Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Se pot lua în considerare mai multe criterii de clasificare ale sistemelor de baze de date :
Modelul de date relaţional a fost propus de cercetătorul E.F.Codd de la compania IBM,
care a publicat în 1970 lucrarea “Un model relaţional de date pentru bănci mari de date
partajate”. Alte lucrări ale lui Codd, ca şi ale altor cercetători ca R. Boyce, J.D. Ullman etc au
perfecţionat modelul de date relaţional şi au permis dezvoltarea sistemelor de baze de
date. Chiar dacă noţiunile de relaţie şi tabel diferă în esenţa lor, relaţia reprezentând o mulţime
de entităţi şi tabelul o reprezentare vizuală a acesteia, cele două denumiri se pot folosi, în
general pentru acelaşi scop.
Pe lângă avantajul unui model de date precis şi simplu, sistemele de baze de date
relaţionale mai beneficiază şi de un limbaj de programare recunoscut şi acceptat, limbajul
SQL (Structured Query Language), pentru care au fost emise mai multe standarde de către
Organizaţia Internaţională de Standardizare (International Standardization Office-ISO).
Majoritatea sistemelor de gestiune a bazelor de date relaţionale actuale implementează
versiunea din anul 1992 a standardului pentru limbajul SQL, denumită SQL 92 sau SQL2.
Modelul de date orientat obiect (Object Model) este un concept unificator în ştiinţa
calculatoarelor, fiind aplicabil în programare, în proiectarea hardware, a interfeţelor, a bazelor de
date etc. Sistemele de baze de date orientate obiect se bazează pe limbaje de programare
orientate obiect cu capacităţi de persistenţă, în care datele sunt independente de timpul de viaţă
al programelor care le creează sau accesează, prin memorare pe suport magnetic (disc).
Există şi unele domenii, în special cele care manipulează tipuri de date complexe, cum ar fi
proiectarea asistată de calculator, sisteme de informaţii geografice, medicină etc, în care
modelul relaţional s-a dovedit a fi insuficient de expresiv şi cu performanţe de execuţie
reduse.
abstractizarea
moştenirea
încapsularea
modularizarea
Din perspectiva realizării bazelor de date, o altă proprietate a modelului obiect, persistenţa,
este aceea care asigură memorarea transparentă pe suport magnetic a obiectelor care alcătuiesc
o bază de date orientată obiect.
De asemenea mai sunt încă în funcţiune baze de date modele mai vechi: modelul
ierarhic şi modelul reţea.
În modelul de date ierarhic (Hierarchical Model) o bază de date se reprezintă printr-o
structură ierarhică de înregistrări de date (records) conectate prin legături (links). Modelul ierarhic
a fost primul model folosit pentru dezvoltatea bazelor de date.
Schema conceptuală a unei baze de date în modelul ierarhic se reprezintă printr-un număr
oarecare de scheme ierarhice. O schemă ierarhică este un arbore direcţionat,
reprezentat pe mai multe niveluri, în care nodurile sunt tipurile de înregistări, iar arcele sunt
tipurile de legături. Fiecare nod (cu excepţia nodului rădăcină) are o singură legătură către un
nod de pe un nivel superior (nodul părinte) şi fiecare nod (cu excepţia nodurilor frunză)
are una sau mai multe legături către noduri de pe nivelul imediat inferior (noduri fii).
Modelul de date reţea (Network Model) foloseşte o structură de graf pentru definirea schemei
conceptuale a bazei de date; nodurile grafului sunt tipuri de entităţi (înregistrări, records), iar
muchiile grafului reprezintă în mod explicit asocierile (legăturile, links) dintre tipurile de entităţi.
La fel ca şi modelul ierarhic, dezavantajul principal al modelului reţea este acela că fiecare
interogare trebuie să fie prevazută încă din faza de proiectare, prin memorarea explicită a
legăturilor între tipurile de entităţi. În plus, complexitatea reprezentării datelor în
modelul reţea este deosebit de ridicată, iar programatorii trebuie să o cunosască pentru a putea
realiza aplicaţiile necesare.