoscute
b. Înseamă acelaşi lucru ca şi spaţiile libere
c. Sunt egale cu alte valori NULL
d. Nu sunt egale cu alte valori NULL
e. Sunt întotdeauna permise în mod prestabilit
7. Instrucţiunile DDL includ
a. CREATE
b. ALTER
c. DELETE
d. INSERT
e. UPDATE
8. Instrucţiunea CREATE DATABASE
a. Funcţionează exact la fel în toate sistemele DBMS relaţionale
b. Specifieă întotdeauna numele bazei de date
c. Specifieă întotdeauna numele proprietarului bazei de date
d. Poate include parametri specifici producătorului
e. Funcţionează la fel cu instrucţiunea CREATE SCHEMA
9. Definiţia unei coloane din instrucţiunea CREATE TABLE poate include
a. Numele tabelului
b. Numele coloanei
c. restricţie la nivel de tabel
d. clauză DEFAULT
e. O clauză NULL sau NOT NULL
10. Numele unei coloane dintr-un tabel
a. Trebuie să fie specificat în instrucţiunea CREATE TABLE
b. Trebuie să fie unic în cadrul bazei de date
c. Trebuie să fie unic în cadrul tabelului
d. Poate fi folosit într-un singur index
e. Trebuie să fie specificat în instrucţiunea ALTER TABLE
11. O restricţie la nivel de coloană
a. Poate referi una sau mai multe coloane
b. Poate fi inclusă într-o instrucţiune CREATE TABLE sau ALTER TABLE
c. Foloseşte o sintaxă identică sau aproape identică cu cea a unei restricţii de
acelaşi tip la nivel de tabel
d. Poate fi folosită oriunde ar putea fi folosită o restricţie la nivel de tabel
e. Are o sintaxă care diferă de la un tip de restricţie la altul
12. Sintaxa corectă pentru clauza DEFAULT este
a. DEFAULT (precizie, scală)
b. DEFAULT [NULL | NOT NULL]
c. DEFAULT (expresie)
d. DEFAULT (nume–coloană) REFERENCES name–tabel (nume_coloană.)
e. DEFAULT [UNIQUE | PRIMARY KEY]
13. Sintaxa corectă pentru o restricţie NOT NULL este
a. nume_coloană tip --de–date IS NOT NULL
b. nume_coloană tip–de–date NOT NULL
c. DEFAULT [NULL | NOT NULL]
d. CREATE NOT NULL INDEX ON nume_coloană
e. nume–coloană REFERENCES NOT NULL
14. Sintaxa corectă pentru o restricţie UNIQUE este
a. [CONSTRAINT nume—restricţie] UNIQUE (nume_coloană)
b. [CONSTRAINT nume—restricţie] UNIQUE (nume_tabel)
c. DEFAULT UNIQUE (nume_coloană)
d. nume_coloană REFERENCES UNIQUE nume_tabel
e. DEFAULT [UNIQUE | PRIMARY KEY]
15. Sintaxa corectă pentru o restricţie referenţială este
a. [CONSTRAINT nume—restricţie] REFERENCES nume_index
b. [CONSTRAINT nume—restricţie] REFERENCES nume_tabel
c. FOREIGN KEY nume_coloană REFERENCES nume_tabel
(nume_coloană)
d. REFERENCES nume—tabel (nume_coloană)
e. nume_coloană REFERENCES UNIQUE nume_tabel
16. Instrucţiunea CREATE INDEX
a. Poate fi folosită pentru crearea restricţiilor de unicitate şi cheie primară
b. Poate include cuvântul cheie UNIQUE
c. Trebuie să refere două sau mai multe nume de coloane
d. Poate include cuvintele cheie ASC sau DESC pentru orice coloană
e. Poate specifica ordinea ascendentă sau descendentă pentru una sau mai
multe coloane
17. Instructiunea CREATE VIEW
a. Stochează o interogare în baza de date
b. Poate include cuvântul cheie opţional CASCADE
c. Poate include cuvântul cheie opţional OR REPLACE
d. Trebuie să conţină o comandă DMI, validă
e. Trebuie să conţină o instrucţiune SELECT validă
18. Utilizările valide ale instrucţiunii ALTER TABLE includ
a. Adăugarea coloanelor
b. Modificarea lungimii sau a preciziei coloanelor
c. Redenumirea unui tabel
d. Eliminarea unei chei primare
e. Adăugarea unei chei primare
19. O instrucţiune ALTER TABLE nu poate fi folosită pentru
a. Schimbarea tipului de date al unei coloane la un tip numeric dacă în
coloana respectivă există date de alt tip
b. Redenumirea unei coloane
c. Schimbarea unei restricţii din NULL în NOT NULL pentru o coloană care
conţine valori nule
d. Eliminarea unei chei exteme care referă o cheie primară
e. Eliminarea unei chei primare dacă există chei exteme care referă cheia
primară
20. Instrucţiunea DROP poate fi folosită pentru a şterge
a. restricţie referenţială
b. Un index
c. Un tabel
d. coloană dintr-un tabel
e. vizualizare
Lecţia 3. Limbajul de interogare a datelor(DQL)
Limbajul SQL de interogare a datelor (DQL – Data Query Language)
include o singură comandă SELECT, care este cea mai folosită pentru a obţine date
din baza de date, astfel încât acestea să fie prelucrate de o anumită aplicaţie sau să fie
afişate. Rezultatul unei instrucţiuni SELECT, numit şi set de rezultate, este
returnat sub forma unui tabel. Deoarece SQL este un limbaj neprocedural, se specifică
rezultatele pe care le doriţi să le obţineţi, nu şi modul lor de obţinere.

Instrucţiunea SELECT de bază


Forma elementară a instrucţiunii SELECT conţine două clauze:
SELECT [DISTINCT] - Specifică lista de coloane care urmează să
fie returnate în setul de rezultate, separate prin virgule. Se poate folosi simbolul
asterisc (*) în locul listei de coloane pentru a selecta toate coloanele dintr-un tabel sau
dintr-o vizualizare. Cuvântul cheie DISTINCT poate fi adăugat după cuvântul cheie
SELECT pentru a elimina rândurile duplicate din rezultatele interogării.
FROM - Specifică lista tabelelor sau vizualizărilor din care urmează să fie
selectate datele. În locul numelor reale ale tabelelor sau vizualizărilor se poate folosi
sinonime, adică pseudonime pentru tabele sau vizualizări definite în baza de date.

În exemplul următor se selectează coloanele: COD_ GE N_ FI LM,


MP AA_ RATING_COD şi TITLU_FILM din tabelul FILM.
SELECT COD_GEN_FILM, COD_ RATING, TITLU_FILM
FROM FILM;

Pseudonime pentru numele coloanelor

In setul de rezultate din interogări numele coloanelor din tabel apare


automat ca titlu de coloane în interogare. Dacă se doreşte un alt nume pentru
coloanele unei interogări se folosesc pseudonime.
Pseudonimele (aliases) specificate devin numele coloanelor din setul de
rezultate. Pseudonimele nu există decât după rularea instrucţiunii SQL, aşa că nu pot fi
folosite în alte părţi ale instrucţiunii SQL. Pseudonimul unei coloane este specificat prin
plasarea cuvântului cheie ”AS" după numele coloanei în lista SELECT (cu cel puţin un
spaţiu înainte şi după), urmat de numele dorit pentru a fi atribuit coloanei în setul de
rezultate.
SELECT COD_GEN_FILM AS GEN,
MP AA_ RATING_COD AS RATING, TITLU_FILM
FROM FILM;

Sortarea rezultatelor
Rezultatele interogărilor sunt deseori mult mai utile dacă se specifică pentru
rândurile returnate o ordine care să aibă o semnificaţie pentru persoana sau aplicaţia
care foloseşte informaţiile. În SQL, acest lucru este făcut prin adăugarea în instrucţiunea
SELECT a clauzei ORDER BY, cu o listă de una sau mai multe coloane care vor fi
folosite pentru sortarea rândurilor în ordine ascendentă sau descendentă, în conformitate
cu valorile datelor din coloane. De asemenea, se ţine seama de următoarele aspecte:
Ordinea prestabilită pentru fiecare coloană este ascendentă, dar se poate
adăuga cuvântul cheie ASC după numele coloanei pentru obţinerea unei ordonări
ascendente sau cuvântul cheie DESC pentru obţinerea unei ordonări descendente.
Nu este obligatoriu ca numele coloanelor din lista ORDER BY să fie incluse şi
în lista de rezultate (adică în lista SELECT).
Motorul SQL din SGBD va găsi cea mai bună cale de ordonare a coloanelor.
În general, sortarea datelor este un proces costisitor din punct de vedere al resurselor
de calcul, aşa că majoritatea sistemelor SGBD folosesc un index pentru accesul la
rânduri în ordinea dorită, presupunând că există, şi fac o sortare propriu-zisă numai ca
ultimă soluţie.
Se poate folosi pseudonimele coloanelor în clauza ORDER BY, dar dacă se
face acest lucru se forţează motorul SQL să sorteze rezultatele abia după rularea
interogării.
În locul coloanelor, se poate specifica în lista de ordonare poziţia relativă a
coloanelor. De exemplu, clauza ORDER BY 1,2 va sorta rezultatele în ordine
ascendentă după primele două coloane din setul de rezultate. Numărul specificat nu
are nici o legătură cu poziţia coloanei în tabelul sau vizualizarea sursă. Această
opţiune nu este agreată în programarea SQL formală, deoarece dacă ulterior cineva
modifică interogarea, este posibil să amestece coloanele din lista SELECT, fără să-şi
dea seama că astfel schimbă şi coloanele folosite pentru sortarea rezultatelor.

SELECT MP AA_ RATING_COD AS RATING,


COD_GEN_FILM AS GEN, TITLU_FILM
FROM FILM
ORDERBY MPAA_ RATING_COD, COD_GEN_FILM

Dacă dorim să ordonăm acum crescător după rating şi descrescător după gen,
atunci instrucţiunea de mai sus odificată va fi

SELECT MP AA_ RATING_COD AS RATING,


COD_GEN_FILM AS GEN, TITLU_FILM
FROM FILM
ORDERBY MPAA_ RATING_COD ASC, COD_GEN_FILM DESC;
Observaţie:
Oracle va afişa titlu de coloana la dimensiunea maximă a valorilor din
coloana(de ex. dacă în coloana RATING val cea mai mare este de 5 caractere,
interogarea va afişa RATIN). În noua versiune de SQL produs de Oracle, iSQL*Plus,
nu mai prescurtează.

Utilizarea clauzei WHERE pentru filtrarea rezultatelor

SQL foloseşte clauza WHERE pentru a filtra rândurile ce urmează să fie


afişate. O interogare fără o clauză WHERE returnează un set de rezultate care conţine
toate rândurile din tabelele sau vizualizările referite în clauza FROM. Dacă este
inclusă o clauză WHERE, sunt folosite regulile algebrei booleene, evaluând clauza
WHERE pentru fiecare rând de date. În rezultatele interogării sunt afişate numai
rândurile pentru care clauza WHERE este evaluată la valoarea logică „adevărat".
Operatori de comparare
Operatorii de comparare sunt folosiţi în clauza WHERE pentru
compararea a două valori, având ca rezultat o valoare logică de „adevărat" sau „fals".
Cele două valori comparare pot fi constante furnizate în clauza WHERE, valori ale
unor coloane din baza de date sau combinaţii ale celor două. Operatorii de comparare
care pot fi folosiţi în clauza WHERE sunt prezentaţi în tabelul următor:

Operator Descriere
= Egal cu
< Mai mic decât
<= Mai mic sau egal
> Mai mare decât
>= Mai mare sau egal
!= Diferit de
<> Diferit de (standard ANSI)

Exemple:
 Să se afişeze toate filmele pentru care RATING are valoarea PG-13.

SELECT MP AA_ RATING_COD AS RATING, TITLU_FILM


FROM FILM
WHERE MP AA_ RATING_COD = 'PG-13'
ORDER BY TITLU_FILM;

 Să se afişeze pentru care RATING are altă valoare decât PG-13.


SELECT COD_RATING AS RATING, FILM
FROM FILM
WHERE COD_RATING <> 'PG-13'
ORDER BY TITLU_FILM;

 Să se afişeze toate filmele cu preţul de vânzare cu amănuntul pentru


formatul DVD (DVD Retail Price) mai mic de 19.99, în ordinea
descrescătoare a preţurilor.
SELECT PRET_VANZARE_DVD, TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE PRET_VANZARE_DVD < 19.99
ORDER BY PRET_VANZARE_DVD DESC;

 Să se afişeze filmele cu preţul de vânzare cu amănuntul pentru formatul


DVD (DVD Retail Price) de 19.99 sau mai mic.

SELECT PRET_VANZARE_DVD, TITLU_FILM


FROM FILM
WHERE PRET_VANZARE_DVD <= 19.99
ORDER BY PRET_VANZARE_DVD DESC;
 Să se afişeze toate filmele cu preţul de vânzare cu amănuntul pentru
formatul DVD (DVD Retail Price) mai mare de 25.00, în ordinea
crescătoare a preţurilor.

SELECT PRET_VANZARE_DVD, TITLU_FILM


FROM FILM
WHERE PRET_VANZARE_DVD >= 25.00
ORDER BY PRET_VANZARE_DVD DESC;
Operatori conjunctivi
Uneori sunt necesare condiţii multiple pentru a îngusta setul de
rezultate al unei interogări. Atunci când sunt folosite mai multe condiţii, ele trebuie să
fie combinate din punct de vedere logic în clauza WHERE, iar aceasta este sarcina
operatorilor conjunctivi. Aceşti operatori sunt:
AND (ŞI) - Clauza WHERE este evaluată ca „adevărată" dacă toate condiţiile
conectate cu operatorul AND sunt adevărate.
OR (SAU) - Clauza WHERE este evaluată ca „adevărată" dacă oricare din
condiţiile conectate cu operatorul OR este adevărată.
Lucrurile devin complicate dacă operatorii AND şi OR sunt combinaţi în aceeaşi
clauză WHERE. Operatorul AND are prioritate mai mare şi, ca urmare, este evaluat
înaintea operatorilor OR.

Exemple de folosire a operatorilor conjunctivi:


 Să se afişeze toate filmele pentru care categoria RATING este PG-13 şi
preţul de vânzare cu amănuntul pentru formatul DVD este 19.99 sau mai
mic, în ordinea crescătoare a preţurilor.
SELECT COD_RATING AS RATING,
PRET_VANZARE_DVD AS PRET, TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE COD_RATING = 'PG-13'
AND PRET_VANZARE_DVD <= 19.99
ORDER BY PRET_VANZARE_DVD;

 Să se afişeze toate filmele pentru care categoria RATING este PG-13 sau
preţul de vânzare cu amănuntul pentru formatul DVD este 19.99 sau mai
mic, în ordinea crescătoare a preţurilor.
SELECT COD_RATING AS RATING,
PRET_VANZARE_DVD AS PRET, TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE COD_RATING = 'PG-13'
OR PRET_VANZARE_DVD <= 19.99
ORDER BY PRET_VANZARE_DVD;

 Să se afişeze toate filmele pentru care categoria RATING este PG-13 şi


sunt din genul dramă sau acţiune/aventură.
SELECT COD_RATING AS RATING,
PRET_VANZARE_DVD AS PRET,
TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE COD_GEN_FILM= 'ActAd'
OR COD_GEN_FILM = 'Drama'
AND COD_RATING = 'PG-13'
ORDER BY COD_GEN_FILM, COD_RATING;

 Să se adauge parantezele necesare, astfel încât să obţinem filmele cu


categoria PG-13 şi genul acţiune/aventură sau dramă.
SELECT COD_GEN_FILM AS GEN,
COD_RATING AS RATING, TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE (COD_GEN_FILM = 'ActAd'
OR COD_GEM_FILM = 'Drama')
AND COD_RATING='PG-13'
ORDER BY COND_GEN_FILM, COD_RATING;

Operatori logici

Operatorii logici folosesc cuvinte cheie în locul simbolurilor la


formarea expresiilor de comparare. La oricare dintre aceşti operatori poate fi adăugat
cuvântul cheie NOT, pentru a inversa valoarea logică a comparaţiei.

IS NULL
Operatorul IS NULL este folosit pentru a determina dacă o valoare este nulă.
Exemple:
 Să se găsească toate conturile de clienţi active, adică toate conturile pentru
care coloana DATA–TERMINATA conţine o valoare nulă:
SELECT ID_CONT_CLIENT
FROM CONT_CLIENT
WHERE DATA_INCHEIERE IS NULL;

 Să se găsească toate conturile inactive, adică toate conturile pentru care


coloana DATA–TERMINATA conţine o altă valoare decât NULL:
SELECT ID_CONT_CLIENT
FROM CONT_CLIENT
WHERE DATA_INCHEIERE IS NOT NULL;

BETWEEN
Operatorul BETWEEN este folosit pentru a determina dacă o valoare
se încadrează într-un interval special. Intervalul este specificat folosind o valoare
minimă şi o valoare maximă, fiind un interval inclusiv, ceea ce înseamnă că include şi
valori specificate.
Exemple:
 Să se afişeze toate filmele cu preţul de vânzare cu amănuntul pentru
formatul DVD între 14.99 şi 19.99, ordonate crescător după preţ.
SELECT TITLU_FILM, PRET_VANZARE_DVD
FORM FILM
WHERE PRER_VANZARE_DVD BETWEEN 14.99 AND 19.99
ORDER BY PRER_VANZARE_DVD;

 Să se afişeze toate filmele pentru care preţul de vânzare cu amănuntul


pentru formatul DVD nu este în intervalul 14.99-19.99, ordonate crescător
după preţ.
SELECT TITLU_FILM, PRET_VANZARE_DVD
FROM FILM
WHERE PRET_VANZARE_DVD NOT BETWEEN 14.99 AND 19.99
ORDER BY PRET_VANZARE_DVD;

 Să se afişeze toate conturile de clienţi în luna ianuarie 2005.


SELECT ID_CONT_CLIENT, DATA_INSCRIERE
CONT_CLIENT
WHERE DATA_INSCRIERE BETWEEN ‖2005/01/01‖ AND „2005/01/31‖;

LIKE
Operatorul LIKE este folosit pentru a compara o valoare de tip caracter cu un
tipar*, returnând valoarea logică ―adevărat‖ dacă valoarea de tip caracter se
încadrează în tipar şi ―fals" în caz contrar. Pentru definirea tiparului pot fi folosite
două caractere de înlocuire:
Liniuţa de subliniere (_) - Caracterul liniuţă de subliniere poate fi folosit
drept caracter de înlocuire poziţional, ceea ce înseamnă că se potriveşte cu orice
caracter aflat pe poziţia respectivă în şirul de caractere evaluat.
Procent (%) - Simbolul procent (%) poate fi folosit drept caracter de înlocuire
nepoziţional, ceea ce înseamnă că se potriveşte cu orice număr de caractere, indiferent
de lungime.

Microsoft Access oferă o caracteristică similară, dar pentru caracterul de


înlocuire poziţional este folosit semnul de întrebare (?), iar pentru caracterul de
înlocuire nepoziţional este folosit asteriscul (*) — aceste caractere corespund convenţiilor
folosite în DOS si Visual Basic.
Exemple de tipare:

Tipar Interpretare
%Now Se potriveşte cu orice şir de caractere care se termină
cu „Now".
Now% Se potriveşte cu orice şir de caractere care incepe cu
„Now".
%Now Se potriveşte cu orice şir de caractere care confine
% „Now" (1a inceput, la sfârşit sau în mijloc).
N_w Se potriveşte cu orice şir de caractere format din exact
trei caractere, care începe cu „N" şi se termină cu „w".
%N-w% Se potriveşte cu orice şir de caractere care conţine
litera „N", urmată de orice alt caracter, urmat de litera „w" (1a
începutul, la sfârşitul sau undeva în mijlocul şirului de
caractere)

Datele din bazele de date relaţionale fac întotdeauna diferenţierea literelor


mari de cele mici. O literă mica din date nit se potriveşte cu o literă mare din tiparul
unei clauze LIKE, şi invers.
Exemplu de utilizare a operatorului LIKE:
Să se afişeze toate titlurile de filme care conţin şirul de caractere „on":
SELECT TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE TITLU_FILM LIKE '%on%';
Dacă se intenţionează să se găsească titlurile care conţin cuvântul „on", nu
literele „on" din alte cuvinte, ar fi trebuit să includă în tipar şi spatiile necesare, ca în
exemplul următor:
IN
Operatorul IN este folosit pentru a determine dacă o valoare face parte dintr-o
listă de valori. Lista poate fi specificată ca valori literale, folosind o listă de valori
separate prin virgule şi încadrate între paranteze, sau poate fi selectată din baza de
date folosind o subselecţie (o subinterogare), care este o interogare în cadrul unei alte
interogări.
Exemple de utilizare a operatorului IN:
 Să se afişeze toate filmele pentru care COD_GEN_FILM este Drama,
Forgn sau Rmce.
SELECT COD_GEN_FILM AS GEN, TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE COD_GEN_FILM IN ('Drama','Forgn','Rmce')
ORDER BY COD_GEN_FILM, TITLU_FILM;
 Să se afişeze toate filmele pentru care descrierea genului conţine cuvântul
„and". Aveţi nevoie de o subinterogare prin care să găsiţi toate valorile
COD_GEN_FILM care conţin cuvântul „and" în descriere. Operatorul IN
este apoi folosit pentru a găsi filmele care au unul dintre codurile selectate
de subinterogare.
SELECT COD_GEN_FILM AS GEN, TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE COD_GEN_FILM IN
(SELECT COD_GEN_FILM
FROM GEN_FILM
WHERE GEN_FILM DESCRIPTION LIKE '% and %')
ORDER BY COD_GEN_FILM AS GEN, TITLU_FILM;

EXISTS
Operatorul EXISTS este folosit pentru a detemina dacă o subinterogare conţine
înregistrări. Dacă în setul de rezultate al subinterogării nu există nici un rând,
operatorul returnează valoarea „false‖; dacă setul de rezultate conţine cel puţin un
rând, valoarea devine „adevărat‖.
Exemple de utilizare a operatorului EXIST:
Filmul The Last Samurai se închiriază bine atât în format DVD, cât şi-n
format VHS şi se doreşte să se asigure că în inventarul magazinului există o copie
VHS. Tabelul FILM_COPIAT conţine un rând pentru fiecare copie a unui film din
inventarul magazinului, aşa că puteţi folosi o subinterogare pentru a afla dacă există
copii VHS ale filmului în inventar. De cele mai multe ori, operatorul EXISTS este
folosit in conjuncţie cu o formă mai complexă de subinterogare, numită subinterogare
corelat. (correlated subquery),în care valorile datelor din interogarea externă
(ID_FILM, în acest caz) sunt comparate cu rândurile din interogarea intenă.
SELECT ID_FILM, TITLU_FILM
FROM FILM m
WHERE TITLU_FILM = 'The Last Samurai'
AND EXISTS
(SELECT ID_FILM
FROM FILM_COPIAT c
WHERE m. ID_FILM = c. ID_FILM);
Dacă se inversează logica, folosind operatorul NOT EXISTS, puteţi afişa titlul
filmului numai dacă nu există o copie VHS în inventar.
SELECT ID_FILM, TITLU_FILM
FROM FILM m
WHERE TITLU_FILM = 'The Last Samurai'
AND NOT EXISTS
(SELECT ID_FILM
FROM FILM_COPIAT c
WHERE m. ID_FILM = c. ID_FILM);

Operatori aritmetici
În SQL, operatorii aritmetici sunt folositi pentru efectuarea calculelor
matematice – la fel ca şi în formulele dintr-o foaie de calcul tabelar sau într-un limbaj
de programare, precum Java sau C. Cei patru operatori aritmetici din SQL sunt:

Op Descri
erator ere
+ Adun
are
- Scăde
re
* Înmul
ţire
/ Împăr
ţire
Ca şi în cazul operatorilor conjunctivi, dacă se amestecă operatorii aritmetici
în aceeaşi instrucţiune SQL fără a folosi paranteze, ordinea în care sunt evaluate
operaţiile este determinată de prioritatea predefinită. Din fericire, prioritatea
operatorilor din SQL este cea pe care o folosim în operaţiile matematice obişnuite.
Exemple de utilizare a operatorilor aritmetici:
 Cât v-ar costa să cumpăraţi copiile VHS şi DVD ale filmului The Last
Samurai?
SELECT PRET_VANZARE_VHS + PRET_VANZARE _DVD AS COST
FROM FILM
WHERE TITLU_FILM = 'The Last Samurai';

 Cât v-ar costa aceeaşi achiziţie dacă aţi avea un bon valoric de 5$?
SELECT (PRET_VANZARE _VHS + PRET_VANZARE _DVD) - 5 AS
COST
FROM FILM
WHERE TITLU_FILM = 'The Last Samurai';
 Dacă taxele sunt de 8.25% (0.0825), cât reprezintă taxele de vânzare din
costul achiziţiei anterioare?
SELECT (PRET_VANZARE _VHS+ PRET_VANZARE _DVD) * 0.0825
AS TAX
FROM FILM
WHERE TITLU_FILM = 'The Last Samurai';
Care este costul mediu pentru o copie a filmului The Last Samurai?
SELECT (PRET_VANZARE_VHS+PRET_VANZARE _DVD) / 2
AS AVG_COST
FROM FILM
WHERE TITLU_FILM = 'The Last Samurai'
Funcţii SQL elementare

O funcţie este un tip special de program, care returnează o singură valoare de


fiecare data când este apelată. Termenul provine de la conceptul matematic al unei
funcţii. În SQL, funcţiile necesită întotdeauna specificarea unei expresii, care deseori
include numele unei coloane. Cel mai des, funcţiile sunt folosite în lista de coloane a
unei instrucţiuni SELECT, sunt apelate pentru fiecare rând prelucrat de interogare şi,
ca urmare, returnează o singură valoare pentru fiecare rand din setul de rezultate.
Uneori este folosit termenul funcţie de coloană, pentru a indica faptul că funcţie este
aplicată unei coloane dintr-un tabel sau o vizualizare. Un număr de funcţii sunt
furnizate de producătorul DBMS şi se pot scrie propriile funcţii, folosind un limbaj
special livrat împreună cu sistemul DBMS, cum ar fi PL/SQL pentru Oracle sau
Transact SQL pentru Microsoft SQL Server şi Sybase Adaptive Server.
Funcţiile pot fi clasificate în multe moduri, dar majoritatea specialiştilor le
împart după ceea ce fac.

Funcţii pentru caractere


Funcţiile pentru caractere sunt numite astfel deoarece manipulează date de tip
text.
Concatenarea şirurilor de caractere
Funcţia de concatenare a şirurilor de caractere reuneşte mai multe şiruri de
caractere pentru a forma o singură valoare în rezultatele interogării. Funcţia standard
de concatenare a şirurilor de caractere din SQL este apelată cu două bare verticale (||),
dar există şi excepţii, cum ar fi Microsoft SQL Server, care foloseşte semnul plus (+)
pentru concatenarea şirurilor de caractere.

Exemple de concatenare a şirurilor de caractere:


 Magazinul de produse video vrea să trimită fiecărui client o scrisoare care
începe cu formula "Client", plus prenumele şi numele persoanei. Numele
sunt stocate în tabelul PERSON. Soluţia acestei cerintţe în Oracle:
SELECT 'Client' || NUME_PERSOANA||
' ' || NUME_FAMILIE_PERSOANA AS SALUT_CLIENT
FROM PERSOANA;
 Aceeaşi soluţie, modificată pentru a funcţiona în Microsoft SQL Server
:
SELECT ‚Client' + NUME_PERSOANA +
' ' + NUME_FAMILIE_PERSOANA AS SALUT_CLIENT
FROM PERSOANA;

UPPER
Funcţia UPPER transformă literele dintr-un şir de caractere în litere mari.
Numerele şi caracterele speciale sunt lăsate ca stare.
Exemple:
Să se afişeze comediile (COD_GEN_FILM = 'Comdy') scriind titlurile cu
majuscule.
SELECT UPPER(TITLU_FILM) AS TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE COD_GEN_FILM = 'Comdy';
Funcţia UPPER este deseori folosită în condiţiile WHERE. Să presupunem că
nu vă amintiţi dacă valorile COD_GEN_FILM au fost stocate cu litere mari, litere
mici sau combinaţii ale acestora. Dacă în condiţia WHERE transformaţi valorile în
litere mari, puteţi obţine rezultatele corecte indiferent de modul de stocare.
SELECT UPPER(TITLU_FILM) AS TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE UPPER(COD_GEN_FILM) = 'COMDY';

Atenţie la folosirea funcţiilor SQL în condiţiile WHERE. În cele mai multe


situaţii, pentru o coloană căreia îi este aplicată o funcţie nu poate fi folosită indexarea.
Ca urmare, în cazul tabelelor mari, utilizarea funcţiilor în condiţiile WHERE poate
duce la probleme de performanţă cu adevărat memorabile.

LOWER
Funcţia LOWER este inversa funcţiei UPPER — transformă literele dintr-un *
de caractere în litere mici.
Îată câteva exemple de utilizare a funcţiei LOWER:
Să se afişeze comediile (GEN_COD_FILM = 'Comedy') scriind titlurile cu
minuscule.
SELECT LOWER(TITLU_FILM) AS TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE GEN_COD_FILM = 'Comedy';
Se poate folosi funcţia LOWER într-o clauză WHERE, atunci când nu ştiti
sigur ce tip de litere confine textul pe care vreţi să-1 comparaţi. Afişaţi toate filmele
care au în titlu cuvântul „of ", indiferent dacă este scris cu litere mari sau mici.
SELECT TITLU_FILM
FROM FILM
WHERE LOWER(TITLU_FILM) LIKE ' % of %'
OR LOWER(TITLU_FILM) LIKE 'of % '
OR LOWER(TITLU_FILM) LIKE ' % of ';

SUBSTR

Funcţia SUBSTR spare în majoritatea implementărilor SQL, dar uneori are un


nume puţin diferit. De exemplu, funcţia se numeşte SUBSTRING în Microsoft SQL
Server, Sybase Adaptive Server şi MySQL, dar SUBSTR în Oracle şi D132. Funcţia
returnează o porţiune a şirului de caractere, în funcţie de parametrii furniizaţi, care
specifică numele coloanei, poziţia de început a subşirului în datele coloanei şi
lungimea subşirului returnat (numărul de caractere). Deşi este o utilizare mai puţin
obişnuită, funcţia SUBSTR acceptă şi un şir de caractere literal în locul numelui unei
coloane. Iată forma generală a funcţiei, urmată de un exemplu:
SUBSTR (numele coloanei, poziţia de început, lungimea subşirului
În tabelul PERSON, unele persoane au al doilea nume în întregime, alţii au
numai initiale. Afişati numele complet al persoanelor al căror nume de familie începe
cu litera „B", sub forma unui singer şir de caractere care conţine prenumele, iniţiala şi
numele de familie.
Iată soluţia, pentru Oracle:
SELECT NUME_PERSOANA || ' ' ||
SUBSTR(PRENUME_PERSOANA, 1, 1) || ' . ' ||
NUME_FAMILIE_PERSOANA AS NUME_INTREG
FROM PERSOANA
WHERE SUBSTR(NUME_FAMILIE_PERSOANA, 1, 1)='B'
Observaţi folosirea funcţiei SUBSTR în clauza WHERE pentru a elimina din
rezultate persoanele al căror nume de familie nu începe cu litera „B". Ar trebui să vă
puteţi deja gândi la alte moduri de a face acest lucru, prin folosirea operatorului LIKE.
Iată şi versiunea pentru Microsoft SQL Server a exemplului anterior:
SELECT NUME_PERSOANA + ' ' +
SUBSTRING(PRENUME_PERSOANA, 1, 1) +' . '+
NUME_FAMILIE_PERSOANA AS NUME_INTREG
FROM PERSOANA
WHERE SUBSTRING (NUME_FAMILIE_PERSOANA, 1, 1) = 'B'

LENGTH

Funcţia LENGTH returnează lungimea unui şir de caractere. Microsoft SQL


Server şi Sybase Adaptive Server folosesc numele LEN pentru versiunea proprie a
acestei funcţii.
Exemple:
Să se afişeze lungimea titlului pentru filmul a cărui valoare ID_FILM este 1.
Presupunem că folosiţi o bază de date oracle, DB2 sau MzSQL.
SELECT TITLU_FILM, LENGTH (TITLU_FILM) AS LENGTH
FROM FILM
WHERE ID_FILM = 1;
Să se afişeze lungimea titlului pentru filmul a cărui valoare ID_FILM este 1.
Presupunem că folosiţi o bază de date Microsoft SQL Server.
SELECT TITLU_FILM, LEN (TITLU_FILM) AS LENGTH
FROM FILM
WHERE LEN (TITLU_FILM) < 10;

Funţii matematice
Funcţiile matematice manipulează valori numerice, în conformitate cu regulile
matematicii.

ROUND
Funcţia ROUND rotunjeşte o valoare la un număr specificat de zecimale.
Valoarea numerică este furnizată prin primul parametru, iar numărul de zecimale prin
cel de-al doilea. În continuare este prezentat formatul general al funcţiei ROUND.
ROUND (expresie numerică, număr de poziţii zecimale)
Care este costul mediu al unei copii a filmului The Last Samurai, rotunjit la
două zecimale?
SELECT ROUND((PRET_VANZARE_VHS + PRET_VANZARE
_DVD) / 2, 2) AS AVG_COST
FROM FILM
WHERE TITLU_FILM = 'The Last Samurai';

Alte funcţii matematice


Tabelul care urmează prezintă funcţiile matematice cel mai des
întâlnite. Pentru toate, sintaxa generală este aceeaşi:
NUME_FUNCTIE (expresie)

F Descriere
uncţie
A Valoarea absolută a unui număr dat
BS
C Cosinusul trigonometric al unui unghi specificat în radiani
OS
E Valoarea exponenţială a unui număr dat
XP
P Ridică un număr la o putere (numărul şi puterea sunt fumizate ca
OWER parametri)
SI Sinusul trigonometric al unui unghi specificat în radiani
N
T Tangenta trigonometrică a unui unghi specificat în radiani
AN

Funcţii de conversie
Funcţiile de conversie transformă date dintr-un tip de date în altul.

CAST
Funcţia CAST transformă date dintr-un tip de date în altul. Iată sintaxa
generală a funcţiei CAST, urmată de un exemplu:
CAST (expresie AS tip de date)
Afişati preţul pentru formatul DVD al filmului The Last Samurai, cu un
simbol dolar în faţa sumei. Valoarea numerică trebuie să fie convertită într-un şir de
caractere pentru a putea fi concatenată cu o valoare literală conţinând simbolul dolar.
SELECT '$' || CAST(PRET_VANZARE _DVD AS VARCHAR(6)) AS PRET
FROM FILM
WHERE TITLU_FILM = 'The Last Samurai';

CONVERT TO
Multe implementări DBMS pun la dispoziţie o funcţie CONVERT sau
CONVERT TO. Totuşi este recomandată folosirea funcţiei CAST, deoarece este
implementată într-un mod mai unitar de către diferiţi producători.

Funcţii de agregare şi gruparea rândurilor


O funcţie de agregare (aggregate functions) este o funcţie care combină mai
multe rânduri de date într-un singur rând. Tabelul următor prezintă funcţiile de
agregare acceptate în majoritatea implementărilor SQL:

F Descriere
uncţie
A Calculează valoarea medie pentru o coloană sau o
VG expresie.
C Numără valorile dintr-o coloană.
OUNT
M Găseşte valoarea maxină dintr-o coloană.
AX
M Găseşte valoarea minimă dintr-o coloană.
IN
S Însumează valorile dintr-o coloană.
UM
Exemple:
 Care este preţul mediu al unui DVD?
SELECT ROUND(AVG(PRET_VANZARE _DVD),2) AS AVG_PRET
FROM FILM;
Câte filme există în tabelul FILM?
SELECT COUNT(*) AS NUM_FILM
FROM FILM;
 Câte genuri diferite de filme sunt reprezentate în tabelul FILM?
SELECT COUNT(DISTINCT(COD_GEN_FILM)) AS NUM_GEN
FROM FILM;
 Care sunt lungimea minimă şi maximă a titlurilor filmelor?
SELECT MIN(LENGTH(TITLU_FILM)) AS MIN_LENGTH,
MAX(LENGTH(TITLU_FILM)) AS MAX_LENGTH
FROM FILM;

Clauza GROUP BY
GROUP BY cere sistemului DBMS să grupeze rândurile selectate de
interogare pe baza valorilor din una sau mai multe coloane şi să aplice funcţia (sau
funcţiile) de agregare fiecărui grup, returnând un rând pentru fiecare grup din setul de
rezultate.
Sistemul DBMS va ordona rândurile selectate de interogare după coloanele
din clauza GROUP BY, aşa că grupurile vor fi returnate în ordine ascendentă,
exceptând cazul în care se adăugă o clauză ORDER BY care specifică un alt mod de
ordonare.
Exemplu:
Afişati fiecare cod de gen, împreună cu numărul de filme asociate fiecărui cod.
SELECT COD_GEN_FILM AS GEN, COUNT(*) AS COUNT
FROM FILM
GROUP BY COD_GEN_FILM;
Ce se întâmplă dacă scoateţi clauza GROUP BY din această interogare?
Sistemul DBMS retumează un mesaj de eroare şi, din nefericire, mesajul de eroare
este deseori destul de criptic. Functia COUNT(*) este o functie de agregare şi, în
absenta clauzei GROUP BY, retumează un singur rând de date.

Operatori pentru interogări compuse


Uneori este util să se ruleze interogări multiple şi să se combine rezultatele
într-un singur set de rezultate.
UNION
Operatorul UNION adaugă rândurile din setul de înregistrări al unei interogări
la cel al unei alte inregistrări şi, în acelaşi timp, elimină rândurile duplicate, într-un
mod similar cu cel al cuvântului cheie DISTINCT. Operaţia este permisă numai dacă
interogările sunt compatibile din punctul de vedere al uniunii, ceea ce înseamnă că au
acelaşi număr de coloane şi că tipurile de date ale coloanelor corespondente sunt
compatibile.
Exemplu:
Afişaţi pe o singură coloană toate valorile nenule pentru taxa de inchiriere şi
taxa de întârziere din tabelul FILM_ÎNCHIRIAT.
SELECT INCHIRIAT_FEE AS FEE
FROM FILM_INCHIRIAT
WHERE INCHIRIAT _FEE IS NOT NULL UNION
SELECT LATE_OR_LOSS_FEE AS FEE
FROM FILM_INCHIRIAT
WHERE LATE _OR_ LOSS FEE IS NOT NULL;

UNION ALL
UNION ALL funcţionează la fel ca şi operatorul UNION, exceptând faptul că
rândurile duplicate nu sunt eliminate.

INTERSECT
Operatorul INTERSECT găseşte valorile selectate dintr-o interogare, care apar
şi într-o altă interogare. În esenţă, găseşte intersecţia valorilor din cele două
interogări. Totuşi, doar un număr mic de sisteme DBMS (cele mai importance fiind
Oracle şi DB2) implementează acest operator. Nu-1 veţi găsi în Microsoft SQL Server
sau MySQL.
Exemplu:
Există în tabelul FILM filme pentru care preţul pentru DVD este egal cu preţul
pentru VHS?
SELECT INCHIRIAT_FEE AS FEE
FROM FILM_ INCHIRIAT
WHERE INCHIRIAT _FEE IS NOT NULL
INTERSECT
SELECT LATE_OR_LOSS_FEE AS FEE
FROM FILM_ INCHIRIAT
WHERE LATE OR_ LOSS FEE IS NOT NULL

EXCEPT
EXCEPT este operatorul standard ANSI/ISO care găseşte diferenţele dintre
două seturi de rezultate, returnând, în esenţă, valorile din prima interogare care nu
apar în cea de-a doua interogare. Foarte puţine sisteme DBMS implementează acest
operator. În unele implementări, precum Oracle, operatorul se numeşte MINUS, nu
EXCEPT.

Întrebări şi Probleme

Alegeţi răspunsurile corecte pentru fiecare din următoarele întrebări cu


răspunsuri multiple. Reţineţi că întrebările pot avea mai multe răspunsuri corecte.

1. O instrucţiune SELECT fără o clauză WHERE


a. Selectează toate coloanele din tabel sau vizualizare
b. Returnează un mesaj de eroare
c. Selectează toate rândurile din tabel sau vizualizare
d. Afişează numai definiţia tabelului sau a vizualizării
e. Scrie întotdeauna rezultatele într-un fişier jurnal

2. În SQL, ordinea rândurilor din rezultatele interogării


a. Este specificată de clauza SORTED BY
b. Poate fi ascendentă sau descendentă pentru orice coloană
c. În mod prestabilit este descendentă, dacă nu se specifică o altă ordine
d. Este imprevizibilă dacă nu este specificată in interogare
e. Poate fi specificată numai pentru coloanele din setul de rezultate al
interogării
3. Operatorul BETWEEN
a. Specifică un domeniu de valori care include şi capetele
b. Poate fi rescris folosind operatorii <= şi NOT <=
c. Poate fi rescris folosind operatorii <= şi >=
d. Selectează rândurile adăugate în tabel într-un anumit interval de timp
e. Nu este inclus în standardul ISO/ANSI
4. Operatorul LIKE standard
a. Foloseşte semne de întrebare drept caractere de înlocuire poziţionale
b. Foloseşte liniuţe de subliniere drept caractere de înlocuire poziţionale
c. Foloseşte liniuţe de subliniere drept caractere de înlocuire nepoziţionale
d. Foloseşte simboluri procent drept caractere de înlocuire poziţionale
e. Foloseşte simboluri procent drept caractere de înlocuire nepoziţionale
5. O instrucţiune SQL care confine o funcţie de agregare
a. Poate conţine şi coloane calculate
b. Poate conţine şi coloane obisnuite
c. Trebuie să includă o clauză ORDER BY
d. Trebuie să includă o clauză GROUP BY
e. Nu poate include, în acelaşi timp, o clauză GROUP BY şi o clauză
ORDERBY

6. Când operatorii AND şi OR sunt combinaţi în aceeaşi clauză WHERE


a. Sistemul SGBD returnează un mesaj de eroare
b. Operatorul AND are prioritate mai mare decât operatorul OR
c. Operatorul AND are prioritate mai mică decât operatorul OR
d. Parantezele, sunt obligatorii
e. Parantezele sunt opţionale
7. Sintaxa corectă pentru eliminarea valorilor nule din rezultatele interogării
este
a. = NULL
b. NOT = NULL
c. <>NULL
d. IS NULL
e. IS NOT NULL
8. Funcţiile SQL standard pentru şiruri de caractere includ
a. UPPER
b. MIDDLE
c. LOWER
d. SUBSTR
e. EXISTS
9. Funcţiile, SQL matematice standard includ
a. LENGTH
b. ROUND
c. CAST
d. MIN
e. ABS
10. Operatorul UNION
a. Elimină rândurile duplicate din setul de rezultate
b. Include rândurile duplicate în setul de rezultate
c. Combină două interogări într-o singură interogare de tip join
d. Combină seturile de rezultate a două interogări într-un singur set de
rezultate
e. Este numit JOIN în unele implementări SQL

Scrieţi instrucţiunile SQL pentru următoarele probleme

1. Găsiţi toate filmele din tabelul FILM pentru care


MPAA_COD_INCHIRIERE are altă valoare decât „R".
2. Afişaţi titlurile şi preţurile tuturor filmelor pentru care
PRET_VANZARE_DVD este cel puţin 19.99, dar nu mai mare de 29.99,
ordonate crescător după preţ.
3. Afişaţi toate filmele pentru care genul (COD_GEN_FILM) este Comdy şi
categoria MPAA (MPAA _COD_INCHIRIERE) este PG-13, împreună cu
filmele pentru care genul este Drama şi categoria este R.
4. 14. Câte închirieri (tabelul FILM_INCHIRIAT) nu au nici o valoare în
coloana LATE_OR_LOSS_FEE?
5. Câte persoane au un nume de familie (NUME_FAMILIE_PERSOANA)
care conţine litera „a", majusculă sau minusculă?
6. Afişaţi toate titlurile de filme care conţin cuvântul „the", cu sau fără literă
mare.
7. Folosiţi funcţia SUM pentru a afla totalul valorilor din coloana
PLATA_INCHIRIAT din tabelul FILM_INCHIRIAT.
8. Afişaţi primele cinci caractere din numele de familie
(NUME_FAMILIE_PERSOANA) din tabelul PERSOANA, dar eliminaţi
toate valorile duplicate din setul de rezultate?
9. Din tabelul FILM, afişaţi toate genurile (COD_GEN_FILM), împreună cu
media preţurilor pentru DVD (PRET_VANZARE_DVD) pentru fiecare
gen, rotunjită la două poziţii zecimale.
10. Afişaţi toate filmele (ID_FILM) care au fost închiriate (tabelul
FILM_INCHIRIAT), cu suma totală strânsă din taxele de închiriere
(PLATA_INCHIRIAT) sau taxele de întârziere sau pierdere
(PLATA_PENALIZARE) pentru filmul respectiv. Sugestie: adunaţi
valorile PLATA_INCHIRIAT şi PLATA_PENALIZARE, apoi însumaţi
(SUM) rezultatul respectiv pentru fiecare valoare ID_FILM. Unele valori
din coloana PLATA_PENALIZARE sunt nule, aşa că, dacă nu aveţi o
funcţie care să înlocuiască valorile nule cu o altă valoare (zero, în acest
caz), veţi obţine valori nule în rezultate. În Oracle, funcţia se numeşte
NVL, în Microsoft SQL Server se numeşte ISNULL, iar în MySQL se
numeşte IFNULL. (Se pare că nu există o funcţie echivalentă în D132).

Lecţia 4. Combinarea datelor din mai multe tabele

S-au prezentat până acum instrucţiuni SQL care selectează date dintr-un singur
tabel. Deseori, este util să se combine date din tabele multiple într-o singură
interogare . De exemplu, în listingul celor trei coloane ale tabelului FILM din figura
următoare, observaţi valorile afişate pentru coloană FILM_GEN_COD. Atunci când
s-a proiectat baza de date pentru magazinul de produse video, s-au folosit coduri în
locul descrierilor complete pentru genurile filmelor în tabelul FILM. Din discuţia
despre procesul de normalizare, s-a evitat anomalia de actualizare – dacă se schimbă
descrierea unui gen, nu este nevoie să actualizăm acea descriere pentru toate filmele
asociate genului respectiv în tabelul FILM. În timpul normalizării, descrierea
genurilor a fost mutată în tabelul, FILM_GEN, iar coloană FILM_GEN_COD a
devenit cheie externă în tabelul FILM, referind coloană cheie primară (cu acelaşi
nume) din tabelul FILM_GEN. S-a optat pentru folosirea unui cod mnemonic pentru
codurile genurilor, deoarece astfel permit celor familiarizaţi cu datele respective să
înţeleagă genul asociat filmelor fără să le caute în tabelul FILM_GEN.

FILM_COD FILM_GEN_COD FILM_TITLU


1 Drama Mystic River
2 ActAd The Last Samurai
3 Comedie Something's Gotta Grve
4 ActAd The Italian
5 ActAd Kill Bill: Voi. 1
Pirates of the Caribbean: Trie Curse of the Black
6 ActAd
Pearl
7 Drama Big Fish
8 ActAd Man on Fire
Master and Commander The Far Side of the
9 ActAd
World
10 Drama LosI în Translation
11 Rmce Two Weeks Notice
12 Comedie 50 First Dates
13 Comedie Matchstick Men
14 Drama Cold Mountain
15 Drama Road to Perdition
16 Comedie The School of Rock
17 Rmce 13 Going on30
18 Drama Monster
19 ActAd The Day After Tomorrow
20 Forgn Das Boot
Tabelul FILM (trei coloane)

Evident, nu puteţi afişa pe pagina web a magazinului de produse video,


tabelul FILM aşa cum este prezentat în figura de mai sus - trebuie să obţineţi
descrierea completă a genurilor din tabelul FILM_GEN. Aceasta este ideea
capitolului de faţă: combinarea datelor din mai multe tabele într-o singură interogare.
Figura următoare prezintă un listing al tabelului FILM_GEN.

FILM_GEN_COD FILM_GEN_DESCRIERE
ActAd Actiune
Anime Animatie
ChFam Copii şi Familie
Class Clasic
Comedie Comedie
Doc Documentar
Drama Drama
Forgn Strain
Hor Horror
Indep Independent
Music Muzical
Rmce Romance(Romantic, Idila)
SciFi Stiintifico-Fantastic
Sport Sport
Thriller Groaza
Tabelul FILM_GEN
Uniuni (join)

O uniune (join) este o operaţie într-o bază de date relaţionale care combină
coloane din două sau mai multe tabele în rezultatele unei singure interogări. O uniune
apare de fiecare dată când clauza FROM a unei instrucţiuni SELECT specifică
numele mai multor tabele.
De exemplu:
SELECT FILM_ID, FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU
FROM FILM, FILM_GEN ORDER BY FILM_ID;

FIL GEN FILM_TITLU


M_ID
1 Actiune şi Aventura Mystic River
1 Animatie Mystic River
1 Clasic Mystic River
1 Documentar Mystic River
1 Strain Mystic River
1 Independent Mystic River
1 Groaza Mystic River
1 Sport Mystic River
1 SF Mystic River
1 Musical Mystic River
1 Horror Mystic River
1 Drama Mystic River
1 Comedie Mystic River
1 Copii şi Familie Mystic River
1 Actiune şi Aventura The Last Samurai
2 Thriller The Last Samurai
2 Sport The Last Samurai
2 SF The Last Samurai
2 Romantic The Last Samurai
2 Musical The Last Samurai
2 Independent The Last Samurai
2 Horror The Last Samurai
2 Animatie The Last Samurai
2 Copii şi Familie The Last Samurai
2 Documentar The Last Samurai
2 Strain The Last Samurai
2 Drama The Last Samurai
2 Comedie The Last Samurai
2 Clasic The Last Samurai
.. ... ...............
Setul de rezultate al interogării a fost trunchiat după primele două titluri de
filme . Problema este că am cerut bazei de date să unească tabelele, dar nu i-am spus
care este corespondenţa dintre rândurile celor două tabele. Rezultatul este cunoscut
sub numele de produs cartezian (după numele filozofului şi matematicianului francez
Rene Descartes) şi, în bazele de date relaţionale, este un set de rezultate obţinut prin
uniunea dintre fiecare rând al unui tabel cu fiecare rând dintr-un alt tabel.
Soluţia este să specificăm cum se va face unirea tabelelor. Trebuie indicat ce
coloane ar trebui să se potrivească pentru a uni două rânduri din cele două tabele, în
mod normal, cele două coloane vor fi cheia primară dintr-un tabel şi cheia externă din
celălalt tabel, dar pot există şi excepţii. Pentru a realiza acest lucru trebuie să se facă o
o uniune standard relaţională, cunoscut şi sub numele de uniune de egalitate
(equijoin).

Uniuni de egalitate (equijoin)

Avem o uniune de egalitale (equijoin), numită şi uniune internă (inner join),


atunci când legăm una sau mai multe coloane dintr-un tabel (de obicei, o cheie
externă) cu coloane similare dintr-un alt tabel (de obicei, cheia primară), folosind
condiţia de egalitale, aceasta fiind cea mai des folosită formă de uniune. Totusi,
termenul uniune de egalitate (equijoin) este rareori folosit în afara mediilor
academice, find preferate denurmirile uniune internă (inner join) sau uniune standard
(standard join ).
Există două modalităţi de specificare a coloanelor corespondente: folosind
clauza WHERE sau folosind clauza JOIN. Clauza JOIN a fost adaugată relativ recent
în standardul SQL, aşa că programatorii mai vechi sunt obisnuiţi cu metoda bazată pe
clauza WHERE.

Realizarea uniunilor folosind clauza WHERE

Folosirea clauzei WHERE pentru unirea tabelelor seamănă cu folosirea


acesteia pentru eliminărea rândurilor de care nu aveţi nevoie din setul de rezultate.
Totuşi, există unele diferenţe.
În clauza WHERE :
Se compară o coloană cu o altă co1oană, nu o coloană cu o constantă sau o
expresie.
Atunci când coloanele din cele două tabele au acelaşi nume (o soluţie
recomandată) trebuie să specificati numele complet al coloanelor (adică numele cu
calificator), astfel încât motorul SQL să ştie care dintre cele două coloane este
referită. Motorul SQL cere să se refere toate coloanele specificate într-o instrucţiune
SQL. Aceasta nu înseamnă numai coloanele din clauza WHERE, ci din orice alt loc al
instrucţunii, inclusiv în lista SELECT. Cea mai simplă formă de calificator este chiar
numele tabelului, separat cu caracterul punct de numele coloanei. În continuare este
prezentat un exemplu de uniune realizată prin clauza WHERE, cu numele coloanelor
specificate complet, folosind numele tabelelor. Observaţi că interogarea selectează
coloanele FILM_ID şi FILM_TITLU din tabelul FILM şi genul corespunzător
(FILM_GEN_DESCRIERE) din tabelul FILM_GEN.

SELECT FILM_ID, FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU


FROM FILM, FILM_GEN
WHERE FILM.FILM_GEN_COD= FILM_GEN.FILM_GEN_COD
ORDER BY FILM_ID;

FILM_ID FILM_GEN FILM_TITLU


1 Drama Mystic River
2 Actiune şi Aventura The Last Samurai
3 Comedie Something's Gotta Give
4 Actiune şi Aventura The Italian Job
5 Actiune şi Aventura Kill Bill Vol. 1
6 Actiune şi Aventura Pirates of the
Caribbean
7 Drama Big Fish
8 Actiune şi Aventura Man on Fire
9 Actiune şi Master and Commander
Aventura
10 Drama Lost în Translation
11 Romantic Two Weeks Notice
12 Comedie 50 First Dates
13 Comedie Matchstick Men
14 Drama Cold Mountain
15 Drama Road to Perdition
16 Comedie The School of Rock
17 Romantic 13 Going on 30
18 Drama Monster
19 Actiune şi The Day After Tomorrow
Aventura
20 Strain Das Boot

Folosirea numelor complete ale tabelelor pentru specificarea coloanelor poate


fi obositoare şi consumatoare de timp, mai ales deoarece numele tabelelor pot avea 30
sau mai multe caractere în sistemele DBMS moderne. Din această cauză, în SQL este
permisă şi folosirea pseudonimelor (aliases) pentru numele tabelelor. Acestea
funcţionează la fel ca şi pseudonimele coloanelor din clauza SELECT, exceptând
faptul că nu este folosit cuvântul cheie „AS" (în cele mai multe implementări SQL) -
doar lăsaţi un spaţiu între numele tabelului şi pseudonim în lista FROM. Deşi unii
folosesc mnemonice pentru pseudonimul tabelelor, este mult mai des întâlnită
folosirea secvenţelor de majuscule (adică „A", „B‖,‖C‖ şi aşa mai departe). După ce
asociaţi un pseudonim unui nume de tabel în clauza FROM, trebuie să folosiţi
pseudonimul în locul numelui de tabel în întreaga instrucţiune SQL. Folosirea
pseudonimelor în clauza SELECT poate părea puţin ciudată la început deoarece
folosiţi un pseudonim înainte de a-l defini (clauza SELECT precede clauza FROM şi
s-ar putea să vi se para mai simplu să completaţi clauza FROM înainte de a completa
lista de coloane din clauza SELECT atunci când scrieţi instrucţiunile SQL.
Exemplul următor prezintă instrucţiunea anterioară, după adăugarea
pseudonimelor pentru numele tabelelor. Deşi nu era necesar, pseudonimele au fost
adăugate şi în lista de coloane din clauzele SELECT şi ORDER BY, pentru a va arăta
cum sunt folosite.

SELECT A.FILM_ID, B.FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN,


A.FILM_TITLU
FROM FILM A, FILM_GEN B
WHERE A.FILM_GEN_COD = B.FILM_GEN_COD
ORDER BY A.FILM_ID;
Realizarea uniunilor folosind clauza JOIN
Clauza JOIN este scrisă ca o referinţă de tabel din clauza FROM şi combină
lista de tabele din clauza FROM şi condiţia de legătură scrisă anterior în clauza
WHERE într-o singură clauză. Sintaxa generală a clauzei JOIN pentru o uniune
internă, urmată de câteva exemple.

nume_tabel [INNER) JOIN nume_tabel


{ ON condiţie | USING (nume_coloană [ , nume_coloană...]) }

Clauza ON permite specificarea unei condiţii similare cu cea din clauza


WHERE .
Clauza USING specifică numele coloanelor folosite pentru legarea rândurilor.
Totuşi, clauza USING acţionează numai atunci când coloanele pe care se face
legătură au nume identice în ambele tabele.

Exemple:
• JOIN cu condiţie ON:

SELECT FILM_ID, FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU


FROM FILM JOIN FILM_GEN ON
FILM..FILM_GEN_COD = FILM_GEN.FILM_GEN_COD
ORDER BY FILM_ID;

• JOIN cu pseudonime în loc de nume de tabele:

SELECT FILM_ID, FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU


FROM FILM A JOIN FILM_GEN B ON
A.FILM_GEN_COD = B.FILM_GEN_COD
ORDER BY FILM_ID;

• JOIN folosind cuvântul cheie USING (în locul condiţiei ON) o scurtatură
elegantă atunci când coloanele din cele două tabele au acelaşi nume(nu e recunoscută
de toate SGBD-urile).

SELECT FILM_ID, FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU


FROM FILM JOIN FILM_GEN USING (FILM_GEN_COD)
ORDER BY FILM_ID;

• JOIN cu cheie externă pe mai multe coloane.


Această interogare afişează lista cu copiile filmelor din tabelul
FILM_COPY care nu au fost vândute (coloană DATA_VANZARE conţine o valoare
nulă dacă nu a fost vândută) şi care au fost închiriate (uniune cu tabelul
FILM_INCHIRIAT) dar nu au fost încă returnate (coloană RETUR_DATA conţine o
valoare nulă până la returnarea filmului). A se revedea prezentarea generală a bazei de
date a magazinului de produse video, pentru a vedea unde se încadrează tabelul în
modelul general.
SELECT FILM_ID, COPY_NUMAR, DATA_RETURNARII
FROM FILM_COPY JOIN FILM__INCHIRIAT
USING (FILM_ID, COPY_NUMAR)
WHERE DATA_VANZARE IS NULL
AND RETUR_DATA IS NULL;

FILM _ID COPY_NUMAR DATA_RETURNARII


2 2 02/27/2005
3 2 03/04/2005
5 1 02/27/2005
5 2 02/19/2005
10 1 03/04/2005
17 1 03/04/2005

Instrucţiunile care folosesc clauza JOIN sunt mai scurte , iată interogarea
precedentă scrisă folosind condiţii de legătură în clauza WHERE. Remarcaţi că în
acest caz trebuie să specificaţi numele complet al coloanelor FILM_ID şi
COPY_NUMAR, pentru a evita referirea ambiguă a lor. Instrucţiunea de mai jos
afişează aceleaşi rezultate ca şi instrucţiunea anterioară.

SELECT A.FILM_ID, A.COPY_NUMAR, DATA_RETURNARII


FROM FILM_COPY A, FILM_INCH B WHERE A.FILM_ID = B.FILM_ID
AND A.COPY_NUMAR = B.COPY_NUMAR
AND DATA_VANZARE IS NULL
AND RETURN_DATA IS NULL;

Uniuni naturale
O uniune naturală (natural join) se bazează pe toate coloanele cu acelaşi
nume din două tabele, în esenţă, toate uniunile de egalitate sunt uniuni naturale.
Totuşi, sintaxa unei uniuni naturale este mult mai simplă, deoarece nu este necesar să
specificaţi o condiţie sau o listă de coloane - se înţelege de la sine care sunt coloanele
folosite. Reţineţi,nu toate SGBD-urile acceptă această sintaxă pentru clauza
JOIN(accepta sigur Oracle şi MySQL )..

Exemplu: uniunea tabelelor FILM şi FILM_GEN, rescrisă sub forma unei


uniuni naturale:
SELECT FILM_ID, FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU
FROM FILM NATURAL JOIN FILM_GEN ORDER BY FILM_ID;

Uniunile pot implica mai mult de două tabele. Exemplul următor


prezintă o uniune naturală care obţine coloana FILM_ID din tabelul FILM, coloana
FILM_GEN_DESCRIERE din tabelul FILM_GEN şi din tabelul MPAA_RATING,
coloana MPAA_RATING_DESCRIERE , pentru primele trei filme din tabelul FILM.
Folosirea clauzei WHERE permte să se elimine din setul de rezultate rândurile de care
nu avem nevoie. Am permis textului din coloana RATING_DESC să treacă automat
pe linia următoare în rezultatele interogării, din cauza lungimii. Exemplul foloseşte
două clauze JOIN. Prima clauză JOIN cere motorului SQL să lege tabelele FILM şi
FILM_GEN, iar a două clauză JOIN îi cere să lege rândurile deja unite (în esenţă, un
set de rezultate intermediar) cu tabelul MPAA_RATING.
SELECT FILM_ID, FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN,
MPAA_RATING_COD AS RATING, MPAA_RATING_DESCRIERE AS
RATING_DESC
FROM FILM NATURAL JOIN FILM_GEN NATURAL JOIN
MPAA_RATING
WHERE FILM_ID < 4 ORDER BY FILM_ID;

FILM_ID GEN RATING RATING_DESC

1 Drama R Sub 17 ani acompaniati de


parinti
2 Acţiune si Aventura R Sub 17 ani acompaniati de
parinti
3 Comedie PG-13 Cu acordul strict a
parintilor

Dacă se foloseşte o implementare SQL care nu acceptă uniunile naturale,


aceeaşi interogare scrisă folosind cuvintele cheie JOIN şi ON este:

SELECT A.FILM_ID, B.FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN,


C.MPAA_RATING__COD AS RATING,
C.MPAA_RATING__DESCRIERE AS
RATING_DESC
FROM FILM A JOIN FILM_GEN B ON
A.FILM_GEN_COD = B.FILM_GEN_COD
JOIN MPAA_RATING C ON
A.MPAA_RATING_COD = C.MPAA_RATING_COD
WHERE FILM_ID < 4 ORDER BY FILM_ID;

Uniuni externe (outer joins)


Toate uniunile pe care le-am descris până acum sunt uniuni exclusiv(uniuni
interne), ceea ce înseamnă că singurele rânduri care apar în setul de rezultate sunt cele
pentru care a fost găsită o legătură în toate tabelele unite. Există situaţii în care vreţi
să includeţi în rezultatele interogării şi rânduri pentru care nu există o legătură.
De exemplu, dacă se doreşte o listă cu toate genurile de filme, împreună cu
toate titlurile asociate cu fiecare gen?
O uniune externă (outer join) - pentru care un nume mai potrivit ar fi uniune
inclusivă - include în setul de rezultate şi rândurile pentru care nu există legături din
cel puţin unul dintre tabele. Atunci când există rânduri fără legături, datele selectate
din tabelul în care nu a fost găsită o legătură primesc valoarea nulă. Există trei tipuri
de bază:
Uniune externă către stânga (left outer join) . Returnează toate rândurile din
tabelul din stânga (cel specificat primul în clauza JOIN), împreună cu toate rândurile
din tabelul din dreapta pentru care poate fi găsită o legătură.
(asemănatoare interogărilor din tabele aflate in relaţia 1:m)
Uniune externă către dreapta (right outer join). Returnează toate rândurile
din tabelul din dreapta (cel specificat al doilea în clauza JOIN), împreună cu toate
rândurile din tabelul din stânga pentru care poate fi găsită o legătură, în esenţă, o
uniune externă către stânga poale fi rescrisă ca o uniune externă către dreapta
inversând ordinea de specificare a tabelelor şi înlocuind cuvântul cheie LEFT cu
RIGHT.

Uniune externă completă (full outer join). Returnează toate rândurile din
ambele tabele. Acest tip de uniune este cel mai puţin probabil să fie acceptată de toate
implementari;e SQL. Această uniune nu este acelaşi lucru cu un produs cartezian,
care leagă fiecare rând dintr-un tabel cu fiecare rând din celălalt tabel. O uniune
externă completă leagă fiecare rând dintr-un tabel cu zero sau mai multe rânduri
corespondente din celălalt tabel.
Este folosită mai mult pentru tabelele aflate in relaţia m:m

Sintaxa generală pentru o uniune externă este:

nume_tabel {RIGHT | LEFT | FULL} [OUTER] JOIN nume_tabel {


ON condiţie | USING (nume_coloană [ ,nume_coIoană. ..]) }

Exemple de uniuni externe:


• Să se afişeze toate descrierile genurilor de filme, împreună cu filmele
asociate fiecărui gen. În setul de rezultate rândurile care nu au nici o valoare în
coloană FILM_TITLU - acestea sunt genurile de filme care nu au filme asociate. Dacă
implementarea DBMS nu acceptă uniuni realizate cu cuvântul cheie USING,
modificaţi instrucţiunea astfel încât să utilizeze cuvântul cheie ON, ca în exemplul
care urmează după acesta.

SELECT FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU


FROM FILM_GEN LEFT OUTER JOIN FILM USING
(FILM_GEN_COD);
GEN FILM_TITLU
Actiune şi Aventura Kill Bill: Vol. 1
Actiune şi Aventura Man on Fire
Actiune şi Aventura Pirates of the Caribbean
Actiune şi Aventura Master and Commander
Actiune şi Aventura The Day After Tomorrow
Actiune şi Aventura The Last Samurai
Actiune şi Aventura The Italian Job
Anime and Animation
Copii şi Familie
Clasic
Comedie 50 First Dates
Comedie Matchstick Men
Comedie The School of Rock
Comedie Something's Gotta Give
Documentar
Drama Big Fiah
Drama Road to Perdition
Drama Mystic River
Drama Monster
Drama Cold Mountain
Drama Lost în Translation
Strain Das Boot
Horror
Independent
Musical
Romantic 13 Going on 30
Romantic Two Weeks Notice

• Interogarea anterioară, rescrisă ca uniune externă către dreapta,


cu condiţie ON.

SELECT FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU


FROM FILM RIGHT OUTER JOIN FILM_GEN
ON FILM.FILM_GEN_COD =FILM_GEN.FILM_GEN_COD;

• Interogarea anterioară, rescrisă ca uniune externă completă. Deoarece


fiecare film trebuie să aibă asociat un gen, această interogare va produce aceleaşi
rezultate ca şi uniunea externă către dreapta din interogarea anterioară. Totuşi, dacă
genurile filmelor ar fi opţionale, uniunea externă completă v-ar fi permis să afişaţi atât
genurile care nu au filme asociate, cât şi filmele care nu au genuri asociate.

SELECT FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU


FROM FILM FULL OUTER JOIN FILM_GEN
ON FILM. FILM_GEN_COD = FILM_GEN.FILM_GEN_COD;

• Afişaţi descrierile genurilor care nu au nume asociate. Există şi alte moduri


de a face acest lucru, dar exemplul de faţă foloseşte faptul că rândurile pentru care nu
există legături returnează valori nule pentru a selecta numai genurile care nu au nume
asociate.

SELECT FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN


FROM FILM RIGHT OUTER JOIN FILM_GEN
ON FILM. FILM_GEN_COD = FILM_GEN.FILM_GEN_COD
WHERE FILM_TITLU IS NULL;
GEN
Animatie
Copii şi Familie
Clasic
Documentar
Horror
Independent
Musical
SF
Special Interes
Sport
Thriller

Ca răspuns la cererile clienţilor, mai mulţi producători de baze de date


relaţionale au introdus uniunile externe inainte de standardizarea clauzei JOIN.
Secţiunile următoare prezintă câteva implementări specifice ale sintaxei uniunii
externe. Aceste soluţii particulare sunt prezentate aici numai pentru că s-ar putea să le
intâlniţi în instrucţiuni SQL mai vechi

Sintaxa uniunii externe în Oracle

Oracle Corporation a decis să folosească un semn plus încadrat de paranteze


pentru definirea uniunilor externe. Simbolul ,,(+)― este plasat în clauza WHERE în
partea opusă tabelului din care vreţi să fie returnate toate rândurile (indiferent dacă
există legături pentru ele în celalalt tabel). Deoarece datele din celălalt tabel (cel din
care sunt returnate numai rândurile pentru care există legături) sunt completate cu
valori nule atunci când nu este găsit un rând corespondent, este mai uşor să reţineţi că
simbolul ,,(+)― este plasat în partea clauzei WHERE unde vreţi să adăugaţi valori
nule. Iată exemplul anterior rescris folosind sintaxa Oracle:

SELECT FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN


FROM FILM A, FILM_GEN B
WHERE A.FILM_GEN_COD(+) = B.FILM_GEN_COD AND FILM_TITLU
IS NULL;

Sintaxa uniunii externe în Microsoft SQL Server

Microsoft SQL Server foloseşte operatorul „*=" în condiţia WHERE pentru o


uniune externă către stânga şi operatorul „=*" pentru o uniune externă către dreapta.
În ambele cazuri, este obligatoriu ca asteriscul şi semnul egal să nu fie separate de
spaţii. Iată exemplul anterior rescris folosind sintaxa Microsoft SQL Server (ca uniune
externă către dreapta):

SELECT FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN


FROM FILM A, FILM_GEN B
WHERE A.FILM_GEN_COD =* B.FILM_GEN_COD
AND FILM TITLU IS NULL;
Auto-uniuni (seif joins)
O auto-uniune (selfjoin) este o uniune a unui tabel cu el însuşi. Există relaţii
în care cheia primară şi cheia externă se află în acelaşi tabel. Acestea se numesc
relaţii recursive. În baza de date a magazinului de produse video există o relaţie
recursivă în tabelul angajaţi.
Tabelul ANGAJAT are o coloană numită SUPERVISOR_PERSOANA_ID,
care este o cheie externă către coloană PERSOANA_ID din acelaşi tabel. Este folosită
pentru a lega fiecare angajat de şeful direct, care, desigur, este un alt angajat, ceea ce
înseamnă că şi şeful respectiv are o coloană în tabelul ANGAJAT. Interogarea
următoare afişează trei coloane din tabelul ANGAJAT, inclusiv PERSOANA_ID şi
SUPERVISOR_PERSOANA_ID:

SELECT PERSOANA_ID, ANGAJAT_PLATA_ORE AS PLATA_ORE,


SUPERVISOR_PERSOANA_ID PROM ANGAJAT;

PERSOANA_ID PLATA_ORE SUPERVISOR_PERSOANA_ID


1 15
2 9.75 1
10 9.75 1

Aceste date arată că angajaţii 2 şi l0 sunt subordonaţi angajatului 1, iar


angajatul 1 nu e subordonat nimanui. .

Uniuni încrucişate (cross joins)


O uniune încrucişată (cross join) nu este altceva decât sintaxa standard
pentru un produs cartezian. Interogarea care care unea tabelele FILM şi FILM_GEN
şi obţinea un produs cartezian poate fi rescrisă ca mai jos, folosind o uniune
încrucişată:

SELECT FILM_ID, FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN, FILM_TITLU


FROM FILM CROSS JOIN FILM_GEN ORDER BY FILM_ID;

Subinterogări

O caracteristică foarte puternică a limbajului SQL sunt subinterogările (numite


şi selecţii), care, aşa cum sugerează şi numele, se referă la o instrucţiune SELECT
care contine o instrucţiune SELECT subordonată. De obicei, subinterogările sunt
folosite în clauza WHERE, ca modalitate de limitare a rândurilor returnate în setul de
rezultate al interogării externe. Aceasta poate fi o modalitate foarte flexibilă de
selectare a datelor.
O regulă esenţială de sintaxă este ca subinterogarea să fie încadrată de
paranteze.
Orice operaţie efectuată cu o subinterogare poate fi facută şi printr-o uniune.
Subinterogări necorelate

O subinterogare necorelată (noncorrelated subselect) este o subinterogare în


care interogarea internă nu face nici o referire la interogarea externă care o conţine.
Aceasta înseamnă că poate fi rulată mai intâi interogarea internă, apoi setul de
rezultate obţinut poate fi folosit în interogarea externă.
Exemple:

• Afişaţi toate limbile în care nu există nici un film în inventarul magazinului


de produse video.

SELECT LIMBA_COD, LIMBA_NUME


FROM LIMBA
WHERE LIMBA_COD NOT IN
(SELECT DISTINCT LIMBA_COD
FROM FILM_LIMBA)
ORDER BY LIMBA_COD

LIMBA_COD LIMBA_NUME
Ja Japoneza
Ko Coreana
ni Olandeza
ru Rusa
zh Chineza

Interogarea internă returnează o listă cu codurile de limbă asociate


filmelor în tabelul FILM_LIMBA. Cuvântul cheie DISTINCT elimină rândurile
duplicate din setul de rezultate .
Interogarea internă rulată independent, pentru a vă ajuta să înţelegeţi
cum funcţionează:
SELECT DISTINCT LIMBA_COD FROM FILM_LIMBA;
LIMBA_COD
-------------------------------------------
de (Germana)
en (Engleza)
es (Spaniola)
fr (Franceza)

• Proprietarul magazinului vrea să vadă efectul recentei creşteri de preţuri şi


are nevoie de o listă a tranzacţiilor (TRANZACTIE_ID) în care clientul a plătit mai
mult decât taxa medie (INCHIRIAT_TAXA) pentru un film. Iată cum arată
interogarea:

SELECT DISTINCT TRANZACTIE_ID


FROM FILM_INCHIRIAT
WHERE INCHIRIAT_TAXA>
(SELECT AVG(INCHIRIAT_TAXA) FROM FILM_INCHIRIAT)
Interogarea internă calculează media taxelor de închiriere, iar interogarea
externă găseşte apoi toate rândurile din tabelul FILM_INCHIRIAT pentru care
valoarea INCHIRIAT_TAXA depăşeşte media.
Cuvântul cheie DISTINCT elimină tranzacţiile duplicate.

• Rezultatele interogării anterioare ar fi mai utile pentru proprietarul magazinului


dacă ar include şi data tranzacţiei. O modalitate de a realiza acest lucru este şi
adăugăm o uniune cu tabelul CLIENT_TRANZACTIE în interogarea externă. Totuşi,
deoarece tocmai aţi învăţat despre subinterogari, să facem acelaşi lucru folosind încă
o subinterogare. Iată cum arată interogarea:

SELECT TRANZACTIE_ID, TRANZACTIE_DATA AS TRANZ_DATA


FROM CLIENT_TRANZACTIE
WHERE TRANZACTIE_ID IN
(SELECT DISTINCT TRANZACTIE_ID FROM FILM_INCH,
WHERE INCH_TAXA > (SELECT AVG ( INCHIRIAT_TAXA)
FROM FILM_INCHIRIAT)

TRANZACTIE_ID TRANZ_DATA
9 03/01/2005
10 03/01/2005

Subinterogări corelate

O subinterogare corelată (correlated subselect) este o subinterogare în care


interogarea internă referă valorile furnizate de interogarea externă. Aceste
subinterogari sunt mult mai puţin eficiente decât subinterogările necorelate, deoarece
interogarea internă trebuie să fie apelată pentru fiecare rând găsit de interogarea
externă.
Exemplu:
Proprietarul magazinului vrea să transmită prin poştă un cupon valoric tuturor
clienţilor care au plătit mai mult de 15$ pentru o singură tranzacţie de închiriere.

SELECT DISTINCT CLIENT_CONT_ID


FROM CLIENT_TRANZACTIE A
WHERE 15 < (SELECT SUM (INCHIRIAT_TAXA)
FROM FILM_INCHIRIATB
WHERE A.TRANZACTIE _ID = B.TRANZACTIE_ID)

CLIENT_CONT_ID
2
7
9
Observaţi pseudonimele asociate numelor de tabele din interogările
internă şi externă, precurn şi folosirea acestora în clauza WHERE a interogării
interne. Acesta este elementul de identificare al unei subinterogări corelate.
Interogarea externă selectează o lista de valori CLIENT_CONT_ID distincte din
tabelul CLIENT_TRANZACTIE. Fiecare valoare găsită este transmisă interogării
interne, care este rulată pentru a calcula suma taxelor de închiriere din tranzacţia
respectivă. Dacă suma taxelor de închiriere este mai mare sau egală cu 15, atunci
clauza WHERE din interogarea externă ia valoarea logică „adevărat", iar rândul
CLIENT_ID este adăugat în setul de rezultate.

Vizualizări în linie

Foarte puţine implementări, printre care Oracle, permit folosirea unei


subinterogări în clauza FROM a unei interogări, într-o construcţie numită vizualizare
în linie (inline view). Această construcţie permite care setul de rezultate al unei
interogări să fie tratat ca şi cum ar fi un tabel sau o vizualizare predefinită. Iată un
exemplu:
• Această interogare află numărul maxim de închirieri ale unui singur film;

SELECT MAX(INCHIRIAT_NUMAR) AS MAX_INCHIRIAT_NUMAR


FROM (SELECT FILM_ID, NUMAR(*) AS INCHIRIAT_NUMAR
FROM FILM_INCHIRIAT GROUP BY FILM_ID)

MAX_INCH_NUMAR
5

Interogarea internă calculează numărul de închirieri pentru fiecare valoare


FILM_ID. Interogarea externă selectează valoarea maximă INCHIRIAT_NUMAR
din interogarea internă, tratată ca şi cum ar fi o vizualizare predefinită. Nu există nici
o limită în privinţa modurilor de utilizare a vizualizărilor în linie - puteţi chiar să le
uniţi cu alte tabele sau vizualizări.

Întrebări şi probleme
Alegeţi răspunsurile corecte pentru fiecare din următoarele întrebări cu
răspunsuri multiple, şi reţineţi că întrebările pot avea mai multe răspunsuri corecte.

l. O subinterogare
a. Poate fi folosită pentru a selecta valorile care vor fi aplicate condiţiilor din
clauza WHERE
b. Poate fi corelată sau necorelată
c. Reprezintă o cale puternică de calculare a coloanelor
d. Trebuie să nu fie încadrate în paranteze
e. Permite selectarea flexibilă a rândurilor

2. O uniune (join) fără o clauză WHERE sau o clauză JOIN


a. Are ca rezultat un mesaj de eroare
b. Nu returnează nici un rând din setul de rezultate
c. Reprezintă o uniune externă (outer join)
d. Reprezintă o uniune internă (inner join)
e. Are ca rezultat un produs cartezian

3. O uniune externă (outer join)


a. Poate fi scrisă în Oracle SQL folosind un simbol (+) în clauza FROM
b. Poate fi scrisă în Microsoft SQL Server folosind operatorul = sau =* în
clauza WHERE
c. Returnează toate rândurile doar din unul dintre tabele
d. Returnează toate rândurile din unul sau din ambele tabele
e. Poate fi catre stânga, către dreapta sau completă

4. O auto-uniune (selfjoin)
a. Nu poate avea niciodată ca rezultat un produs cartezian
b. Poate fi o uniune internă sau o uniune externă
c. Rezolvă relaţiile recursive
d. Poate folosi o subinterogare pentru a limita şi mai mult rândurile selectate
e. Implică două tabele diferite

5. O uniune (Join)
a. Combină coloanele din două sau mai multe tabele în rezultatele unei
singure interogări
b. Combină rânduri din interogari multiple într-un singur set de rezultate
c. Este realizată ori de câte ori în clauza FROM sunt specificate mai multe
tabele
d. Necesită folosirea unei clauze JOIN
e. Necesită o listă de tabele separate prin virgule în clauza FROM

6. O uniune de egalitate (equijoin)


a. Este cunoscută şi sub numele de uniune externă (outerjoin)
b. Este cunoscută şi sub numele de uniune internă (innerjoiti)
c. Este cunoscută şi sub numele de auto-uniune (selfjoin)
d. Realizează întotdeauna legarea rândurilor folosind o condiţie de egalitate
(=)
e. Realizează întotdeauna legarea rândurilor folosind o condiţie de inegalitate
(<>)
7. Calificatorii numelor de coloane:
a. Pot fi nume de tabele
b. Pot fi numere care indică poziţia relativă a tabelelor dîn lista FORM
c. Pot fi pseudonime pentru numele de coloane , definite în clauza FORM
d. Pot fi pseudonime pentru numele

8.O uniune încruşişată este:


a. O uniune Naturală
b. N produs cartezian
c. O uniune externă
d. O uniune Internă

9. O clauză JOIN folosind cuvântul cheie USING


a. Nu poate fi folosită atunci când coloanele prin care se face legarea
tabelelor au nume diferite
b. Nu poate fi folosită atunci când coloanele prin care se face legarea
tabelelor au aceleaşi nume
c. Defineşte o uniune internă
d. Defineşte o uniune externă
e. Defineşte o auto-uniune

10. O subinterogare corelată


a. Rulează mai eficient decât o subinterogare necorelată
b. Rulează mai puin eficient decât o subinterogare necorelată
c. Are o interogare internă care refera coloane din interogarea externă
d. Are o interogare externă care refera coloane din interogarea internă
e. Are o interogare internă care nu face nici o referire la coloanele din
interogarea externă

Scrieţi instrucţiunile SQL pentru următoarele probleme:

1. Afişaţi numele şi identificatorul de client ale tuturor persoanelor decedate


(valoarea DATA_MORTII nu este nulă) care încă au conturi de client.
2. Afişaţi numele angajatilor care au conturi de clienţi. Folosiţi uniuni pentru
a stabili ce clienţi sunt angajaţi şi ce angajaţi au conturi de clienţi.
3. Rescrieţi interogarea anterioară pentru a folosi subinterogări în loc de
uniuni.
4. Afişaţi numele de familie al fiecarui angajat, împreună cu numele de
familie al şefu1ui lor.
5. Afişaţi numărul de închirieri pentru fiecare format (DVD şi VHS).
6. Afişaţi numărul de identificare (FILM_ID) şi data la care trebuie returnate
(DATA_RETURNARII) pentru toate filmele închiriate şi încă nereturnate
(coloană RETURNAT_DATA din tabelul FILM_INCH conţine valori
nule), dar care nu au fost cumpărate (coloană DATA_VANZARII din
tabelul FILM_COPY conţine valori nule).
7. Afişaţi numarul de identificare şi titlul filmelor care nu au fost închiriate
niciodată.
8. Folosind subinterogări pentru a filtra rândurile. Afişaţi titlul filmelor
pentru care în inventar există o copie VHS (MEDIA_FORMAT = ‗V‘, iar
DATA_VANZARII are valoarea NULL) dar pentru care nu există copii
DVD (MEDIA_FORMAT = ‚D‘ ).
9. Rescrieţi interogarea anterioară folosind o uniune în local unei
subinterogări pentru a găsi filmele în format VHS.
10. Afişaţi toate filmele pentru care în inventar există mai multe copii în
acelaşi format.

Scrierea interogărilor avansate

În această parte se prezintă câteva subiecte avansate, şi anume:


Funcţii SQL avansate, inclusiv funcţii pentru caractere, matematice şi pentru
dată sau oră
O descriere a modului în care puteti beneficia de avantajele vizualizărilor
Informaţii despre expresia SQL CASE şi despre utilizarea acesteia pentru
construirea instrucţiunilor care includ porţiuni executate numai în anumite condiţii
predefinite.
Secţiunile următoare descriu funcţii care nu au fost prezentate dar
foarte utile. Pe lângă funcţiile pentru caractere şi matematice, sunt incluse câteva
funcţii pentru date şi ore. Reţineţi că toate funcţiile SQL au o trăsătură comună, în
sensul că returnează o singură valoare, aşa că sunt utile în diferite locuri din
instrucţiunile SQL, inclusiv în lista de coloane a comenzii SELECT şi în clauza
WHERE. Vă reamintim că există un număr mare de funcţii specifice fiecărei
implementări, furnizate de diferiţi producători SGBD.

Funcţii pentru caractere

Funcţiile pentru caractere operează asupra datelor de tip text. Această secţiune
prezintă câteva funcţii frecvent folosite, pe lângă cele discutate în lecţia 3.

REPLACE

Funcţia REPLACE caută un şir de caractere şi înlocuieşte caracterele


găsite cu caracterele din şirul de înlocuire.
Sintaxa generală a funcţiei:
REPLACE (şir_de_caractere, şir_căutat, şir_de_înlocuire}

 şir_de_caractere reprezintă şirul de caractere în care se face căutare şi, în


cele mai multe cazuri, este numele unei coloane dintr-un tabel, dar poate fi
orice expresie care are ca rezultat un şir de caractere.
 şir_cautat este un şir format dintr-un caracter sau mai multe, care trebuie
căutate în sir_de_caractere.
 şir_de_intocuire este şirul de caractere cu care se înlocuieşte orice apariţie
a şirului_cautat în şir_de_caractere.

Exemplu care înlocuieşte toate liniuţele de despărţire din numărul de telefon al


unei persoane cu puncte (sunt prezentate numai primele două rânduri din setul de
rezultate)

SELECT PERSOANA_TELEFON,
REPLACE(PERSOANA_TELEFON, '-', '.') AS DISPLAY_TELEFON
FROM PERSOANA;

PERSOANA_TE DISPLAY_TE
LEFON LEFON
230—229—8976 230.229.8976
401—617—7297 401.617.7297

LTRIM

Funcţia LTRIM elimină spatiile de la începutul unui şir de caractere. Sunt


eliminate numai spaţiile de la începutul şirului, cele din mijlocul şi de la sfârşitul
şirului sunt lăsate ca atare.

LTRIM (‗ String cu spaţii ‗)


Returnează: ‗String cu spaţii ‘

RTRIM
Funcţia RTRIM este similar cu LTRIM, dar elimin spatiile de la sfârsitul unui
sir de caractere. Daca trebuie sa eliminati atât spatiile de la inceputul sirului, cat şi pe
cele de la sfarsit, puteti imbrica funcţiile LTRIM şi RTRIM, ca în urmatorul exemplu:

RTRIM(LTRIM (‗ String cu spatii ‗)


Returnează: ‗String cu spatii‘

NOTA: Oracle pune la dispoziţie o funcţie mai convenabilă, numită TRIM,


care elimină atât spaţiile de la începutul şirului, cât şi pe cele de la sfârşit. .

Funcţii pentru valori nule (NVL, ISNULL, IFNULL)

Oracle, Microsoft SQL Server şi My SQL pun la dispoziţie o funcţie care


înlocuieşte valorile nule cu o valoare specificată. Din nefericire, fiecare implementare
foloseste propriul nume pentru aceast funcţie: NVL în Oracle, ISNULL în SQL
Server şi IFNULL în MySQL.
Exemplele următoare selectează din tabelul FILM_INCHIRIAT, coloana
TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE(sau redunumită TAXA_PENALIZARE),
înlocuind valorile nule cu zero. A fost selectată tranzacţia 9 deoarece conţine două
filme, dintre care unul are o valoare nulă în coloana
TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE (un exemplu bun, care ilustreaza faptul că
valorile nule sunt transformate, în timp ce valorile nenule sunt lăsate ca atare.)

Oracle:

SELECT NVL(TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE, 0) AS
TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE
FROM FILM_INCHIRIAT WHERE TRANSACTIE_ID=9;

TAXA_INTARZIERE_SAU_PIE
RDERE
0
29.98
2 rows selected.

Microsoft SQL Server:


SELECT ISNULL(TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE, 0) AS
TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE
FROM FILM_INCHIRIAT WHERE TRANSACTIE_ID=9 ;

TAXA_INTARZIERE_SAU_PIE
RDERE
29.98
.00
(2 rows affected)

MySQL:
SELECT IFNULL(TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE, 0) AS
TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE
FROM FILM_INCHIRIAT WHERE TRANZACTIE_ID=9;
TAXA_INTARZIERE_SAU_PIE
RDERE
29.98
0.00
2 rows în set (0.16 sec)

Se observă diferenţa de formatare a rezultatelor pentru clientul MySQL


în linia de comandă.

ASCII
Funcţia ASCII returnează valoarea din setul de caractere ASCII (un numar
între 0 şi 255) pentru un şir format dintr-un singur caracter.
De exemplu:
ASCII(‗ ‗) eturnează valoarea 32(codul ASCII pentru spaţiu)
ASCII(‗A‘) eturnează valoarea 65(codul ASCII pentru caracterul A)
ASCII(‗a ‗) eturnează valoarea 97(codul ASCII pentru caracterul a)
ASCII(‗1‗) eturnează valoarea 49(codul ASCII pentru caracterul 1)

CHAR (CHR)

Funcţia CHAR (numită CHR în Oracle şi DB2) returnează caracterul


corespunzator unei valori ASCII (un numar între 0 şi 255). Această funcţie este utilă
în special pentru concatenarea caracterelor care nu pot fi afişate sau sunt greu de
manipulat în SQL.
De exemplu:
CHAR(44) returnează o virgulă
CHAR(50) returneaza 2
Se poate folosi funcţiile CHAR şi ASCII consultând tabele cu caractere
şi codurile ASCII corespunzătoare uşor de gasit în Internet, de exemplu:

Valoare Caracter
ASCII
9 Tab
10 Linie noua
13 Retur de car
(CR)
39 Apostrof
Amintim că operatorul de concatenare nu este ace1aşi pentru toate
implementările SGBD(‗+‗ pentru Microsoft SQL Server şi ‗||‘ pentru majoritatea
celorlalte sisteme).
Exemple cu funcţiile ASCII şi CHAR:
Să se găsească toate titlurile de filme care conţin un caracter Tab:

Microsoft SQL Server:


SELECT FILM_ID FROM FILM
WHERE FILM_TITLU LIKE ‗%‗+CHAR(9)+‘%‘;

FILM_ID
(0 rows affected)

Oracle:
SELECT FILM_ID FROM FILM
WHERE FILM_TITLU LIKE ‗%‗ || CHR(9) || ‗%‗ ;

no rows selected

Să se găsească toate titlurile de filme care conţin un caracter apostrof:


SELECT FILM_ID FROM FILM
WHERE FILM_TITLU LIKE ‗%‗+CHAR(39)+‘%‘;

FILM_ID are valoarea 3 (Something's Gotta Give).

Funcţii matematice

Funcţiile matematice returnează rezultatul unei operaţii matematice şi, de


obicei, acceptă ca parametru de intrare o expresie numerică, care poate fi o valoare
literală, o valoare numerică dintr-o coloană a unui tabel sau orice expresie (inclusiv
rezultatul unei alte funcţii) care produce o valoarea numerică.

SIGN
Funcţia SIGN primeşte ca argument o expresie numerică şi returnează una
dintre următoarele valori, în funcţie de semnul numărului de intrare:

Valoare Semnificatie
returnata
-1 Numărul de intrare este
negativ
0 Numărul de intrare este
zero
1 Numărul de intrare este
pozitiv
Null Valoarea de intrare este
nulă

Exemplu:
SELECT TAXA_PENALIZARE,
SIGN(TAXA_PENALIZARE) AS TAXA_SIGN
FROM FILM_INCHIRIERE
WHERE TAXA_PENALIZARE IS NOT NULL;

TAXA_PENALIZARE TAXA_SIGN
29.99 1
4 1
4 1
29.98 1
SQRT

Funcţia SQRT primeşte ca argument o expresie numerică şi returnează


rădăcina pătrată a acesteia.
Sintaxa generală a funcţiei este: SQRT (expresie numerică)

Vom extrage radacina patrată din valorile TAXA_PENALIZARE nenule pe


care tocmai le-am vazut:

SELECT TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE,
SQRT (TAXA_PENALIZARE) AS TAXA_SQRT
FROM FILM_INCH
WHERE TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE IS NOT NULL;

TAXA_PENA TAXA
LIZARE _SQRT
29.99 5.4763
1263
4 2
4 2
29.98
5.47539953

CEILING (CEIL)

Funcţia CEILING returnează cel mai mic întreg mai mare sau egal cu valoarea
expresiei numerice furnizată ca parametru de intrare, adică rotunjeşte numărul prin
adăugire până la următorul număr întreg. Există câteva probleme interesante de
compatibilitate legate de denumire între implementarile SQL: Microsoft SQL Server
foloseşte numele CEILING, Oracle foloseşte numele CEIL, în timp ce DB2 şi
MySQL permite folosirea ambelor nume (CEIL şi CEILING).
Ca exemplu, să aplicăm funcţia CEILING asupra valorilor din coloana
TAXA_PENALIZARE :
SELECT TAXA_PENALIZARE,
CEILING (PENALIZARE) AS TAXA_CEILING
FROM FILM_INCHIRIERE
WHERE TAXA_PENALIZARE IS NOT NULL;

TAXA_INTARZIERE_SAU_PIE TAXA_C
RDERE EILING
4.00 4
4.00 4
29.99 30
29.98 30

FLOOR

Funcţia FLOOR este inversa logică a funcţiei CEILING — returnează


cel mai mare întreg mai mic sau egal cu valoarea expresiei numerice furnizată ca
parametru de intrare, adică rotunjeşte numărul prin scădere până la următorul număr
întreg(parte întreagă).
Exemplu, în care se aplică funcţia FLOOR asupra valorilor din coloana
TAXA_PENALIZARE:

SELECT TAXA_PENALIZARE,
FLOOR(TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE) AS TAXA_FLOOR
FROM FILM_INCH WHERE TAXA_INTARZIERE_SAU_PIERDERE IS NOT
NULL;

TAXA_PENALIZARE TAXA_FLOOR
4.00 4
4.00 4
29.99 29
29.98 29

Funcţii pentru dată şi oră

Există foarte puţină consecvenţă în privinţa funcţiilor pentru dată şi oră


între diferiţii producători de sisteme SGBD, motivul este faptul ca producătorii au
dezvoltat propriile tipuri de date temporale înainte de stabilirea standardelor. Din
cauza acestei diversităţi, funcţiile pentru dată şi oră sunt prezentate pe scurt pentru
Microsoft SQL Server şî Oracle. Termenii scrişi cu caractere italice sunt definiţi în
notele care urmează după fiecare tabel, în toată această secţiune, termenul
data_si__ora înseamnă un şir de caractere care conţine informaţii despre dată şi oră,
într-un format acceptabil pentru sistemul SGBD –ul respectiv.

Funcţii pentru dată şi oră în Microsoft SQL Server

NOTA: Valoarea parte_de_dată este un parametru care specifică o parte a datei,


cum ar fi anul, luna, ziua, ora,minutul, secunda şi milisecunda.
Funcţie Scop Parametri de intrare
Returnează o nouă valoare data_si_ora, adăugând un
DATEADD interval la valoarea parte _de_data furnizata ca parte_de_data, interval, data_si_ora
parametru
Returnează numărul de intervale data_şi_ora trecute parte _de_data, data de început,
DATEDIFF
între două date dată de sfârşit
Returnează un nume sub formă de text, reprezentând
DATENAME partea _de_dată selectată pentru valoarea data_si_ora porte _de_dată, data_si_ora
furnizată ca intrare
Returnează o valoare intreaga, reprezentand
DATEPART partea_de_data selectata pentru valoarea data_si_ora parte_de_data, data_si_ora
furnizata ca intrare
Returnează o valoare intreaga, reprezentand ziua
DAY data_si_ora
conţinuta în valoarea data_si _ora furnizata ca intrare.
Returnează valoarea curenta data_si_ora furnizata de
GETDATE Nu are
sistem
Nu are
Returnează valoarea curenta data_si_or UTC (Universal
GETUTCDATE
Coordinated Time)

Returnează o valoare intreaga, reprezentand luna data_si_ora


MONTH
conţinuta în valoarea data_si_ora furnizata ca intrare

Funcţii pentru data şi orã în Oracle

Oracle are mai multe de 24 de funcţii pentru data şi ora. Retineţi că Oracle
numeşte acest tip de date DATE şi toate datele au o componentă pentru orã, care are
valoarea zero (reprezentând miezul noptii) atunci când nu este folosită. Funcţiile pe
care este cel mai probabil să le folosiţi sunt prezentate în tabelul următor:

NOTA:
• Cuvântul cheie pentru câmpul data_şi__ora este un cuvânt cheie care
specifică unul dintre câmpurile conţinute de o dată Oracle, respectiv YEAR,
MONTH, DAY, HOUR, MINUTE şi SECOND.
• Şir_pentru_formatare este un şir de simboluri care specifică formatul
folosit pentru dată atunci când aceasta este convertită în sau dintr-un şir de caractere.
Există peste 40 de simboluri diferite care pot fi folosite în şirurile de formatare (puteţi
găsi lista completă în documentaţia Oracle). De exemplu, şirul de formatare
'MM/DD/YYYY HH:MI' are ca rezultat o dată, ca şir de caractere, de forma
'12/01/2004 11:58‘, iar şirul de formatare 'DD-MON-RR' (formatul Oracle prestabilit)
are ca rezultat o dată de forma '01-Dec-04‘.
• Funcţia TO_CHAR poate fi folosită şi pentru transformarea valorilor
numerice în şiruri de caractere.
• Funcţia TRUNC poate fi folosita şi pentru trunchierea valorilor numerice,
având ca efect ştergerea cifrelor din dreapta punctului zecimal.
Funcţie Scop Parametri de intrare
Data, numarul de luni (o
Adauga numarul de luni specificat la data
ADD_MONTHS valoare pozitiva sau
furnizata ca parametru
negativa)
Returnează data curenta în zona orara stabilita
CURRENT_DATE Nu are
pentru sesiunea bazei de date
Extrage campul data_si_ora specificat din data Cuvant cheie pentru
EXTRACT
furnizata ca intrare data_si_ora, data
Returnează data furnizata, cu ziua inlocuita cu
LAST_DAY data
ultima zi a lunii respective
Returnează numarul de luni (inclusiv partea
fractionara) intre doua date furnizate ca intrare;
MONTHS_BETWEEN Prima data, a doua data
rezultatul este negativ daca a doua data este
inaintea primei
Returnează valoarea curenta data_si_ora furnizata
SYSDATE Nu are
de sistem
Atunci cand este folosita pentru o data, funcţia
TO_CHAR returnează un sir de caractere, în formatul Data, sir_pentru_formatare
specificat de sirul_pentru_formatare
Transforma sirul de caractere furnizat ca intrare
intr-o data formatata intern de Oracle, folosind
TO_DATE Data, sir_pentru_formatare
sirul_pentru_formatare ca tipar pentru a interpreta
conţinutul sirului de caractere
Trunchiaza o data la unitatea de timp specificata
de cuvantul cheie data_si_ora. Daca acest Data, cuvant cheie pentru
TRUNC
parametru este omis, data este trunchiata la ziua data_si_ora
curenta.

Folosirea avantajelor oferite de vizualizari


Amintim că o vizualizare (view) este o interogare stocată în baza de
date, care pune la dispoziţia utilizatorului bazei de date un subset particularizat de
date din unul sau mai multe tabele ale bazei de date. Microsoft Access foloseşte
termenul query (interogare) în loc de vizualizare. Frumuseţea vizualizărilor constă în
faptul că, după ce sunt create, pot fi interogate ca şi cum ar fi tabele reale. De fapt, nu
este nevoie ca utilizatorul să ştie dacă foloseşte o vizualizare sau un tabel real. Pot
exista unele restricţii la manipularea datelor (la inserare, actualizare şi ştergere) dar
interogările funcţionează pentru vizualizări la fel ca şi pentru tabele.
Vizualizările oferă şi alte avantaje:

 Maschează coloanele pe care utilizatorul nu este nevoie sau nu trebuie să


le vadă
 Maschează rândurile pe care utilizatorul nu este nevoie sau nu trebuie să le
vadă
 Maschează operatiile complexe, precum uniunile
 Cresc performanţele interogărilor
Exemplele din această secţiune prezintă vizualizări care vă oferă avantajele
menţionate mai sus. Vă amintiţi din Lecţia 2, că sintaxa generală pentru crearea unei
vizualizări este :
CREATE [OR REPLACE] VIEW nume_vizualizare AS
interogare_sql;
Exemple:
• Reguli evidente de confidenţialitate obligă administratorul magazinului să
ţină secrete datele de identificare ale angajaţilor (numerele de asigurări sociale) şi
salariile. Totuşi, există un număr de aplicaţii care necesită furnizarea unor informaţii
despre angajaţi, cum ar fi numele sau numele şefului lor (dacă există), în asemenea
situaţii, aveţi nevoie de o vizualizare care să poată fi folosită în siguranţă de un
dezvoltator, fără pericolul de a dezvălui în mod accidental informaţii confidenţiale.
Interogarea din vizualizare trebuie să realizeze o uniune (join) cu tabelul PERSOANA
pentru a afla numele angajatului şi (folosind o uniune externă) numele şefului
acestuia. Instrucţiunea SQL folosită pentru crearea vizualizării:

CREATE VIEW ANGAJAT_LISTA AS


SELECT A.PERSOANA_ID AS ID,
B.PERSOANA_PRENUME AS PRENUME,
B.PERSOANA_INITIALA AS INITIALA ,
B.PERSOANA_NUME_FAMILIE AS NUME,
C.PERSOANA_PRENUME AS MANAGER_PRENUME,
C.PERSOANA_NUME_FAMILIE AS MANAGER_NUME
FROM ANGAJAT A JOIN PERSOANA B
ON A.PERSOANA_ID = B.PERSOANA_ID
LEFT OUTER JOIN PERSOANA C
ON A.SUPERVISOR_PERSOANA_ID = C.PERSOANA_ID
View created.
După crearea vizualizării, puteţi să o interogaţi ca şi cum ar fi un tabel.
O interogare simplă făcută în vizualizarea pe care tocmai am creat-o:

SELECT NUME, MANAGER_NUME


FROM ANGAJAT_LISTA
ORDER BY NUME;
NUME MANAGER_NU
ME
Alexandr
u
Popescu Alexandru
Ionescu Alexandru

• Pentru crearea unui catalog cu filmele disponibile, aveţi nevoie de o listă cu


descrierile categoriilor MPAA şi cu descrierile genurilor.
Instrucţiunea SQL folosită pentru crearea vizualizării:

CREATE VIEW FILM_LISTA AS


SELECT A.FILM_ID, B.FILM_GEN_DESCRIERE AS GEN,
C.MPAA_RATING_COD AS RATING,
C.MPAA_RATING_DESCRIERE AS RATING_DESC,
A.FILM_TITLU, A.RETAIL_PRET_VHS,
A.RETAIL_PRET_DVD, A.ANUL_PRODUCERII
FROM FILM A JOIN FILM_GEN B ON
A.FILM_GEN_COD = B.FILM_GEN_COD
JOIN MPAA_RATING C ON
A.MPAA_RATING_COD = C.MPAA_RATING_COD

Exemplu de interogare simplă care foloseşte vizualizarea în locul tabelelor de


bază:

SELECT GEN, RATING, FILM_TITLU


FROM FILM_LISTA
ORDER BY GEN, RATING, FILM_TITLU;

GEN RATING FILM_TITLU


Actiune şi Aventura PG-13 Master and Commander: The Far
Actiune şi Aventura PG-13 Pirates of the Caribbean: The
Actiune şi Aventura PG-13 The Day After Tomorrow
Actiune şi Aventura PG-13 The Italian Job
Actiune şi Aventura R Kill Bill: Vol. 1
Actiune şi Aventura R Man on Fire
Actiune şi Aventura R The Last Samurai
Comedie PG-13 50 First Dates
Comedie PG-13 Matchstick Men
Comedie PG-13 Something's Gotta Give
Comedie PG-13 The School of Rock
Drama PG-13 Big Fish
Drama R Cold Mountain
Drama R Lot în Translation
Drama R Monster
Drama R Mystic River
Drama R Road to Perdiction
Strain R Das Boot
Romantic PG-13 13 Going 30
Romantic PG-13 Two weeks notice

• Magazinul de produse video ar vrea să instaleze un chioşc informatizat în


secţiunea de filme pentru copii, astfel încât tinerii să poată căuta filmele online.
Dorim ca numai filmele din categoriile MPAA G, PG şi PG-13 să fie disponibile în
acest chioşc. În loc să se repete uniunea din vizualizarea FILM_LISTA dacă MPAA
ar modifica sistemul de clasificare, se poate folosi vizualizarea FILM_LISTA pentru
a crea o nouă vizualizare (adică se poate folosi o vizualizare pentru a crea o altă
vizualizare!
Exemplu:

CREATE VIEW COPII_FILM_LISTA AS


SELECT * FROM FILM__LISTA
WHERE RATING IN ('G', 'PG', 'PG-13')
Rezultatele obţinute, folosind aceeaşi interogare ca şi pentru vizualizarea
FILM_LISTA:

SELECT GEN, RATING, FILM_TITLU


FROM COPII_FILM_LISTA
ORDER BY GEN, RATING, FILM _TITLU;

GEN RATING FILM TITLU


Actiune şi Aventura PG-13 Master and Commander: The Far
Actiune şi Aventura PG-13 Pirates of the Caribbean: The
Actiune şi Aventura PG-13 The Day After Tomorrow
Actiune şi Aventura PG-13 The Italian Job
Comedie PG-13 50 First Dates
Comedie PG-13 Matchstick Men
Comedie PG-13 Something's Gotta Give
Comedie PG-13 The School of Rock
Drama PG-13 Big Fish
Romantic PG-13 13 Going on 30
Romantic PG-13 Two Weeks Notice

Vizualizarea COPII_FILM_LISTA se bazează pe vizualizarea FILM_LISTA şi


poate să devină invalidă sau să nu mai funcţioneze corect dacă vizualizarea
FILM_LISTA este modificată. Vizualizările sunt instrumente puternice, care nu pot fi
ignorate.

Expresia CASE
Expresia CASE este o adăugire recentă, dar foarte importantă, la standardul
SQL. Pentru prima dată, părţi ale instrucţiunilor SQL pot fi executate condiţional. De
exemplu, o coloană din rezultatele interogării poate fi formatată în funcţie de valorile
conţinute pe o altă coloana.
Expresia CASE admite două forme generale:

Expresia CASE simplă

Sintaxa generală pentru forma simplă a expresiei CASE:

CASE expresie_ de_ intrare


WHEN expresie_de_comparare THEN expresie__rezultat [WHEN expresie
de_comparare THEN expresie_rezultat.. ] ELSE expresie_rezultat
END

notă:
Fiecare condiţie WHEN este evaluată sub forma expresie_de_intrare =
expresie_comparare şi, dacă rezultatul are valoarea TRUE logic, este returnată
valoarea expresie_rezultata şi nici o altă condiţie WHEN nu mai este evaluată.
Dacă nici una dintre condiţiile WHEN nu este evaluată ca adevărată şi exista o
condiţie ELSE, este returnată valoarea expresie_rezultat asociată condiţiei ELSE.
Dacă nici una dintre condiţiile WHEN nu este evaluată ca adevărată şi nu
există o condiţie ELSE, este returnată o valoare nula.

De exemplu, se poate folosi expresia CASE pentru a transforma


valoarea MPAA_RATING_COD într-un mesaj simplu, care poate fi afişat la
terminalul de vânzare, pentru a aminti personalului magazinului să verifice vârsta
clienţilor în cazul filmelor cu o categorie MPAA mai mare de PG-13. Remarcaţi
plasarea cuvântului cheie AS imediat după cuvântul cheie END, pentru a asocia un
nume coloanei generate în setul de rezultate. Iată exemplul:

SELECT FILM_ID, MPAA_RATING_COD AS RATING,


CASE MPAA_RATING_COD
WHEN 'G' THEN ‚Toate varstele'
WHEN 'PG' THEN ‚Acordul parintilor‘
WHEN 'PG-13' THEN 'Peste 13 ani'
ELSE 'Peste 17 ani‘ END AS RATING_DESC
FROM FILM
ORDER BY FILM _ID;

FILM ID RATING RATING_DESC


1 R Peste 17 ani
2 R Peste 17 ani
3 PG-13 Peste 13 ani
4 PG-13 Peste 13 ani
5 R Peste 17 ani
6 PG-13 Peste 13 ani
7 PG-13 Peste 13 ani
8 R Peste 17 ani
9 PG-13 Peste 13 ani
10 R Peste 17 ani

Expresia CASE cu căutare

Expresie CASE cu căutare (searched CASE) permite folosirea unor condiţii de


comparare mai flexibile, deoarece fiecare condiţie este complet specificată, incluzând
şi operatorul de comparare. Sintaxa generală a expresiei:

CASE
WHEN condiţie THEN expresie_rezultat
[WHEN condiţie THEN expresie_rezultat. . . ]
ELSE expresie_rezultat
END

notă:
Fiecare condiţie poate fi orice expresie SQL care este evaluată ca adevărata
sau falsă.
Condiţiile WHEN sunt evaluate secvenţial şi, dacă una este evaluată ca
adevărata, este returnata valoarea expresie_rezultat asociată şi nici o altă condiţie
WHEN nu mai este evaluata.
Dacă nici una dintre condiţiile WHEN nu este evaluată ca adevărată şi există o
condiţie ELSE, este returnată valoarea expresie_rezultat asociată condiţiei ELSE.
Dacă nici una dintre condiţiile WHEN nu este evaluata ca adevărată şi nu
exişti o condiţie ELSE, este returnată o valoare nulă.

De exemplu, considerăm o interogare care clasifică filmele în format VHS, în


funcţie de pret:

SELECT FILM_ID, RETAIL_PRET_VHS,


CASE
WHEN RETAIL_PRET__VHS IS NULL THEN ‚Not Available‘ ;
WHEN RETAIL_PRET_VHS < 10 THEN ‘Ieftin‘
WHEN RETAIL_PRET__VHS < 20 THEN ‘Convenabil‘
WHEN RETAIL PRET VHS < 40 THEN ‘Mediu‘
ELSE 'Scump'
END AS PRET_CATEGORIE
FROM FILM
ORDER BY FILM_ID;

FIL RETAIL_PRET_ PRET_CATEGOR


M_ID VHS IE

1 58.97 Scump
2 15.95 Convenabil
3 14.95 Convenabil
4 11.95 Convenabil
5 24.99 Mediu
6 24.99 Mediu
7 14.95 Convenabil
8 50.99 Scump
9 12.98 Convenabil
10 49.99 Scump

Întrebări şi Probleme

Alegeţi răspunsurile corecte pentru fiecare din următoarele întrebări cu


răspunsuri multiple. Reţineţi că întrebările pot avea mai multe răspunsuri corecte.

1. Funcţiile SQL
a. Returnează un set de valori
b. Returnează o singură valoare
c. Pot fi folosite în clauza WHERE a unei instrucţiuni SQL
d. Pot fi folosite ca pseudonime pentru numele tabelelor intr-o instr. SQL
e. Pot fi folosite în lista de coloane a unei instrucţiuni SQL
2. Funcţia REPLACE
a. Înlocuieşte un nume de tabel cu un nume de vizualizare
b. Înlocuieşte numele unei coloane cu pseudonimul coloanei
c. Înlocuieşte un şir de caractere dintr-o coloană cu un alt şir de caractere
d. Înlocuieşte toate valorile dintr-o coloană cu un alt set de valori
e. Înlocuieşte toate rândurile dintr-o vizualizare cu rânduri conţinând date
dintr-un alt tabel
3. Funcţia LTRIM
a. Elimină spaţiile de la sfârşitul şirurilor de caractere
b. Elimină spaţiile de la începutul şirurilor de caractere
c. Poate fi imbricată cu alte funcţii
d. înlocuieşte valorile nule cu alte valori în şirurile de caractere
e. Elimină spaţiile de la începutul şi de la sfârşitul şirurilor de caractere
4. Funcţia CHAR
a. Este numită CHR în unele implementări SQL
b. Este identică cu funcţia ASCII în unele implementări SQL
c. Returnează valoarea corespunzătoare unui caracter din setul de caractere
ASCII
d. Returnează caracterul corespunzător unei valori
e. Transformă o valoare numerică într-un şir de caractere
5. Funcţia SIGN
a. Returnează -l daca parametrul furnizat are valoare negativa
b. Returnează 0 dacă parametrul furnizat are valoarea zero
c. Returnează +1 dacă parametrul furnizat are o valoare pozitivă
d. Returnează 0 dacă parametrul furnizat are valoarea NULL
e. Returnează o valoare nulă dacă parametrul furnizat nu este un număr
6. Funcţia CEILING
a. Rotunjeşte un număr prin adăugire până la primul număr întreg
b. Rotunjeşte un număr prin scădere până la primul număr întreg
c. Returnează întotdeauna un număr întreg
d. Returnează un număr întreg sau o valoare nulă
e. Este numită CEIL în unele implementări SQL
7. Funcţia FLOOR
a. Rotunjeşte un număr prin adăugire până la primul număr întreg
b. Rotunjeşte un număr prin scădere până la primul număr întreg
c. Returnează întotdeauna un număr întreg
d. Returnează un număr întreg sau o valoare nulă
e. Este numită FLR în unele implementări SQL

8. Expresiile CASE
a. Permit executarea condiţională a clauzelor dintr-o instrucţiune SQL
b. Există sub două forme, respectiv statice şi dinamice
c. Exista sub două forme, respectiv cu căutare şi fara cautare
d. Există sub două forme, respectiv simple şi cu cautare
e. Există sub două forme, respectiv standard şi cu cautare

Scrieţi instrucţiunile SQL pentru următoarele probleme:

1. Afişaţi valorile MPAA_RATING_COD din tabelul MPAA_RATING, cu


liniuţele de despărţire înlocuite cu spaţii.
2. Folosind funcţia CHAR (numită CHR în Oracle), afişaţi valorile FILM_ID
şi FILM_TITLU pentru toate filmele care conţin apostrofuri (caracterul
ASCII 39) în titlu.
3. Aflaţi valoarea ASCII a semnului de exclamare (!).
4. Aflaţi preţul mediu al filmelor în format DVD (coloana RETAIL_PRET
_DVD din tabelul FILM), cu media calculată rotunjită prin adăugire la cea
mai apropiată sumă fără zecimale.
5. Aflaţi preţul mediu al filmelor în format VHS (coloana
RETAIL_PRET_VHS din tabelul FILM), cu media calculată rotunjită prin
scădere la cea mai apropiată sumă fără zecimale.
6. Pentru o bază de date Oracle, generaţi comenzile SQL pentru eliminarea
tuturor restricţiilor referenţiale aflate în proprietatea utilizatorului curent.
Vizualizarea Oracle de tip catalog se numeşte USER_CONSTRAINTS, iar
restricţiile referenţiale au valoarea 'R' în coloana CONSTRAINT_TYPE.
Numele tabelului pe care se bazează restricţia se află în coloana
TABLE_NAME a vizualizării. Nu uitaţi că trebuie să folosiţi comanda
ALTER TABLE pentru eliminarea unei restricţii.
7. Pentru o bază de date Microsoft SQL Server, afişaţi toate restricţiile de tip
cheie externă. Folosiţi tabelul de sistem SYSOBJECTS, în care NAME este
numele restricţiei, iar coloana XTYPE are valoarea 'F' pentru restricţiile de
tip cheie externă.
8. Scrieţi o instrucţiune SQL care afişează fiecare cont de client
(CLIENT_CONT_ID) cu un şir de caractere bazat pe valoarea coloanei
COPIL_INCH_ALLOWED_INDIC, care să conţină textul „Poate fi
inchiriat de copii" dacă valoarea coloanei este 'Y' şi textul „Nu poate fi
inchiriat de copii" dacă valoarea este 'N'. Sugestie: Cel mai bine
funcţionează în acest caz o expresie CASE simplă.
9. Scrieţi o instrucţiune SQL care afişează fiecare film (FILM_ID) şi o valoare
pentru deceniu, în funcţie de valoarea coloanei ANUL_PRODUCERII sau
necunoscut), în acest caz v-ar fi de folos o expresie CASE cu cautare.
10. Scrieţi o instrucţiune SQL care afişează fiecare inchiriere a unui film
(tabelul FILM_INCH) cu valoarea TAXA_PENALIZAREclasificaţa astfel:
None (valoare nulă sau zero), Minor (valoare < 10) sau Major (valoare > 10) .

Lecţia 5. Limbajul de manipulare a datelor – DML

În această lecţie se prezintă instrucţiunile DML (Data Manipulation


Language), o parte a limbajului SQL folosită pentru intreţinerea datelor stocate în
tabele relaţionale ale bazei de date.
Limbajul DML este format din trei comenzi SQL:

INSERT Adaugă noi rânduri într-un table al bazei de date.


UPDATE Actualizeaza rândurile existente Într-un table al bazei de date.
DELETE Sterge rânduri dintr-un tabel al bazei de date

Instrucţiunile DML individuale afectează datele dintr-un singur tabel. Este


posibil ca într-o instrucţiune DML să referiţi şi o vizualizare care conţine date din mai
multe tabele (adică o vizualizare care conţine o uniune de tabele), dar, în acest caz,
instrucţiunea DML poate referi numai coloane dintr-un singur tabel al vizualizării. Cu
alte cuvinte, atunci cand o instrucţiune DML foloseşte o vizualizare, toate coloanele
vizualizării referite în instrucţiunea DML trebuie să corespundă unor coloane dintr-un
singur tabel fizic al bazei de date.
Este foarte probabil ca sistemul SGBD folosit să pună la dispoziţie o formă
oarecare de tranzacţii, în care o serie de instrucţiuni DML sunt tratate unitar, adică un
grup de instructiuni care trebuie să reuşească toate sau sa eşueze toate. Această
caracteristică este foarte utilă atunci când instructiunile SQL sunt folosite în tranzacţii
comerciale.
SGBD va trata fiecare instrucţiune DML individuală ca pe o tranzactie.
Aceasta înseamna că, dacă apare o eroare la modificacfrea unui rând identificat de
instrucţiunea DML, sistemul DML va anula intreaga instrucţiune, asa că aceasta nu va
afecta nici unul din rândurile tabelului. Cu alte cuvinte, sistemul SGBD nu va permite
niciodată apariţia inconsecvenţelor în baza de date. De exemplu , dacă incerc să sterg
toate rândurile din tabelul FILM şi apare o eroare la ştergerea celui de-al treilea rând
(după ce au fost deja şterse primele două rânduri ), întreaga instrucţiune eşuează şi
sistemul SGBD reface (unii ar spune „ca prin magie‖) cele două rânduri şterse.
Instructiunile SQL din acestă lecţie presupune că sistemul SGBD pe care il
utilizaţi foloseste formatul AAAA-LL-ZZ pentru datele calendaristice.
Pentru bazele de date Oracle, instrucţiunea de mai jos modifică formatul
datelor calendaristice pentru sesiunea curenta (baza de date revine la formatul
prestabilit de fiecare dată când va reconectaţi la baza de date):

ALTER SESSION SET NLS_DATA_FORMAT=‘YYYY-MM-DD‘;

Un alt aspect de care este important să se ţină seama, sunt restricţiile definite
în tabelul referit de instrucţiunea DML. Sistemul SGBD nu va efectua în baza de date
nici o modificare care încalcă una din restricţii.
La formarea instructiunilor DML, trebuie să se ţină seama de urmatoarele
aspecte referitoare la restricţiile tabelului modificat:
Restricţii de tip cheie primară
Atunci când inseraţi un nou rând într-un tabel, cheia primară a noului rând
trebuie sa fie unică în întregul tabel.Cand modificati valoarea unei chei primare (ceea
ce se intampla rareori), noua valoare trebuie să fie unică în întregul tabel.
Restricţii de unicitate
Ca şi în cazul cheilor primare, coloanele pe care a fost definită o restricţie de
unicitate trebuie sa aibă valori unice în întregul tabel.
Restricţii NOT NULL
O valoare nula (null) este o modalitate specială prin care sistemul SGBD
tratează valoarea unei coloane pentru a indica faptul ca valoarea coloanei respective
nu este cunoscută. O valoare nula nu este acelasi lucru un un spatiu liber, un sir vid
sau valoarea zero – este o valoare speciala care nu este egala cu nimic altceva.
În cazul instrucţiunilor INSERT, trebuie specificate valori pentru toate
coloanele cu restricţii NOT NULL.
În cazul instrucţiunilor UPDATE nu se pot inlocui valorile unei coloane cu
valori nule dacă pe coloana respectivă este definită p restricţie NOT NULL.
Dacă instrucţiunea DML referă o vizualizare , nu se poate sa o folosim intr-o
instrucţiune INSERT dacă una dintre coloanele tabelului cu o restricţie NOT
NULL(obligatorii) lipseşte din definirea vizualizării.
Restricţii referenţiale
Nu se poate insera sau actualiza valoarea unei chei externe decât dacă există
deja rândul părinte corespondent care conţine valoarea cheii în coloana cheii primare.
In sens invers, nu se poate şterge un rând părinte dacă există rânduri subordonate care
referă valoarea din rândul părinte, decât dacă restricţia a fost definită cu opţiunea ON
DELETE CASCADE. In general inserările în tabele trebuie făcute ierarhic (mai intai
randurile parinte, apoi randurile copii), iar ştergerile trebuie făcute în ordine inversă
(copiii inaintea părinţilor).

Restrictii de verificare (CHECK) O instructiune INSERT sau UPDATE nu


poate stoca într-o coloana o valoare care încalcă o restricţie CHECK definită pentru
coloana respectivă.

Instrucţiunea INSERT
Instrucţiunea SQL INSERT este folosită pentru inserarea noilor rânduri de
date în tabele. Instrucţiunea are două forme de bază: una în care valorile coloanelor
sunt specificate chiar în instrucţiune şi alta în care valorile sunt selectate dintr-un tabel
sau o vizualizare, folosind o subinterogare.

Inserarea unui singur rand de dete folosind clauza Values


Instrucţiunea INSERT care foloseşte o clauză VALUES poate crea un singur
rând la fiecare rulare, deoarece valorile pentru rândul de date respective sunt
specificate chiar în instrucţiune.
Iata sintaxa generală a instrucţiunii:
INSERT INTO nume_tabel_sau_vizualizare
[(lista_de_coloane)]
VALUES (lista_de_valori);

Se poate remarca următoarele:

Lista de coloane este opţională, dar dacă este inclusă trebuie sa fie incadrată în
paranteze.
Dacă lista de coloane este omisă, trebuie specificată o valoare pentru fiecare
coloană din tabel, în ordinea în care sunt definite coloanele în tabel. Este bine
ca întotdeauna să includeţi lista de coloane, deoarece opiterea acesteia face ca
instrucţiunea INSERT să fie dependentă de definiţia tabelului. Dacă o coloană
este modificată sau în tabel este adăugată o nouă coloană, chiar şi opţională,
probabil instrucţiunea INSERT va eşua la următoarea rulare.
Dacă lista de coloane este specificată, lista de valori trebuie să conţin o valoare
pentru fiecare coloană din listă, în aceeaşi ordine. Cu alte cuvinte, între lista de
coloane şi lista de valori trbuie să existe o corespondenţa unu-la-unu. Orice
coloana care lipseşte din listă va primi o valoare nulă, presupunund că valorile
nule sunt acceptate în coloana respectivă.
Cuvântul cheie NULL poate fi folosit în lista de valori pentru specificarea unei
valori nule pentru o coloană.
În Microsoft SQL Server şi Sybase Adaptive Server nu puteţi insera valori într-
o coloană care a fost definită proprietatea IDENTITY. Proprietatea IDENTITY
este o metodă frecven folosită pentru a atribui valori secvenţiale unei chei
primare, cum ar fi coloana FILM_ID din tabelul FILM. Dacă pentru o coloană
a fost definită proprietatea IDENTITY, puteţi să omiteţi coloana respectivă din
instrucţiunea INSERT, iar sistemul SGBD va atribui cheii primare următoarea
valoare unică disponibilă. O altă soluţie este să dezactivaţi restricţia, folosind
următoarea instrucţiune:
SET identity_insert nume_tabel ON

Exemplul următor conţine două instrucţiuni INSERT, una care creează un nou
rând în tabelul FILM, cu o listă opţională de coloane, din care este omisă coloana
RETAIL_PRET_VHS, şi alta care creează un rând în tabelul FILM_COPII pentru
acelaşi timp, dar fără lista opţională de coloane.
INSERT INTO FILM
(FILM_ID, FILM_COD_GEN, MPAA_RATING_COD, FILM_NUME,
PRET_INCHIRIAT_DVD, AN_PRODUCERE)
VALUES (21,‘Drama‘,‘PG-13‘,‘Ray‘, 29.95, ‘2004‘);
INSERT INTO FILM_COPII
VALUES (21, 1, ‘2005-04-01‘,NULL,‘V‘);

Pentru Microsoft SQL Server şi Sybase Adaptive Server, dacă este definită
proprietatea IDENTITY pentru tabelul FILM, se poate folosi următoarea variantă a
primei instrucţiuni INSERT:

INSERT INTO FILM


(FILM_COD_GEN,MPAA_COD_VARSTE,FILM_NUME,
RETAIL_PRET_DVD,AN_PRODUCERE)
VALUES (‘Drama‘, ‘PG-13‘, ‘Ray‘, 29.95, ‘2004‘);

Inserări masive folosind instrucţiunea SELECT internă


Aşa cum se observă, este nevoie de foarte mult cod pentru a insera în tabel un
singur rând de date folosind o instrucţiune INSERT cu clauza VALUES.
O altă soluţie, care poate fi folosită pentru a insera rânduri multiple într-un
tabel , este forma care foloseşte o instrucţiune SELECT internă. Această formă este
utilă şi pentru stabilirea următoarei valori disponibile pentru o cheie primară cu valori
secvenţiale. De asemenea , poate fi folosită atunci când creaţi un tabel temporar
pentru testare şi vreţi să-l populaţi cu toate datele dintr-un alt tabel.

Sintaxa generală a instrucţiunii este


INSERT INTO nume_tabel_sau_vizualizare
[(lista_de_coloane)]
SELECT instructiune_select;

Se remarcă următoarele:
Lista de coloane este opţională, dar dacă este inclusă trebuie să fie încadrată în
paranteze.
Dacă lista de coloane este omisă, instrucţiune SELECT internă trebuie să
furnizeze o valoare pentru fiecare coloană din tabel, în ordinea în care sunt
definite coloanele în tabel. Este bine ca întotdeauna să includeţi lista de
coloane, deoarece opiterea acesteia face ca instrucţiunea INSERT să fie
dependentă de definiţia tabelului. Dacă o coloană este modificată sau în tabel
este adăugată o nouă coloană, chiar şi opţională, probabil instrucţiunea
INSERT va eşua la următoarea rulare.
Dacă lista de coloane este specificată, instrucţiune SELECT internă să
furnizeze o valoare pentru fiecare coloană din lista de valori, în aceeaşi ordine.
Cu alte cuvinte, între lista de coloane şi setul de rezultate al instrucţiunii
SELECT trebuie să existe o corespondenţa unu-la-unu. Orice coloană care
lipseşte din listă va primi o valoare nulă, presupunund că valorile nule sunt
acceptate în coloana respectivă.
Cuvântul cheie NULL poate fi folosit în instrucţiunea SELECT pentru
specificarea unei valori nule pentru o coloană.

Ca exemplu, să presupunem că toate filmele sunt acum disponibile şi în limba


franceză. Tabelul FILM_LIMBA conţine rânduri pentru limba franceză pentru o parte
din filme, aşa că acum vrem să le adăugăm numai pe cele care lipsesc. Instrucţiunea
INSERT care va rezolva această problemă este:

INSERT INTO FILM_LIMBA


(FILM_ID, COD_LIMBA)
SELECT FILM_ID, ‘fr‘
FROM FILM FILM
WHERE FILM_ID NOT IN
( SELECT FILM_ID FROM FILM_LIMBA
WHERE COD_LIMBA =‘fr‘ );

Instrucţiunea UPDATE

Instrucţiunea UPDATE este folosită pentru actualizarea datelor din coloanele


unui tabel (sau ale unei vizualizări).
Sintaxa generală a instrucţiunii UPDATE:
UPDATE nume_tabel_sau_vizualizare
SET nume_coloana = expresie
[,nume_coloana = expresie...]
[ WHERE conditie];

Se remarcă următoarele:
Clauza SET conţine o listă cu una sau mai multe coloane, împreună cu o
expresie care specifică noua valoare pentru fiecare coloană. Aceasta este o listă
de perechi nume-valoare, separate prin virgule, cu un operator de egalitate între
fiecare nume şi valoare.
Expresia poate fi o constantă, un alt nume de coloană sau orice altă expresie pe
care SQL o poate transforma într-o singură valoare, care poate fi apoi atribuită
coloanei respective.
Clauza WHERE conţine o expresie care limitează rândurile actualizate. Dacă
această clauză este omisă, motorul SQL va încerca să actualizeze toate
rândurile din tabel sau din vizualizare.
Exemple:
Un film a fost adăugat cu un preţ incorect. Instrucţiunea următoare va actualiya
două coloane din acelaşI rând a tabelului MOVIE.

UPDATE FILM
SET RETAIL_PRET_VHS = 29.95 ,
RETAIL_PRET_DVD = 34.95
WHERE FILM_ID = 21

Conducerea firmei de produse video a decis să crească salariul tuturor


funcţionarilor cu 10 procente. Această instrucţiune va actualiza o singură
coloană de pe mai multe rânduri, rotujind rezultatul la 2 zecimale cu funcţia
ROUND.
UPDATE ANGAJAT
SET ANGAJAT_PLATA_ORA = ROUND
(ANGAJAT_PLATA_ORA * 1.1, 2)
WHERE ANGAJAT_JOB_CATEGORY =‘C‘ ;

Instrucţiunea DELETE
Instrucţiunea DELETE şterge unul sau mai multe rânduri dintr-un tabel.
Instrucţiunea poate să folosească şi o vzualizare, dar numai dacă aceasta se bazează pe
un singur tabel (ceea ce înseamnă că instrucţiunile DELETE nu pot fi folosite pentru
vizualizări care conţin uniuni). În instrucţiunile DELETE nu sunt referite niciodată
coloane, doarece instrucţiunea şterge rânduri întregi de date, inclusiv toate valorile
datelor (toate coloanele) din rândurile afectate. Dacă vreţi să ştergeţi o singură valoare
din rândurile existente, folosiţi instrucţiunea UPDATE pentru a înlocui valorile
respective cu valori nule (presupunând că valorile nule sunt permise în acele coloane).
Sintaxa generală a instrucţiunii DELETE este
DELETE FROM nume_tabel_sau_vizualizare
[ WHERE conditie ];

Se remarcă următoarele:

Clauza WHERE este opţională. Totuşi, este folosită aproape întotdeauna,


deoarece o instrucţiune DELETE fără o clauză WHERE încearcă să şteargă
toate rândurile din tabel.
Atunci când este inclusă, clauza WHERE specifică rândurile care urmează să
fie şterse. Orice rând pentru care condiţia WHERE este evaluată ca adevărată
este şters din tabel.
Nu se pot şterge rânduri dacă se încalcă o restricţie referenţială. În general,
rândurile subordonate trebuie şterse înaintea rândurilor părinte.

Exemple:
Să se şteargă filmul adăugat mai devreme (cu FILM_ID = 21 ). Se observă că
trebuie să se ştergă mai întâi rândurile corespondente din tabelele
FILM_COPY şi FILM_LIMBA, deoarece acestea sunt rânduri „copii‖ ale
rândului din tabelul „FILM‖
DELETE FROM FILM_COPY
WHERE FILM_ID = 21;

DELETE FROM FILM_LIMBA


WHERE FILM_ID = 21;

DELETE FROM FILM


WHERE FILM_ID = 21;
Să se şteargă din tabelul FILM_LIMBA toate rândurile pentru limba spaniolă
(COD_LIMBA='es' ). În multe implementări SQL se face diferenţierea literelor
mari de cele mici, caz în care valoarea codului de limbă trebuie specificată cu
litere mici pentru a se potrivi cu datele din tabel.

DELETE FROM FILM_LIMBA


WHERE COD_LIMBA =‘es‘;

Întrebări şi probleme
1. Limbajul DML include următoarele comenzi SQL:
a. INSERT
b. REMOVE
c. UPDATE
d. SELECT
e. DROP

2. O instrucţiune DML poate referi


a. Coloane din mai multe tabele
b. Coloane dintr-un singur tabel
c. O vizualizare care conţine coloane dintr-un singur tabel
d. Coloane ale unei vizualizări bazate pe un singur tabel
e. Coloane ale unei vizualizări bazate pe mai multe tabele

3. La formarea unei instrucţiuni DML, trebuie să tineti seama de următoarele


restricţii
a. Restricţii referenţiale
b. Restricţii de securitate
c. Restricţii NOT NULL
d. Restricţii de unicitate
e. Restricţii cheie primară

4. O instrucţiune INSERT cu o clauză VALUES


a. Trebuie să aibă o listă de coloane
b. Trebuie să aibă o listă de valori
c. Poate insera rânduri multiple la o singură rulare
d. Poate folosi cuvântul cheie NULL pentru a atribui valori nule coloanelor
e. Poate include o clauză WHERE

5. O instrucţiune INSERT cu o comandă SELECT imbricată este utilă pentru


a. Găsirea următoarei valori pentru o cheie primară atribuită secvenţial
b. Mutarea rândurilor dintr-un tabel în altul
c. Popularea unui tabel de test cu date dintr-un alt tabel
d. Eliminarea rândurilor duplicate dintr-un tabel
e. Inserarea mai multor rânduri într-un tabel cu o singură instrucţiune

6. O instrucţiune INSERT cu o comandă SELECT imbricată


a. Trebuie să aibă două liste de coloane, una în clauza INSERT şi una în
b. Trebuie să aibă o instrucţiune SELECT internă care retumează un singur
rând de date
c. Poate folosi cuvântul cheie NULL pentru a atribui valori nule coloanelor
d. Poate include o clauză WHERE
e. Trebuie să aibă în instrucţiunea SELECT internă o listă de coloane care
corespunde cu lista de coloane din clauza INSERT sau cu coloanele din
tabelul în care sunt inserate datele

7. O instrucţiune UPDATE fără o clauză WHERE


a. Actualizează toate rândurile din tabel cu valori nule
b. încearcă să actualizeze toate rândurile din tabel
c. Eşuează şi returnează o eroare
d. Şterge toate rândurile din tabel
e. Are ca rezultat un produs cartezian

8. O instrucţiune DELETE fără o clauză WHERE


a. Actualizează toate rândurile din tabel cu valori nule
b. Eşuează si returnează o eroare
c. încearcă să şteargă toate rândurile din tabel
d. Are ca rezultat un produs cartezian
e. Trebuie să includă o listă de coloane

9. O instrucţiune UPDATE
a. Trebuie să includă o clauză SET
b. Trebuie să furnizeze o nouă valoare pentru cel puţin o coloană
c. Trebuie să includă o clauză WHERE
d. Poate atribui unei coloane valoarea unei alte coloane
e. Poate atribui unei coloane o listă de valori derivate dintr-o expresie

10. O instrucţiune DELETE


a. Poate include o listă opţională de coloane
b. Poate include o clauză WHERE opţională
c. Poate folosi cuvântul cheie FORCE pentru a forţa ştergerea rândurilor
d. Nu poate încălca restricţiile referenţiale ale tabelului
e. Poate avea o instrucţiune SELECT internă, ca parte a clauzei WHERE

11. Clauza SET dintr-o instrucţiune UPDATE poate atribui unei coloane o
valoare care este
a. O constantă
b. Numele unei alte coloane
c. O listă de valori
d. Orice expresie din care rezultă o singură valoare
e. Cuvântul cheie NULL
12. Instrucţiunea SELECT internă a unei instrucţiuni INSERT poate include
a. O clauză WHERE
b. O clauză GROUP BY
c. Una sau mai multe funcţii de agregare
d. O uniune a mai multor tabele
e. O clauză UNION

Scrieţi instrucţiuni SQL pentru următoarele probleme

13. Folosind o instrucţiune INSERT cu o clauză VALUES, dar fără listă de


coloane, inseraţi în tabelul FILM_GENRE un nou rând, cu valorile FILM_COD_GEN
= TRAIN' şi FILM_DESCRIERE_GEN = Training'.

14. Folosind o instrucţiune INSERT cu o clauză VALUES si o listă de


coloane, inseraţi în tabelul FILM un nou rând, cu următoarele valori pentru date:

FILM_ID: 99
FILM_COD_GEN: 'TRAIN'
MPAA_COD_RATING: NR
FILM_NUME: ANGAJAT
Training Video

15. Folosind o instrucţiune INSERT cu o instrucţiune SELECT internă,


inseraţi în tabelul FILM_LIMBA un rând pentru limba japoneză
(COD_LIMBA = 'ja'), asociat cu toate filmele din tabelul FILM. (în prezent,
tabelul FILM_LIMBA nu conţine nici un rând pentru limba japoneză.)

16. Creaţi un tabel, numit TOTAL_INCHIRIERE, folosind instrucţiunea


CREATE de mai jos. Folosind o instrucţiune INSERT cu o instrucţiune SELECT
internă, inseraţi în tabelul TOTAL_INCHIRIEREun rând pentru fiecare film din
tabelul FILM INCHIRIERE, conţinând numărul total de închirieri şi suma totală
obţinută din închirierea filmului respectiv.
CREATE TABLE TOTAL_INCHIRIERE
(FILM_ID INTEGER NOT NULL,
NUMBER_OF_INCHIRIERES INTEGER NOT NULL,
TOTAL_COST_INCHIRIERES NUMERIC (7, 2) NOT NULL);

17. Ştergeţi toate rândurile din tabelul INCHIRIERE TOTAL.

18. Ştergeţi rândurile pentru limba japoneză, create la întrebarea 15.

19. Copia 1 a filmului 1 (FILM_ID = 1, NUMAR_COPIE = 1) a fost vândută


pe data de 15 ianuarie 2005. actualizaţi rândul respectiv din tabelul
FILM_COPII.

20. Actualizaţi tabelul FILM astfel încât să creşteţi cu 10 procente toate


preţurile pentru formatul VHS (RETAIL_PRET_VHS) care nu conţin valori
nule.
.

BIBLIOGRAFIE

1. Ileana Popescu, Letiţia Vercescu, Proiectarea bazelor de date, Editura


2. Popescu Ileana, Modelarea bazelor de date, Editura Tehnică, 2001
3. Mariana Popa, Baze de date Editura FRM, 2006
4. Roger Jennings, Utilizare Access, Editura Teora, 1998
5. Chris Fehily, SQL- Învăţaţi SQL rapid şi uşor!, Editura B.I.C. ALL,
2004