STUDIU DE CAZ

ANAMNEZĂ
NUME: Popescu
PRENUME: Maria
VARSTĂ: 50 ani
SEX: feminin
DIAGNOSTIC: coxartroză
PROFESIUNEA ȘI CONDIȚIILE DE MUNCĂ: pensionar
LOCUL NAȘTERII: București
ANTECENDETE HEREDO-COLATERALE: neagă
ANTECEDENTE PERSONALE: hernie inghinală operată în 2009
ISTORICUL BOLII: Pacientul acuză durere în timpul mersului și redoare articulară matinală.

EVALUARE
La o primă inspecție, pacientul prezintă un mers șchiopătat, acesta evitând să se sprijine
pe membrul inferior afectat. Atitudinea acestuia este una vicioasă, șoldul afectat afându-se în
ușoară flexie – abducție – rotație externă.
De asemenea, având o vedere posterioară a pacientului aflat în poziție ortostatică se poate
observa că pliul fesier de pe partea afectată este ușor coborât.
În decubit ventral, observăm limitarea extensiei coapsei.
În momentul palpării, pacientul acuză durere la nivel inghinal. Acestă durere este de tip
mecanic. În timpul mersului apare suferința, iar în repaus dispare.

OBIECTIVE
- Combaterea durerii și diminuarea redorii articulare
- Menținerea funcției articulare
- Creșterea stabilității șoldului și tonifierea musculaturii
- Controlul și reeducarea mersului

MIJLOACE ȘI EXERCIȚII
În vederea combaterii durerii și a diminuării redorii articulare, se administrează
tratament medicamentos de tip antialgic, antiinflamator și decontracturant. Alte mijloace de
diminuare a durerii sunt electroterapia pentru îmbunătățirea vascularizației locale și
termoterapia sau peloidoterapia caldă.
De asemenea, se pot executa și tehnici de „trezire” a musculaturii prin intermediul
masajului, pentru a pregăti mușchii stabilizatori ai șoldului pentru următoarele faze ale
recuperării.
Menținerea funcției articulare este de preferat să se realizeze în descărcare. Se folosesc
elemente precum pedalatul pe bicicletă, terapia prin scripeți la cușca Rocher și hidroterapia.
În cadrul mersului pe bicicletă este obligatoriu ca șaua să fie reglată în funcție de gradul
de mobilitate artciulară a șoldului. Pacientul pedalează la o viteză moderată. Se execută 2 serii
a câte 5 minute.
Un alt exercițiu de tip ciclic, poate fi realizat și cu ajutorul scripeților. Din decubit dorsal,
cu un manșon la nivelul gleznei, se execută flexia coapsei pe bazin, urmată de extensia acesteia.
Acesta este un exercițiu în descărcare, care facilitează mișcarea și ajută la menținerea și
creșterea amplitudinii articulare. Se execută 5 serii a câte 10 repetări.
Creșterea stabilității șoldului se poate realiza prin tonifierea musculaturii abductoare a
șoldului. Tensorul fasciei lata și cei doi fesieri: mic și mijlociu sunt mușchii care oferă stabilitate
laterală șoldului și sunt direct interesați în vederea realizării obiectivului setat. Acești mușchi
sunt responsabili de susținerea unipodală și de realizarea mersului echilibrat, fără oscilații de
bazin și înclinări laterale ale trunchiului.
Din decubit controlateral, cu membrele inferioare flectate: pacientul execută abducția
coapsei. Se execută 3 serii a câte 20 repetări.
Același exercițiu, se poate realiza și cu ușoară rezistență manuală din partea
kinetoterapeutului. Aceasta se aplică pe fața laterală a coapsei, în treimea inferioară.
Din ortostatism cu fața la scara fixă și mâinile de șipcă apucat la nivelul umerilor, se
execută abducție din articulația șoldului până la limita durerii, fără a forța amplitudinea de
mișcare. Se execută 3 serii a câte 10 de repetări.
Exercițiile se execută de 2 ori pe zi.
Pentru o mai bună stabilitate, în ședințele viitoare se vor aborda ca și teme de lecție: creșterea
forței la nivelul musculaturii anterioare și posterioare a șoldului, respectiv tonifiere pe mușchiul
cvadriceps și mușchii ischiogambieri.
Controlul și reeducarea mersului reprezintă obiectivul care stă la baza funcționabilității
și a reintegrării în societate. Se au în vedere elemente precum corecția poziției bazinului,
stabilitatea și mobilitatea genunchiului de pe partea afectată, dar și a membrului inferior
sănătos, menținerea supleței prin forță musculară la nivelul mușchilor abdominali și
paravertebrali.
Din stând depărtat cu un picior în fața celuilalt, se execută trecerea greutății de pe un
picior pe altul pentru a învăța să încarcăm și piciorul afectat. În acest fel antrenăm atât
musculatura felxoare a coapsei, cât și cea extensoare. Se realizează 3 serii a câte 20 de treceri
– 10 cu piciorul stâng în față, iar 10 cu piciorul drept.
 În fața oglinzii, se execută mers pe loc, cu menținerea aliniamentului bazinului și
distribuirea egală a greutații pe membrele inferioare. Se execută 2 serii a câte un minut. În cazul
în care pacientul are un mers șchiopătat antialgic, se recomandă utilizarea unui baston în mâna
opusă șoldului afectat, pentru a efectua un mers ciclic, fiziologic – braț și picior opus.
Mers pe plan înclinat – urcarea pantei. Coborârea pantei este de evitat deoarece la nivelul
articulației coxo-femurale produce efecte nocive; de aceea, este recomandat mersul pe plan
înclinat pe bandă. Se realizează mers timp de 2 minute sau până la apariția unui disconfort.