CUPRINS

CAPITOLUL 1. BILANTUL CONTABIL

1.1 SCURT ISTORIC AL ECOLUTIEI CONTABILE

1.2 DEFINIREA BILANTULUI CONTABIL
1.3 ROUL BILANTULUI CONTABIL
1.4 FUNCTIILE BILANTULUI CONTABIL
1.5 STRUCTURA BILANTULUI CONTABIL SI A ANEXELOR LA BILANT

CAPITOLUL 2.STRUCTURA BILANTULUI CONTABIL SI A ANEXELOR LA BILANT

2.1 BILANTUL CONTABIL PROPRIU-ZIS
2.2 SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
2.3 MODIFICARILE BILANTULUI CONTABIL
2.4 INTOCMIREA BILANTULUI CONTABIL SI A ANEXELOR LA BILANT
2.5 LUCRARILE DE REDACTARE A BILANTULUI CONTABIL
CAPITOLUL 1. BILANŢUL CONTANIL

1.1 SCURT ISTORIC AL EVOLUŢIEI CONTABILITĂŢII

Evoluţia contabilităţii a fost impulsionată în principal de limitarea treptată a resurselor

disponibile, dar şi de nevoia de creştere a societăţii omeneşti, în ansamblul său. În perioada
antică, tehnicile, pe care contabilitatea se va baza mai târziu, capătă un avânt deosebit,
servind în principal intereselor conducătorilor cetăţilor sau statelor antice sau, astfel spus,
servind pentru controlul şi menţinerea puterii, prin controlul şi evidenţierea resurselor
disponibile.
Primul instrument al contabilităţii a fost dezvoltarea capacităţii de a socoti.
Contabilitatea, în forma sa primară, a apărut în momentul când primul om a numărat câte
animale sunt în turma sa, acesta putând fi considerat primul inventar parţial al averii sale.
Instrumentele contabilităţii s-au dezvoltat în decursul timpului, pe măsură ce resursele au
devenit tot mai limitate în raport cu nevoile omeneşti. În momentul în care oamenii nu şi-
au mai putut permite să irosească, s-a impus utilizarea unui instrument care să-i ajute în
evidenţierea averii lor. „În mileniul al IV-lea î.H., în Mesopotamia de Jos, o civilizaţie
strălucită, aceea a sumerienilor, utiliza tăbliţe dreptunghiulare de argilă umedă, pentru a
trasa pe ele, cu un obiect ascuţit, desene reprezentând oameni şi obiecte. Aceste semne
permiteau efectuarea inventarelor depozitelor şi, o dată argila uscată, păstrarea lor ca
documente.”
Tot din mileniul al IV-lea î.H. datează documente scrise, care atestă existenţa unor
elemente contabile în India: ”[…] în Cartea Legilor lui Manu, scrisă în India, […] anul 3200
î.e.n., sunt prezentate legile care reglementau activitatea comercială ...”. Una dintre primele
scrieri care s-a păstrat este din timpul regelui Hammurabi al Babilonului (cca 2002-1960
î.H.). Tăbliţele din vremea lui conţin texte preţioase privind ţinerea legală a conturilor. Se
pare totuşi că tehnica contabilă fusese dezvoltată de mai înainte, deoarece în timpul regelui
babilonian operaţiunile efectuate erau destul de complexe pentru a putea crede că atunci au
fost „inventate”: „Detalii referitoare la depozite, împrumuturi, dobânda percepută şi
rambursarea creditelor se găsesc deja în Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa.”
Aceste tehnici au luat o tot mai mare amploare în momentul în care s-au creat primele
state sau oraşe stat. Resursele de care aveau nevoie erau tot mai mari, chiar şi cele pentru
scopuri militare. Din aceste motive, conducătorii statelor respective au pus la punct sisteme
de evidenţă a populaţiei, producţiei, impozitelor, etc. ”Sumerienii dispuneau de feluri de
fişe contabile în care cifrele şi textul erau amestecate. Verificarea, din punct de vedere
material, era reprezentată de puncte sau liniuţe de unire.” Acest fapt ne indică existenţa,
încă de timpuriu, a inventarierii în scopul controlului.
Pe măsura dezvoltării statelor, pătura conducătoare a început să acumuleze avere, de
aici şi dorinţa de a păstra şi spori această avere, de multe ori înseamnă o putere mai mare,
inclusiv militară, ceea ce conferea şi o anumită siguranţă. Chiar şi în capodoperele literaturii
antice (Iliada şi Odiseea), reies clar elementele de evidenţă şi calcul al averii conducătorilor
cetăţilor antice.
Un alt pas în ceea ce priveşte dezvoltarea tehnicilor şi instrumentelor de care se va
folosi ulterior şi contabilitatea îl constituie dezvoltarea comerţului.
În dezvoltarea ştiinţelor în general, şi deci şi a evidenţei contabile, în particular,
trebuie menţionat rolul decisiv pe care templele l-au jucat în epoca timpurie a societăţii
omeneşti. Învăţaţii acelor timpuri erau în special preoţi, care aveau cunoştinţe ştiinţifice
complexe, inclusiv în domeniul financiar – „aristocraţia templelor deţinea firele circulaţiei
 băneşti” şi care, în general, aveau de ţinut o evidenţă destul de complexă a veniturilor şi
cheltuielilor aşezămintelor religioase respective: „Toată viaţa publică şi privată se desfăşura
sub ocrotirea templelor, ce constituiau ele însele centre de contabilitate.”
Templele au constituit şi primele instituţii care au efectuat operaţiuni de tip bancar:
„Primele dovezi ale unei activităţi bancare se regăsesc în Orientul Apropiat (Babilon) şi
Egiptul Antic. În aceea perioadă, templele erau loc de rugăciune şi loc de păstrare a banilor
şi tezaurelor. Au fost descoperite mărturii scrise privind activitatea de depuneri şi
împrumuturi efectuată de temple.”
Totodată, se pare că egiptenii deţineau o tehnică contabilă superioară altor popoare
antice, deoarece ştiau „să folosească jocuri de înregistrări contabile fictive, care nu
corespundeau fluxurilor, pentru a corecta anumite situaţii.”
Pe măsura apropierii în timp, averea, şi deci şi evidenţierea, contabilizarea ei, capătă
o importanţă din ce în ce mai mare. Din acest punct de vedere, cea mai interesantă de urmărit
este evoluţia Imperiului lui Alexandru Macedon. Bazele extinderii cuceririlor au fost puse
de către Filip al II-lea. În teritoriile cucerite, Alexandru Macedon a dus o adevărată politică
fiscală. Cetăţilor care i s-au predat fără luptă li s-au acordat adevărate înlesniri fiscale, cum
ar fi scutirea de la plata impozitelor către visteria sa.
Pentru Grecia antică, iar apoi pentru Imperiul Roman, tezaurele cetăţii, averea publică
capătă un rol din ce în ce mai important. Sistemul de colectare a taxelor, dar şi evidenţa
acestora, atât ca venituri, cât şi ca mod de cheltuire a lor, capătă o rigoare din ce în ce mai
mare. Romanii au dus rigoarea la limita sa „extremă”: nu numai contractele comerciale, dar
şi registrele contabile capătă în vremea Imperiului Roman forţa de probă în justiţie, trebuind
să fie ţinute în funcţie de un anumit tipic.
În antichitate, asistăm şi la apariţia altui fenomen destul de interesant legat de
contabilitate: cei care se ocupau cu administraţia, cu contabilitatea, capătă o poziţie din ce
în ce mai importantă în administraţia statului, ceea ce indică rolul tot mai important pe care
contabilitatea începe să-l capete: „Egiptologul Champollion arăta că <toţi funcţionarii
statului făceau parte din corporaţia contabililor. Contabilii regali aveau în seama lor întreaga
adminstraţie>, iar după greci, conform oratorului atenian Eschine, <un om poate primi
coroana numai după ce a dat socoteală de administraţia încredinţată>”.
Este adevărat că în toată perioada antică nu se poate vorbi de o tehnică contabilă în
sensul modern al cuvântului, dar cu siguranţă că deja exista o tehnică bine pusă la punct în
ceea ce privea ţinerea registrelor, pornind de la modul lor de întocmire, până la prezentarea
şi controlul acestora.

1.2 DEFINIREA BILANŢULUI CONTABIL

Bilanţul contabil este un procedeu specific al metodei contabilităţii care se prezintă sub
forma unui tablou ce cuprinde la un moment dat, în expresie valorica, mijloacele economice,
sursele de formare ale acestora, precum şi rezultatele obţinute de o unitate patrimonială.
Bilanţul contabil reflectă poziţia financiară a întreprinderii la un moment dat, de exemplu
lasfârşitul exerciţiului financiar. Exerciţiul finaciar începe la 1 ianuarie şi se încheie la 31
decembrie,cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării
(înmatriculării) entităţiieconomice.
Reglementările din România definesc bilanţul astfel: documentul contabil de sinteză prin
care seprezintă elementele de activ şi de pasiv ale întreprinderii la încheierea exerciţiului,
precum şicelelalte situaţii prevăzute de cadrul legislative
1.3 ROLUL BILANTULUI CONTABIL

Cu ajutorul bilanţului contabil se realizează respectarea principiului dublei reprezentari a

patrimoniului :
-din punct de vedere al destinaţiei si utlităţii bunurilor, pentru care se utilizează noţiunea
de ,, bunuri economice’’ , respectiv active;
-din punct de vedere al raporturilor de proprietate, al modului de dobândire, pentru care se
utilizează noţiunea de ,, surse economice’’ , respectiv pasive;
Bilanţul contabil evidenţiază, în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre
mijloacele economice şi sursele lor de finanţare. Între mijloacele economice şi sursele lor de
finanţare există o egalitate perfectă.
Legea contabilităţii nr. 82/1991, art 1 prevede că bilanţul contabil este documentul oficial
de gestiune al unităţii patrimoniale, care se întocmeşte obligatoriu, anual sau in cazul
fuzionării sau încetării activităţii. Întocmirea bilanţului contabil trebuie să fie precedată
obligatoriu de inventarierea generală a elementelor patrimoniale şi a celorlalte bunuri şi valori
aflate in gestiune.
Bilanţul contabil trebuie să ofere o imagine fidelă, clară si completă a poziţiei financiare,
performanţei, modificărilor capitalului propriu şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii
aferente exerciţiului financiar încheiat.
Cu ajutorul bilanţului contabil se realizează sistematizarea si generalizarea informaţiilor din
documentele contabile în scopul obţinerii unor indicatori care caracterizează activitatea
întreprinderii.
Bilanţul contabil marchează etapa cu care se incheie lucrările de contabilitate dintr-o
perioada dată, fiind in acelaşi timp punctul de plecare al contabilităţii pentru perioada următoare
de gestiune.
Conform legislaţiei in vigoare, bilanţul contabil, în forma sa completă, este alcătuit din:
-bilanţ propriu – zis;
-cont de profit şi pierdere;
-anexa la bilanţ.

Cu ajutorul bilanţului contabil se realizează sistematizarea şi generalizarea datelor extrase

din documentele contabile cu scopul obţinerii unor indicatori ce caracterizează activitatea
întreprinderii.

1.4 FUNCTIILE BILANTULUI CONTABIL

Importanţa primordială a bilanţului contabil rezultă din funcţiile pe care acesta le

îndeplineşte :
1.Functia de generalizare a datelor oferite de contabilitate se realizeaza cu scopul de a
grupa si de a ordona dupa anumite criterii datele dispersate ale contabilităţii.În felul acesta se
obţine un număr restrâns de indicatori pe baza cărora se pot determina poziţia financiară,
precum şi performanţele obţinute de unitatea patrimonială la sfârşitul unei perioade.

2.Functia de informare asupra mersului activitatii economico-financiare. Utilizatorii

Utilizatorii de informaţii reprezentaţi de manageri, administratori, acţionari, investitori, bănci
finanţatoare etc. folosesc datele oferite de bilanţul contabil in vederea calculării unor
indicatori pe baza cărora se analizează gradul de realizare a indicatorilor proiectaţ cu scopul
de a obţine o imagine fidelă asupra patrimoniului şi rezultatelor obţinute. În funcţie de
aceasta, utilizatorii de informaţii îşi vor orienta in viitor deciziile lor economice legate de
activitatea întreprinderii.

3.Functia previzionala se referă la posibilitatea pe care bilanţul contabil o oferă celor

interesaţi de a orienta în viitor activitatea având la bază rezultatele obţinute în perioada
curentă. În felul acesta bilanţul contabil se dovedeşte a fi un instrument util la îndemâna celor
care conduc şi/sau susţin (financiar) activitatea întreprinderii în perioada următoare, precum şi
a organelor guvernamentale de sinteză, în vederea întocmirii prognozelor de dezvoltare la
nivelul economiei naţionale.

CAPITOLUL 2. STRUCTURA BILANTULUI CONTABIL SI A

ANEXELOR LA BILANT

2.1 BILANTUL PROPRIU-ZIS

-este componenta de bază a bilanţului contabil;

-elementele de activ şi pasiv pe care le conţine sunt grupate în ,,indicatori bilanţieri’’
-indicatorii sunt prezenţi în paralel în scopul comparării nivelului precedent cu cel curent,
pentru exerciţiul încheiat;
-indicatorii pe care îi conţine acest formular sunt:

A - Active imobilizate
B – Active circulante
C – Cheltuieli înregistrate in avans
D – Datorii ce trebuie plătite într-o perioada de un an
E – Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
F – Total active – active curente
G – Datorii ce trebuie plătite într-o perioada mai mare de un an
H – Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
I – Venituri în avans
J – Capital şi rezerve

Elementele bilanţului sunt activele, capitalul propriu şi datoriile, primul regăsindu-se în

activul bilanţului, iar ultimele două în pasivul bilanţului.Reglementările introduse prin
Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România le definesc astfel:
Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente
trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.
Beneficiile economice se referă la capacitatea activelor de a se transforma în numerar sau în
echivalente ale numerarului (deexemplu, prin vânzare) sau de a reduce ieşirile de numerar (de
exemplu o nouă tehnologie de producţie care micşorează costurile).
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii, ce decurge din evenimente trecute
şi prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse, care încorporează beneficii
economice. Ieşirea beneficiilor economice pentru decontarea unei datorii presupune plata în
numerar, transferul altor active,prestarea de servicii sau înlocuirea respectivei datorii cu o alta.
Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele unei
întreprinderi după deducerea tuturor datoriilor sale.
 Pentru a fi recunoscute (încorporate) în bilanţ, elementele care corespund definiţiei unei
structuri bilanţiere trebuie să îndeplinească simultan două condiţii:
a)să existe probabilitatea intrării în întreprindere (în cazul activelor), respectiv ieşirii din
întreprindere (în cazul datoriilor) a beneficiilor economice viitoare aferente;
b)costul sau valoarea elementelor respective să poată fi evaluat(ă) în mod credibil.
Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a activului bilanţier,în ordinea
crescătoare a lichidităţii: (A) active imobilizate, (B) active circulante,(C) cheltuieli în
avans.A.
ACTIVELE IMOBILIZATE reprezintă bunu-rile şi valorile cu o durată de folosinţă
îndelungată (mai mare de un an) în activitatea întreprinderii şi care nu se consumă la prima
utilizare. Activele imobilizate cuprind trei grupe: (I)imobilizări necorporale, (II) imobilizări
corporale şi (III) imobilizări financiare.
I.Imobilizările necorporale (numite şi active intangibile sau activenemateriale) sunt active
care se prezintă sub forma unor bunuri fără materialitate.Reglementările introduse prin
Programul de Dezvoltare a Contabilităţii dinRomânia definesc imobilizările necorporale ca
fiind active identificabile nemonetare, fără suport corporal, care sunt deţinute pentru utilizare
în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, pentru locaţie la terţi sau în
scopuria dministrative.
Întreprinderile trebuie să recunoască un activ necorporal, dacă şi numai dacă acesta
îndeplineşte criteriile de recunoaştere ale activelor.Pentru imobilizările necorporale generate cu
resurse proprii (de exemplu costurile efectuate pentru unproiect de dezvoltare tehnologică), pe
lângă respectarea celor două criteriigenerale, sunt prevăzute condiţii suplimentare de
recunoaştere (fezabilitatetehnică, intenţia de finalizare, capacitatea de a utiliza sau de a vinde
activulnecorporal, existenţa unei pieţe etc.)
Valoarea amortizabilă a activelor necorporale trebuie alocată sistematic pe durata de viaţă
utilă. Durata de viaţă utilă a unui activ necorporal este discutabilă, existând prezumţia
rezonabilă şi justificabilă conform căreia durata de utilitate nu poate depăşi 20 de ani de la data
când este pregătit pentru utilizare.
În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse: (1) cheltuieli de constituire,(2)
cheltuieli de dezvoltare, (3) concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şivalori similare şi alte
imobilizări necorporale, (4) fondul comercial şi (5) avansurişi imobilizări necorporale în curs
de execuţie.
1.Cheltuielile de constituire sunt reprezentate de cheltuielile cu înfiinţarea,dezvoltarea şi
fuziunea întreprinderii (taxe de înregistrare şi înmatriculare,cheltuieli privind emiterea şi
vânzarea de acţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţeişi de publicitate) numai când
reglementările permit imobilizarea acestora.Amortizarea acestor active se realizează sistematic
pe parcursul unei perioade demaximum 5 ani.
2. Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate pentru realizarea unor
obiective strict individualizate, a căror fezabilitate tehnologică a fost demonstrată şi care vor fi
utilizate în întreprindere sau comercializate.Amortizarea se realizează sistematic pe durata utilă
de viaţă.
3. Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile, drepturile şi valorile similare şi alte
imobilizări necorporale includ costurile efectuate pentru achiziţionarea drepturilor de
exploatare a unui bun, activitate sau serviciu în cazul concesiunilor,a unui brevet, a unui know-
how, a unei licenţe, a unei mărci şi a altor drepturisimilare de proprietate industrială şi
intelectuală. Alte imobilizări necorporale includ active nenominalizate în grupele menţionate,
cum ar fi: programele informatice create de întreprindere sau achiziţionate de la terţi în scopul
utilizării pentru nevoile proprii etc. Amortizarea acestor active se realizează sistematic pe durata
cât întreprinderea a achiziţionat dreptul de exploatare sau de utilizare a unor astfel de
imobilizări.
 4. Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal atunci când rezultă din achiziţia
unei alte întreprinderi al cărei cost de achiziţie este superior valorii de piaţă a activelor nete
dobândite (activele dobândite mai puţin datoriile preluate).Cauza existenţei fondului comercial
o constituie existenţa unor elemente necorporale generate de întreprindere care nu sunt
recunoscute distinct în contabilitate (de exemplu: reputaţia, clientela, vadul comercial, firma
etc.) Fondul comercial este supus unei amortizări sistematice pe durata de utilizare şi în nici un
caz nu poate depăşi 20 de ani de la data achiziţiei.
5. Avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie sunt active imobilizate care
nu au fost terminate la sfârşitul exerciţiului financiar, inclusiv sumele de bani achitate în contul
activelor necorporale.
II. Imobilizările corporale (numite active fixe sau active tangibile) se prezintă sub forma
unor bunuri cu conţinut material (corporal).Reglementările introduse prin Programul de
Dezvoltare a Contabilităţii dinRomânia definesc imobilizările corporale ca fiind active deţinute
de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau în prestarea de
servicii, în scopuri administrative sau pentru a fi date în locaţie terţilor, active care vor fi
utilizate pe parcursul mai multor exerciţii.
Valoarea amortizabilă este alocată sistematic pe durata de viaţă utilă a activului corporal,
prin alegerea unei metode de amortizare care să reflecte ritmul în care beneficiile economice
sunt consumate de către întreprindere (metoda lineară,metoda degresivă, metoda unităţilor de
producţie). Durata de viaţă utilă este fie(1) perioada de timp in cursul căreia un activ se
aşteaptă a fi utilizat de către întreprindere; fie(2) numărul unităţilor de producţie sau al
unităţilor similare ce se aşteaptă a fi obţinute de către întreprindere prin utilizarea activului.În
structura imobilizărilor corporale se includ(1) terenuri şi construcţii, (2) instalaţii tehnice şi
maşini, (3) alte instalaţii, utilajeşi mobilier şi(4) avansuri şi imobilizări corporale în curs de
execuţie.
1. Terenuri şi construcţii. Terenurile reprezintă imobilizări corporale ce cuprind două
categorii: terenuri şi amenajări de terenuri. Terenurile au durată de utilizare nelimitată, fiind
singurele elemente ale imobilizărilor corporale care nu se supun amortizării. În schimb,
investiţiile efectuate pentru amenajarea terenurilor şi alte lucrări similare se supun amortizării.
Construcţiile sunt mijloace fixe reprezentate de clădiri achiziţionate de la terţi sau din
producţie proprie, care se supun amortizării, deoarece ele au durată de utilizare limitată. Cu
toate că o construcţie nu poate fi separată de terenul pe care îl ocupă, este important să se
evidenţieze separat terenurile şi construcţiile.
2. Instalaţiile tehnice şi maşini sunt mijloace fixe reprezentate de echipamente tehnologice
(maşini, utilaje şi instalaţii de lucru), aparate şi instalaţii de măsurare,control şi reglare,
mijloace de transport, animale şi plantaţii.
Potrivit legislaţiei din ţara noastră, sunt considerate mijloace fixe obiectul singular sau
complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
-are o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (în prezent 5.000.000 lei);
-are o durată normală de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp,la
încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului lot, set sau corp.
Costul de achiziţie sau de producţie al mijloacelor fixe se include treptat în cheltuielile
activităţii prin procesul amortizării, cu scopul măsurării corecte a rezultatelor activităţii.
Amortizarea se determină pe baza unui plan de amortizare,de la data punerii acestora în
funcţiune şi până la expirarea duratei utile de viaţă,ţinând seama de condiţiile specifice de
utilizare a mijloacelor fixe.
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier includ active ne nominalizate în grupele menţionate,
cum ar fi: mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi materiale
şi alte active corporale.
 4. Avansurile şi imobilizările corporale în curs de execuţie includ imobilizările în curs de
execuţie (care nu au fost terminate) pentru nevoile proprii efectuate de întreprindere sau de
terţi, inclusiv sumele de bani achitate în contula ctivelor corporale.
III. Imobilizările financiare (numite şi investiţii financiare pe termen lung)reprezintă
valorile financiare investite de întreprindere pe termen lung, sub formă de titluri şi creanţe
financiare, în scopul obţinerii de venituri financiare sub forma dividendelor sau dobânzilor,
prin creşterea valorii capitalizate sau prin realizarea de beneficii din comercializarea acestor
investiţii.
Dobânzile, redevenţele, dividendele şi chiriile ataşate unei imobilizări financiare sunt
considerate, de regulă, venituri, constituind performanţa investiţiei.În structura lor sunt
cuprinse (1) titluri de participare şi interese de participare, (2)alte titluri imobilizate şi(3)
creanţe imobilizate.
1. Titlurile de participare şi interesele de participare reprezintă drepturile sub formă de
acţiuni sau alte titluri de valoare în capitalul altor întreprinderi, carea sigură întreprinderii
deţinătoare exercitarea controlului, respectiv a unei influenţes emnificative în gestiunea
întreprinderii emiţătoare de titluri. Ele pot fi deţinute şi din alte motive strategice.
2. Alte titluri imobilizate includ titlurile de valoare, altele decât categoriile menţionate, pe
care întreprinderea le deţine şi nu are nici intenţia, nici posibilitatea să le revândă.
3. Creanţele imobilizate reprezintă creanţele legate de participaţii, împrumuturi acordate
pe termen lung şi alte creanţe imobilizate. Creanţele legate de participaţii sunt acele creanţe
ale întreprinderii create cu ocazia acordării de împrumuturi întreprinderilor la care deţine
titluri de participare. Împrumuturile acordate petermen lung sunt sumele acordate de
întreprindere terţilor în baza unor contracte pentru care întreprinderea percepe dobânzi,
potrivit normelor legale. La alte creanţe imobilizate se includ garanţiile şi cauţiunile depuse
de întreprindere la terţi în vederea garantării bunei execuţii a unor obligaţii.
B. ACTIVELE CIRCULANTE (numite şi active curente) reprezintă bunurile şi valorile
care se utilizează pe o perioadă scurtă în activitatea întreprinderii şi, în general, participă la un
singur circuit economic, modificându-şi în permanenţă forma.
Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii dinRomânia
definesc activul curent ca o resursă care (1) se aşteaptă să fie realizată sau este deţinută pentru
consum sau vânzare, în cursul normal al ciclului de exploatare; sau (2) este deţinut, în
principal, în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă a fi realizat în termen
de12 luni de la data bilanţului; sau (3) reprezintă numerar sau echivalente de numerar a căror
utilizare nu este restricţionată.
În structura activelor circulante se includ (I) stocuri, (II) creanţe, (III) investiţii financiare
pe termen scurt şi (IV) casa şi conturi la bănci.
I.Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul întreprinderii deţinute
fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarealor în procesul de producţie, fie
pentru a fi consumate la prima lor utilizare.
Reglementările din Standardele Internaţionale de Contabilitate definesc stocurile astfel:
Activele (1) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii; (2) în
curs de producţie în vederea vânzării în condiţiile prezentate la (1); sau (3) sub formă de
materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie
sau pentru prestarea de servicii.
În sfera stocurilor se includ (1) materii prime şi materiale consumabile (2)producţia în
curs de execuţie, (3) produse finite şi mărfuri şi (4) avansuri pentru cumpărări de stocuri.
1.Materiile prime şi materialele consumabilei nclud: materiile prime,materialele
consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, stocurile aflate la terţi, ambalajele.
 Materiile prime sunt destinate utilizării în procesul de producţie, participă direct la
generarea produselor, regăsindu-se în produsul finit integral sau parţial,fie în starea lor
iniţială, fie transformată.
Materialele consumabile (de exemplu, materiale auxiliare, combustibili,materiale pentru
ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furajeşi alte materiale consumabile)
sunt destinate utilizării în procesul de producţie şi participă sau ajută la procesul de fabricaţie
sau de exploatare fără a se regăsi, deregulă, în produsul finit.
Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mică decât
limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe,indiferent de durata lor de
serviciu sau cu o durată mai mică de un an, indiferentde valoarea lor, precum şi bunurile
asimilate acestora (echipamentul de protecţie,echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială,
mecanismele, dispozitivele,verificatoarele, aparatele de măsurăşi control, matriţele folosite la
executareaanumitor produse şi alte obiecte similare).
Stocurile aflate la terţire prezintă diverse bunuri de natura stocurilor aflate în proprietatea
întreprinderii, dar care fizic se găsesc în custodie, prelucrare,consignaţie la terţi.
Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul protecţiei pe timpul transportului sau depozitării
diverselor active.
2. Producţia în curs de execuţie reprezintă producţia care nu a parcurs toate fazele
(stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse
probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. Se includ, de asemenea, lucrările,
serviciile în curs de execuţie.
3. Produsele finite şi mărfurile sunt bunuri reprezentate de semifabricate,produse finite,
produse reziduale, animale şi mărfuri.
Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o fază de
fabricaţie (segment organizaţional) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altor
faze de fabricaţie (segment organizaţional) sau se livrează terţilor.
Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricaţie prevăzute de
procesul tehnologic al întreprinderii,fiind depozitate în vederea vânzării către terţi.
Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricaţie:rebuturi, materiale
recuperabile, deşeuri.
Animalele includ animale şi păsări născute sau cele tinere de orice fel (viţei,miei, purcei,
mânji şi altele), crescute şi folosite pentru reproducţie, animale şi păsări la îngrăşat pentru a fi
valorificate, colonii de albine, precum şi animale pentru producţia de lână, lapte şi blană.
Mărfurilesunt acele bunuri care au fost cumpărate de întreprindere în vederearevânzării.
4. Avansurile pentru cumpărări de stocuri reprezintă sume de bani plătite cu anticipaţie
furnizorilor în contul aprovizionării cu bunuri şi servicii.
II. Creanţele (numite şi valori în curs de decontare) reprezintă valorile avansate temporar
de întreprindere terţilor (persoane fizice sau juridice) pentrucare urmează să primească un
echivalent (o sumă de bani sau un serviciu).
Persoanele fizice şi juridice care au beneficiat de o valoare avansată urmând să dea
echivalentul corespunzător sunt denumite generic debitori.
Debitorii întreprinderii sub forma creanţelor din vânzări de bunuri şi prestări deservicii
proprii activităţii de exploatare a întreprinderii sunt delimitaţi prin structura declienţi şi
conturi asimilate.
În structura creanţelor se includ: (1) creanţe comerciale, (2) creanţe în cadrul grupului (3)
creanţe din interese de participare (4) alte creanţe şi (5) creanţe privind capitalul subscris şi
nevărsat.
1.Creanţele comerciale sunt cele mai semnificative fiind compuse din creanţele faţă de
clienţi şi efecte de primit.
 Clienţii includ creanţele rezultate din bunurile vândute, lucrările executate,serviciile
prestate, a căror contravaloare urmează a se încasa ulterior.
Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub formă de cambie, bilet la ordin etc., care
atestă existenţa unei creanţe în cadrul relaţiilor comerciale ce va fi încasată pe termen scurt,
de obicei până la 90 de zile.
2.Creanţele în cadrul grupului sunt generate de relaţiile de decontare între societatea-
mamă (o întreprindere care are una sau mai multe filiale) şi filialele ei(întreprinderi controlate
de societatea-mamă).
3.Creanţele din interese de participare reprezintă creanţele generate derelaţiile de
decontare ale întreprinderii cu întreprinderile asociate (asupra cărora seexercită o influenţă
semnificativă).
4.Alte creanţe sunt reprezentate de creanţele generate de relaţiile de decontare ale
întreprinderii cu personalul, bugetul statului, alte organisme publice,asigurările sociale,
protecţia socială, debitori diverşi etc.
5.Creanţele privind capitalul subscris şi nevărsatsunt reprezentate decreanţele generate de
relaţiile întreprinderii cu acţionarii săi, referitoare lasubscrierile de capital social efectuate şi
nedepuse.
III.Investiţiile financiare pe termen scurt (numite şi titluri de plasament sauvalori de
trezorerie) reprezintă valorile financiare investite de întreprindere învederea realizării unui
câştig pe termen scurt. În structura investiţiilor financiarepe termen scurt se includ (1) acţiuni
proprii şi (2) alte investiţii financiare.
1.Acţiunile propriisunt acţiunile proprii răscumpărate temporar în vedereadistribuirii
personalului întreprinderii sau terţilor, regularizării cursului bursier saureducerii capitalului
social.
2.Alte investiţii financiaresuntreprezentate de acţiuni cotate şi necotate,obligaţiuni emise şi
răscumpărate, obligaţiuni cotate şi necotate achiziţionate deîntreprindere în vederea obţinerii
de venituri financiare într-un termen scurt.
IV.Casa şi conturile la bănci sunt reprezentate de valorile care îmbracă efectiv forma de
bani, fiind separate disponibilităţile în devize de cele în lei.În structura disponibilităţilor se
includ: (1) conturi la bănci, (2) casa, (3)acreditive, (4) avansurile de trezorerie.
1.Conturile la băncise referă la cecuri de încasat, disponibilităţi în lei şi devize şi sume în
curs de decontare. Disponibilităţile sau depozitele aflate înconturile bancare pot funcţiona în
mod curent sau la termen.
2.Casa reprezintă disponibilităţile băneşti aflate în casieria întreprinderii în lei şi în devize
şi sub forma altor valori (timbre fiscale şi poştale, bilete de tratamentşi odihnă, tichete şi bilete
de călătorie etc).
3.Acreditivele sunt deschise de întreprindere la bănci şi reprezintă sume rezervate în
vederea achitării unor obligaţii faţă de anumiţi furnizori de bunuri şiservicii pe măsura
îndeplinirii condiţiilor aferente acreditivelor.
4.Avansurile de trezorerie reprezintă sumele virate la bănci sau sume înnumerar, puse la
dispoziţia personalului sau a terţilor, persoane juridice sau fizice,în vederea efectuării unor
plăţi în numele întreprinderii.
C.CHELTUIELILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocareapentru fiecare
exerciţiu financiar numai a cheltuielilor care îi sunt proprii. Înstructura lor se includ
cheltuielile înregistrate în avans.
Cheltuielile înregistrate în avans sunt sume de bani achitate în cursulexerciţiului curent,
dar care se referă la servicii care vor fi primite în cursul
exerciţiului următor, când vor fi recunoscute drept cheltuieli (de exemplu, chiriisau abonamente
plătite în avans).
 JUDEŢUL FORMA DE PROPRIETATE
UNITATEA ACTIVITATEA
ADRESA loc. sector PREPONDERENTĂ (denumire
str. nr. grupă CAEN)
bl. ap. sc.
TELEFON
NUMĂR DIN REGISTRUL COD GRUPA CAEN
COMERŢULUI COD FISCAL/COD UNIC
DE ÎNREGISTRARE

BILANŢ
încheiat la data de 31 decembrie………..

Nr. Sold la
rând începutul anului sfârşitul
anului
A B 1 2
A.ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE
1.Cheltuieli de constituire (ct. 201-2801) 01
2.Cheltuieli de dezvoltare (ct. 203-2803-2903) 02
3.Concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori 03
similare şi alte imobilizări (ct. 2051+2052+
208+2805+2808+2905+2908)
4. Fondul comercial (ct. 2071-2807-2907-2075) 04
5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs (ct. 05
233+234-2933)
TOTAL: (RD. 01 LA 05) 06
II.IMOBILIZĂRI CORPORALE
1. Terenuri şi construcţii (ct. 211+212-2811-2812-2911- 07
2912)
2.Instalaţii tehnice şi maşini (ct. 213-2813-2913) 08
3.Alte instalaţii, utilaje şi mobilier (ct. 214-2814-2914) 09

4.Avansuri şi imobilizări corporale în curs (ct. 231+232- 10

2931)
TOTAL: (rd. 07 LA 10) 11
III.IMOBILIZĂRI FINANCIARE
1.Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul 12
grupului(ct.261-2961)
2.Creanţe asupra societăţilor din cadrul grupului(ct. 13
2671+2672-2965)
3.Titluri sub formă de interese de participare(ct. 263- 14
2963)
4.creanţe din interese de participare (ct. 2675+2676-2967) 15
5.Titluri deţinute ca imobilizări(ct.262+264+265-2962- 16
2964)
6.Alte creanţe(ct. 2673+2674+2678+2679-2966-2969) 17
7.Acţiuni proprii (ct. 2677-2968) 18
TOTAL: (rd. 12 LA 18) 19
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd. 06+11+19) 20
B.ACTIVE CIRCULANTE
I.STOCURI
1.Materii prime şi materiale consumabile 21
(ct.301+3021+3022+3023+3024+3025+3026+
3028+303+/-308+351+358+381+/-388-391-3921-3922-
3951-3958-398)
2.Producţia în curs de execuţie (ct. 331+332+341+/- 22
3481+3541-393-3941-3952)
3.Produse finite şi mărfuri (ct.345+346+/-3485+/- 23
3486+3545+3546+356+357+361+/-368+371+/-378-
3945-3946-3953-3954-3956-3957-396-397-4428)
4.Avansuri pentru cupărări de stocuri (ct.4091) 24
TOTAL: (rd. 21 la 24) 25
II.CREANŢE
1.Creanţe comerciale (ct. 4092+4111+4118+413+418- 26
491)

2.Sume de încasat de la societăţile din cadrul grupului 27

(ct.4511+4518-4951)
3.Sume de încasat din interese de participare (ct.4521+4528- 28
4952)
4.Alte creanţe (ct.425+4282+432+437+4382+441+4424+4428+ 29
444+445+446+447+4482+4582+461+473-496-5187)
5.Creanţe privin capitalul subscris şi nevărsat (ct.456-4953) 30
TOTAL: (rd. 26 la 30) 31
III.INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT
1.Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului 32
(ct. 501-591)
2.Acţiuni proprii (ct. 502-292) 33
3.Alte investiţii financiare pe termen scurt (ct. 34
5031+5032+505+5061+5062+5081+5088-593- 595-598-
113+5114)
TOTAL: (rd. 32 la 34) 35
IV.CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI (rd. 36
5112+5121+5124+5125+5311+5314+5321+ 5322+5323+
5328+5411+5412+542)
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd. 25+31+35+36) 37
C.CHELTUIELI ÎN AVANS (ct., 471) 38
D.DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ
DE UN AN
1.Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 39
(ct.1614+1615+1617+1618+1681-169)
2.Sume datorate instituţiilor de credit (ct. 40
1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+ 5192+5198)
3.Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419) 41
4.Datorii comerciale (ct. 401+404+408) 42
5.Efecte de comerţ de plătit (ct. 403+405) 43
6.Sume datorate societăţilor din cadrul grupului (ct. 44
1661+1685+2691+4511+4518)
7.Sume datorate privind interesele de participare (ct. 45
1662+1686+2692+4521+4528)

8.Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru 46

asigurările sociale (ct. 1623+1626+167+ 1687+2698
+421+423+424+426+427+4281+431+437+4381+
441+4423+4428+444+446+447+4481+
4551+4558+456+457+4581+462+473+509+ 5186+5193+5194+
5195+5196+5197)
TOTAL: (rd 39 la 46) 47
E.ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII 48
CURENTE NETE (rd. 37+38-47-62- ct. 472)
F.TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 49
20+48-ct. 131)
G.DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ
MAI MARE DE UN AN
1.Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni (ct. 50
1614+1615+1617+1618+1681-169)
2.Sume datorate instituţiilor de credit (ct. 51
1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198)
3.Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419) 52
4.Datorii comerciale (ct. 401+404+408) 53
5.Efecte de comerţ plătite (ct. 403+405) 54
6.Sumew datorate societăţilor din cadrul grupului (ct. 55
1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198)
7.Sume datorate privin interesele de participare (ct. 56
1662+1686+2692+4521+4528)
8.Alte datorii, inclusive datorii fiscale şi datorii pentru asigurările 57
sociale (ct. 1323+1626+167+1687+2698+421+423+
424+426+427+4281+431+437+4381+441+
4423+4428+444+446+
447+4481+4551+4558+456+457+4581+462+
473+509+5186+5193+ 5194+5195+5196+5197)
TOTAL: (rd. 50 la 57) 58

H.PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞU CHELTUIELI

1.Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare 59
2.Alte provizioane (ct.151) 60
TOTAL PROVIZIOANE: (rd. 59+60) 61
I.VENITURI ÎN AVANS (ct. 131+472) 62
J.CAPITAL ŞI REZERVE
I.CAPITAL (rd. 64 la 66), din care: 63
- capital subscris nevărsat ( ct. 1011) 64
- capital subsris vărsat (ct. 1012) 65
- patrimonial regiei (ct. 1015) 66
II.PRIME DE CAPITAL (ct. 1041+1042+1043+1044) 67
III.REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105) 68
Sold C 68
Sold D 69
REZERVE (ct. 106) (rd. 71 la 74) 70
1.Rezerve legale (ct. 1061) 71
2.Rezerve pentru acţiuni proprii ( ct. 1062) 72
3.Rezerve statutare sau contractuale (ct. 1063) 73
4.Alte reserve (ct. 1068+/-107) 74
V.REZULTATUL REPORTAT (ct. 117)
Sold C 75
Sold D 76
VI.REZULTATUL EXERCIŢIULUI (ct. 121)
Sold C 77
Sold D 78
Repartizarea profitului (ct. 129) 79
TOTAL CAPITALURI PROPRII (rd. 63+67+68-69+ 70+75- 80
76+77-78-79)
Patrimoniul public (ct. 1016) 81
TOTAL CAPITALURI (rd. 80+81) 82

Normele contabile româneşti prevăd următoarea structură a pasivului bilanţier de limitată

în patru categorii, în ordinea crescătoare a exigibilităţii acestora: (A)capital şi rezerve B)
provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, (C) datorii şi (D)venituri în avans.
A.CAPITALUL ŞI REZERVELE (numit şi capital propriu) reprezintă sursele de finanţare
stabile de care dispune o întreprindere. Alături de creditele petermen lung, capitalurile proprii
fac parte din categoria capitalurilor permanente.În structura capitalului propriu se cuprind: (I)
capital, (II) prime de capital, (III)rezerve din reevaluare, (IV) rezerve, (V) rezultatul reportat,
(VI) rezultatul exerciţiului.
I.Capitalul este reprezentat de aportul în bani sau bani şi natură al proprietarilor. Capitalul
se diferenţiază în capitalul subscris nevărsatşi capitalul subscris vărsat.
-Capitalul subscris nevărsat reprezintă capitalul pe care proprietarii s-au angajatsă-l pună la
dispoziţia întreprinderii.
-Capitalul subscris vărsat reprezintă partea din capitalul subscris care a fost,fizic, depusă de
către proprietari la dispoziţia întreprinderii.
Capitalul se constituie la înfiinţarea întreprinderii, se modifică pe parcursul desfăşurării
activităţii, prin creşteri sau micşorări de capital şi se lichidează o dată cu desfiinţarea
întreprinderii. Valoarea iniţială a acţiunilor poartă numele devaloare nominală.
II.Primele de capital reprezintă surse generate de operaţii de creştere a capitalului prin noi
emisiuni de acţiuni, fuziune sau aport în natură.
Primele de emisiune şi de aport în natură se creează ca diferenţă între preţul de emisiune al
noilor acţiuni (mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai mică).Noile acţiuni emise
trebuie să aibă aceeaşi valoare nominală, pentru a conferiacţionarilor aceleaşi drepturi.
 III.Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valoare create prin reevaluarea activelor
imobilizate, ca diferenţă dintre valoarea (mai mare) rezultată în urma acestei operaţiuni şi
valoarea înregistrată în contabilitate a elementelor de activ (mai mică). Rezervele din reevaluare
constituite pot fi utilizate pentrucreşterea capitalului sau alte destinaţii stabilite potrivit
reglementărilor în vigoare.
IV.Rezervele sunt surse constituite anual din profitul întreprinderii, în limitele prevăzute de
reglementările în vigoare, de statutele societăţilor comerciale sau conform deciziei adunării
generale a acţionarilor sau asociaţilor. În structura lor se includ: rezerve legale, rezerve
statutare, rezerve pentru acţiuni proprii şi alterezerve.
1.Rezervele legale se constituie din profitul brut sau din primele de capital,fiind destinate
protejării capitalului.
2.Rezervele statutare se constituie anual din profitul net al întreprinderilor,conform
prevederilor din statutul acestora.
3.Rezervele pentru acţiuni propriise constituie în situaţia în care o societatepe acţiuni şi-a
răscumpărat propriile acţiuni, cu scopul de a-şi menţine nivelul capitalului propriu.
4.Alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut, pot fi constituite din profitul netpotrivit
hotărârii adunării generale a acţionarilor, cu respectarea prevederilor legale.
V.Rezultatul reportat reprezintă rezultatul financiar sau partea din rezultat a cărei afectare
financiară a fost amânată de adunarea generală a acţionarilor.Rezultatul reportat poate fi pozitiv,
cazul beneficiilor ne repartizate, sau negativ,adică pierderi constatate la închiderea exerciţiilor
anterioare, neacoperite încă din punct de vedere financiar.
VI.Rezultatul exerciţiului poate fi favorabil, caz în care reprezintă un profit şi o sursă
proprie de finanţare până în momentul repartizării lui pe destinaţiile legale sau statutare sau
poate fi nefavorabil, caz în care reprezintă o pierdere cet rebuie acoperită. În această ultimă
situaţie, rezultatul este prezentat în bilanţ cu semnul minus, micşorând capitalul propriu.
B.PROVIZIOANELE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI reprezintă datorii ale
întreprinderii care sunt constituite, de regulă, la sfârşitul exerciţiului.Reglementările introduse
prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii dinRomânia le definesc ca fiind datorii cu
exigibilitate sau valoare incertă.Recunoaşterea provizioanelor se face numai în momentul în
care: (1) o întreprindere are o obligaţie curentă (legală sau implicită) generată de un eveniment
anterior; (2) este probabil ca o ieşire de resurse care să afecteze beneficiile economice să fie
necesară pentru a stinge obligaţia respectivă şi (3)poate fi realizată o bună estimare a valorii
obligaţiei.
Diferenţa dintre provizioanele pentru riscuri şi celelalte datorii ale întreprinderii constă în
in certitudinea care le afectează pe primele în ceea ce priveşte mărimea sau scadenţa. Asemenea
provizioane se constituie pentru cheltuieli care devin exigibile în perioadele următoare (de
exemplu, litigii, amenzişi penalităţi, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte, cheltuieli legate
de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli privind garanţia acordată
clienţilor, cheltuieli cu reparaţiile capitale eşalonate pe mai multe perioade etc.).
C.DATORIILE (numite şi capital străin) sunt sursele de finanţare externe puse la dispoziţia
întreprinderii, fie de bănci sau alte instituţii financiare, fie de furnizori, fie de terţi pentru care
întreprinderea trebuie să acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.
Reglementările introduse prin Programul de Dezvoltare a Contabilităţii din România
clasifică datoriile în datorii curenteşi datorii pe termen lung. O datorie curentă este o obligaţie
(1) ce se aşteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii; sau
(2) este exigibilă în termen de 12 lunide la data bilanţului. Toate celelalte datorii trebuie
clasificate ca datorii pe termen lung.
Ciclul de exploatare al unei întreprinderi reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea
materiilor prime care intră într-un proces şi finalizarea sa în numerar sau sub forma unui
instrument uşor convertibil în numerar.
 Datoriile funcţionează din momentul naşterii obligaţiilor faţă de terţi şi până în momentul
rambursării (în cazul creditelor) şi plăţii lor (în cazul datoriilor generatede relaţiile de
decontare).
În structura datoriilor se includ: (1) împrumuturi şi datorii asimilate; (2) datorii comerciale,
(3) datorii în cadrul grupului, (4) datorii din interese de participare (5)alte datorii.
1.Împrumuturile şi datoriile asimilate reprezintă datoriile financiare aleî ntreprinderii
privind: împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, credite bancare pe termen lung primite de
la bănci şi alte instituţii financiare.
Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni reprezintă surse financiare pe termen lung
asigurate prin vânzarea de titluri de credit negociabile către public, de regulă, prin intermediul
unor instituţii financiare. Aceste împrumuturi sunt divizate în părţi egale, numite obligaţiuni,
rambursabile la termen sau eşalonat şi purtătoare de dobânzi.
Creditele primite de la bancă şi alte instituţii includ creditele pe termen lung şi creditele pe
termen scurt (credite de trezorerie). Aceste credite sunt generatoare de dobânzi şi garantate cu
activele întreprinderii.
2.Datoriile comerciale reprezintă datorii ale întreprinderii create în cadrul relaţiilor de
decontare cu furnizorii pentru achiziţionări de bunuri, executări de lucrări şi prestări de servicii.
În structura lor se includ furnizori şi efecte de plătit.
Furnizorii desemnează datoriile întreprinderii echivalente valorii bunurilor,lucrărilor şi
serviciilor primite de la terţi.
Efectele de plătit reprezintă titlurile de valoare care atestă obligaţia de plată a întreprinderii
în cadrul relaţiilor de decontare cu furnizorii.
3.Datoriile în cadrul grupului reprezintă obligaţiile datorate societăţilor din cadrul grupului
în relaţiile de decontare ale societăţii-mamă cu filialele.
4.Datoriile din interese de participare reprezintă datoriile generate din relaţiile de decontare
ale întreprinderii cu societăţile asociate.
5.Alte datorii reprezintă datoriile fiscale, salariale, sociale ale întreprinderii faţă de bugetul
statului (impozite şi taxe), faţă de personalul angajat (salariile şialte drepturi asimilate), faţă de
asigurările sociale (contribuţia la asigurărilesociale), faţă de asociaţi (capital de rambursat,
dividende de plată), faţă decreditori diverşi etc.
D.VENITURILE ÎN AVANS reprezintă valorile ce asigură alocarea pentru fiecare exerciţiu
financiar numai a veniturilor care îi sunt proprii. În structura lor se includ subvenţii pentru
investiţii şi venituri înregistrate în avans.
Subvenţiile pentru investiţii sunt surse de finanţare alocate de la bugetul destat sau din alte
surse nerambursabile, de care beneficiază o întreprindere,destinate achiziţionării sau producerii
de echipamente sau alte bunuri de natura imobilizărilor, unor activităţi pe termen lung sau
pentru acoperirea unor cheltuieli de natura investiţiilor.
Veniturile înregistrate în avans sunt sumele încasate în cursul exerciţiului, în contul unor
servicii care vor fi prestate în cursul exerciţiului următor, când vor fi recunoscute ca venituri
(de exemplu, chirii, abonamente încasate în avans).

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

la data de 31 decembrie……
Denumirea indicatorului Nr Exerciţiul financiar
rând precedent încheiat
A B 1 2
1. Cifra de afaceri netă 01
Producţia vândută 02
(conturile 701+702+703+704+705+706+708)

Venituri din vânzarea mărfurilor (707) 03

Venituri din subvenţii de exploatare aferente 04
cifrei de afaceri nete (7411)
2.Variaţia stocurilor
(711) Sold C 05
Sold D 06
3. Producţia imobilizată (721+722) 02
4.Alte venituri din exploatare (7417+758) 08
VENITURI DIN EXPLOATARE – 09
TOTAL(rd 01+05+06+07+08)
5.a)Cheltuieli cu materiile prime si materialele 10
consumabile(601+602)
Alte cheltuieli materiale(603+604+606+608) 11
b)Alte cheltuieli din afară(605) 12
c)Cheltuieli privind mărfurile(607) 13
6.Cheltuieli cu personalul(rd15+16), din care: 14
a)Salarii(621+641) 15
b)Cheltuieli cu asigurările şi protecţia 16
socială(645)
7.a)Amortizări şi provizioane pentru 17
deprecierea imobilizărilor corporale şi
necorporale(rd 18-19)
a.1)Cheltuieli (6811+6813) 18
a.2)Venituri (7813)

7.b) Ajustarea valorii activelor circulante (rd 20

21-22)
b.1) Cheltuieli (654+6814) 21
b.2) Venituri (754+7814) 22
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd 24-26) 23
8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 24
(611+612+613+614+621+622+623+
+624+625+626+627+628)
8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi 25
vărsăminte asimilate (635)
8.3. Cheltuieli cu despagubiri, donaţii şi 26
activele cedate (658)
Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi 27
cheltuieli (rd 28-29)
- Cheltuieli (6812) 28
- Venituri (7812) 29
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – 30
TOTAL (rd 10 la 14+17+20+ 23+27)
REZULTATUL DIN EXPLOATARE:
- Profit ( rd 9-30) 31
- Pierdere (rd 30-9) 32
9. Venituri din interese de participare 33
(7613+7614+7615+7616)
- din care, în cadrul grupului 34
10. Venituri din alte investiţii financiare şi 35
creanţe care fac parte din activele imobilizate
(7611+7612)
- din care, în cadrul grupului 36
11. Venituri din dobanzi (766) 37
- din care, în cadrul grupului 38
Alte venituri financiare (762+763+764 39
+765+767+768)

VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd 40

33+35+37+39)
12.Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi 41
a investiţiilor deţinute ca active circulante (rd
42-43)
- Cheltuieli (686) 42
- Venituri (786) 43
13.Cheltuieli privind dobânzile (666) 44
- din care, în cadrul grupului 45
Alte cheltuieli financiare (663+664+ 46
665+667+668)
CGHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL 47
)rd 41+44+46)
REZULTATUL FINANCIAR:
- Profit ( rd 40-47) 48
-Pierdere (rd 47-40) 49
14.REZULTATUL CURENT:
- Profit (rd 9+40-30-47) 50
- Pierdere (rd 30+47-9-40) 51
15.Venituri extraordinare (771) 52
16. Cheltuieli extraordinare 671) 53
17.REZULTATUL EXTRAORDINAR:
- Profit (rd 52-53) 54
- Pierdere (rd 53-52) 55
VENITURI TOTALE (rd 9+40+52) 56
CHELTUIELI TOTALE (rd 30+47+53) 57
18.REZULTATUL BRUT:
- Profit (rd 56-57) 58
- Pierdere (rd 57-56) 59

19.IMPOZITUL PE PROFIT (691) 60

20. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în 61
elementele de mai sus (698)
21.REZULTATUL NET AL
EXERCIŢIULUI FINANCIAR
- Profit (rd 58-60-61) 62
- Pierdere (rd 59+60+61) 63
(rd 60+61-58)

ADMINISTRATOR, ÎNTOCMIT
Numele,prenumele, Numele, prenumele
semnătura şi şi semnătura
ştampila unităţii

2.2 SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Prezintă rezultatele obţinute ca urmare a activităţilor de exploatare , de investiţii şi de

finanţare, calculate la sfârşitul exerciţiului.

Fluxurile de trezorerie se desfaşoară astfel:

Fluxuri de numerar rezultate în urma activităţii de exploatare:
-încasări din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;
-plăţi către furnizori, salariaţi etc.;
-plata impozitului pe profit/venit.
Fluxuri de numerar rezultate în urma activităţii de investiţii:
-încasări generate de vânzarea (cedarea) imobilizărilor;
-plăţi generate de imobilizări.
Fluxuri de numerar generate de finanţarea externă a întreprinderii:
-încasări;
-plaţi:

2.3. MODIFICARILE BILANTULUI CONTABIL

În mod curent, tranzacţiile dau naştere, prin ele însele, la modificări în volumul şi structura
elementelor de activ, capital propriu şi datorii influenţând prin aceasta mărimea posturilor din
bilanţ corespunzătoare elementelor respective. Aceste modificări se reprezintă fie sub formă de
creştere,fie sub formă de micşorări, dar se menţine în permanenţă egalitatea bilanţieră:

Activ = Capital propriu + Datorii

Tranzacţiile, evenimentele, operaţiile care modifică bilanţul pot fi grupate,conform

structurilor bilanţului direct legate de evaluarea poziţiei financiare(active, capital propriu şi
datorii), în nouă categorii:
1.Modificări numai în activ;
2.Modificări numai în capitalul propriu;
3.Modificări numai în datorii;
4.Modificări în capitalul propriu, în sensul creşterii şi în datorii, în sensulmicşorării;
5.Modificări în capitalul propriu, în sensul micşorării şi în datorii, în sensulcreşterii;
6.Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul creşterii;
7.Modificări în activ şi în datorii, în sensul creşterii;
8.Modificări în activ şi în capitalul propriu, în sensul micşorării;
9.Modificări în activ şi în datorii, în sensul micşorării

2.4. INTOCMIREA BILANTULUI CONTABIL SI A ANEXELOR LA BILANT

Norme privind întocmirea, verificarea si centralizarea

Conform legislaţiei în vigoare, bilanţul contabil se întocmeşte semestrial şi anual pe baza

balanţei de verificare sintetice, prin gruparea sub forma unei egalităţi a bunurilor economice, a
drepturilor şi a obligaţiilor unităţii patrimoniale.
Persoanele juridice care desfăşoară activităţi economico – financiare, precum şi cele aflate
în curs de lichidare, cu excepţia celor care nu au desfăşurat nici un fel de activitate de la
înfiinţare, au obligaţia să întocmească şi să depună situaţiile financiare anuale simplificate
(bilanţul contabil) la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice.
Regiile autonome, companiile/societăţile naţionale şi societăţile comerciale care au in
subordine subunităţi în ţară, fără personalitate juridică, vor verifica şi vor centraliza balanţele
de verificare a conturilor sintetice ale acestora, pe baza cărora vor întocmi situaţiile financiare
anuale simplificate centralizate ale persoanei juridice respective.
Conform legislaţiei în vigoare, operaţiunile efectuate de subunităţile proprii în străinătate
pot fi înregistrate în cursul perioadei numai în devize, urmând ca la sfârşitul exerciţiului
financiar să se facă convertirea în lei a soldurilor şi rulajelor.
În situaţia în care operaţiunile subunităţilor proprii din străinătate au fost evidenţiate în
cursul perioadei atât în devize, cât şi în lei, pentru cuprinderea în situaţiile financiare anuale
ale persoanei juridice din ţară vor fi preluate ca atare soldurile şi rulajele conturilor, exprimate
în lei.
Totodată, persoanele juridice vor înscrie datele de identificare (unitatea, adresa şi numărul
de la Registrul Comerţului, cod unic de înregistrare) , precum şi cele referitoare la încadrarea
în forma de proprietate şi codul fiscal. De asemenea, se va înscrie în formularul de bilanţ şi
codul activităţii desfaşurate, la nivel de patru cifre (cod grupa CAEN).
În cazul în care persoana juridica are mai multe activităţi, se va trece codul activităţii
preponderente care defineşte profilul activităţii.
 Situaţiile financiare ale unei întreprinderi se semnează de către persoana responsabilă cu
elaborarea acestora (de către administratorul unităţii şi conducătorul compartimentului
financiar – contabil, iar în lipsa acestora, de către înlocuitorii lor de drept).
Administratorul unităţii şi persoanele care întocmesc şi semnează situaţiile financiare
poartă răspunderea, potrivit legii, asupra realităţii şi exactităţii informaţiilor cu privire la
poziţia financiară, precum şi a celorlalţi indicatori cuprinşi în formatul obligatoriu.
Etapele întocmirii situaţiilor financiare anuale simplificate
Întocmirea bilanţului contabil şi a celorlalte documente prezentate reprezintă un proces
complex, care se concretizează într-o suită de lucrări desfăşurate succesiv în două etape:
I.Lucrările preliminare de întocmire a bilanţului denumite şi lucrări contabile de închidere
a exerciţiului financiar,care se desfaşoară în următoarea ordine:
1)Întocmirea primei balanţe pe baza datelor înregistrate din documentele justificative în
conturi (întocmirea primei balanţe a conturilor, înainte de inventariere).Prima balanţă se
întocmeşte în vederea contabilizării şi controlului exactităţii datelor înregistrate în conturi,
aceasta fiind considerată ca un inventar scriptic (contabil).
2)Inventarierea generală a patrimoniului. Scopul inventarierii generale a patrimoniului este
acela de a determina marimea reală a elementelor patrimoniale ale unităţii. Aceasta se realizează
prin observare directă, adică prin numărare, măsurare, cântărire, cubare etc., în funcţie de natura
bunurilor corporale inventariate. În ceea ce priveşte creanţele şi datoriile, inventarierea se face
pe baza documentelor justificative (extrase de cont, facturi etc.) confirmate de terţi. Relaţia prin
care se determină situaţia reală a ptrimoniului este următoarea:

Patrimoniul net = Activ inventariat - Datorii

(capital propriu) inventariate

3)Înregistrarea operaţiilor de regularizare

a)Regularizarea diferenţelor constatate în urma inventarierii
În urma comparării datelor constatate în teren cu datele din documentele contabile pot
rezulta plusuri sau minusuri. Regularizarea acestor diferenţe înseamnă înregistrarea şi
decontarea lor gestionară.
În principiu, plusurile se înregistrează ca intrări, iar minusurile se impută. Dacă lipsurile
constatate nu se datorează vinei cuiva, acestea se vor suporta pe seama cheltuielilor
întreprinderii. De asemenea, se pot admit compensări cantitative ale lipsurilor cu plusurile
numai în cazurile în care există riscul de confuzie între bunuri asemănătoare, fără însă a se
diminua patrimoniul unităţii. Astfel de compensări se pot admite numai pentru aceeaşi perioadă
de gestiune şi la acelaşi gestionar.
b)Regularizarea amortizărilor şi provizioanelor
La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, fiecare unitate patrimonială calculează şi
înregistrează amortizarea activelor imobilizate, care constituie o cheltuială de exploatare,
conform planului de amortizare.

681 = 281
,,Cheltuieli de exploatare privind ,,Amortizări privind imobilizări
amortizările şi provizioanele’’ corporale’’
 Dacă în urma inventarierii apar deprecieri (valoarea de inventar este mai mică decât
valoarea ramasă de amortizat), se procedează astfel:

1.Dacă deprecierea este apreciată ca ireversibilă, atunci se înregistrează amortisment

suplimentar şi se modifică corespunzător planul de amortizare.

681 = 281
,,Cheltuieli de exploatare privind ,,Amortizări privind imobilizări
amortizările şi provizioanele’’ corporale’’

2. Dacă deprecierea este apreciată ca reversibilă (provizorie), se înregistrează un provizion

pentru deprecierea imobilizărilor.

6813 = 29x
,,Cheltuieli de exploatare privind ,,Provizioane pentru deprecierea
provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor’’
imobilizărilor’’

În ceea ce priveşte elementele de activ care nu sunt amortizabile (stocuri, creanţe,

imobilizări financiare etc.), în situaţia în care la sfârşitul exerciţiului valoarea de inventar este
mai mică decât valoarea contabilă de intrare, se procedează astfel :
-Se constituie provizioane pe seama conturilor corespunzătoare de cheltuieli:

6814 = %
,,Cheltuieli de exploatare privind
provizioanele pentru deprecierea 39x
activelor circulante’’ ,,Provizioane pentru deprecierea
stocurilor şi producţiei în curs
de execuţie’’
491
,, Provizioane pentru deprecierea
creanţelor’’

-Se suplimentează provizioanele constituite atunci când, pe baza inventarului, se constată că

deprecierea calculată este superioară provizionului constituit. Înregistrările sunt identice cu cele
anterioare.
În situaţia în care deprecierea constatată pe baza inventarului este inferioară provizionului
constituit, se procedează la diminuarea acestuia prin mărirea conturilor corespunzătoare de
venituri:
39x = 7814
,,Provizioane pentru deprecierea ,,Venituri din provizioane pentru
stocurilor şi producţiei în curs de deprecierea activelor circulante’’
execuţie’’
ş.a.m.d.

c) Regularizarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli

Aceste provizioane se constiuie la sfârşitul exerciţiului financiar, în vederea acoperirii
acelor cheltuieli şi pierderi a căror realizare sau plată este incertă sau va deveni exigibilă în
perioada următoare. Ca exemplu pot fi date provizioanele constituite pentru litigii, garanţii
acordate clienţilor, cheltuieli de repartizat pe mai multe exerciţii, pierderi din schimb valutar
etc.
Dacă la sfârşitul exerciţiului se constată ca riscul este mai mare decât provizionul constituit,
se procedează la majorarea provizionului printr-o operaţie identică.
Dacă, dimpotrivă, se constată că riscul s-a diminuat, se procedează la virarea provizionului
la venituri.
d) Delimitarea în timp a cheltuielilor şi veniturilor
Este necesară delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente fiecărui exerciţiu, în
vederea stabilirii corecte a rezultatului exerciţiului. În acest scop se procedează astfel:
a1) cheltuielile constatate la închiderea exerciţiului ca fiind aferente exerciţiilor financiare
următoare se înregistrează prin formula contabilă:

471 = 6xx
,,Cheltuieli înregistrate în avans’’ ,,Conturi de cheltuieli’’
(61x, 62x, 66x)

a2) cota scadentă de cheltuieli preluate în exerciţiul curent din exerciţii precedente; pe baza
scadenţarului, se înregistrează prin formula contabilă:

6xx = 471
,,Conturi de cheltuieli’’ ,,Cheltuieli înregistrate în avans’’
(61x ,62x ,66x)

b1) veniturile înregistrate în avans la închiderea exerciţiului ca fiind aferente exerciţiilor

financiare următoare se înregistrează prin formula contabilă:

4111 = 472
,,Clienţi’’ ,,Venituri înregistrate în avans’’
sau

461 = 472
,,Debitori diverşi’’ ,,Venituri înregistrate în avans’’

b2) cota scadentă de venituri preluate în exerciţiul curent din exerciţiile precedente, pe baza
scadenţarului, se înregistrează prin formula contabilă:

472 = 7xx
,,Venituri înregistrate în avans’’ ,,Conturi de venituri’’

e)Contabilizarea diferenţelor de curs valutar

La fiecare dată a bilanţului disponibilităţile, acreditivele, depozitele bancare, creanţele,
precum şi datoriile în valută trebuie actualizate utilizând cursul de schimb la data încheierii
exerciţiului.
În ceea ce priveşte disponibilităţile în devize, diferenţele favorabile de curs valutar
constituie pentru unitate venituri din diferenţe de curs valutar.
Iar diferenţele nefavorabile de curs valutar constituie cheltuieli din diferenţe de curs valutar:
În ceea ce priveşte diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea creanţelor la sfârşitul
exerciţiului se înregistrează astfel:

4111 = 765
,,Clienţi’’ ,,Venituri din diferenţe de curs
valutar’’

Iar diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea datoriilor la sfârşitul exerciţiului se
înregistrează:

665 = 401
,,Cheltuieli din diferenţe de curs ,,Furnizori’’
valutar’’

f) Operaţiunile de regularizare privind taxa pe valoarea adaugată

Prin esenţa sa, TVA reprezintă un impozit asupra consumului, bazat pe criteriul
deductibilităţii şi perceput asupra operaţiilor privind cumpărările-vanzările de bunuri
patrimoniale, lucrările executate, serviciile prestate. Dupa fiecare operaţie, unitatea
patrimonială se află în situaţia de a primi (deduce) TVA pentru cumpărări si de a datora TVA
pentru vânzări. La sfârşitul exerciţiului, diferenţa de decontat se stabileşte între TVA datorată
şi TVA deductibilă.
În practică, la sfârşitul fiecărei luni, pot apărea următoarele variante:
 -TVA colectată este mai mare decât TVA deductibilă;
-TVA deductibilă este mai mare decât TVA colectată;
4)Determinarea rezultatului exerciţiului
După ce toate operaţiile de ragularizare au fost înregistrate, pentru determinarea rezultatului
exerciţiului este necesară închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli. Pentru aceasta se
efectuează următoarele operaţii:
-închiderea cheltuielilor:

121 = 6xx
,,Profit şi pierdere’’ ,,Conturi de cheltuieli’’

- închiderea veniturilor:

7xx = 121
,,Conturi de venituri’’ ,,Profit şi pierdere’’

În situaţia în care veniturile depăşesc cheltuielile, contul 121 ,,Profit şi pierdere’’ are sold
final creditor, care reflectă profitul brut contabil.
Dacă, dimpotrivă, cheltuielile depăşesc veniturile, contul 121,,Profit şi pierdere’’ are sold
final debitor, care reflectă pierderea.
În vederea calculării profitului impozabil se foloseşte relaţia:

Profitul = Rezultatul + Cheltuieli - Deduceri fiscale

impozabil contabil înainte nedeductibile
de impozitare

Impozitul pe profit, stabilit de aplicarea unei cote asupra profitulu impozabil, reprezintă
pentru unitatea patrimonială o cheltuială.
Consituirea obligaţiei de plată drept impozit pe profit se înregistreză în contabilitate pe baza
documentului ,,Declaraţia privind obligaţiile de plata către bugetul de stat’’ astfel:

691 = 441
,,Cheltuieli cu impozitul pe profit’’ ,,Impozitul pe profit’’

În sfârşit, plata impozitului pe profit către bugetul de stat de efectuează trimestrial, până la
data de 25 inclusiv a primei luni din trmestrul următor, prin formula contabilă:

441 = 5121
,,Impozitul pe profit’’ ,,Conturi la bănci în lei’’

În cazul în care unitatea patrimonială realizează o pierdere fiscală, aceasta recuperează din
profitul impozabil obţinut în următorii cinci ani.
5)Repartizarea profitului sau finanţarea pierderii
 Potrivit legislaţiei în vigoare, în România, profitul net obţinut se distribuie diferenţiat, în
funcţie de modul de organizare a unităţii patrimoniale.
Astfel, societăţile comerciale cu capital majoritar de stat respectă următoarele destinaţii:
-constituirea de rezerve legale, în cotă de 5% din profitul brut, până când acestea ajung la
20% din capitalul social, la socităţile cu capital autohton, si 25% din capitalul social, la
societăţile cu capital mixt;
-acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente;
-constituirea fondului de participare a personalului la profit, într-o cotă de până la 10% din
profitul contabil net;
-constituirea fondului de participare a administratorului la profit, în limita cotelor stabilite
de APAPS şi SIF;
-constituirea resurselor proprii de finanţare, într-o cotă legală de până la 5%;
-repartizarea ca dividende către APAPS şi SIF a profitului net rămas.
Întrucât operaţiile de distribuire a profitului se efectuează înainte de redactarea bilanţului
contabil, a fost necesară introducerea contului 129,,Repartizarea profitului’’, cont rectificativ,
asociat contului 121 ,,Profit şi pierdere’

129 = %
,,Repartizarea profitului’’ 1061
,,Rezerve legale’’
117
,,Rezultatul reportat’’
424
,,Participarea personalului la profit’’
446
,,Alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate’’
457
,,Dividende de plată’’
etc.

La societăţile comerciale cu capital majoritar privat, destinaţiile sunt următoarele:

-constituirea rezervelor legale;
-acoperirea pierderilor din exerciţiile precedente;
-constituirea sau majorarea resurselor proprii de finanţare;
-repartizarea ca dividende către acţionari sau asociaţi.
În această situaţie , nivelul cotelor procentuale se stabileşte de către AGA, cu respectarea
prevederilor legale.
La regiile autonome, destinaţiile sunt următoarele:
-constituirea fondului de participare a personalului la profit (inclusiv managerului, în limita
a trei salarii ), într-o cotă de până la 1%;
-constituirea resurselor proprii de finanţare;
-vărsăminte la bugetul statului, într-o cota procentuală de 50%.
Dacă exerciţiul financiar se încheie cu pierderi, acestea se raportează in pasivul bilanţului
la contul 121,,Profit şi pierdere’’ cu semnul minus. În exerciţiul următor, la deschiderea
conturilor, pierderile se virează în debitul contului 117 ,,Rezultatul reportat’’.
Finanţarea pierderilor se realizează din profitul obţinut în exerciţiile financiare următoare,
din rezervele legale şi, în ultimă instanţă, din capitalul social.
 6)Întocmirea balanţei de verificare definitive
Întocmirea balanţei de verificare definitive este ultima lucrare preliminară întocmirii
bilanţului contabil. Cu ajutorul acesteia se realizează centralizarea datelor din contabilitatea
curentă, după ce, în prealabil, acesta au fost puse de acord cu datele din balanţele conturilor
analitice.
Datele din această balanţă vor fi folosite pentru completarea bilanţului după ce au suferit
operaţii de prelucrare, având în vedere cerinţele formatului obligatoriu de bilanţ.

2.5 LUCRARILE DE REDACTARE A BILANTULUI CONTABIL

Lucrarile de redactare a bilantului contabil constau în:

-completarea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere respectându-se ordinea
elementelor cerute în formatul obligatoriu:
-întocmirea bilanţului contabil prin respectarea normelor metodologice elaborate de
Ministerul Finanţelor Publice.
În vederea completării bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierdere se folosesc
datele din bilanţul precedent şi din balanţa sintetică a conturilor.
Structura bilanţului şi a contului de profit şi pierdere privind formatul obligatoriu nu se
modifică de la un exerciţiu financiar la altul decât în cazuri excepţionale când se admit derogări
de la această regulă; orice derogare prezintă obligatoriu în notele explicative concomitent cu
motivele care au generat-o.
În vederea caracterizării performanţelor obţinute de unitatea patrimonială se întocmeşte
contul de rezultate numit ,,Contul de profit şi pierdere’’, care prezintă în detaliu cheltuielile
efectuate precum şi veniturile obţinute la sfârşitul perioadei, prin respectarea ecuaţiei:

Cheltuieli – Rezultate = Venituri

Contul de rezultate cuprinde: cifra de afaceri, veniturile, cheltuielile şi rezultatul

exerciţiului (profit sau pierdere).
Veniturile şi cheltuielile sunt detaliate la rândul lor pe feluri de activităţi generatoare de
cheltuieli şi producătoare de venituri.
Prin modul în care a fost conceput contul de profit şi pierdere se arată cum s-a obţinut
rezultatul net al exerciţiului, oferind posibilitatea managementului unităţii de a acţiona în
anumite direcţii (asupra veniturilor şi cheltuielilor), în scopul creşterii continue a
performanţelor economice.
Dacă datele cuprinse în bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere nu sunt suficiente
pentru evaluarea poziţiei financiare şi a performanţelor întreprinderii pentru exerciţiul
financiar respectiv, se impune completarea notelor explicative cu o serie de informţii
suplimentare pe baza cărora se poate realiza o caracterizare amănunţită, complexă şi completă
a activităţii întreprinderii.