UNIVERSITATEA „HYPERION” DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE JURNALISM

PROGRAMA ANALITICĂ

Titulatura cursului: TEORII ŞI MODELE ALE COMUNICĂRII PUBLICE ŞI

PUBLICITARE. PR. CMP-J.I.02.05

Titular: Conf.univ.dr. LIANA IONESCU

Număr credite 10 Număr de ore pe săptămână 1C/1S Anul I

Semestrul II

Condiţii obligatorii de participare

Masteranzii care nu au cel puţin o prezenţă la curs şi care nu predau proiectul în ultimele două
săptămâni ale semestrului nu sunt admişi în examen.

Obiective generale ale cursului:

-Aprofundarea principalelor concepte, teorii şi modele ale comunicării, cu accent pe
comunicarea publică. Înţelegerea importanţei, dar şi a limitelor fiecărui model teoretic
analizat.
- Analiza unor situaţii de comunicare în conformitate cu modelele teoretice studiate.
- Actualizarea cunoştinţelor teoretice şi a deprinderilor de relaţionare cu mass-media, prin
prisma generării şi promovării mesajelor de PR şi publicitare.
Obiective specifice ale cursului:
- Deprinderea cursanţilor cu elementele specifice ale teoriei comunicării în spaţiul public.
- Familiarizarea cu aspectele principale ale comunicării verbale, nonverbale şi paraverbale în
spaţiul public.
- Însuşirea unor metode şi tehnici moderne de comunicare publică: PR şi publicitate.
- Însuşirea unor strategii şi tehnici moderne de comunicare prin mass-media.
- Aprofundarea unor tehnici de adaptare a mesajelor publicitare la dinamica pieţei media.

Modalităţi de desfăşurare a activităţilor de curs/seminar

- Cursurile se vor desfăşura pe baza de prelegeri interactive.
- La seminarii vor fi dezbătute teme de referinţă, pe baza bibliografiei recomandate, şi vor fi
rezolvate cazuri şi situaţii comunicaţionale specifice.

Evaluarea masteranzilor
Se va face pe bază de examen scris (50% din nota finală) şi a elaborării unui proiect (2-4
pagini) pe o temă de comunicare publică -PR sau publicitate- (50%).

1
Tematica prelegerilor/seminariilor

Partea I
1. De la teoria comunicării la ştiinţele comunicării. Dificultatea delimitării domeniului
comunicării. Diversitatea situaţiilor comunicaţionale şi a modalităţilor de
conceptualizare a acestora. Tipologii. Comunicare interpersonală şi comunicare
publică. Definiţii operaţionale şi perspective de studiu. Interdisciplinaritatea în studiul
comunicării.
2. Axiomele comunicării în viziunea Şcolii de la Palo Alto. Regulile constitutive,
generative ale situaţiilor de comunicare. Comunicarea ca proces interacţional.
3. Mari orientări în studiul comunicării. Modele descriptiv-explicative. Modelul
elementar de comunicare: ECR. Teoria matematică a comunicării (Shannon şi
Weaver) - paradigma fondatoare a ştiinţelor comunicării. Comunicare şi informaţie.
Entropie şi redundanţă, feed-back.
4. Paradigma lingvistică. Semn, semnificaţie, limbă, limbaj. Concepţia lui Fr. de
Saussure. Modelul lui Roman Jakobson: apariţia noţiunilor de „cod” şi „canal”;
factorii şi funcţiile comunicării verbale.
5. Modele empirico-funcţionaliste ale comunicării de masă. Studiul sociologic şi psiho-
sociologic al comunicării: în cadrul mass-media, al organizaţiilor profesionale etc.
Modele privind efectele comunicării prin mass-media. Paradigma lui Harol Lasswell.
Persuasiune şi comunicare.
6. Modele antropologice ale comunicării. Concepţia lui Ray Birdwhistell. Şcoala de
Chicago şi interacţionismul simbolic. Programul lui Erving Goffman.
Etnometodologia şi limbajul. Etnografia comunicării. Analiza sistemelor globale de
comunicare. Concluzii privind interdisciplinaritatea în studiul comunicării.

Partea a II-a
7. Definiţii şi modele ale relaţiilor publice. Modalităţi de definire: aspecte conceptuale şi
instrumentale. Interferenţa cu alte domenii. Delimitarea de propagandă, marketing,
publicitate. Stadii de evoluţie ale relaţiilor publice: de la proces unidirecţional la
proces bidirecţional. Edward L. Bernays: Cristalizarea opiniei publice (1923). Un
concept şi o profesie: consilier în relaţii publice.
8. Relaţiile publice – funcţie managerială a organizaţiei (Rex F. Harlow, 1976).
Trinom: management, organizaţie, public, plus binom: comunicare, relaţii. Teoria
celor patru modele ale relaţiilor publice (James E. Gruning şi Todd Hunt, 1984):
Modelul impresariat/publicitate; Modelul informării publice; Modelul relaţiilor
publice bidirecţionale şi asimetrice; Modelul relaţiilor publice bidirecţionale şi
simetrice.
9. Teoria celor 3i: interes, iniţiativă, imagine. Rolurile situaţionale ale unei organizaţii:
persuasiunea, pledoaria, informarea publică, susţinerea unei cauze, managementul
imaginii/reputaţiei, managementul relaţiilor. Modele privind practica relaţiilor
publice: tip corporaţie; organizaţie non-profit; sport, turism, timp liber;
guvernamental şi militar, educaţie, relaţii publice internaţionale. Modelul integrat
(normativ + constituenţii/instanţele care-l fac aplicabil: educaţia, asociaţiile
profesionale, acreditarea, codurile de conduită profesională).
10. Relaţiile publice şi mass-media. Strategii şi practici de comunicare eficientă cu mass-
media. Forme de comunicare cu mass-media realizate prin serviciul de presă.
Conceperea şi realizarea unui comunicat de presă. Interviul pentru mass-media.
Managementul comunicării de criză.
11. Organizarea unei conferinţe de presă.

2
Partea a III-a
12. Comunicarea publicitară. Delimitări conceptuale. Funcţii (informare, persuasiune).
Mesaj şi consumator. Tipuri (mediatică, outdoor, directă-BTL). Receptarea reclamei
(componente: produs, brand, mesaj, realizare efectivă). Efectele comunicării
publicitare.
13. Elementele procesului creativ în publicitate. Limbajul publicităţii. Text şi imagine în
conceperea şi realizarea mesajului publicitar. Macheta de presă şi spotul audio-video.
Predarea şi susţinerea proiectelor.
14. Recapitulare în vederea examenului. Susţinerea proiectelor.

Bibliografie
BALABAN, Delia Cristina, 2009 ediţia a II-a: Publicitatea. De la Planificarea strategică la
implementarea media, Polirom, Iaşi.
BERNAYS, Edward, L., 2003 (trad.): Cristalizarea opiniei publice, comunicare.ro, Bucureşti.
BOUGNOUX, Daniel, 2000, (trad.): Introducere în ştiinţele comunicării, Polirom, Iaşi.
CHICIUDEAN, Ion, DAVID, George, 2011: Managementul comunicării în situaţii de criză,
comunicare.ro, Bucureşti.
DAVID, George, 2008: Tehnici de relaţii publice. Comunicarea cu mass-media, Polirom, Iaşi.
DINU, Mihai, 2000, ed. a II-a: Comunicarea - repere fundamentale-, Algos, Bucureşti.
DREWNIANY, Bonnie L., JEWLER, Jerome A., 2009 (trad.): Strategia creativă în publicitate, Iaşi,
Polirom
FISKE, John, 2003, (trad.), Introducere în ştiinţele comunicării, Polirom, Iaşi.
FLICHY, Patrice, 1999 (trad.): O istorie a comunicării moderne. Spaţiu public şi viaţă privată,
Polirom, Iaşi.
GODDARD, Angela, 2002: Limbajul publicităţii, Polirom, Iaşi.
GOFFMAN, Erving, 2003 (trad.): Viaţa cotidiană ca spectacol, comunicare.ro, Bucureşti.
HABERMAS, Jürgen, 2005 (trad.): Sfera publică şi transformarea ei structurală, comunicare.ro,
Bucureşti.
Ionescu, Liana, 2012: Global Brands in Ad Age, în Cinematographic Art & Documentation (CA&D).
Journal of cinematographic studies, nr. 5(9), pp. 13-18.
LOHISSE, Jean, 2002 (trad.): Comunicarea (De la transmiterea mecanică la interacţiune), Polirom,
Iaşi.
MATTELART, Armand, MATTELART, Michele, 2001 (trad.): Istoria teoriilor comunicării, Polirom,
Iaşi.
McQUAIL, Denis, 1999, (trad.): Comunicarea, Institutul European, Iaşi.
McQUAIL, Denis, WINDAHL, Seven, 2001 (trad.): Modele ale comunicării pentru studiul
comunicării de masă, comunicare.ro, Bucureşti.
OGILVY David, 2001 (trad.): Ogilvy despre publicitate, Ogilvy & Mather Bucharest, pp.70-
102.
PETRE, Dan, NICOLA, Mihaela, 2009, ed. a II-a: Introducere în publicitate, comunicare.ro,
Bucureşti.
POPESCU, Cristian Florin, 2007: Dicţionar de jurnalism, relaţii publice şi publicitate, Niculescu,
Bucureşti.
PREDA, Sorin, 2011: Introducere în creativitatea publicitară, Iaşi, Polirom.
PRICOPIE, Remus, 2005: Relaţiile publice, evoluţie şi perspective, Tritonic, Bucureşti.
SEVERIN, Werner J.; TANKARD, James W. Jr., 2004, (trad.): Perspective asupra teoriilor
comunicării de masă, Polirom, Iaşi.
SUTHERLAND, Max, SYLVESTER, Alice K., 2008 (trad.): De la publicitate la consumator,
Polirom, Iaşi.
VAN CUILENBURG, J.J.; SCHOLTEN, O.; NOOMEN, G.W., 2004 (trad.), ed. a II-a: Ştiinţa
comunicării, Humanitas, Bucureşti.
**** www.canneslions.com
**** www.ipra.org
**** www.prsa.org

3
4