Durata:17 sedințe a câte 1oră 30 de min

Grupa țintă: Adolescenții

Scopul: Formarea abilităților de relaționate interpersonală părinți-adolescenți.
Obiectivele:
 Dezvoltarea capacităților de înțelegere a altor persoane;
 Dezvoltarea sentimentelor de aparență,de încredere și susținere în grupul de elevi;
 Dezvoltarea capacităților de comunicare și de cooperare la acești elevi;
 Formarea coeziunii de grup;
 Însușirea mijloacelor de interacțiune cu alte persoane.
Mijloace și procedee: Brainstorming,exercițiul,jocul,jocul de rol,teste,chestionare etc.
Programul de remediere psihologică (şedinţe).
ŞEDINŢA nr.1. „Să facem cunoştinţă”
Scopul: Crearea în grup a unei atmosfere confortabile, binevoitoare, de încredere şi siguranţă,
stabilirea regulilor de grup.
1. Salutul (15 min.).
Participanţilor li se solicită să se prezinte, evocând istoria prenumelui ce-l poartă: „Mă
numesc … Am fost numit aşa … (De cine? De ce?)”.
Prezentarea participanţilor – 10 min.
Urmează prezentarea moderatorilor – 5 min.
Reflecţie: Care sunt impresiile Dvs. despre ceea ce aţi auzit? De ce este important de a ne
cunoaşte istoria prenumelui propriu? Ce scopuri am atins făcând acest exerciţiu?
Comentariu: Printre cele mai importante trebuinţele ale omului sunt cea în autorealizare şi
autoexprimare. Personalizarea este principalul motivator al activităţii omului. Recunoaşterea de
către alte persoane a personalităţii noastre ca fiind importantă, valoroasă începe de la numele
nostru. De la el începe şi istoria personalităţii. Pentru om este important să aibă istoria sa şi să se
mândrească cu ea. Din istoriile personale ale oamenilor se formează istoria statului.
2. Principiile grupului (7 min.).
Moderatorul: „Pentru a desfăşura cu succes o activitate ea trebuie bine organizată. Pentru
aceasta e nevoie de respectarea anumitor principii de lucru. Anterior, principiile erau numite
reguli.
Diferenţa dintre reguli şi principii este că regulile sunt instrucţiuni exacte, numite de sus;
ele sunt rigide. Iar principiile reprezintă un acord comun, implicând libertatea alegerii şi
voluntaritatea; ele sunt flexibile”.
Prin metoda brainstorming participanţii propun principiile de activitate a grupului: 1. Fii
punctual; 2. Fii pozitiv (atitudine binevoitoare); 3. Nu critica, nu râde de celălalt; 4. Nu întrerupe
vorbitorul. Exprimă-te laconic, clar, convingător; 5. Fii confidenţial; 6. Vorbeşte de la persoana I
(Regula „Eu”); 7. Fii activ; 8. Participă benevol; 9. Fii sincer. Mai bine taci decât să spui
neadevărul; 10. Ajută şi susţine!
3. Aşteptările de la training (7 min.).
Scopul: formarea deprinderilor de planificare şi determinare a priorităţilor, de formulare a
scopului; să determine şi analizeze aşteptările proprii şi străine; să descopere necesitatea
planificării, stabilirii scopului şi sarcinilor oricărei activităţi.
Descriere: Fiecare participant scrie pe o fişă color ceea ce aşteaptă de la şedinţe (2 min.).
Apoi se formează 2 grupuri şi discută aceste aşteptări, lipindu-le pe o coală de hârtie. Un
reprezentant al grupului expune aşteptările întregului grup. Evaluarea.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit în procesul de lucru? Cum credeţi, pentru ce aţi îndeplinit
acest exerciţiu? De ce este important să vorbeşti şi să gândeşti despre aşteptările sale? De ce este
important să poţi formula scopul şi să construieşti planuri?
Comentariu: Este important ca fiecare să-şi propună un scop, atât în lucruri mari, cât şi în
1
cele mici. NB! realitatea este visul realizat! Succesul sunt aşteptările realizate. Scopul clar
formulat este primul pas spre realizarea lui.
4. Exerciţiul „Cel mai atrăgător” (20 min.).
Scopul: cunoaşterea interpersonală; dezvoltarea abilităţilor de comunicare; formarea
deprinderilor de relaţionare binevoitoare cu cei din jur.
Descriere: Se formează perechi. Participanţii primesc fişa „Cel mai atrăgător” (Anexa
6.1). E necesar să îndeplinească fişa colegului şi apoi s-o prezinte în faţa tuturor la licitaţia
„Cel mai atrăgător”, folosind intonaţia, mimica, gestica cea mai convingătoare. Ceilalţi
participanţi vor hotărî, în final, a cui prezentare a fost cea mai reuşită şi cine este cel mai
atrăgător.
Reflecţie: Ce dificultăţi aţi întâmpinat? Cum v-aţi simţit la prezentarea colegului? Ce a fost
mai greu: să răspundeţi la întrebări sau să ascultaţi prezentarea dintr-o parte?
5. Jocul „Să ne măsurăm” (10 min.)
Moderatorul solicită grupului să se aranjeze (în liniște, fără cuvinte) pe o linie după
diverse criterii: înălțime, lungimea părului, mărimea încălțămintei, după numărul de frați și
surori, după zâmbet.
În final se formează grupuri în dependență de semnul zodiacal (cu ajutorul gesturilor,
fără cuvinte). În grupul creat membrii clarifică ce calitate îi unește pe toți, apoi ea este jucată
în fața celorlalți, pentru a fi ghicită.
6. Joc de încălzire (5 min.).
Amintiţi-vă de întâlnirea cu un om care v-a bucurat foarte
are. Amintiţi-vă de întâlnirea cu un om neplăcut din viaţa
dvs.
7. Exerciţiul „Structura relaţiilor”(20-25 min.)
Scopul: determinarea individuală a structurii relaţiilor sociale.
Descriere:
I etapă. Fiecare participant completează ancheta „Contactele mele” (Anexa
6.2).
II etapă. Lucrul în patru grupuri tematice:
Grupul 1: forme anacronice/învechite de relaţii umane (ex. patriarhale, autocrate).
Grupul 2: forme moderne de relaţii.
Grupul 3: forme necesare de relaţii sociale (ex. de respect).
Grupul 4: forme eficiente de relaţii.
Notă: se va atrage atenţia asupra:
relaţiilor între grupuri, persoană – grup, persoană – persoană, relaţiilor cu sine însuşi;
relaţiilor permanente, episodice, întâmplătoare;
relaţiilor de dezvoltare, de antrenament, emoţionale, de încredere etc.
III etapă. Alcătuirea unui Tabel-îndrumar din 12-15 exemple de relaţii (se apreciază după
sistemul de 10 puncte).
Relaţii tradiţionale Eficienţa Relaţii moderne Eficienţa

Reflecţie: De ce este important să cunoaştem structura relaţiilor interpersonale? Care sunt cele
mai eficiente relaţii în raporturile dvs. interpersonale? Pe ce se bazează o relaţie
interpersonală? (răspuns: pe ajustare, modelare, adaptare mutuală).
8. Ritualul de adio (5 min.).
ŞEDINŢA nr.2. „Eu sunt Eu, și aceasta-i minunat!”
Motto: „Primul pas spre a avea relații bune
cu ceilalți este de a avea relații bune cu sine însuși,
de a te accepta pe tine însuși.
Pentru aceasta e necesar să te cunoști pe tine însuți”.

2
 Scopul: Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de autocunoaştere şi cunoaştere interpersonală.

1. Salutul „Întâlnirea” (5 min.)

Grupul stă în cerc în picioare. Pe rând, fiecare se prezintă și face o mișcare, un gest, ia o
poziție, încercând să demonstreze dispoziția sa în acest moment. Cel ce se prezintă face un pas
înainte. După fiecare prezentare, tot grupul repetă numele și mișcarea văzută.
2. Exerciţiul „Tricoul cu deviză” (25 min.)
Scopul: realizarea unui proces de autocunoaştere şi cunoaştere prin intermediul colegilor; crearea
unei imagini de sine pozitive, dar realiste.
Descriere: Moderatorul anunţă: „Fiecare om se prezintă în fața celorlalți. Ați observat, probabil,
tricouri pe care găsim diferite desene, cuvinte, atât în față, cât și pe spate. Partea din față,
desigur, este destinată de a fi citită. Cu alte cuvinte, reprezintă „Eul social” al persoanei. Iar
partea din spate este „Eul ascuns”, partea personalității dvs. ascunse de ceilalți oameni. Acum, vă
rugăm, în partea din față a tricoului să reprezentați personalitatea dvs. cum este văzută de alții,
iar pe partea din spate – reprezentați personalitatea dvs. așa cum este în realitate, dar ascunsă de
ceilalți (Anexa 6.3). Utilizați desene, simboluri, cuvinte, diferite culori pentru a reda emoțiile ce
vreți să le expuneți. Timp limită: 15 min.
În continuare fiecare, pe rând, își expune tricoul întregului grup. Iar ceilalți membri pot
oferi imediat feedback, punând întrebări.
Reflecție: Cum ați lucrat? A fost ușor sau greu să vă prezentați în faţa grupului? Ce ați simțit
când vi s-a oferit feedback?
3. Exerciţiul „20 de Eu” (20 min.)
Scopul: autocunoaşterea şi intercunoaşterea; creşterea respectului de sine; să recunoască
propriile trăsături, individualitatea şi unicitatea sa.
Instrucțiune: „Răspundeți de 20 de ori la întrebarea cine sunt eu, cum sunt eu? Utilizați
caracteristici (trăsături, interese, emoții etc.) ce vă reprezintă. Fiecare propoziție trebuie să o
începeți cu cuvântul „Eu...”. La finele caracterizării personale fiecare va citi răspunsurile sale”.
Membrii grupului ascultă atent și memorizează cu cine și la ce caracteristici se aseamănă.
4. Joc energizant „Palmier, Elefant, Taur”(5 min.)
Scopul: dezvoltarea atenţiei; dezvoltarea capacităţii de stăpânire a impulsivităţii.
Descriere: Participanţii stau în cerc, iar moderatorul stă în centrul cercului. El le explică regulile:
va arăta la o persoană şi va numi una din figurile jocului: „elefant”, „palmier”, sau „taur”. În
acest moment persoana şi cei doi vecini ai săi vor arăta figura respectivă. Cel care va greşi, va
înlocui moderatorul şi va continua jocul. În timpul jocului, moderatorul denumeşte un animal,
dar, pentru a încurca copiii, le arată altceva.
Se solicită să reprezinte următoarele figuri:
„elefant” – cel din mijloc se apucă de nas cu mâna dreaptă, mâna stângă o introduce în
spaţiul format, iar vecinii – imită urechile lui;
„taur” – cel din mijloc se apleacă şi ţine degetele arătătoare ale ambelor mâini la tâmple,
imitând coarnele lui, iar vecinii mişcă piciorul de lângă persoana din mijloc, imitând un
taur înfuriat gata să atace;
„palmier” – cel din mijloc ridică mâinile în sus şi uneşte palmele deasupra capului, iar
vecinii imită crengile laterale, înclinând corpurile în direcţii opuse;
„crocodil” – cel din mijloc ţine mâinile întinse şi bate din palme, imitând gura, iar vecinii
„înoată”;
„mixer” – cel din mijloc ridică mâinile deasupra capetelor vecinilor, care se învârtesc în
jurul axei sale.
5. Exerciţiul „Bingo” (20 min.)
Scopul: cunoașterea de sine, cunoașterea reciprocă, comunicarea interpersonală.
Descriere: Fiecare participant primește formularul „Bingo” (6.4). Apoi, prin mișcare
browniană, comunică cu ceilalți membri ai grupului și caută persoana căreia îi corespunde una
din caracteristici, rugând-o să semneze în pătratul corespunzător. Primul care strânge câte 3
3
semnături în fiecare pătrat strigă „Bingo!”. Cel care a strâns numărul necesar de semnături,
trebuie să numească persoanele ce au semnat. Jocul continuă, până când vor fi câțiva
câștigători.
6. Ancheta „Cercul relaţiilor interpersonale” (10 min.).
Scopul: să recunoască şi evalueze gradul de satisfacţie de relaţiile sale interpersonale cu ceilalţi.
Descriere: Fiecare primeşte fişa „Cercul relațiilor interpersonale” (Anexa 6.5). Participanților li
se cere să aprecieze pe scara de la 1 la 10 puncte gradul său de satisfacție de relațiile personale
cu părinții, profesorii, colegii, prietenii etc. Li se va explica faptul că, cu cât sunt mai mulțumiți
de aceste relații, cu atât sunt mai aproape de 10.
Comentariu: Cu cât roata este mai perfectă, cu atât vă este mai ușor în viață, având niște relații
eficiente cu cei din jur.
7. Ritualul de adio (5 min.).
ȘEDINȚA nr.3. „Nu există drumuri ușoare”
Scopul: Formarea şi dezvoltarea capacităţii de apreciere și acceptare a diversității umane
(diferenţelor).
1. Salutul (5 min.). „Dacă aş fi floare sau copac aş fi…”.
2. Exercițiul „Nu există drumuri ușoare” (20 min)
Scopul: dezvoltarea abilităţii de exprimare a opiniilor proprii; formarea deprinderilor de
recunoaştere a calităţilor celuilalt, de selectare şi evaluare a cunoştinţelor acumulate.
Descriere: Moderatorul: „Am făcut cunoștință unul cu altul, am aflat noi nume și, cel mai
important, calitățile individuale ale tuturor membrilor grupului. În tabelul pe care vi-l propunem
este necesar să notați ceea ce ați memorizat despre fiecare dintre participanți în rubrica „Părerea
mea despre el”. Amintiți-vă, ce au comunicat ei despre sine, ce au spus alții despre ei. Desigur,
nu este ușor, dar nu există drumuri ușoare. Timp limită – 7 min.”.

Nr. Nume Prenume Propria afirmație Părerea mea despre el

După completare, urmează o discuție în grupul mare cu precizările, completările, corectările de

rigoare în rubrica „Propria afirmație”.
3. Exerciţiul „Fulgii” (5 min.)
Scopul: să accepte modurile diferite de a privi lucrurile; dezvoltarea gândirii
divergente. Descriere: Elevii stau în cerc cu un pătrat de hârtie în mână.
Instrucțiune: „Rog să vă întoarceți cu spatele la cerc și să îndepliniți ceea ce voi propune, fără a
preciza ceva, executând lucrul cum găsiţi de cuviință.
- Desfaceți șervețelul;
- Îndoiți în două șervețelul și rupeți colțul de sus din stânga;
- Îndoiți în două șervețelul și rupeți colțul de jos din dreapta;
- Îndoiți în două șervețelul și rupeți colțul de jos din stânga;
- Îndoiți în două șervețelul și rupeți colțul de sus din dreapta;
- Îndoiți în două șervețelul și rupeți colțul de jos din dreapta;
- Întoarceți-vă cu fața la cerc, desfaceți șervețelul și arătați-l.
După prezentarea instrucţiunii, fiecare îşi va desface coala şi o va demonstra întregului
grup, ridicând-o de asupra capului.
Reflecţie: Care fulg este corect? De ce? Putem, în general, adresa întrebarea despre
corectitudinea îndeplinirii activității? De ce? V-am adresat aceleași întrebări, cum explicați
rezultatele? Ce riscuri poate avea uniformitatea lumii? Dar diversitatea ei?
Comentariu: asupra unuia și aceluiași lucru pot exista perspective diferite. Aceasta nu înseamnă
că doar una dintre ele este corectă, punctele de vedere diferite având valoare egală. Fiecare
persoană are un sistem propriu de valori, care poate fi diferit de cel al altor persoane. Din
4
perspectiva fiecărei persoane, valorile proprii sunt cele mai bune. În echipă pentru a preveni
conflictele, țineți minte că sunteți diferiți și încercați să tolerați aceste diferențe. Totodată nu
uitați că lucrul în echipă implică un scop comun, valori comune. Gândirea divergentă este
importantă, în special, în căutarea soluțiilor originale, nestandarde, iar gândirea bipolară este
cauza perceperii negative, criticării ideilor și tradițiilor noi.
4. Exerciţiul „Cine sunt eu?” (roluri sociale) (15 min.).
Scopul: formarea abilității de a se determina ca personalitate, comparându-se cu alte grupuri
existente și diferențiindu-le; dezvoltarea sentimentului de apartenență și individualitate.
Descriere:
Etapa I. Desenați în mijlocul foii curate un punct și scrieți „Eu”. De la acest punct veți trasa
atâtea raze, câte reprezentări aveți dvs. despre sine (în viața cotidiană, în familie, în societate,
școală, pentru vecini, prieteni etc.). Timp limită 3 min. NB! Răspuns se va da la
întrebarea „Cine?”, dar nu „Cum/ce fel de?”.
Etapa II. Vă ridicați în picioare, prin mișcare browniană vă apropiați de câți mai mulți
participanți și găsiți asemănări. Dacă veți întâlni raze cu denumiri identice, veți nota prenumele
persoanei pe raza corespunzătoare. Timp limită 7 min.
Etapa III. Analiza exercițiului.
Reflecție: Sunt persoane care au toate razele completate? Cum vă simțiți?
Aveți raze pustii? Cum vă simțiți, când ați observat că aveți raze pustii?
Sunt persoane care nu au nici o rază completată? Dacă ar fi o astfel de persoană, cum s-ar
simți ea?
Toate rolurile evidențiate pe raze le puteți realiza?
Cu care raze vă simțiți confortabil, cu care neconfortabil? De ce?
Comentariu: Este bine să avem și asemănări, este bine să avem și deosebiri. Asemănările ne
unesc, iar deosebirile ne subliniază individualitatea noastră, reprezintă o diversitate!
Urmează cuvântul moderatorului „Despre roluri”: de elev/profesor, copil/părinte,
băiat/fată etc.
5. Joc energizant „De aceiaşi parte a drumului” (5 min.)
Scopul: să accepte diferenţele umane, dezvoltarea toleranței față de
diferențe.
Descriere: Tuturor elevilor se cere să stea în mijlocul încăperii.
„Imaginaţi-vă că prin mijlocul sălii trece un drum. În continuare voi numi diferite
calităţi: cei care au aceste calităţi urmează să treacă pe partea dreaptă a drumului, iar cei care
nu le au urmează să treacă pe partea stângă. Uitaţi-vă cine mai este de aceiaşi parte cu Dvs.”.
Moderatorul va indica direcţia şi calitatea, iar elevii vor trece cât de repede posibil.
Exemple: Trec drumul cei care
Au un frate sau soră mai mică Le place îngheţata
Au un animal în casă Le place să se scoale devreme
Le place să cânte Merg cu bicicleta
Joacă bine fotbal Vorbesc limba română
Îşi iubesc părinţii foarte MULT Au un ceas
Le place istoria Se spală pe dinţi de 2-3 ori pe zi
Poate înota Sunt elevi ai clasei a VI
Au acelaşi diriginte Este vesel şi glumeţ
Studiază limba rusă Preferă jocurile de calculator jocurilor
Se înfurie uşor la aer liber
Reflecţia: Au fost de aceiaşi parte a drumului tot timpul aceiaşi elevi? Prin ce se aseamănă elevii
din clasa noastră? Ce îi face ca fiecare dintre elevii clasei să fie diferit? De ce este rău să spunem
că unii oameni nu sunt la fel de buni ca alţii? Ce anume îi face pe oameni să fie diferiţi unul faţă
de celălalt?
Comentariu: Când oamenii îi văd pe ceilalţi ca fiind diferiţi de ei, apare un aspect major legat de
discriminare. Oamenii, de fapt, au între ei asemănări şi deosebiri. Suntem fiecare unici, singulari,
5
individuali, deoarece nu sunteţi toţi exact la fel. Discriminarea se defineşte ca acţiune prin care
persoanele sunt tratate diferit, în funcţie de vârstă, religie, etnie, stare fizică, gen, clasă socială,
rasă etc.
6. Exercițiul „Diferențe asemănătoare!”(20 min.)
Scopul: să identifice asemănările și diferențele dintre oameni; valorizarea pozitivă a diversității.
Descriere:
Etapa I. Elevii completează fișa de lucru „Diferențe asemănătoare” (Anexa 6.6). E necesar să
găsească, cel puțin, trei asemănări și trei deosebiri în raport cu categoriile propuse.
Etapa II. Elevii sunt împărțiți, la întâmplare, în perechi și își compară răspunsurile. Se solicită să
observe asemănările și deosebirile între ei. Se schimbă perechile și compară răspunsurile încă de
2-3 ori cu alți 2-3 elevi.
Etapa III. Analiză și discuție.
Reflecţie: La ce categorie va fost greu să răspundeți? La ce categorii aveți aceleași răspunsuri ca
și alții? În ce fel sunteți asemănători cu ceilalți elevi cu care ați vorbit? În ce fel sunteți diferiți de
ceilalți, cu care v-ați comparat asemănările și deosebirile? Ați fost vreodată tratat rău din cauza
diferențelor dintre dvs. și alte persoane?
Comentariu: Fiecare om are anumite asemănări și anumite deosebiri față de oameni. O cauză în
crearea stereotipurilor și a prejudecăților este că diferențele sunt supraapreciate, iar asemănările
sunt subapreciate. Diferențele nu definesc automat persoanele sau grupurile ca fiind mai bune
sau mai rele decât altele. Diferențele sunt, pur și simplu, calități care fac dintr-o persoană sau un
grup ceva unic, individualizat, original.
7. Ritualul de adio (5 min.).
ŞEDINŢA nr. 6. Relaţii de încredere
Scopul: Dezvoltarea abilităţii de a stabili relaţii de încredere cu celălalt.
1. Salutul. „Nimeni nu ştie …”
Se aruncă unul altuia o minge şi se va continua fraza „Nimeni nu ştie, că eu …”. Mingea va trece
minim de două ori pe la fiecare.
2. Exerciţiul „A avea şi a oferi încredere” (30 min.).
Scopul: să determine rolul şi poziţia sa socială în viaţa de toate zilele; să determine calităţile
esenţiale pentru a avea încredere în oameni; să acorde susţinere celuilalt; să manifeste încredere
faţă de lumea înconjurătoare.
Descriere:
Etapa I. „Orbul şi călăuza”. Participanţii sunt împărţiţi perechi: unul va fi A, iar celălalt B.
Persoanele A sunt rugate să închidă ochii, iar persoanele B să le conducă foarte atent 2-3 min.
prin sală, ţinându-le de mână, umăr sau găsind o altă modalitate comodă pentru A. Elevii sunt
atenţionaţi să aibă grijă ca partenerul lor să nu se lovească de alte persoane sau să se rănească de
careva obiecte. Persoana B poate să-i arate 2 obiecte interesante, după părerea lui, din sală. Îl
conduce la obiect, îi dirijează mâna spre obiect. A trebuie să ghicească obiectul, apoi deschide
ochii pe 1-2 secunde să-l vadă. Iarăşi închide ochii şi e condus spre următorul tablou/obiect.
După aceasta se schimbă cu rolurile.
Etapa II. Elevii primesc fişa „Credem în încredere” (Anexa 6.10) şi li se acordă timp pentru
completare.
Etapa III. Evaluare. În grupuri a câte 3 persoane elevii compară rezultatele fişei „Credem în
încredere”.
Reflecţie: Cum te-ai simţit în rolul de „orb”? Ai fost condus cu grijă de călăuză? Cum este să nu
vezi şi să nu auzi nici o indicaţie, doar să simţi partenerul?
Cum te-ai simţit în rolul de „călăuză”? Ce ai făcut pentru ca partenerul să aibă mai multă
încredere în voi, atunci când conduceaţi? Când te-ai simţit mai bine: în rolul de „călăuză” sau
„orb”? De ce depinde să avem sau nu încredere în persoana care ne conduce?
Care este rolul încrederii în relaţiile interpersonale? Ce calităţi trebuie să aibă o persoană pentru
a avea încredere în ea? (sensibilitate, inteligenţă, grija faţă de alţii, cinste, loialitate etc.) În cine
nu poţi avea încredere? Ce trăsături ne determină să nu avem încredere într-o persoană? (în cel
6
care…). Ce fapte, situaţii te-ar face să-ţi pierzi încrederea în cineva? Cum îi poţi face pe aţii să
aibă încredere în tine? (prin/dacă...). Ce ați învățat din acest exercițiu?
Comentariu: Încredere înseamnă sentiment de siguranţă faţă de cinstea, bună-credinţa sau
sinceritatea cuiva (DEX, 1975). Încrederea se defineşte ca posibilitatea de a ne baza cu
nădejde pe o altă persoană, de a-i împărtăşi cuiva gândurile personale (D. Shapiro, 1998).
3. Joc „La pescuit”(15 min.)
Scopul: dezvoltarea sentimentului încrederii în celălalt; sentimentului de apartenență la grup.
Materiale: cartonașe cu fraze neterminate, căldărușă.
Descriere: Preadolescenții, pe rând, vor pescui câte un „pește” din căldărușă, scoțând câte un
cartonaș cu o frază neterminată (Anexa 6.11). Se solicită de a citi cu voce și de a finisa propoziția
în fața tuturor participanților. Moderatorul va stimula discuția fiecărui răspuns: Cine mai are așa
sentimente? Cum credeți, ce a avut în vedere „X” prin acest răspuns? Cineva mai vrea să adauge
ceva la răspunsul lui „Z”? etc.
4. Jocul pe roluri „Ariciul speriat”(20 min.).
Scopul: să stabilească relaţii de încredere cu celălalt; dezvoltarea competenţei comunicative.
Descriere: Perechi câte doi. Unul joacă rolul unui arici speriat, care s-a făcut ghem, al doilea va
încerca prin gesturi, cuvinte să stabilească un contact cu „ariciul”, să-l liniștească și să-i câștige
încrederea.
Moderatorul: „Toți ați văzut și știți ce face un arici, când se sperie la apariția unui câine sau
vulpi. O persoană va fi arici, iar ceilalți pe rând se vor apropia și-l vor liniști.
Imaginează-ți că ești un arici mic și speriat de lătratul câinilor, iar când un câine cu botul
te miroase, devii mai speriat şi te strângi încă mai tare ghem pentru a-ți apăra burtica și năsucul
neapărat. În ajutor îți vine un băiat sau o fată, dar tu ești neîncrezut, deoarece nu știi cine sunt
oamenii și la ce să te aștepți de la ei.
Cine vrea să liniştească ariciul? Apropie-te de arici, vorbește încet cu el. Spune-i că dacă
ai fi și tu în locul lui, tot ai fi speriat. Poți să-l mângâi. Dacă vei fi atent, ariciul nu te va înțepa.
Încearcă să-i arăți ariciului că ai o atitudine binevoitoare față de el prin gesturi, mimică, atingeri.
Linişteşte-l şi vei vedea că el se relaxează şi nu mai stă ghem”.
Arici devin și alți participanți ai grupului.
Reflecţie: Ce ați simțit când ați fost arici? Dar când ați fost oameni? Cum ați încercat să stabiliți
un contact, să căpătați încrederea ariciului? Ce va fost greu? Ce va ajutat? În ce situații sunteți
asemeni unui arici? Ce vă ajută să stabiliți contactul în situațiile reale?
5. Exerciţiul „Cum să construieşti relaţii de încredere”(10-15 min.).
Scopul: să determine factorii ce menţin relaţiile de încredere.
Descriere: Se formează două grupuri. Se solicită timp de 5 min. să evidenţieze factorii care stau
la baza relaţiilor de încredere şi barierele lor.
Drept exemplu pot servi următoarele reguli, care stau la baza relaţiilor de încredere:
De a evita să dominăm într-o relaţie;
De a evita critica, observaţiile şi jignirile usturătoare; de a exprima acceptare şi susţinere;
De a fi atent la vorbele, la poziţia corpului, gesturile, mimica şi intonaţia partenerului;
De a fi stăpân pe propriile emoţii, dispoziţie, de a învinge propriile slăbiciuni;
De a coordona interesele şi dorinţele proprii cu cele ale partenerului;
e a fi binevoitor: a face complimente altuia, a fi darnic la laude;
De a fi sincer: a evita minciuna şi trădarea;
De a se ţine de cuvânt, promisiunile etc.
Comentariu: Încrederea este o componentă foarte importantă în relaţii. Dacă nu-i încredere, nu-s
nici relaţii. Când comunicăm cu cineva şi dorim ca celălalt să aibă încredere în noi, să accepte
punctul nostru de vedere sau să simtă faţă de un eveniment acelaşi lucru ca şi noi, e necesar să
utilizăm metoda convingerii, argumentării, aprobării (da, desigur; desigur, aveţi dreptate;
interesant, interesant; extraordinar! Excelent! etc.), atitudinea binevoitoare.
6. Ritualul de adio.
Moderatorul comunică participanţilor metafora „Spune-mi ce dai, ca să-ţi spun ce o să primeşti”.
7
 ŞEDINŢA nr.7. Relaţii de prietenie
Scopul: Consolidarea colectivului, formarea şi dezvoltarea relațiilor de prietenie în colectiv,
îmbunătăţirea relaţiilor în colectiv.
1. Salutul. „Iniţialele mele” (10 min.).
Fiecare îşi spune prenumele, apoi un animal şi o calitate pozitivă, ce îl caracterizează, a căror
denumire încep cu iniţiala prenumelui. De exemplu: Eu sunt Paula – pisică prietenoasă.
2. Exerciţiul „Anunţ: Caut un prieten” (20-25 min).
Scopul: formarea atitudinii de prietenie în grup; să determine calităţile umane apreciate într-o
prietenie.
Descriere:
I etapă. Alcătuirea textului.
Instrucţiune: „Fiecare om doreşte să aibă un prieten adevărat. Cineva cred că se bucură de acum,
că are un prieten adevărat. Cineva are mulţi cunoscuţi şi amici, dar întâmpină dificultăţi la
alegerea acelei persoane, pe care ar putea să o numească prieten. Altcineva, din cauza timidităţii
sau introversiunii, se simte singur şi cu amărăciune va recunoaşte că nu are prieteni. Acum e
necesar să alcătuiţi textul unui anunţ în ziar „Caut un prieten”. Fiecare primeşte o fişă-model
(Anexa 6.12). Timp limită 7 min.”.
II etapă. Fiecare îşi citeşte anunţul, ceilalţi ascultă cu atenţie pentru ca în final să determine
anunţurile pentru care vor opta (care au fost interesante pentru ei) şi care anunţ va acumula cel
mai mare număr de prieteni.
III etapă. Evaluarea.
Reflecţie: Cum vă simţiţi? Ce dificultăţi aţi întâmpinat? Când? Ce calităţi sunt importante pentru
o prietenie? Care anunţuri au fost cele mai interesante şi au acumulat cel mai mare număr de
prieteni? Prin ce se caracterizează aceste anunţuri, care au acumulat un număr mare de prieteni?
Ce va împiedicat să răspundeţi la alte anunţuri? (e vorba de anunţurile fără nici o alegere).
Comentariu: Pentru relaţiile de prietenie e necesară nu numai dorinţa de a lua, dar şi capacitatea
de a oferi. La analiza propriilor calităţi, apare dorinţa de a schimba ceva la sine pentru o mai
bună înţelegere şi comunicare cu ceilalţi.
3. Jocul „Concursul complimentelor” (10 min.).
Scopul: să aprecieze frumosul în oameni; să comunice celuilalt propria recunoaștere, de a face
complimente; formarea relațiilor de prietenie în colectiv.
Descriere: Participanții își aleg perechea și vor merge unul în întâmpinarea celuilalt din părți
opuse ale sălii. Face un pas înainte acela care a spus un compliment, a lăudat pentru ceva.
Câștigă perechea care s-a întâlnit mai repede. Apoi participanţii primesc fişa „Arta de a-i lăuda
pe ceilalţi” (Anexa 25.13).
4. Exerciţiul „Legături” (15-20 min.).
Scopul: consolidarea colectivului; îmbunătăţirea relaţiilor în colectiv; comunicarea propriei
atitudini.
Descriere: Copiii stau în cerc, în picioare. Moderatorul dă unui copil un ghem de lână,
instrucţiunea fiind următoarea: „un capăt al firului îl ţii la tine, după care arunci ghemul unui
coleg/colege, spunând înainte de a arunca numele respectivului coleg şi un motiv pentru care îl
simpatizezi. La rândul său colegul care prinde ghemul, îl va ţine bine de sfoară, astfel încât firul
să fie întins de la primul coleg la el, aruncând ghemul mai departe, după aceleaşi reguli”.
În final, toţi copiii se vor ţine de fir, formând o „pânză de păianjen” în mijlocul cercului.
Discuţie: Cum credeţi ce reprezintă aceste fire? Ce s-ar întâmpla dacă cineva nu se va mai ţine de
fir? Ce se întâmplă dacă un fir se rupe/este tăiat? (moderatorul taie cu foarfeca în unul sau două
locuri „pânza de păianjen”). În viaţă, cum pot refăcute prieteniile care se întrerup? De ce sunt
importante prietenia, colegialitatea în clasă?
Comentariu: Firul reprezintă legăturile care există în colectiv, în clasă. Dacă cineva nu se mai
ţine de fir, pânza nu ar mai fi completă, deoarece fiecare are un rol şi este important în viaţa
grupului, clasei.
Firele rupte sunt ca nişte prietenii care se rup, dar acestea pot fi refăcute, „înnodate”,
8
devenind mai trainice şi mai puternice (pentru a arăta aceasta se leagă capetele de fire tăiate
anterior, astfel încât legătura va fi mai strânsă). În viaţă fără prieteni, suntem ca un pom fără
ramuri. Prietenia, colegialitatea sunt foarte importante – ele ajută să te simţi confortabil, util, să
te dezvolţi etc.
5. Exerciţiul „Diamantul prieteniei” (15 min.).
Scopul: să stabilească ierarhia valorilor prieteniei; dezvoltarea capacității de analiză; dezvoltarea
spiritului de echipă, colaborării.
Descriere:
Etapa I. Se oferă fiecărui participant o fişă „Diamantul cu nouă fațete” (8 diamante conțin
afirmații despre semnificațiile prieteniei, iar unul nu). Fiecare participant trebuie să aranjeze
afirmațiile în ordinea importanței (cea mai importantă afirmație în vârf și cea mai puțin
importantă în capătul de jos). Se va completa diamantul gol cu o afirmație proprie, afirmație care
va fi așezată la locul potrivit (5 min.).
Etapa II. Apoi se formează 3 grupuri și participanții vor discuta cu alte persoane pentru a-
și compara diamantele și pentru a ajunge la o înțelegere. Nu trebuie să existe un acord asupra
tuturor celor 9 afirmații, ei trebuie să încerce să cadă de acord asupra celei mai importante și a
celei mai puțin importante dintre priorități (5 min.).
Etapa III. Fiecare grup își alege câte un purtător de cuvânt care va explica întregului grup cea
mai importantă prioritate, cea mai puțin importantă prioritate.
Reflecție: A fost greu sau ușor grupului să ajungă la consens? De ce? Ce afirmație ați scris în
diamantul gol?
6. Exerciţiul „Regulile de prietenie sau Cum să menţin relaţiile de prietenie” (10-15 min.).
Scopul: dezvoltarea spiritului de echipă; însușirea regulilor de menținere a relațiilor de prietenie.
Descriere: Se formează două grupuri. Participanții primesc câte un bilețel pe care este scrisă una
dintre regulile prieteniei. Fiecare pe rând prin gesturi și mimică, fără cuvinte, va reprezenta
regula, astfel ca ceilalți să ghicească. Câștigă grupul care a ghicit mai multe reguli.
Exemplu de reguli: Unul pentru toți și toți pentru unul; Bucură-te pentru succesele
prietenului! Nu te certa cu prietenul pentru fleacuri; Nu fi pârâtor; Oprește prietenul de la o faptă
nechibzuită. Spune numai adevărul; Zâmbește la timp; Recunoaște greșeala și cere-ți scuze!
Prietenul bun la nevoie se cunoaște; Împăcare, împăcare, niciodată supărare!
Reflecţie: În viaţa de toate zilele de care reguli vă conduceţi? Există reguli cu care nu sunteţi de
acord? Amintiţi-vă situaţiile în care aceste reguli v-au ajutat?
Comentariu: Moderatorul la sfârșit le oferă participanților recomandări pentru a menține relațiile
de prietenie (Anexa 6.14).
7. Ritualul de adio.
Moderatorul comunică participanţilor metafora „Nisip şi piatră”.
ŞEDINŢA nr.9. Relaţii în conflict
Scopul: dezvoltarea şi achiziţionarea abilităților de soluționare a conflictelor.
1. Salutul. „Lanţul”
Câţiva participanţi ies din cameră. Un membru al grupului prezintă un conflict, cât mai
amănunţit şi detaliat. Apoi unul dintre cei care au ascultat povestirea, cheamă una din persoanele
care au ieşit din sală, povestindu-i istoria. Aceasta, povesteşte următorului participant chemat şi
aşa mai departe până toate persoanele ieşite din sală sunt informate despre situaţie.
Reflecţie: Ce dificultăţi aţi întâmpinat?
2. Exerciţiul „Confruntarea” (15 min.).
Scopul: cercetarea procesului confruntării; dezvoltarea capacităţii de percepere a rolului negativ
al răspunsului „Nu”.
Descriere: I etapă. Se formează perechi. Se cere de a pune diverse întrebări închise partenerului
timp de 3 min., celălalt oferind numai răspunsuri negative prin cuvântul „Nu”, cu intonaţie de
intensitate şi expresivitate diferită. Peste 2 min. se schimbă cu rolurile.
II etapă. Aceleaşi perechi. Participanţii câte 2 min. pe rând pun întrebări, celălalt oferind numai
răspunsuri afirmative.
9
Reflecţie: Ce sentimente aţi simţit, când persoana intră în confruntare cu dvs.? Ce aţi simţit, când
persoana răspundea afirmativ? În ce situaţii spuneţi „Nu” întotdeauna? În ce situaţii spuneţi „Da”
întotdeauna? Aţi spus vreodată „Da”, având în vedere „Nu”? Cum credeţi ce simt colegii,
părinţii, când dvs. răspundeţi „Nu”?
3. Exerciţiul „Un pas în întâmpinare” (10 min.).
Scopul: dezvoltarea abilităţilor de convingere, de comunicare asertivă; să însuşească modalităţile
de a învinge situaţiile – problemă fără a utiliza metode violente.
Descriere: Se formează perechi. Se aşează comod unul în faţa celuilalt.
Moderatorul: „Vă rog, fiecare să-şi arate pumnul partenerului. În continuare încercaţi timp de un
minut concomitent, folosind forţa argumentelor, să convingeţi unul pe celălalt să desfacă
pumnul. Încercaţi să nu fiţi violenţi, convingând frumos asertiv!”
Discuţie: Sunt mulţi care n-au deschis pumnul? Cum v-aţi simţit, când v-am spus să închideţi
pumnul? Cum aţi convins partenerul să deschidă pumnul? (se va anunţa aici subiectul „Un pas în
întâmpinare”). Arătaţi pumnul cei care nu l-au deschis. Cum vă simţiţi? Care-i cauza că nu l-aţi
deschis? Cu tot grupul, noi acum vă rugăm să deschideţi pumnul.
Ce am învăţat prin acest exerciţiu? Care au fost obiectivele lui?
Detaşare de rol: fiecare va da mâna partenerului şi va rosti prenumele său.
4. Jocul energizant „Teatrul Kabuki”(10 min.).
Se formează 2 echipe. Membrii se înţeleg cine şi ce rol va juca: principesă, dragon sau
samurai. Moderatorul explică participanţilor gesturile caracteristice pentru aceste roluri:
principesa – cochet face o reverență, spunând „Ho-ho-ho”, dragonul – ridică braţele în sus înspre
cei din faţă, cu o înfăţişare groaznică şi urlet „U-u-u!”, samuraiul – face mişcări cu sabia şi strigă
tare „Ha!”. După ce fiecare şi-a ales rolul, moderatorul va anunţa regulile: „Principesa îl
cucereşte pe samurai. Samuraiul îl ucide pe dragon. Dragonul o mănâncă pe principesă”.
Echipele se aranjează în 2 rânduri, unul în faţa altuia şi la semnalul moderatorului îşi
arată personajul ales. Echipa va primi câte un punct, dacă rolul este mai avantajos. De exemplu:
principesa şi samuraiul (1 punct primeşte principesa, deoarece ea l-a fermecat). Samuraiul şi
Dragonul (1 punct primeşte samuraiul, deoarece el l-a ucis). Dragonul şi Principesa (1 punct
primeşte Dragonul, deoarece el a mâncat-o). Principesa şi Principesa, Dragonul şi Dragonul,
Samuraiul şi Samuraiul (nimeni nu primeşte nici un punct). Câştigă echipa care acumulează cele
mai multe puncte. Jocul se repetă de mai multe ori.
5. Exerciţiul „Sticla de lapte” (15 min.).
Scopul: să diferenţieze stilurile individuale a părţilor aflate în conflict, referitor la soluţionarea
conflictelor; să clarifice ce interese de bază au oamenii în diferite situaţii de conflict; să
demonstreze de ce este important să găsim soluţii, care ar satisface părţile aflate în conflict.
Descriere: Se invită doi voluntari: o fată şi un băiat, cărora li se explică regulile de joc.
I etapă. Jocul pe roluri. „Un frate şi o soră stau la masă în bucătărie. Pe masă este o sticlă cu
lapte. Între ei se începe o ceartă cu privire la sticlă: fiecare vrea sticla pentru sine. Strigătele
continuă până în momentul când în bucătărie a intrat mama: „M-am săturat de certurile voastre
permanente”. Ea a luat sticla de la copii şi a turnat laptele în două pahare. Sticla goală a
aruncat-o în lada cu gunoi. Sora şi fratele au rămas nemulţumiţi, deoarece nimeni nu a primit
ceea ce a dorit. Ambii întristaţi beau laptele”.
II etapă. Se organizează un brainstorming: Ce-i de făcut? Ce soluţii de rezolvare a acestei
probleme propuneţi? Răspunsurile sunt notate pe o foaie de hârtie mare, cu întrebarea de fiecare
dată a copiilor, dacă sunt satisfăcuţi de soluţie sau nu. Dacă cineva propune să întrebăm copiii
pentru ce au nevoie de sticlă, facem aceasta şi soluţia va fi găsită. Se va descoperi că fratele a
vrut să hrănească pisica vecinilor, iar sora avea nevoie de sticla goală, în care vroia să toarne
apă pentru că pleca în drumeţie cu prietenii. Adică motiv pentru conflict practic nu exista.
III etapă. Evaluarea soluţiilor propuse după principiul „Victorie – pierdere”. Notăm victoria cu
„+”, iar pierderea cu „–”. Se determină cele mai adecvate soluţii.
Soluţii Fratele Sora
De împărţit laptele în jumătate – –
10
 pentru ambii
De dat tot laptele fratelui + –
De dat laptele surorii – +
… … …
Reflecţie: Care a fost poziţia fetei în timpul acestei certe? Dar a băiatului? Ce vroia fata în
realitate? Dar băiatul? Cum a soluţionat mama conflictul dintre copii? Ce trebuia să întrebe
mama, pentru a satisface interesele fiecăruia? Cum ar fi putut fratele şi sora singuri să-şi
rezolve conflictul fără intervenţia mamei lor? De ce este important de a fi întrebaţi cei aflaţi în
conflict?
Ce-i de făcut, dacă nu se reușește de a găsi calea colaborării optimale? Pentru ce este
important de a diferenţia stilurile individuale de comportare în conflict?
Comentariu: Există diverse stiluri de soluţionare a conflictelor, care nu întotdeauna satisfac
ambele părţi aflate în conflict. Astfel cunoaştem poziţia „Pierdere – pierdere” care corespunde
stilului evitare, poziţia „Câştig – pierdere” corespunde stilului competitiv/ confruntare, poziţia
„Pierdere – câştig” corespunde stilului adaptare, iar poziţia „Victorie – victorie” corespunde
stilului colaborare. Cea mai optimă poziţie se consideră „Victorie – victorie”, deoarece ea
satisface interesele ambelor părţi şi are la bază colaborarea. Participanţii primesc pentru
studiere fişa „Răspunsuri la conflict” (Anexa 6.18).
6. Exerciţiul „Etapele rezolvării conflictelor”(25 min.)
Scopul: să determine etapele de soluţionare a conflictelor; dezvoltarea abilităţilor de soluţionare
a conflictelor.
Descriere:Membrii grupului prin metoda brainstorming sunt rugaţi să numească etapele prin care
se pot aplana conflictele. Apoi moderatorul prezintă următoarele etape:
1) Formularea problemei de pe poziţia fiecăreia din părţile implicate în conflict
(cunoaşterea nevoilor fiecărei părţi);
2) Reformularea ei într-un aşa fel, încât să se ţină cont de interesele ambelor părţi;
3) Găsirea soluţiilor alternativă;
4) Evaluarea deciziei;
5) Alegerea celei mai bune sau mai acceptabile decizii;
6) Marcarea aplanării conflictului prin strângere de mână.
Comentariu: Pentru rezolvarea conflictelor este important ca părţile să respecte anumite reguli:
să încerce să soluţioneze problema; să vorbească calm; să nu se insulte unul pe altul cu cuvinte
sau acţiuni; să nu se întrerupă unul pe altul atunci când vorbesc; să caute căi spre o victorie
comună.
II etapă. Participanţii sunt rugaţi să se unească perechi şi să rezolve un conflict curent,
prin joc de rol, cu respectarea etapelor şi regulilor. Apoi se prezintă în faţa întregului grup aceste
jocuri de rol. După fiecare joc de rol se discută frontal care au fost poziţiile formulate şi care au
fost nevoile reale.
Reflecţie: Au fost respectate etapele de soluţionare a conflictului? Ce dificultăţi aţi întâmpinat?
Ce etape, reguli înainte nu le respectaţi? Pentru ce strategie veţi opta în soluţionarea conflictelor
viitoare?
7. Ritualul de adio.
Moderatorul comunică grupului metafora „Prejudecăţile în comunicare: povestea
iepuraşului”.
ŞEDINŢA nr.10. Comunicarea în relaţiile interpersonale
Scopul: Dezvoltarea abilităţilor utile în comunicarea interpersonală.
1. Salutul. „Strângeri de mână”.
Se propune participanţilor într-o perioadă scurtă de timp să se salute cu cât mai mulţi
participanţi, strângându-le mâna şi numărând câte mâini a strâns. În final se apreciază cine a fost
cel mai comunicabil, mai activ, cine a reuşit să strângă mâna celorlalţi participanţi de mai multe
ori. Se va preciza dacă comportamentul în acest exerciţiu este legat de ceea cum sunt în viaţa de
toate zilele: comunicabil sau timid.
11
 2. Exerciţiul „Recunoaşte desenul” (10 min.).
Scopul: să recunoască importanţa înţelegerii celuilalt, dorinţei de a-l înţelege; dezvoltarea
deprinderilor de comunicare nonverbală; dezvoltarea responsabilităţii, coeziunii de grup.
Descriere:
Participanţii sunt împărţiţi şi aranjaţi în 2 coloane, cu un număr egal de persoane. Fiecare
priveşte la spatele colegului său. Moderatorul desenează pe o foaie un desen simplu şi-l
ascunde. Apoi acest desen este desenat cu degetul pe spatele ultimului membru din fiecare
grup.
Ultimul, la rândul său, desenează pe spatele colegului din faţa sa ceea ce a simţit şi tot aşa mai
departe. Sarcina este de a transmite cât mai exact acest desen mai departe. La sfârşit, primii din
grupuri, desenează ceea ce au simţit pe spate pe o hârtie. Moderatorul arată desenul său şi se
compară rezultatele. Se permite grupurilor să discute greşelile şi descoperirile din procesul
exerciţiului, să facă concluzii şi jocul continuă: alt membru devine conducător, schimbându-se
cu locurile primul şi ultimul preadolescent.
Reflecţie: Ce va ajutat să înţelegeţi ce este desenat şi să transmiteţi senzaţiile percepute? Ce au
simţit primii şi ultimii membri ai grupurilor în primul şi al doilea caz? Ce obstacole aţi întâlnit
la îndeplinirea acestui exerciţiu?
3. Exerciţiul „Principiile ascultării active” (10 min.).
Scopul: familiarizarea cu principiile ascultării active; vor fi capabili să analizeze părţile
componente ale comunicării, în special ale ascultării.
Descriere: Prin metoda brainstorming grupul oferă răspunsuri la două întrebări: Ce trebuie să
facem în timpul ascultării active? Ce nu trebuie să facem în timpul unei ascultări active?
Răspunsurile sunt scrise pe o foaie albă la
tablă. Reflecţie:
În viaţă respectaţi aceste principii?

Continuarea gândului Să povestim despre experienţa proprie

Întrebări de clarificare Să judeci, să acuzi, să critici
Întrebări ce sugerează răspunsul Să devalorizezi, să denigrezi, să insulţi
Rezumarea Poziţia închisă a corpului
Poziţia deschisă a corpului Ignorarea sentimentelor
Poziţia înclinată puţin înainte Tăcerea îndelungată
Tăcerea etc. Să interoghezi etc.

Ce trebuie să facem pentru Ce nu trebuie să facem în timpul

Ascultarea activă Ascultării active

Mimica demonstrează atenţie, interes Să nu fim atenţi

Zâmbet binevoitor Să fim indiferenţi
Încuviinţare (din cap) Să trecem la alt subiect
Contactul vizual (privire „ochi-în-ochi”) Să-l întrerupem pe cel care vorbeşte
Sunete „m-m-m, îhî..”etc. Să facem zgomote cu obiecte
Isonul Să citim ziare, cărţi, privim TV
Reacţia ecou Să discutăm cu a 3-a persoană
Oglinda Să oferim sfaturi necerute
Reformulări Să facem aprecieri, interpretări
Încălcarea lor poate conduce la conflict?
Reţinem:
20 % din ceea ce auzim;
12
 30 % din ceea ce vedem;
50 % din ceea ce vedem şi auzim simultan;
70 % din informaţia despre care s-a discutat (presupune implicarea ambilor parteneri);
90 % din ceea ce aplicăm, exersam.
4. Exerciţiul „Reformularea mesajului” (20 min.).
Scopul: să determine factorii ce influențează pierderea sau păstrarea informației; să
reformuleze mesajele; însușirea rolului important al factorului de precizare a informației la
prima sursă.
Descriere: Se formează două echipe. Fiecare echipă va primi o foaie de hârtie cu o frază scrisă
pe ea (proverb sau maximă).
Se solicită de a reda textul scris cu cuvinte proprii, folosind sinonimele cuvintelor din
text, astfel păstrând esența mesajului. În fiecare grup se stabilește ordinea în care membrii vor
primi foaia cu fraza îndoită. Prima persoană primește foaia, o dezdoaie, o citește, o îndoaie și
reformulează mesajul, scriind fraza sa, o îndoaie și transmite următorului membru, care
dezdoaie o singură dată și citește doar mesajul scris de persoana precedentă și iarăși îndoaie,
scrie mesajul reformulat ... și așa până la ultimul membru. NB! Nu se permite de a citi fraza,
dezdoind mai mult de o dată!
Se citeşte ultimul mesaj şi se compară cu primul pentru a stabili, dacă s-a păstrat esenţa
sau este deviere. Citește ultimul membru care a scris.
Reflecție: Ce-am învățat din această activitate? Ce se poate întâmpla dacă se difuzează o
informaţie greşită? Cum poate fi evitată o astfel de situaţie?
Comentariu: În transmiterea unui mesaj este important să păstrăm esența și dacă nu este clar,
ne întoarcem la sursă pentru a evita situațiile - problemă ce pot apărea. Se va ține cont, că cu
cât numărul de persoane prin care trece informația este mai mare, cu atât mai tare ea se
denaturează, pierzându-și esența.
Exemple de fraze:
v
Cel ce crede în zbor este stăpân pe zare (L. Blaga).
Adevărul luminează mintea, iar dragostea încălzeşte inima.
Cu cei mai mari decât tine să nu fii îndrăzneţ la vorbe şi nesocotit la răspunsuri.
Îi proastă pasărea care nu-şi iubeşte cuibul.
Să nu laşi să treacă nici o zi fără să citeşti, fără să vezi, sau fără să auzi ceva frumos
(Goethe).
5. Jocul „Adam şi Eva” (15 min.).
Scopul: dezvoltarea gândirii divergente; dezvoltarea abilității de a pune întrebări închise.
Descriere: Se propune participanților o situație: „Adam a scăpat un obiect și Eva a murit”. Elevii
trebuie să răspundă la întrebările: „Ce obiect a scăpat Adam?”, „De ce Eva a murit?”, având
dreptul să pună întrebări închise moderatorului. Moderatorul va răspunde prin „Da” sau „Nu”.
6. Exerciţiul „Tehnicile ascultării active” (30 min.).
Scopul: familiarizarea cu tehnicile ascultării active; însuşirea etapelor ascultării active.
Descriere:I etapă. Moderatorul prezintă tehnicile tipice de ascultare activă şi cele 3 etape:
susţinere, clarificare şi comentariu (Anexa 6.19).
II etapă. Se formează grupuri a câte 3 persoane. Se solicită participanţilor să joace pe rând 3
roluri: vorbitor, ascultător, observator. Se schimbă cu rolurile peste 2-3 min. Vorbitorul
povesteşte o situaţie stresantă, care a avut loc în ultimele 2-3 săptămâni.
III etapă. Discuţie în grupul mare.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit, vorbitorii, în timpul exerciţiului? Ca observatori, ascultătorul a
respectat etapele? Ce tehnici a utilizat în procesul ascultării? În rolul de ascultător, aţi întâmpinat
dificultăţi în aplicarea tehnicilor şi respectarea etapelor ascultării active? De ce este importantă
anume această consecutivitate a etapelor?
Comentariu: În viaţa de zi cu zi, când cineva ne vorbeşte, considerăm că ne cere sfatul sau
ajutorul! De fapt, persoana vrea doar să fie ascultată. De aceea mai întâi vom asculta-o şi susţine-
o. Dacă ceva nu este clar, vom pune întrebări de clarificare şi de precizare. Şi tocmai apoi vom
13
face comentariu (dacă este necesar), vom afla dacă are nevoie de sfatul nostru. Nerespectarea
acestor etape conduce la conflicte, neînţelegeri, obide.
7. Ritualul de adio.
Moderatorul comunică grupului metafora „Visul împăratului”.
ŞEDINŢA nr.11. Relaţiile interpersonale şi vârsta preadolescentă
Scopul: Conştientizarea influenţei caracteristicilor vârstei preadolescente asupra relaţiilor
interpersonale.
1. Salutul. „Descifrează cuvântul”.
Se propune participanţilor să utilizeze fiecare literă a cuvântului „Preadolescent”, pentru a
caracteriza vârsta dată. Exemplu: P – prietenos, R – rebel, E – energic, A – agresiv, D – dreptate,
O – original, L – liber, E – egalitate, S – suspicios, C – conflictogen, E – emotiv, N – nesupus, T
– temerar/timid.
2. Exerciţiul „Oportunităţi şi riscuri ale vârstei” (30 min.).
Scopul: să identifice punctele tari şi slabe ale vârstei preadolescente; să determine riscurile şi
oportunităţile preadolescentului; să elaboreze modalităţile de valorificare a oportunităților şi de
prevenire a riscurilor.
Descriere: Se utilizează tehnica SWOT. Se formează 4 grupuri:
grupul 1 – punctele forte ale vârstei preadolescente;
grupul 2 – punctele slabe (problemele vârstei);
grupul 3 – oportunităţile pe care le poate oferi vârsta dată;
grupul 4 – riscurile vârstei.
După realizarea sarcinii, foile de lucru se transmit pe rotaţie fiecărui grup, astfel ca toate
grupurile să aibă posibilitatea să completeze fişele la toate 4 compartimente. Apoi foile se
afişează pe tablă în următoarea ordine:
puncte forte – S W - puncte slabe

oportunităţi – O T - riscuri

Argumentarea ideilor şi prezentarea.

Reflecție: Ce a fost mai simplu/dificil să identificaţi şi de ce? Ce se poate întâmpla, dacă
ferestruicile din stânga (W, T) sunt mai tentante? Pot oare anumite lucruri să treacă dintr-o
categorie în alta? Ce oportunitate poate fi oferită de X (indicat la puncte tari)? Poate oare un
punct forte să implice anumite riscuri? Cum a-ţi putea valorifica oportunităţile care vi le oferă
vârsta? La cine aţi putea apela pentru a vă oferi un suport? Cum a-ţi putea evita şi confrunta
riscurile şi pericolele ascunse? etc.”
Comentariu. Moderatorul prezintă participanților pliantul „Preadolescenţa – vârsta
transformărilor” (Anexa 6.20).
3. Jocul energizant „Moneda” (5 min.).
Participanţilor li se cere să se aranjeze în două coloane faţă în faţă (număr egale de
persoane). Moderatorul se află la începutul rândurilor, ţine 2 monede în palmele sale şi la
comanda „Începeţi!” oferă monedele la primii participanţi din ambele coloane. Moneda e necesar
să treacă pe la toţi participanţii din mână în mână. Când moneda ajunge la ultimul, acesta aleargă
prin spatele coloanei şi aduce moneda primului şi iarăşi moneda este transmisă pe la toţi membri.
Tot aşa până toţi membrii vor fi la începutul rândului. Câştigă grupul, la care primul participant a
revenit pe poziţia iniţială.
NB! Rândul se mişcă pentru a avea spaţiu.
4. Exerciţiul „Trebuinţele vârstei” (20 min.).
Scopul: să recunoască oportunităţile şi riscurile trebuinţelor vârstei
preadolescente.
Descriere:Se formează 5 grupuri şi se solicită de a reprezenta prin desen, vers, schemă sau altă
14
modalitate una dintre trebuinţele definitorii ale vârstei: trebuinţa în independenţă, trebuinţa în
afirmare, propria identitate (cine sunt Eu?), trebuinţa în afectivitate şi intimitate (relaţii
apropiate), trebuinţa în comunicare, trebuinţa în propriul sistem de valori. Timp limită 10 min.
Apoi liderul grupului prezintă întregului grup rezultatele.
Reflecţie: Cum sunt satisfăcute trebuinţele în independență, afirmare, afectivitate, comunicare,
apartenenţă? De ce mijloace este nevoie pentru a satisface aceste trebuinţe? Ce riscuri implică
satisfacerea acestor trebuinţe pentru preadolescent, pentru anturajul lui?
Comentariu: Moderatorul informează elevii despre cei 5 „I”, care definesc trăsăturile
caracteristice preadolescentului şi care pot oferi atât oportunităţi, cât şi riscuri ascunse:
Independenţă, Identitate, Intimitate, Integritate individualizată, Intelect
5. Exerciţiul „Scaunul fierbinte” (15 min.).
Scopul: să determine şi să analizeze propriile neajunsuri, să recunoască valoarea calităţilor
pozitive; dezvoltarea încrederii în celălalt, a capacităţii de deschidere faţă de celălalt; formarea
necesităţii de a schimba ceva la sine pentru o mai bună înţelegere şi comunicare cu ceilalţi;
formarea deprinderilor de percepere adecvată a părerii celorlalţi despre sine.
Descriere:Participanţii notează 2 trăsături pozitive de caracter cu care se mândresc şi 2 trăsături
negative de care vor să scape. Apoi, pe rând, preadolescenţii se aşează pe scaunul din mijlocul
cercului şi ascultă în tăcere cuvintele exprimate de ceilalţi membri pe cerc, concentrându-se
asupra senzaţiilor proprii.
Notă: Moderatorul alege din aceste trăsături câte una. Apoi pe cerc membrii grupului le
vor exprima cu diferită intonaţie: calitatea pozitivă cu voce calmă, liniştită, plăcută, iar calitatea
negativă – cu voce tare, neplăcută, parcă ar fi aruncată în persoană (pentru a trezi sentimente de
dezgust la stăpânul ei, precum şi dorinţa de a se debarasa de ea). E necesar de a exprima
cuvintele timp de 3 cercuri.
Acest exerciţiu este orientat în primul rând spre determinarea de fiecare participant a
părţilor sale negative, pe formarea deprinderii de a analiza aceste neajunsuri şi de a se baza pe
calităţile pozitive!
Reflecţie: Ce aţi simţit, auzind aceste calităţi de la participanţi? Ce gânduri v-au apărut în minte?
Ce doreaţi să faceţi? Va apărut dorinţa să vă debarasaţi de calitatea negativă? Ce veţi întreprinde
în continuare?
6. Exerciţiul „Cum să fac faţă descurajării” (10 min.).
Scopul: dezvoltarea gândirii pozitive, constructive; formarea unei atitudini optimiste, a
convingerii în propria abilitate de a învinge obstacolele.
Descriere: Elevii primesc fişă cu sfaturi „Cum să fac faţă descurajării” (Anexa 6.21). Fiecare va
explica sensul unui sfat, cum îl înţelege.
7. Ritualul de adio.
ŞEDINŢA nr.12. Relaţiile cu familia
Scopul: Optimizarea relaţiilor părinte – adolescent.
1. Salutul. „Dacă familia ar fi ...” (15 min.).
Participanții sunt împărțiți în 4 grupuri. Se solicită grupurilor să reprezinte câte un
poster, care ar include răspunsurile la întrebarea, ce reprezintă pentru dvs. familia dacă:
Familia ar fi o construcţie......
Familia ar fi culoare......
Familia ar fi muzică...
Familia ar fi figură geometrică...
Familia ar fi emoţii... (timp limită – 7 min.).
După îndeplinirea posterelor, câte un reprezentant al fiecărui grup iese în faţă şi prezintă
răspunsurile grupului său. Moderatorul comentează cele expuse, accentuând importanţa unor
asocieri, originalitatea, asemănările şi diferenţele dintre răspunsurile participanţilor.
2. Exerciţiul „Sculptura familiei” (45 min.).
Scopul: să evidențieze relațiile intrafamiliale; să determine posibilitățile de schimbare în familia
proprie; îmbunătățirea propriei poziții în familie.
15
Descriere:Fiecare participant va juca rolul atât de sculptor, cât și de sculptură.
Sculptorul are sarcina de a crea „sculptura familiei sale”, alegând membri ai grupului
pentru rolurile corespunzătoare și aranjându-i în sală astfel, încât ei să simbolizeze atmosfera
existentă în familia lui sau să reprezinte o situaţie din familie. La sfârşit sculptorul comunică
fiecărui participant câte o frază ce caracterizează membrul dat al familiei.
Autorul trebuie să indice și locul său în sculptură. Se recomandă ca pentru rolul său tot să
fie ales un participant al grupului.
Când sculptura este finisată, sculptorul va explica munca sa, de ce membrii familiei sunt
aranjați astfel. Moderatorul va pune întrebări, va face presupuneri și va propune interpretări,
pentru a-l ajuta pe sculptor să se analizeze, să se privească dintr-o parte.
În continuare moderatorul va propune sculptorului să transforme sculptura, dându-i
înfățișarea pe care ar dori-o să existe în familia sa, pentru a obține modelul familiei care l-ar
satisface total. Se va sublinia că omul poate controla și conduce doar propriul comportament.
Noi nu putem determina hotărârile și faptele altor oameni.
Instrucțiune: „Astăzi aveți șansa de a vă încerca puterile în rolul de sculptori. Fiecare va
crea sculptura familiei sale, punând în locul membrilor ei participanți din grup. Fiecare sculptor
va utiliza tot spațiul necesar al sălii pentru a reflecta sistemul de relații din familia sa. Ca
exemplu puterea și controlul le puteți exprima, aranjând persoanele autoritare mai sus decât cele
slabe. Membrii familiei care sunt așezați pe podea vor simboliza neputința sau supunerea.
Relațiile îndepărtate/apropiate pot fi reflectate cu ajutorul distanței dintre membrii familiei etc.”.
Notă: Dacă numărul membrilor familiei trec peste numărul participanților grupului,
atunci se recomandă să fie aleși cei mai importanți membri pentru el. Dacă cineva refuză să joace
rolul cuiva, atunci se poate înlocui cu un scaun. Dacă preadolescentul întâmpină dificultăți
pentru a remodela familia sa, se va solicita să creeze sculptura familiei pe care dorește s-o
întemeieze în viitor. Astfel repede și eficient îi oferim speranță și-i dezvoltăm controlul intern.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit în rolul de sculptor? Ce aţi simţit în rolul de membru al unei familiei?
Ce experienţă aţi acumulat în urma acestui exerciţiu?
3. Jocul „Trenuleţele”(10 min.).
Scopul: să recunoască poziţia confortabilă şi fricile în relaţii; dezvoltarea responsabilităţii şi
încrederii în comunicarea interpersonală.
Descriere:Se formează grupuri a câte 3 persoane. Fiecare grup reprezintă un trenuleţ format din
locomotivă, vagon şi maşinist. Participanții se aranjează unul după altul, ţinându-se de
coate/talie. Locomotiva merge prima cu mâinile înainte şi strigând „Tu-tu-u!”. Ochii sunt
deschişi doar la a 3 persoană. La comanda moderatorului „trenuleţele” încep să meargă prin
încăpere, evitând ciocnirea de alte trenuri, fiind dirijate de ultimul participant: pocnitură din
degetele mâinii drepte – întoarcere la dreapta, pocnitură din degetele mâinii stângi – întoarcere la
stânga, bătaie din palme – înainte, două bătăi – stop. La interval de 1,5 min. copii se schimbă cu
locurile, astfel ca fiecare să fie în diferite roluri: de conducător şi condus.
Notă: Moderatorul va asigura securitatea participanţilor. Se va păstra componenţa
grupurilor pentru următorul exerciţiu.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit în rolul de „locomotivă”, „vagon”, „maşinist”? Aveaţi încredere în
„maşinist”? De ce? Au fost persoane care s-au simţit liniştit în rolul de „locomotivă”? În viaţă în
compania cui sunteţi total liniştiţi, având încredere? (accent pe părinţi).
4. Exerciţiul „Podul dintre generaţii”(15 min.).
Scopul: să stabilească regulile de conduită dintre părinți și adolescenți; să recunoască legătura
dintre fapte şi respect; însușirea mijloacelor ce ar îmbunătăți relația părinte – adolescent.
Descriere: I etapă. Se solicită participanţilor, prin metoda asaltului de idei, de a menţiona cât
mai multe caracteristici a părinţilor contemporani şi a preadolescenţilor. Moderatorul notează
răspunsurile la tablă pe poster
II etapă. Se formează 4 grupuri. Fiecare grup primește sarcina sa de lucru, la care este necesar să
găsească cât mai multe răspunsuri timp de 3 min. Apoi prin rotaţie fişele trec la celelalte grupuri,
astfel ca în final fişa se întoarce la primul posesor.
16
Sarcini:
a) Scrieţi cât mai multe reguli pentru părinţi necesare în relaţii cu preadolescenţii;
b) Scrieţi o serie de reguli pentru preadolescenţi necesare în relaţiile cu părinţii;
c) Scrieţi cât mai multe fapte care conduc la creşterea respectului/stimei de sine la om.
d) Scrieţi ce fapte conduc la micşorarea respectului faţă de om.
Grupurile aleg câte un purtător de cuvânt și prezintă toate răspunsurile.
Reflecție: Pe ce se bazează relaţiile dintre părinţi şi preadolescent? Ce acţiuni întreprindeţi pentru
a fi înţeleşi de părinţi? Cum sunt soluţionate divergenţele în familia dvs.? Aţi minţit vreodată
părinţii? Ce s-a întâmplat când adevărul a ieşit la suprafaţă? Pentru ce vă apreciază părinţii? Dar
dvs. pentru ce apreciaţi părinţii? De ce este nevoie de reguli în familie, în societate, la şcoală?
Moderatorul prezintă fişa „Regulile pentru preadolescenţi şi regulile pentru părinţi”
(Anexa 6.22).
Comentariu: Fiecare are posibilitatea de alegere între o faptă sau alta, dar de fiecare dată când
alege o faptă sau alta omul, fie capătă respect, fie îl pierde. O condiţie a relaţiilor eficiente cu
anturajul este respectul reciproc, fără de care este imposibilă interacţiunea, coeziunea.
5. Exerciţiul „Lumina părintească” (7 min.).
Materiale: fişe color galbene, un soare din hârtie color/ lumânare, chibrituri.
Instrucţiune: Fiecare preadolescent e necesar să scrie pe raze solare ce calităţi/trăsături au
moştenit de la părinţii săi. El va continua fraza „Mulţumesc mamei/tatălui pentru…”.
Exemplu: „Mulţumesc mamei pentru hărnicie. Mulţumesc tatei pentru ochii frumoşi pe
care îi am”.
6. Ritualul de adio. „Dacă aş fi părinte…”.
ŞEDINŢA nr.14. Relaţiile suportive şi empatice.
Scopul: Dezvoltarea sensibilităţii faţă de anturaj, capacităţii de a acorda ajutor şi susținere.
1. Salutul. „Totuna eşti bravo, deoarece…”
De la stânga la dreapta participanţii vor povesti vecinului „Unii nu mă plac, pentru că eu…”.
Vecinul ascultă şi va reacţiona la cele auzite cu cuvintele „Totuna, tu eşti bravo, deoarece…”.
Comentariu: Orice situaţie poate fi analizată fără dezaprobare, găsind părţile ei forte.
2. Jocul „Găseşte şi atinge” (5 min.).
Scopul: dezvoltarea receptivităţii faţă de anturaj, necesităţii de relaţionare; dezvoltarea spiritului
de observaţie, gândirii analitice.
Descriere: Moderatorul propune participanţilor să meargă prin sală şi să atingă cu mâinile
diferite obiecte şi lucruri. De exemplu: găseşte şi atinge ceva – rece, verde, cu lungimea de 30
cm, cântăreşte 0,5 kg, cuvântul „ghiocel” etc.
3. Exerciţiul „Suport psihologic”(15 min.).
Scopul: să identifice sursele de ajutor; să determine modalităţile de susţinere proprie şi a celor
din jur; să recunoască de ce este important manifestarea suportului în relaţii.
Descriere: Elevii primesc câte o fişă (Anexa 6.24) şi o completează. Apoi vor menţiona când
acordă suport, cui acordă ajutor, cui nu acordă ajutor, de ce necesită ajutor.
Reflecţie: Când şi cui se acordă suport? Există exces de susţinere? Ce aţi face, dacă aţi simţi o
mai mare susținere? Cum dvs. acordaţi ajutor, susţinere celor din jur?
Comentariu: Un comportament-cheie în relaţiile de grup este reprezentat de manifestarea
sprijinului (suportivitatea). Sprijinul poate lua diverse forme: cel verbal include elogiul,
aprobarea, acceptarea, consimţământul, încurajarea; recompensele nonverbale se exprimă prin
surâs, înclinarea capului, atingere şi ton. Recompensa poate lua şi forma ajutorului concret, a
cadoului, a invitaţiei, sfatului sau informaţiei utile. Se creează în felul acesta un puternic teren de
susţinere pentru relaţiile de prietenie, raporturile comunicaţionale stabilite la şcoală sau în
familie.
4. Exerciţiul „Câmpul minat” (20 min.).
Scopul: să recunoască de ce este important suportul şi responsabilitatea în relaţii; să acorde
susţinere, ajutor celuilalt; formarea deprinderii de colaborare în grup.
Descriere:
17
 Participanţii vor discuta despre lucrurile care le creează disconfort. Fiecare caracteristică
sau acţiune identificată se scrie pe o foaie, se mototoleşte şi se aruncă haotic pe „terenul minat”.
Se formează perechi şi partenerii se vor plasa la capete opuse ale sălii. Unul dintre ei
(„partizanii”) va fi cu ochii legaţi. El va încerca să ajungă la celălalt capăt al sălii, fiind ajutat de
partenerul său („asistenţii”). Partenerul n-are voie să intre pe câmpul minat, el poate doar sta pe
margini şi oferi instrucţiuni verbale despre cum pot fi evitate „minele”. Apoi se schimbă cu
rolurile. La sfârşit se va discuta despre susţinere, încredere, cooperare, rezolvarea problemelor în
grup etc.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit? De ce aţi avut nevoie pentru a trece „câmpul minat”? Cum rezolvaţi
problemele curente în grup?
5. Jocul „Cifra magică 7” (10 min.).
Scopul: dezvoltarea sentimentului de apartenenţă la grup, sentimentului „Noi”; dezvoltarea
imaginaţiei, creativităţii la participanţi.
Descriere:Elevii sunt rugaţi să formeze grupuri a câte 3 persoane şi să se aranjeze în formă de
triunghi la distanţa unei mâini întinse unul de celălalt. Mâna stângă este pe umărul vecinului, iar
mâna dreaptă stă liber de-a lungul corpului.
Instrucţiune: „Vom efectua un experiment în care va fi nevoie nu atât de capacităţi
matematice, dar de intuiţie. Întindeţi mâna dreaptă înainte în faţa dvs. şi strângeţi de câteva ori
pumnul. Apoi exersaţi: arătaţi unul altuia trei degete, cinci degete, un deget. Regulile jocului
sunt: mâna stângă este pe umărul vecinului, iar dreapta o scuturaţi în faţă, strânsă în pumn. Unul
din voi spune „Crible, crable, bums!”. În momentul când e pronunţat cuvântul „bums”, fiecare va
întinde mâna dreaptă arătând un număr de degete. Sarcina dvs. este – fără să vă înţelegeţi, să
arătaţi atâtea degete, încât în triunghiul vostru suma lor să fie „şapte”. Copiii-lideri se schimbă.
Când intuiţia dvs. s-a manifestat, veţi produce sunetul de biruinţă al indienilor, lovind cu palma
buzele dvs. Atenţie: arătaţi orice cifră în afară de zero”.
Notă: peste câteva minute putem propune participanţilor o altă cifră magică: 10, 11, 13.
6. Exerciţiul „Ştiu cum te simţi” (15 min.).
Scopul: dezvoltarea capacităţii de analiză şi de comunicare a sentimentelor produse de diverse
situaţii de viaţă; să manifeste înţelegere, empatie faţă de celălalt.
Descriere: Se formează perechi. Unul este vorbitor, celălalt ascultător. Se propune o listă cu
situaţii ipotetice. „Vorbitorul” alege o situaţie şi povesteşte colegului cum se simte. Apoi
ascultătorul trebuie să încerce să-i răspundă utilizând expresii cum ar fi: „Văd că acest lucru te-a
rănit”, „Simt că eşti foarte mânios faţă de situaţia dată”, „Simt că…” (se oferă fişa de lucru din
Anexa 6.25). În continuare partenerii îşi schimbă locurile.
Situaţii ipotetice:
Eşti hărţuit pe coridorul şcolii.
Elevii râd de tine pentru că ai dat un răspuns greşit la o întrebare.
Fratele mai mic îţi mâzgălește referatul în seara dinaintea zilei în care trebuie predat.
Afli că elevii din clasa ta merg la sfârşit de săptămână la film şi tu nu ai fost invitat.
Cel mai bun prieten / cea mai bună prietenă afli că te-a minţit…
Reflecţie: Cum v-aţi simţit? A fost greu sau uşor să găsiţi cuvintele prin care să redaţi starea
celuilalt?
Comentariu: De multe ori, când povestim cuiva despre o situaţie neplăcută, nu ne aşteptăm să ne
ofere ceilalţi soluţii. Simţim doar nevoia să ne asculte cineva, să ne recunoască dreptul de a ne
simţi trişti, mânioşi, jenaţi, respinşi. Atunci, când cineva ne vorbeşte despre o suferinţă şi noi îi
dăm sfaturi, îi spunem că îi va trece cu timpul sau îi povestim cum şi noi am trecut prin ceva
similar şi ne-a trecut, îi negăm emoţia pe care o simte în acel moment şi dreptul de a simţi
această emoţie. Reflectarea emoţiilor celuilalt este un prim pas în înţelegerea şi comunicarea cu
alţii.
7. Ritualul de adio.
Moderatorul comunică participanţilor metafora „Inimă perfectă”.
ŞEDINŢA nr.15. Relaţiile asertive
18
Scopul: Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de interacţiune asertivă.
1. Salutul. „Dacă aş fi soare, atunci aş face pentru oameni …”.
2. Exerciţiul „Agresiv – asertiv – pasiv” (25 min.).
Scopul: să diferenţieze tipurile de comportament asertiv, pasiv şi agresiv în relaţii; formarea
deprinderilor de a reacţiona adecvat în diferite situaţii.
Descriere: I etapă. Fiecare participant pe rând primeşte o fişă cu o situaţie (câţi participanţi
atâtea situaţii: Anexa 25.26). E necesar să demonstreze în situaţia propusă unul din cele 3 tipuri
de răspunsuri: agresiv, pasiv sau asertiv. Aceste situaţii pot fi jucate în perechi. Grupul va oferi
feed-back la răspunsul fiecărui participant, va aprecia gradul de asertivitate sau agresivitate a
răspunsului. Răspunsuri absolut corecte nu există, dar discutarea lor poate fi foarte informativă.
De exemplu: prietenul a uitat să vă întoarcă banii luaţi pe datorie.
Răspunsul agresiv va fi: „Aşa şi am ştiut, că în tine nu poţi avea încredere. Chiar acum
să-mi întorci banii!”.
Răspunsul pasiv: „Scuză-mă, nu vreau să fiu insistent, dar poate tu nu prea te vei reţine
cu întoarcerea banilor?”
Răspunsul asertiv: „Eu am presupus, că noi doi avem o înţelegere: tu trebuie să-mi întorci
banii azi. Îţi voi fi recunoscător, dacă tu vei face aceasta nu mai târziu de vineri”.
Notă: atenţie la comportamentul nonverbal, care spune nu mai puţine despre om decât
cuvintele, de aceea intonaţia, gesturile şi poziţiile trebuie să corespundă răspunsului imitat.
Reflecţie:
Cum se comportă persoanele agresive? Dar cele pasive?
Cum se comportă persoanele asertive?
Ce simţiţi, când cineva este agresiv faţă de dvs.?
Care sunt efectele atitudinii agresive? Dar a atitudinii pasive?
Când aţi simţit neîncredere în comunicare, relaţionare?
De ce este nevoie pentru a simţi încredere în sine?
II etapă. Moderatorul propune participanţilor definiţia asertivităţii şi tabelul cu
caracteristicile tipurilor de comportament (agresiv, pasiv şi asertiv: Anexa 6.27). Trei participanţi
pe rând vor citi semnele comportamentului agresiv, pasiv şi asertiv.

Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluţionare a problemelor interpersonale.

Asertivitatea este comportamentul care implică exprimarea propriilor idei, sentimente şi
suţinerea propriilor drepturi într-un mod care permite celuilalt să procedeze la fel. Exprimarea
se face deschis şi onest, respectând atât drepturile proprii, cât şi cele ale interlocutorului (G.H.
Bower, 1991).
A fi asertiv înseamnă: să fii tu însuţi şi să nu-ţi fie ruşine de asta, să fii conştient de
calităţile şi defectele tale, să ştii ce vrei, să te respecţi pe tine şi ceilalţi, să poţi spune „Nu”. La
baza comportamentului asertiv trebuie să stea convingerea persoanei că are dreptul să ceară
ceea ce doreşte, respectându-şi propriile drepturi, precum şi drepturile celor din jur (Sam R.
Lloyd, 2001)
III etapă. În continuare se va compara „privirea – poziţia – gesturile – vocea – particularităţile
vorbirii” persoanei pasive, agresive şi asertive (fişa „Indicatorii comportamentului pasiv, agresiv
şi asertiv” Anexa 6.28). Se pune accentul pe avantajele comportamentului asertiv.
3. Chestionarul „Eşti o persoană asertivă?” (15 min.).
Scopul: să determine gradul de dezvoltare a asertivităţii.
Descriere: Participanţii primesc câte un chestionar şi îşi verifică gradul de manifestare a
asertivităţii (Anexa 6.29). În continuare se va suma punctajul de la toate situaţiile şi se va
constata ce fel de persoană este. Astfel, dacă a acumulat scorul:
peste 55 puncte: eşti o persoană foarte asertivă;
între 46-55: eşti o persoană asertivă, dar mai ai de lucru la situaţiile la care ai obţinut
punctaj scăzut;
între 36-45: asertivitatea ta este la nivel mediu;
19
 între 26-35: ai nevoie să-ţi îmbunătăţeşti abilităţile de comunicare asertivă;
sub 26: lipsă de asertivitate, ceea ce poate fi o sursă de stres.
4. Jocul „Caruselul” (10 min.).
Scopul: formarea deprinderilor de a reacţiona prompt la intrarea în contact; dezvoltarea empatiei
şi reflexiei în procesul instruirii.
Descriere: Participanţii sunt aranjaţi după principiul „Caruselului”, adică unul în faţa altuia şi
formează 2 cercuri: unul interior, nemişcat, şi unul exterior, mobil. Pe parcursul exerciţiului au
loc o serie de întâlniri, de fiecare dată cu o persoană nouă. Sarcina constă în a intra uşor în
comunicare, a menţine discuţia şi de a-ţi lua rămas bun. Fiecare trebuie să observe expresiile şi
gesturile celorlalţi. Participanţii nu trebuie să discute opiniile, ci doar să le asculte.
Exemple de întrebări, situaţii:
1) Care este prenumele tău?
2) Care este mâncarea ta preferată?
3) Care este ultima carte pe care ai citit-o?
4) Care este cadoul care ţi-a plăcut cel mai mult?
5) Care este hobby-ul pe care îl practici cel mai frecvent?
6) Care este cea mai mare calitate a părinţilor tăi?
7) Ce episod din viaţa ta te-a amuzat cel mai tare?
8) Numeşte un episod din viaţa ta care te-a făcut să plângi?
9) Ce ai face dacă ai câştiga 1 milion la loterie?
10) Ce lucru place cel mai mult celorlalţi la tine?
11) Care este cel mai mare succes din viaţa ta?
12) Ce ai vrea să fii în stare să faci?
13) Care sunt cele 3 cuvinte/fraze care ai vrea să le auzi despre tine?
14) are este locul ideal pentru sufletul tău?
Timp limită - 30 sec. Apoi moderatorul dă un semnal şi participanţii cercului exterior se
mişcă la următorul membru.
Reflecţie: Ce întrebare v-a plăcut cel mai mult? Care este persoana pe care credeţi că aţi
cunoscut-o mai bine? Cu cine aţi fi vrut să continuaţi discuţia?
5. Exerciţiul „Contactul agresiv” (20 min.)
Scopul: însuşirea strategiilor nonagresive ca răspuns la presiune şi agresivitate.
Descriere:I etapă. Moderatorul prezintă 4 procedee de răspuns la agresivitate:
Fixarea confuziei: „Eu, pur şi simplu, m-am pierdut/zăpăcit de la aşa un atac”.
Mesajul Eu: „Când strigaţi la mine (interpretarea acţiunii agresorului) eu de obicei nu-s
în stare să lucrez normal, propun să trecem în altă sală şi să analizăm cele întâmplate”.

Mesajul Tu/Dvs.: „Dvs. vreţi să spuneţi, că sunteţi încrezut în ceea că …”.

Fixarea cauzelor adresării: „Dvs. vă este important …”.

NB! Scopul utilizării acestor tehnici este de a nu permite creşterea agresivităţii. De aceea se va
vorbi fără agresivitate, sarcasm sau bătaie de joc.

II etapă. Participanţii se-mpart în 3 grupuri, fiecare primind câte o fişă cu fraze agresive

(Anexa 25.30). Sarcina participanţilor este de a scrie în fişă variantele de răspuns, utilizând una
din tehnicile propuse. Pentru completare se dau 7 min., motivând că într-o discuţie, de obicei, nu
ai mult timp de gândire asupra răspunsului. În grupuri va fi posibilitatea de a face schimb de cele
mai bune variante de răspuns.

III etapă. Participanţii răspund la frazele citite de moderator. Răspuns se primeşte de la

fiecare grup. Pe tablă se notează la ce tip de reacţie la agresivitate se referă. La sfârşit se poate
20
face calculul numărului de răspunsuri pentru fiecare procedeu, obţinând tabloul general al
reacţiei de răspuns prioritar la agresivitate.

6. Exerciţiul „Să îmblânzim furia” (10 min.).

Scopul: potolirea furiei nestăvilite, însuşirea metodelor de învingere a furiei proprii.

Descriere: Există multe situaţii când noi suntem agresivi, nemulţumiţi sau chiar furioşi. Pentru a
micşora intensitatea agresivităţii, furiei Dvs., vă recomand să utilizaţi următoarele metode de
controlare a furiei:

1) Time-aut, părăsirea locului „fierbinte” (distanţa ajută).

2) Numărarea până la 10. Să numărăm până la 10, adăugând controlul respiraţiei. Când
simţiţi că începeţi să vă supăraţi, veţi face o inspiraţie adâncă şi pronunţaţi în gând cifra
1, apoi o expiraţie adâncă şi relaxăm toţi muşchii. Repetăm procesul inspiraţie – expiraţie
până ajungem la 10. Dacă sunteţi tare înfuriaţi, continuaţi numărarea până la 25.

3) Umorul, gândurile pozitive „nimic nu merită să mă enervez”, muzica.

4) Relaxarea: aşezaţi-vă relaxat pe scaun, rostiţi cuvântul „relaxare… linişte… calm…

seninătate…” (sau alte cuvinte asemănătoare şi repetaţi-le); imaginaţi-vă mintea ca pe
suprafaţa unui lac în furtună, străbătut de valuri şi chinuit de zgomot, apoi talazurile tac,
iar suprafaţa lacului este netedă şi liniştită; amintiţi-vă cele mai frumoase şi mai calme
peisaje pe care le-aţi văzut vreodată (un apus de soare, lumina lunii, o poiană de flori).

5) Faceţi plimbări, gimnastică, jucaţi fotbal (mişcarea ajută).

6) Strigaţi în pernă, la întreceri sportive, sub sunetele apei curgătoare.

7) Lăsaţi de la Dvs. Puteţi să vă mulţumiţi cu ce vi se oferă sau faceţi un compromis.

8) Negociaţi. Căutaţi un teren de înţelegere. Concentraţi-vă asupra subiectului, nu asupra

personalităţii.

9) Nu fiţi categoric. Supravegheaţi-vă limbajul. Nu folosiţi cuvintele „niciodată”,

„întotdeauna”. Dacă veţi căuta cuvinte constructive şi pozitive în diferite situaţii, veţi
gândi în mod constructiv şi pozitiv: gândurile dvs. vă reprezintă.
10) Ascultaţi, undeva dvs. greşiţi. Veţi înțelege aceasta numai dacă veţi stopa iritarea dvs.

11) Cereţi-vă scuze. Greşelile sunt o parte naturală a vieţii noastre.

12) Cereţi ajutor. Eliminaţi suferinţa din mintea dvs. Duceţi-vă la cineva de încredere şi
destăinuiţi-i totul, până când nu va mai rămâne nimic rău în fiinţa dvs. Apoi daţi totul

uitării.

Notă: sunt exersate punctele 2 şi 4.

7. Ritualul de adio. „Eu sunt asertiv atunci, când …”.

21
 ŞEDINŢA nr.16. Relaţiile asertive (2).

Scopul: Dezvoltarea abilităţilor de interacţiune asertivă.

1. Salutul. „Cadoul”.

Se comunică grupului, că astăzi toţi sunt omagiaţi. Fiecare participant are ocazia de a face un
cadou vecinului din stânga sa. Cadoul se va oferi prin gesturi, astfel ca omagiatul să recunoască
ce cadou i-a fost dăruit.

Notă: până nu au primit toţi cadouri nu se permite de a vorbi.

2. Exerciţiul „Refuzul politicos” (20-30 min.).

Scopul: să stabilească acţiunile şi etapele necesare pentru a refuza; să exprime un refuz la o

cerere.
Descriere: Moderatorul solicită răspuns la întrebarea: ce înseamnă a refuza? Se comunică ce
presupune un refuz, ce este necesar de evitat în situaţia de refuz şi etapele refuzului (fişa „Cum
să exprimăm un refuz”, Anexa 6.31).

Se formează perechi care vor demonstra situaţii de refuz.

Reflecţie: A fost uşor sau greu să exprimaţi un refuz? De ce? La ce etapă aţi întâmpinat
dificultăţi? În ce situaţii vă este greu să refuzaţi? De ce?

Comentariu: Participanţii fac cunoştinţă cu fişa „Sugestii pentru a spune „Nu” (Anexa
6.32).
3. Exerciţiul „Drepturile persoanei asertive”(10-15 min.).
Scopul: familiarizarea cu drepturile şi obligaţiile unei persoane asertive.
Descriere: Participanţii primesc fişa „Drepturile persoanei asertive” (Anexa 6.33) şi li se solicită
să analizeze şi aprecieze informaţia din fişă:

0 - dreptul a fost încălcat,

+ – dreptul îl cunosc şi aplic,

? - trebuie să mă gândesc, nu înţeleg,

! - nu ştiam că am acest drept, dreptul îl voi urma în continuare.

Apoi vor comunica care drepturi le-au fost încălcate, care drepturi nu le-au înţeles şi care
drepturi nu le-au cunoscut.

Comentariu: O persoană asertivă este o persoană care are drepturi, care ştie să le respecte şi
respectă drepturile altora.

4. Jocul „Asociaţii” (10 min.).

Participanţii, pe rând, oferă câte un calificativ fiecărui membru al grupului: „Dacă ar fi
automobil (mobilă, instrument muzical, culoare, insectă, figură, fruct, animal, pasăre etc.), ar fi
…”

22
 5. Exerciţiul „Vă sunt recunoscător pentru …” (10-15 min.).

Scopul: să recunoască diferenţa dintre critică şi insultă; formarea deprinderii de a reacţiona

corect la critică.
Descriere:
I etapă. Participanţii, prin metoda brainstorming, enumeră părţile pozitive şi cele negative
ale criticii. Răspunsurile se scriu pe tablă în două coloniţe.

Comentariu: Se aminteşte diferenţa dintre insultă şi critică: insultă - pentru a înjosi; critică -
pentru a ajuta la învingerea neajunsurilor. Cel care critică vrea ca celălalt să-şi corecteze
greşeala, de aceia el trebuie mulţumit.

A critica înseamnă a dezvălui lipsurile, greşelile, defectele unor persoane, arătând cauzele
şi mijloacele de corijare (DEX, Univers Enciclopedic, București,1998).

Consecinţele criticii pot fi diverse: dispoziţie proastă, agresivitate, relaţii ostile,

neîncredere, indiferenţă, necesitatea de a te apăra, epuizarea forţelor etc.

II etapă. Moderatorul va critica constructiv unele acţiuni ale fiecărui participant. Se

solicită de a reacţiona la critică, începând cu cuvintele „Mulţumesc…” sau „Vă sunt
recunoscător Dvs. pentru …”.

6. Jocul pe roluri „Critica constructivă” (20-30 min.).

Scopul: formarea atitudinii constructive faţă de critică în adresa sa şi a reprezentărilor despre

corectitudinea în critică; formarea deprinderilor de a gândi critic şi de a extrage foloase din
aceasta, inclusiv din observaţiile critice la adresa sa; însuşirea regulilor de a critica corect pe
alţii; să diferenţieze criticile constructive şi cele distructive.

Descriere:
I etapă. Se formează grupuri a câte două persoane. Participanţii sunt rugaţi de a juca pe
roluri o situaţie în care e necesar de a critica un/o prieten(ă).
Situaţie-model: prietena/prietenul dvs. se pregăteşte de o întâlnire importantă şi, alegând haina,
hotărăşte să se îmbrace în ceea ce, după părerea dvs., total nu este indicat pentru aceste
circumstanţe. Sarcina dvs. este: de a face observaţia critică în aşa mod, încât să nu-i strici
dispoziţia înainte de întâlnire, dar să aperi prietenul/prietena de greşeală.
II etapă. Participanţii primesc fişa „Arta de a critica” (Anexa 6.34) şi o studiază. Apoi sunt
rugaţi din nou să repete scena, dar respectând regulile criticii constructive.

Notă: înainte de a critica, întrebaţi-vă ce veţi obţine? Când vreţi să criticaţi pe cineva,
gândiţi-vă la 3 calităţi pozitive ale celui criticat. Iar dacă sunteţi criticat, învăţaţi să nu primiţi
critica aproape de inimă, permiteţi-i să „se scurgă de pe dvs. ca apa de pe gâscă”. Analizaţi, de ce
persoana care vă critică vrea să se „descarce”, ţintindu-vă, şi iertaţi-l. Analizaţi într-o atmosferă
calmă în ce are el dreptate.

III etapă. Participanţii primesc fişa „Critici constructive” (Anexa 6.35) şi sunt rugaţi să
aprecieze exemplele de critici constructive sau distructive.
Reflecţie: Cum v-aţi simţit? Care rol a fost mai uşor: de persoană care critică sau de cel criticat?
De ce? Ce obstacole aţi întâlnit? Cum reacţionează persoanele la critică? De ce oamenii se critică
unul pe altul? De ce persoanelor nu le place critica în adresa proprie? De ce depinde critica
corectă, constructivă?
Comentariu: Observaţia critică, corect exprimată şi justificată, de regulă, este foarte eficientă.
23
Dacă omul vrea ca critica să aducă foloase, trebuie de ţinut cont de dispoziţia celui criticat, de
depus efort ca critica să nu semene cu o insultă!
Motivele criticării pot fi: din cauza răzbunării, atitudinii ostile, agresivităţii, din invidie,
nemulţumire de sine, pentru a transfera critica asupra celuilalt, pentru a distrage atenţia de la
propriile neajunsuri, pentru a atrage atenţia asupra sa, pentru a insulta, din orgoliu etc.

7. Ritualul de adio.
ŞEDINŢA nr.17. Evaluarea progresului. Finisarea trainingului

Scopul: Consolidarea materialului, evaluarea progresului participanţilor, întărirea relaţiilor de

prietenie.

1. Salutul. „Sunt o comoară pentru oameni, deoarece…” (10 min.).

Scopul: să recunoască propria individualitate, unicitate.

Descriere: Fiecare om este o individualitate. E necesar ca fiecare dintre noi să conştientizeze şi
să creadă în exclusivitatea sa. Rog să vă gândiţi, în ce constă unicitatea dvs., ceea ce vă face să
fiţi pentru omenire o comoară. Argumentaţi afirmaţia dvs. prin fraza: „Sunt o comoară pentru
omenire, deoarece…”

3. Exerciţiul „Noi” (15 min.).

Scopul: să estimeze valoarea grupului, colectivului în relaţiile interpersonale.

Material: fişe de formă octogon, carioci sau creioane colorate, şablon de formă octogon, clei.
Instrucţiune: „Vă propun să reprezentaţi propria stemă, pe care veţi scrie numele mic şi o calitate
personală pozitivă, care vă place. Stema e necesar s-o înfrumuseţaţi”.

Fiecare elev prezintă stema şi o lipeşte pe şablonul octogon.

NB! Stemele vor fi lipite una de alta. În locurile libere se va scrie cuvântul „Noi”.

Comentariu: Stema noastră seamănă cu un stup de albine. Se vede că am obţinut o construcţie

durabilă, deoarece albinele sunt harnice, întotdeauna gata să se ajute şi să se susţină, iar
împreună construiesc o casă trainică. Cum credeţi cum pot fi numite printr-un cuvânt toate Eurile
acestea? NOI!

Toate „Eu”-rile fiecăruia împreună alcătuiesc comunul “Noi”

Poate oare acest „Noi” să existe fără Eul fiecăruia? NU! Deci, cum suntem Noi? „Noi toţi
suntem…”. În continuare, fiecare participant va citi trăsătura scrisă pe stemă, dar la numărul
plural „…puternici, inteligenţi, veseli etc.”.

În cazul susţinerii reciproce persoanele pot să se împartă cu calităţile sale pozitive şi să

primească de la alţii o parte din puterea, bunătatea lor, astfel primind avantajul altora, fără să-l
piardă pe al său. De aceia, vă dorim ca viaţa să vă fie plină de emoţii pozitive, să observaţi
calităţile pozitive la sine şi la alte persoane, să fiţi prietenoşi, respectuoşi în relaţiile cu colegii,
părinţii, profesorii!

3. Exerciţiul „Valiza”(30 min.).

Scopul: să ofere feedback pozitiv altor persoane cu privire la transformările realizate.

24
Descriere: Pe spatele fiecărui participant se prinde câte o foaie curată. Moderatorul anunţă că, de
regulă, „pentru a pleca în călătorie oamenii îşi pregătesc o valiză cu toate cele necesare. La fel şi
noi, astăzi, plecăm în lumea mare şi avem nevoie de o valiză, pe care ne ajută s-o strângem toţi
ceilalţi membri ai grupului. În această valiză veţi pune ceea, ce consideraţi că-l va ajuta pe
posesor în relaţiile sale cu alte persoane, adică acele lucruri şi calităţi, pe care le admiraţi sau
apreciaţi la el, precum şi sfaturi, doleanţe. E necesar să-i amintiţi şi trăsăturile negative, de care
posesorul trebuie să se debaraseze pentru ca viaţa lui să devină mai plăcută şi productivă.
Începeţi!”. Este necesar ca toţi participanţii să primească câte un mesaj de adio de la ceilalţi
membri ai grupului. Participanţii îşi vor lua foile acasă ca amintire.

Notă: se va scrie direct pe foaia prinsă de spate.

4. Ancheta „Evaluarea şedinţelor” (10 min.).

Obiectiv: analiza şi argumentarea propriilor realizări;

Fiecare participant răspunde la întrebarea „Ce am învăţat, însuşit de la participarea la

şedinţe?” (Anexa 6.36). Răspunsurile sunt citite în voce.

5. Ritualul de adio. „Hora prieteniei”(10 min.).

Scopul: interpretarea şi evaluarea succesului propriu şi a altor persoane.

Participanţii formează un cerc, fiind cu mâinile pe umerii vecinilor. Apoi, cu paşi mici, se
mişcă la dreapta, până când cineva va spune „Stop!”. Acest participant va spune ceva pozitiv
despre şedinţele desfăşurate. El poate numi activităţile care i-au plăcut, să menţioneze calităţile
pozitive ale grupului, ale unor membri aparte, propriul succes.

Apoi grupul, cu paşi mici, se mişcă la stânga, până când cineva din nou va zice „Stop!” şi
va exprima reflecţiile sale pozitive despre grup. Şi aşa până când toţi membrii trainingului îşi vor
expune opiniile personale.

Fișele de lucru
Anexa 6.1. Fişă de lucru „Cel mai
atrăgător”

25
 1. Ochii _______________________________________
2. Părul _______________________________________
3. Ţinuta ______________________________________
4. Caracterul (2 calităţi) ___________________________
5. Deprinderi ____________________________________
6. Hobby _______________________________________
7. Bucate preferate ____________________________________
8. Cartea/filmul preferat ____________________________________
9. Cântăreţul preferat _____________________________________
10. Proverbul/zicala preferată __________________________________

Anexa
6.2.
Anchetă „Contactele
mele”
1. Ce îmi provoacă cele mai mari dificultăţi când contactez:
Cu oamenii (care oameni) _________________________________
Cu mine însumi _________________________________
Circumstanţele (care) _________________________________
Locurile, condiţiile (care) _________________________________
Starea proprie (care) _________________________________
Starea altora _________________________________
2. Care contacte îmi provoacă bucurie, satisfacţie, mă energizează, orientează spre acţiuni:
1. ____________________ 2. ______________________3. ____________________

Anexa 6.4. Fişă

„Bingo!”

Cântă la un instrument Se ocupă regulat cu Unicul copil în Niciodată nu a stat la

muzical Sportul familie spital
Îi plac zilele ploioase Are pistrui pe față Și-a schimbat locul de Nu fumează
trai
Iubește matematica Dorește să sară cu A zburat cu avionul Are animale
parașuta domestice
Își face o agendă Iubește să se bronzeze Are rude în străinătate Poate să șuiere
zilnică la soare
Nu-i place laptele Doarme duminicile Poate să joace șah Poate să înoate
până la 10.00

Anexa 6.5. Fişă “Cercul relaţiilor interpersonale”

Părinți

26
 Frați

Bunei Prieteni

Vecini

Anexa 6.6. Fișă de lucru „Diferențe

asemănătoare!”

Categoria Asemănări Deosebiri

Membru /membră al Trei asemănări între mine și Trei deosebiri între mine și
familiei membrii familiei mele sunt: membrii familiei mele sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Prieteni Trei asemănări între mine și Trei deosebiri între mine și
prietenii mei sunt: prietenii mei sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Animale Trei asemănări între mine și Trei deosebiri între mine și
animale sunt: animale sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Oameni care s-au născut Trei asemănări între oameni Trei deosebiri între oameni
în alte religii născuți în alte religii și mine sunt: născuți în alte religii și mine
1. sunt:
2. 1.
3. 2.
3.
Oameni din alte țări Trei asemănări între oameni din Trei deosebiri între oameni din
alte țări și mine sunt: alte țări și mine sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Profesori Trei asemănări între mine și Trei deosebiri între mine și
profesori sunt: profesori sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.

Anexa 6.7. Fişă de lucru „Harta lumilor personale”

HARTA LUMILOR PERSONALE

27
 Persoane, obiecte, lucruri în:
Lumea Lumea Lumea
imediată intermediară periferică

Anexa 6.8. Anchetă „Relaţii interpersonale”

1. În clasa ta există o bună comunicare? Da Nu
2. Ce fel de relaţii predomină în clasa ta (subliniază varianta care corespunde):
28
 a) Binevoitoare sau agresive,
b) De prietenie sau egoiste,
c) Indiferente sau de colaborare/ajutor reciproc
d) Respectuoase sau de aroganţă?
3. Care sunt cauzele conflictelor din clasa ta? _____________________________
4. Ce calităţi proprii te ajută la formarea relaţiilor bune cu colegii: ___________, ___________
5. Ce calităţi proprii trebuie să le dezvolţi pentru o comunicare mai bună cu colegii
________________, __________________, ________________
6. Există conflicte profesor – elev? Da Nu
7. Cine este vinovat: profesorul sau elevii? _______________________________
8. Ce fel de relaţii ai dori să stabileşti cu profesorii (subliniază varianta care corespunde):
a) Bazate pe respect şi tact
b) Bazate pe dreptate şi exigenţă
c) Bazate pe înţelegere şi bunăvoinţă
d) De supunere totală
e) Indiferente
f) Bazate pe iertare, cu cerinţe şi control mic
9. Scrie 3 calităţi care te ajută / te-ar ajuta să ai relaţii apropiate cu părinţii:
________________, ________________, _______________
10. Care ar fi cauza lipsei de comunicare cu părinţii?
a) Nu le spui probleme tale
b) Nu au timp să te asculte
c) Nu te înţeleg
d) Tu nu le înţelegi unele decizii
e) Altceva _________

Anexa 6.9. Fişă de lucru „Calitățile relațiilor eficiente”

Apreciaţi la Dvs. gradul de dezvoltare a următoarelor calităţi pe o scară de la 1 la 7
puncte (1 – slab dezvoltată, 7 – puternic dezvoltată).

Calități pozitive 7 6 5 4 3 2 1 Calități negative

Calm Impulsiv
Comunicabil Necomunicabil, timid
Respectuos Obraznic
Sincer Mincinos
Cooperant Confruntare
Prietenos Agresiv
Grijuliu, atent Neatent
Responsabil Iresponsabil
Altruist Egoist
Cu încredere în celălalt Suspicios, bănuitor

Anexa 6.10. Fişă „CREDEM ÎN ÎNCREDERE”

29
N.P. ____________________________________ Data __________________

1. A avea încredere pentru mine înseamnă _____________________________________

2. A oferi încredere pentru mine înseamnă _____________________________________
3. Oamenii în care am încredere sunt (5 calităţi pe care trebuie să le aibă) ___________
______________________________________________________________________
4. Oamenii care au încredere în mine sunt _____________________________________
______________________________________________________________________
5. Ei au încredere în mine pentru că _________________________________________
6. Este important pentru mine ca ceilalţi să aibă încredere în mine, deoarece _________
______________________________________________________________________
7. Nu pot avea încredere în cineva care _______________________________________

8. Am încredere în sine ____%

0 50 100
9. Am încredere în alţi oameni ____%
0 50 100
10. Cred că alţii au încredere în mine ____%
0 50 100
11. Am încredere în cineva dacă el/ea ________________________________________
12. Este importantă încrederea, când încercăm să rezolvăm conflictele, deoarece ____________
___________________________________________________________________________

Anexa 6.11. Fişă „Frazele

neterminate”
...Tatălmeu Întotdeauna am dorit Este bine să fii ...Eudetest
... băiat/fată deoarece ...
Familia mea ... Îmi iubesc tatăl, dar ... Nu am încredere în Îmi apăr punctul de
persoanele care ... vedere când ...
Mama mea ... Acasă ... Sunt trist când ... Nu am reușit ...

Uneori eu ... Dacă aș fi iarăși copil Aș vrea ca rudele Visez la ...

... mele să știe ...
Îmi este rușine, când Aș fi fericit dacă ... Când cineva mă Când sunt singur, mă
... jignește, eu ... gândesc la ...
Când nu sunt de Cea mai mare greșeală Cel mai mult îmi Îmi plac persoanele
acord, eu ... a mea este ... place în caracterul care ...
meu ...
Majoritatea prietenilor Nu-mi plac persoanele Cea mai neplăcută Cel mai mult îmi
mei nu știu că eu mă care... amintire din copilărie place la oameni ...,
tem ... este ... deoarece ...
Îmi iubesc mama, dar Eu cred că un La școală ... Cel mai greu îmi este
... adevărat prieten ... când ...
Ocupația mea Mă înfurii când ... Am nevoie de ... Sunt cel mai bun,
preferată este ... când ...
Anexa 6.12. Fişă „Caut un prieten”

30
 Anunţ „Caut un prieten”

Mă numesc ____________.
Sunt ____________ şi ________________ (2 calităţi de caracter).
În timpul liber __________________________________________ (ocupaţii preferate, hobby).
Cele 2 calităţi care le respect la alte persoane sunt _______________ şi __________________.
Nu respect persoanele care ______________ şi ______________ (2 neajunsuri)
Aş putea să te ajut __________________________________________________________
Aş dori ca prietenul/prietena să ___________________________________________________
_________________________________________________________ (ce să facă pt tine)
Visul meu este _______________________________________________________________.
Consider că sunt un bun prieten deoarece___________________________________________
_________________________________________________________________________.

Anexa 6.13. Fişă „Arta de a-i lăuda pe ceilalţi”

Fiţi generos în laude:

b. Lauda trebuie să fie sinceră;
c. Lăudaţi fapta nu persoana.
Ex:
a. „Ionel, ai muncit absolut excelent în ultimii ani”
b. „Măriuca, te-ai descurcat foarte bine cu exerciţiile de la matematică”
c. „Vasilică, terenul de sport arată minunat, ţi-a reuşit să faci ordine”

CUVINTE DE ÎNCURAJARE ŞI LAUDE

Da Excepţional Ce idee tăioasă, genială…
Bine Asta-I bine! Am observat că…..
Frumos Vai! Mi-a fost vesel cu tine
Foarte frumos Foarte drăguţ Îmi place cum ai făcut
Foarte bine Ce minune! Sunt mândru de tine
Excelent Bun lucru Ai demonstrat multă
Minunat Ai făcut mai bine responsabilitate atunci când…
Corect Ai pornit bine Apreciez modalitatea în care…
Uimitor E perfect Ce bine ţi-ai amintit
Extraordinar Idee bună Te admir

ÎNSOŢITE DE:
Zâmbet Încuviinţare din
cap Atingere pe umăr, de
braţ Semn făcut cu ochiul
Gest ce semnifică
aprobare Îmbrăţişare
Anexa 6.14. Fişă „Recomandări pentru a menține relațiile de prietenie”
Manifestați un interes viu față de grijile și interesele prietenului;
La apariția situațiilor de conflict încercați împreună să găsiți soluția;
31
 Nu oferiți sfaturi, dar ajutați-vă reciproc.
Apărați-vă propriile interese.
Numele este cel mai important pentru om. Evitați poreclele;
Dacă vreți să fiți înțeleși, explicați;
Omul deseori greșește, când încearcă să înțeleagă gândurile și sentimentele celuilalt. De aceia
fără jenă, întrebați, clarificați, precizați;
Exprimați-vă sentimentele deschis, dar evitați aprecierile. Nu încercați să apreciați toate
cuvintele și comportamentele omului ca „bune” sau „rele”;
Nota bene! Una și aceiași situație doi oameni o pot vedea din diferite puncte de vedere. Ei o
percep diferit, și fiecare e corect în felul său. Curcubeul are șapte culori.

Anexa 6.15. Ancheta „Aprecierea relaţiilor preadolescentului cu clasa”

1. După părerea mea cei mai buni elevi în clasă sunt:

a) Cei care cunosc mai multe decât mine;
b) Cei care tind de a rezolva toate întrebările în comun acord cu ceilalţi;
c) Cei care nu sustrag atenţia profesorilor.
2. Cei mai buni profesori sunt cei:
a) Care găsesc calea individuală către fiecare elev şi îmi acordă suficientă atenţie la lecţii;
b) Care creează condiţii de ajutor reciproc între elevi;
c) Care creează în clasă o atmosferă în care nimeni nu se teme să-şi exprime părerea şi
fiecare este gata să-şi ajute colegul.
3. Mă bucur pentru prietenii mei atunci când:
a) Ei ştiu mai multe decât mine şi pot să mă ajute;
b) Ei pot de sine stătător să aibă succes;
c) Ei ajută pe alţii la nevoie.
4. Cel mai mult îmi place când în clasă:
a) Nu trebuie pe nimeni să ajuţi;
b) Nimeni nu-ţi încurcă la îndeplinirea exerciţiilor, dar te ajută dacă ai nevoie;
c) Ceilalţi sunt mai slab pregătiţi decât mine şi eu sunt gata să-i ajut.
5. Consider că reuşesc mai multe atunci când:
a) Primesc ajutor şi susţinere din partea altora;
b) Eforturile mele sunt remunerate;
c) Pot să-mi manifest iniţiativa.
6. Îmi plac grupurile în care:
a) fiecare e interesat de îmbunătăţirea rezultatelor tuturor;
b) fiecare este ocupat de lucrul său şi nu încurcă la nimeni;
c) fiecare poate folosi cunoştinţele altuia în scopul rezolvării problemelor sale.
7. Elevii apreciază ca profesori nu prea buni:
a) Profesorii care creează concurenţa între elevi;
b) Care nu acordă suficientă atenţie elevilor;
c) Care nu creează condiţii de ajutor reciproc între elevi.
8. Cea mai mare satisfacţie în viaţă o primesc de la:
a) Posibilitatea de a lucra, când nimeni nu-ţi încurcă;
b) Posibilitatea de a primi informaţie de la alte persoane;
c) Posibilitatea de a face ceva util altor persoane.

32
 9. Rolul de bază al şcolii trebuie să fie:
a) Educarea sentimentului de obligaţie faţă de alţii;
b) Pregătirea persoanelor adaptate pentru viaţa independentă;
c) Pregătirea persoanelor care pot extrage foloase din comunicarea cu alte persoane.
10. Dacă în faţa clasei stă o problemă, atunci eu:
a) Prefer ca alţii să rezolve problema
b) Prefer să lucrez independent;
c) Tind să-mi aduc aportul personal în rezolvarea problemei comune.
11. Cel mai bine aş învăţa, dacă profesorii:
a) Ar găsi calea individuală către mine;
b) Ar crea condiţii pentru primirea ajutorului din exterior;
c) Ar stimula iniţiativa elevilor spre atingerea succesului comun.
12. Nu este nimic mai rău decât:
a) Când nu eşti în stare singur să atingi succesul;
b) Când te simţi inutil în clasă;
c) Când nimeni nu te ajută.
13. Cel mai mult apreciez:
a) Succesul personal în care o parte din merit aparţine prietenilor mei;
b) Succesul comun, în care este şi meritul meu;
c) Succesul, atins cu preţul propriilor eforturi.
14. Aş dori:
a) Să lucrez/învăţ într-o clasă în care se folosesc metode ale lucrului în echipă;
b) Să lucrez/învăţ individual cu profesorul;
c) Să lucrez cu persoane competente în domeniu, pentru ca ei mereu să mă ajute.

Fişă de răspuns „Aprecierea relaţiilor preadolescentului cu clasa”

N.P.________________ Data _____________________

Nr./o Varianta de răspuns Nr./o Varianta de răspuns

1 a b C 8 a b c
2 a b C 9 a b c
3 a b C 10 a b c
4 a b C 11 a b c
5 a b C 12 a b c
6 a b C 13 a b c
7 a b C 14 a b c
I–
G–
P–
Anexa 6.16. Fişă „Caracteristica tipurilor de comportament dificil şi recomandări ce să faci”

Caracteristici Recomandări – ce faci?

TANCUL – centrat pe sarcină,  Câştigă-i respectul.
exploziv, dominator, uneori agresiv, te  Menţine-te pe poziţie, nu da înapoi.
atacă direct, dacă te vede ca un obstacol  Întrerupe atacul, rostindu-i numele până se opreşte.
33
 în calea sa; este furios, nerăbdător.
PERFIDUL – atacă indirect prin a face
comentarii răutăcioase, umor sarcastic,
este aluziv.
GRENADA – devine agresiv şi
exploziv atunci când îi este ameninţată
intenţia de a obţine admiraţia sau atenţia
celorlalţi.
ATOTŞTIUTORUL – are o toleranţă
scăzută pentru corectări şi discuţii în
contradictoriu, este competent şi
informat, are tendinţa de a monopoliza
şi de a controla lucrurile şi oamenii.
SERVIABILUL – centrat pe relaţie, pe
armonizarea cu ceilalţi, consideră că un
refuz înseamnă a intra în conflict cu cei
din jur, este pasiv, nu poate spune NU,
răspunde afirmativ la orice solicitare, se
neglijează suprasolicitându-se, plin de
resentimente când nu realizează ceva.
TACITURNUL – este pasiv, centrat pe
îndeplinirea corectă a sarcinii, caută
perfecţiunea şi consideră că nu poate
face nimic care să-i determine pe ceilalţi
să fie atenţi ca el, este timid, devine
aproape invizibil, crezând că tăcerea
este cel mai bun mod de a evita
conflictele.
NEHOTĂRÂTUL – este obsedat de
partea negativă a oricărei decizii, are
numeroase motive pentru a nu cere
ajutor, a nu dori să deranjeze pe nimeni,
este nesigur de sine, se teme să ia
decizii ca să nu supere pe cineva.
Anexa 6.17. Fișă de lucru „Ce cred eu – prietenii mei – majoritatea semenilor”
Problema Ce cred majoritatea
semenilor?
A te întâlni cu cineva
 Acceptă să vorbeşti cu el doar dacă se calmează.
 Formulează mesaje-Eu.
 Arată o curiozitate amuzantă.
 Fii asertiv, pune întrebări directe.
 Încearcă să afli dacă aluziile lui sunt tachinări
prietenoase, inofensive sau remarci răutăcioase pentru a
te pune într-o lumină proastă.
 Pregăteşte o relaţie normală pe viitor, făcându-l să
înţeleagă că preferi o comunicare directă şi deschisă: „în
viitor, când vor apărea probleme cu mine, vino să
discutăm".
 Captează-i atenţia, rostindu-i numele.
 Centrează-te pe latura afectivă, pe trăirile lui, arată
interes faţă de ceea ce simte.
 Ia o pauză de 10 minute sau de câteva ore, până se
calmează, după care discuţi despre problemele lui.
 Păstrează-ţi cumpătul şi poziţia.
 Arată că-i recunoşti meritele şi competenţa.
 Pregăteşte-te bine când vrei să spui ceva pentru ca el sa
nu constate nici o eroare.
 Foloseşte pluralul în loc de singular.
 Foloseşte întrebări în loc de afirmaţii.
 Ajută-l să înveţe să-şi organizeze timpul şi activităţile.
 Explică-i că este normal să mal refuze din când în
când, dacă nu are timp sau nu e de competenţa lui.
 Descrie-i consecinţele în situaţia în care, pentru a nu
refuza pe nimeni, nu reuşeşte să realizeze toate
angajamentele,
 Arată-i cum să aleagă priorităţile.
 Fă-ţi timp pentru el, ascultându-l în mod activ.
 Creează un climat de relaxare, de încredere, de
deschidere.
 Pune-i întrebări, fă-l să vorbească, încurajează-l.
 Arată-i inoportunitatea tăcerii lui, pentru a-l face să
se deschidă.
 Ajută-l să capete încredere în sine.
 Creează un climat de relaxare, de încredere, de des-
chidere.
 Arată-i că a greşi e omeneşte, fiecare decizie are părţi
bune şi părţi rele.
 Analizaţi împreună opţiunile şi încurajează-l să ia decizii.
Ce cred prietenii Ce cred eu?
mei?
34
Ce te face popular?
Consumul de alcool
/tutun/droguri
A discuta cu părinții
Învăț pentru că ...
Nota 2 la purtare
A învăța 3-4 limbi
străine

Anexa 6.18. Fişă „Răspunsuri la conflict”

În faţa conflictului, ca şi a primejdiei de orice gen, omul poate reacţiona în unul sau ambele din
următoarele două moduri: atac sau fugă. Cele patru reacţii de mai jos se înscriu prioritar în una din
tendinţele menţionate.
1. Abandonul, renunţarea sau retragerea. Este hotărârea de a scăpa de conflict prin părăsirea
situaţiei. Îmbufnare, refuzul de a vorbi, părăsirea locului, pedepsirea celuilalt prin tăcere, ruperea
relaţiei prin retragere tăcută, fără explicaţii. Ambii parteneri au de pierdut.
Avantaj: este binevenit când timpul nu presează. Dezavantaj:
problema creşte şi poate deveni incontrolabilă.
2. Reprimarea. Scapi de conflict refuzând să-l recunoşti: „chestiuni normale”, „oamenii de treabă nu
se ceartă”. Menţii statu-quo-ul cu orice preţ. Te menţii fericit şi refuzi să discuţi despre problemă
(intri în rolul de martir).
Avantaj: în conflictele neimportante ar putea reduce presiunea asupra relaţiei.
Dezavantaj: în chestiuni majore nu se realizează comunicarea.
3. Victorie-înfrângere. Utilizarea puterii sub diferitele ei forme, utilizarea dominării, sistemului
ierarhic pentru a lua decizii. Persoana cere concesii, folosind orice gen de putere pentru a le obţine.
Participanţii sunt prinşi în jocul puterii. Neîncredere reciprocă.
Avantaj: când se bazează pe o viziune largă şi plină de caritate, exercitarea puterii poate duce la
decizii înţelepte. Persoana investită cu autoritate are însă o mare responsabilitate de a fi „dreaptă”,
ceea ce este foarte dificil.
Dezavantaj: învinsul nu poate suporta deciziile şi conflictul rămâne mocnit, pentru ca apoi să se
reaprindă.
4. Compromisul. Este adeseori arta de a te certa pentru nimicuri („Mai dai tu, mai las eu şi ne
întâlnim la mijloc”). De fapt, este o situaţie inferioară celei de victorie-victorie. Persoana face
concesii pentru a păstra prietenia. Între participanţi există o relaţie cooperantă. Fiecare crede în
celălalt.
Avantaj: Abordarea pare a fi echitabilă. Poate oferi controlul conflictului, dar nu lichidarea lui. El
furnizează timpul necesar pentru realizarea metodei victorie-victorie.
Dezavantaje: Este un armistiţiu, nu o pace definitivă. Niciunul nu este total satisfăcut, pentru că
fiecare a trebuit să renunţe la ceva.
Anexa 6.19. Fişă „Tehnicile şi etapele Ascultării Active”

TEHNICI TIPICE DE ASCULTARE ACTIVĂ

1. TĂCEREA ATENTĂ – păstraţi tăcerea, chiar dacă este dificil; atunci când reuşiţi veţi
afla mai multe informaţii de la vorbitor.
2. CONFIRMĂRI, incluzând semnale verbale, precum sunete de aprobare şi non-verbale,
precum datul din cap, pentru a-l face pe vorbitor să înţeleagă că îl ascultaţi cu interes şi
cu respect. De ex.: isonul („aha”, „îhî”, „da-da”, „şi” etc.)
35
 3. ECOUL – repetarea ultimelor cuvinte ale interlocutorului.
4. OGLINDA – repetarea ultimei fraze cu schimbarea locurilor cuvintelor.
5. PARAFRAZAREA – transmiterea conţinutului exprimării partenerului cu alte cuvinte
(cu cuvinte proprii). Este un instrument pe care îl puteţi folosi pentru a sumariza,
pentru a clarifica sau pentru a confirma dacă, în postura de ascultător, aţi înţeles corect
ceea ce s-a spus.
6. REFLECTAREA ÎNŢELESULUI – din moment ce ştiţi cum să reflectaţi sentimentele
şi conţinutul separat, vă va fi relativ uşor să le puneţi împreună, într-o frază care să le
conţină pe amândouă.
7. REFLECTAREA RECAPITULATIVĂ este o scurtă recapitulare a principalelor teme
şi sentimente, pe care vorbitorul le-a exprimat pe parcursul discuţiei.
8. ÎNDEMNUL – interjecţii şi alte expresii, care îndeamnă interlocutorul să continue
vorbirea întreruptă („Şi ce mai departe ...?”, „Hai, hai” etc.).
9. ÎNTREBĂRI DE PRECIZARE – întrebări de tipul „Ce aveai tu în vedere când ai zis
„eshatologic”?” etc.
10. ÎNTREBĂRI CARE SUGEREAZĂ RĂSPUNSUL – întrebări de tipul „Ce? Unde?
Când? De ce? Pentru ce? ” care lărgesc sfera de comunicare, nu rareori astfel de
întrebări sunt în esenţă întrebări care sustrag naratorul de la povestea sa.
11. CONTINUĂRI – când ascultătorul se include în discuţie şi încearcă să finiseze fraza
începută de vorbitor, „şopteşte cuvintele”.
12. EMOŢII – „ah”, „Uau!”„bine”, „Grozav!”, râsul, „Ei da?!”, o înfăţişare mâhnită etc.
13. APRECIERI, SFATURI.

ETAPELE ASCULTĂRII EFICIENTE

I. Susţinere
II.Clarificare
III.Comentaru
Respectând în discuţie aceste etape, veţi îmbunătăţi considerabil comunicarea dvs.
Fiecare etapă îşi are reacţiile sale potrivite pentru ascultare.
Nr. Denumirea Scopul principal Reacţiile potrivite

I. Susţinere De a oferi interlocutorului Tăcerea

posibilitatea să-şi exprime Isonul

poziţia sa. Ecoul

Emoţii

II. Clarificare De a vă convinge că aţi Întrebări de precizare

înţeles adecvat Parafrazarea
interlocutorul.

III. Comentariu Exprimarea punctului său Aprecieri

de vedere Sfaturi

Comentarii
Anexa 6.20. „Preadolescența – vârsta transformărilor”
Vârsta preadolescentă se caracterizează prin nelinişte, anxietate, fluctuaţie de dispoziţie,
negativism, conflictualitate şi contradicţia sentimentelor, agresivitate.

1. Particularităţile psihologice ale vârstei:

 instabilitate emoţională, impulsivitate, excitabilitate sporită, schimbări rapide şi
neaşteptate ale dispoziţiei, emotivitate înaltă, care creează mari dificultăţi în relaţii şi
 comunicare. 
  categoric în afirmaţii şi judecăţi; 
36
  repulsie faţă de interdicţiile neîntemeiate; 
  exigenţă faţă de cuvântul dat; 
  dorinţa de a fi recunoscut şi apreciat de alţii asociată cu independenţa şi bravada făţişă; 
  lupta cu autorităţile şi divinizarea/idealizarea idolilor; 
 egoism amestecat cu fidelitate şi jertfire de sine/sacrificiu; 

 brutalitatea şi lipsa de politeţe asociate cu sensibilitatea la obide (uşor de rănit), fluctuaţia
de aşteptări – de la optimismul radios la pesimismul sumbru; 

 se acutizează sensibilitatea faţă de aprecierea înfăţişării sale, capacităţilor, forţei,
abilităţilor sale asociate cu încrederea exagerată în sine. 

2. Particularităţile dezvoltării sferei cognitive (intelectuale):
 dezvoltarea gândirii abstracte, logice, active, independente, creatoare. Preadolescentul
uşor trece de la materialul concret la cel abstract, devine capabil de a face reflecţii verbale
şi analiza abstractă a ideilor. 

 este caracteristic un nivel înalt al percepţiei analitico-sintetice a obiectelor şi
 fenomenelor; 
 dezvoltarea memoriei verbal-logice, creşterea volumului memoriei şi atenţiei, 

 atenţia devine mai selectivă şi depinde în mai mare măsură de interesele
preadolescentului; 

 are loc dezvoltarea aptitudinilor creative şi formarea stilului individual de activitate,
inclusiv şi intelectual; 

 stilul de gândire este determinat de tipul de sistem nervos, neajunsurile căruia sunt
compensate de alte însuşiri. 

3. Particularităţile sferei motivaţionale:
 are loc formarea structurii ierarhice a motivelor. Motivele devin mai stabile, multe
interese capătă un caracter stabil de pasiune. Motivele apar în baza stabilirii conştiente a
scopului. 

 interesele pot fi grupate în 4 grupuri mari: dominanta egocentrică (interesul faţă de
propria persoană), dominanta viitorului (montajul pe etaloane mari, îndepărtate),
dominanta efortului (tendinţa către opoziţie, depăşire, care se poate manifesta şi prin
încăpăţânare, proteste etc.) şi dominanta romantică (tendinţa către necunoscut, risc,
aventură, acte de eroism); 

Motivul dominant al comportamentului este trebuinţa în poziţie demnă în colectivul
semenilor, în familie, adică de autoafirmare. Formele negative de manifestare a acestei
trebuinţe sunt: negativismul, încăierarea, samavolnicia, bravarea cu propriile defecte,
„bariera de sens”, încăpăţânarea, sarcasmul, batjocura. Forme pozitive: succesul la
învăţătură, umorul.
 Spre sfârşitul vârstei motivul dominant al comportamentului este trebuinţa în
autodeterminare (cine sunt eu?) cu bravarea independenţei, tendinţa „de a răsturna
autorităţile”, originalitatea, orgoliul şi vanitatea, nonconformismul, confruntarea;
trebuinţa în popularitate, înclinaţia spre dreptate. 

 Cel mai viu se manifestă trebuinţa în afiliere, apartenenţă la un grup, care se transformă
la mulţi într-un sentiment gregar (ei nu pot să fie în afara grupului nici măcar o zi, o oră)
şi trebuinţa în prietenie, acea tendinţă de a căuta relaţii apropiate, bazate pe ataşament
37
 emoţional profund şi interese comune. 
 Sarcina de bază a vârstei – obţinerea maturităţii, atât fiziologice, cât şi sociale. 

 Formarea sentimentului identităţii personale – care include identitatea corporală,
sexuală, profesională, ideologică şi morală. În căutarea identităţii sale preadolescentul
tinde de a se îndepărta de părinţi, de a se emancipa. 

 Căpătarea autonomiei care presupune: eliberarea de relaţiile emoţionale formate în
copilărie, formarea independenţei intelectuale, adică a capacităţii de a gândi de sine
stătător, critic, de a lua singur decizii; autonomie comportamentală, care se manifestă prin
alegerea stilului de îmbrăcăminte, cercului de prieteni, petrecerea timpului liber etc. 

4. Particularităţile sferei sociale:
  Tendinţa de a avea un prieten; 
  Tendinţa de a evita izolarea, atât în clasă, cât şi în grupuri mici; 
  Interes sporit faţă de problema raportului puterii în clasă; 
 Supraaprecierea posibilităţilor sale, realizarea cărora se presupune în viitorul îndepărtat. 

5. Activitatea dominantă:
Comunicarea cu semenii capătă un caracter de primă necesitate.
 Comunicând cu semenii preadolescenţii primesc acea informaţie necesară, pe care nu o
 pot primi de la adulţi. 
  Comunicând cu cei de-o vârstă, ei capătă deprinderile necesare de interacțiune socială. 
 Trebuinţa în contacte emoţionale cel mai bine este satisfăcută în grupul de semeni. 

6. Particularităţile dezvoltării anatomo-fiziologice.
  modificări în exteriorul fizic al preadolescentului – dismorfism de gen; 
  dezvoltarea caracteristicilor de gen secundare; 
  creşterea staturală neproporţională; 
 acneea, excesul funcţional al glandelor sudoripare etc. 

 maturizare sexuală, care se pune în evidenţă prin creşterea şi începutul funcţionării
glandelor sexuale. 

Anexa 6.21. Fişă „Cum să fac faţă descurajării”

1. Nu trebuie să mă iubească toată lumea.
Nu trebuie să mă iubească toată lumea, sau măcar să mă placă, toată lumea. Nici mie nu trebuie neapărat
să-mi placă toţi cei pe care îi cunosc, aşa că ar trebui să mă placă pe mine toţi? Mă bucur să mă placă lumea şi să mă
iubească, dar dacă cineva nu mă place, eu rămân totuşi o persoană ca lumea şi aşa mă şi simt. Nu pot obliga pe
nimeni să mă placă, tot aşa cum nu mă poate obliga nimeni să plac pe altcineva. Nu am nevoie să fiu aprobată tot
timpul. Dacă cineva nu este de acord cu mine, eu rămân în continuare aşa cum sunt.

2. Este normal să faci greşeli.

Cu toţii facem greşeli, iar eu continui să fiu o persoană bună şi de valoare atunci când le fac. Nu am nici un
motiv să mă necăjesc atunci când fac o greşeală. îmi dau toată osteneala şi dacă fac vreo greşeală, voi continua să-mi
dau toată osteneala. Mă descurc atunci când greşesc. Este normal ca şi alţii să greşească. Accept faptul că pot greşi
tot aşa cum accept faptul că şi alţii pot să greşească.

3. Există oameni de treabă şi tot aşa sunt şi eu.

Cei care fac lucruri care mie nu-mi plac nu sunt neapărat nişte oameni răi. Nu trebuie neapărat pedepsiţi

38
doar pentru că nu-mi place mie ce au făcut sau ce fac ei. Nu există nici un motiv ca alţii să fie aşa cum aş vrea eu să
fie, tot aşa cum nu există nici un motiv ca eu să fiu aşa cum vor alţii să fiu. Oamenii sunt aşa cum vor ei să fie, tot
aşa cum eu sunt aşa cum vreau eu să fiu. Nu pot să-i ţin sub control pe alţii sau să-i schimb. Ei sunt aşa cum sunt; cu
toţii merităm un respect elementar.

4. Nu trebuie să ţin eu lucrurile sub control.

Voi supravieţui dacă lucrurile vor fi altfel decât vreau eu.Pot să accept lucrurile aşa cum sunt, să-i accept pe
oameni aşa cum sunt şi să mă accept pe mine însămi aşa cum sunt. Nu trebuie să mă necăjesc dacă nu pot schimba
lucrurile în aşa fel încât să fie aşa cum cred eu de cuviinţă. Nu există nici un motiv ca să fiu obligată să-mi placa
totul. Chiar dacă nu-mi place totul, mă pot adapta.

5. Eu răspund de felul cum mă simt într-o zi.

Eu răspund de felul cum mă simt şi de ceea ce fac. Nimeni nu mă poate face să simt altfel. Dacă am o zi
proastă, eu sunt acela care mi-am permis să mă simt astfel. Dacă am o zi minunată, eu sunt acela care merită laudele
că am gândit pozitiv. Nimeni nu este obligat să se schimbe, pentru ca eu să mă simt bine. Eu port toată răspunderea
vieţii mele.

6. Mă descurc, când lucrurile merg prost.

Nu trebuie să mă feresc ca lucrurile să nu meargă prost. Lucrurile de obicei merg bine, iar dacă nu, mă
descurc eu. Nu trebuie să-mi risipesc energia făcându-mi griji. Nu cade cerul; lucrurile se vor îndrepta.

7. Este important să încerci.

Eu pot. Chiar dacă aş fi pus(ă) la încercări grele, este mai bine să încerci decât să le ocoleşti. A ocoli o
sarcină nu-ţi dă nici o şansă de reuşită sau bucurie, dar încercarea, da. Lucrurile pe care merită să le ai, merită şi
osteneala să le obţii. S-ar putea să nu fiu în stare să fac tot. Dar ceva tot pot să fac.

8. Sunt capabil.
Nu am nevoie de cineva care să-mi rezolve problemele. Sunt capabil(ă). Sunt în stare să am grijă de mine.
Pot să iau singur(ă) deciziile care mă privesc. Pot să gândesc pentru mine. Nu trebuie să depind de altcineva ca să
aibă grijă de mine.

9. Mă pot schimba.
Nu trebuie să fiu într-un anume fel, din cauza unei întâmplări din trecut. Fiecare zi este o nouă zi. Este o
prostie să cred că n-am încotro şi trebuie să fiu într-un anume fel. Ba am încotro. Mă pot schimba.

10. Şi alţi oameni sunt capabili.

Eu nu pot rezolva problemele altora. Nu trebuie să mă ocup de problemele lor ca şi cum ar fi problemele
mele. Nu trebuie să-i schimb pe alţii ca să le orânduiesc eu viaţa. Şi ei sunt capabili să aibă grijă de ei înşişi şi să-şi
rezolve problemele. Pot să le acord atenţie şi să le fiu de vreun ajutor, dar nu pot face totul în locul lor.

11. Pot să fiu flexibil

Orice lucru poate fi făcut în mai multe feluri. Nu numai o persoană s-a dovedit a avea nişte idei bune care
să meargă. Nu există niciodată doar o singură cale - care să fie „cea mai bună”. Toată lumea are idei valoroase.
Unele mi se par mai potrivite decât altele, dar ideile tuturor pot fi valoroase, şi fiecare poate avea o contribuţie
apreciabilă.

Anexa 6.22. Reguli pentru părinţi şi preadolescenţi

REGULI PENTRU PĂRINŢI REGULI PENTRU PREADOLESCENŢI

Respectaţi intimitatea preadolescentului Respectaţi intimitatea părinţilor

Daţi sfaturi, dar şi exemple de comportare
Arătaţi afecţiune faţă de preadolescent
Încurajaţi ideile (căutările) preadolescentului
Demonstraţi ajutorul emoţional (afectiv)
Păstraţi secretele încredinţate
Păstraţi confidenţele, secretele
Fiţi afectuoşi cu părinţii
Luaţi în considerare drepturile părinţilor
Fiţi politicoşi cu părinţii, mai ales când sunteţi
în public, în grup
Consultaţi-vă cu părinţii în problemele
39
 personale (intime)
Nu fiţi exagerat de posesiv Invitaţi prietenii în casă
Încercaţi să trataţi preadolescentul ca pe un Respectaţi aprecierile şi evaluările părinţilor
tânăr adult responsabil chiar dacă sunt demodate
Uitaţi-vă în ochii lui în timpul conversaţiei Priviţi în ochi părinţii în timpul conversaţiei
Oferiţi preadolescentului cadouri şi felicitări de Oferiţi cadouri şi felicitări pentru ziua lor de
ziua naşterii naştere
Sprijiniţi preadolescentul, când nu este prezent
Sprijiniţi dorinţele lor în absenţă
(în absenţă)
Vorbiţi cu preadolescentul despre probleme Vorbiţi cu părinţii despre probleme sexuale şi
sexuale şi moarte moarte
Abordaţi cu preadolescentul problemele de
Discutaţi cu părinţii despre politică şi religie
politică şi religie
Nu criticaţi aspru alegerile prietenilor Acceptaţi supravegherea generală (şi grija)
Preadolescentului părinţilor

Anexa 6.23. Fişă de lucru „Eu, elevul, faţă-n faţă cu profesorul”

Ce aşteaptă elevul Ce se aşteaptă de la elev/cum ar vrea
profesorii să fiu

Ce aşteaptă profesorul Ce se aşteaptă de la profesor/ cum eu aş

vrea să fie profesorii

Anexa 6.24. Fişă „Suportul psihologic”

1) Cea mai eficientă persoană cunoscută în acordarea ajutorului - este …

2) Simt că mi se acordă ajutor atunci, când …
3) Sunt deprins că-mi acordă ajutor, că mă susţine …
4) Eu nu voi acorda suport următoarelor persoane …
5) Eu frecvent ajut persoanele …
6) Simt susținere totală, atunci când…
7) Eu necesit susţinere, deoarece …

40
 Anexa 6.25. Fişă „EXPRIMAREA SENTIMENTELOR ŞI A OPINIILOR”

Utilizaţi:
  „Am impresia că te simţi...” 
  
„Mi se pare că...”
  
„După părerea mea...”
  
„Am sentimentul că...”
  
„Mi-ar plăcea să...”
  
„Aş fi foarte fericit să...”
 
„Cât aş fi de mulţumit să...”, etc.

Evitaţi: „Dvs./Tu sunteţi (eşti)...”; „Tu niciodată nu m-ai înţeles atunci, când eu...”; „Tu te
gândeşti doar la tine” etc.

Anexa 6.26. Exemple de situaţii

1. Prietenul vorbeşte cu tine, dar tu te grăbeşti şi vrei să pleci. Îi vei spune _________
2. Oamenii care stau în spatele tău la cinematograf, vorbesc cu voce tare. Te întorci şi le spui
________________
3. Prietenul vă roagă să-i împrumutaţi un obiect valoros, dar dvs. consideraţi că el nu e o
persoană ordonată şi responsabilă. Îi veţi spune _______
4. Prietenul tău fumează şi te roagă şi pe tine să fumezi cu el. Îi spui _________
5. Aţi stabilit cu colegii să mergeţi la un film la o anumită oră şi zi, dar ei au modificat între
timp ziua fără să te anunţe şi pe tine. Tu ai fost la data stabilită iniţial şi ai aşteptat degeaba.
Ce faci?__________
6. Colegii au scris pe banca ta cu vopsea care nu se şterge „Eşti un tocilar!”. Le spui ___
7. Prietenul nu ţi-a întors la timp un obiect împrumutat anterior de la tine, de care ai urgent
nevoie. Îi spui _________
8.Prietenul vă pune într-o situaţie stupidă, povestind tuturor istorii despre dvs., şi dvs. îi
spuneţi _______
8. Vecinul vă sustrage de la o comunicare interesantă, întrebându-vă ceva neimportant. Îi veţi
spune _____
9. Profesorul îţi spune, că frizura ta nu corespunde înfăţişării unui elev. Răspunsul tău _____
10. Staţi la coadă la magazin şi cineva trece fără rând în faţa dvs. Îi veţi spune _______
11. Un cunoscut(ă) vă invită undeva, dar dvs. nu vă este interesant cu el/ea. Îi spuneţi ______
12. Aţi dat comandă de pizza, dar ea nu este suficient de coaptă. Îi spuneţi chelnerului ______
13. Mergi pe drum cu prietena ta şi întâlneşti o colegă comună de clasă care face la adresa ta
nişte aprecieri ironice referitoare la activitatea extraşcolară în care eşti implicată (dansuri,
cor sau teatru), găsind numai slăbiciunile prestaţiei tale. Vei reacţiona ____

Anexa 6.27. Fişă „CARACTERISTICA TIPURILOR DE COMPORTAMENT”

Tipul agresiv Tipul pasiv Tipul asertiv

41
Jigneşte pe cei din jurul său; Îşi neagă propriile drepturi;
Lezează sentimentele oamenilor; Nu-şi apără interesele;
Încălcă drepturile persoanelor; Nu-şi exprimă sentimentele;
Utilizează un ton ridicat; Permite altora să-l influenţeze;
Foloseşte expresii ofensatoare; Manifestă sentimente de
Face acţiuni care deranjează pe vinovăţie şi neajutorare,
ceilalţi; singurătate, frică şi anxietate;
Umileşte oamenii; Îşi reţine emoţiile şi sentimentele
Are o atitudine de superioritate (pozitive şi negative);
faţă de oameni; Îşi consideră ideile şi opiniile ca
Critică distructiv oamenii fiind neimportante;
(pentru greşeli reale sau Îşi devalorizează propria
imaginare) şi munca acestora; persoană;
Tratează oamenii cu dispreţ; Evită confruntările directe;
Este ostil şi răutăcios; Nu se implică în discuţii aprinse;
Nu acceptă alte opinii şi idei; Este timid, ascultător, supus şi
Nu tolerează sfaturile străine; umil;
Nu înţelege ideile altor oameni; Crede că comportamentul său
Întrerupe interlocutorul pentru pasiv îl va ajuta să fie acceptat şi
a-şi exprima propria opinie; aprobat de ceilalţi;
Ia decizii fără a consulta pe alţii; Se teme să nu deranjeze sau să
Îşi manifestă violent ofenseze pe cineva;
nemulţămirea; Nu poate lua decizii;
Este certăreţ, vorbeşte mult; Reacţionează bolnăvicios la
Găseşte defecte în tot ce fac alţii. critică;
Evită să-şi exprime opiniile;
Expresii verbale des utilizate: Prezintă conflicte intrapersonale.
"Faci sau nu faci?"
"Ce prostie!" Expresii verbale specifice:
"E clar că nu eşti în stare să "Îmi cer scuze că v-am răpit din
înţelegi!" timpul Dvs. atât de preţios,
"Toţi sunteți nişte proşti!" dar..."
"Dacă zici tu..."
Anexa 6.28. Fişă „Indicatorii comportamentului pasiv, agresiv şi asertiv”
Respectă atât drepturile
sale, cât şi ale celorlalţi;
Îşi exprimă necesităţile,
dorinţele, sentimentele şi
preferinţele într-un mod
deschis şi onest, într-o
manieră adecvată;
Respectă oamenii;
Ţine cont de opiniile şi ideil
celorlalţi;
Apreciază munca oamenilor
şi îşi manifestă deschis
aprecierea;
Comunică deschis cu
oamenii;
Recepţionează mesajele
corect, fără distorsiuni;
Dacă chiar şi critică oamenii
atunci o face în mod
constructiv;
Este un bun interlocutor,
ascultă oamenii fără a-i
întrerupe;
Are încredere în propriile
forţe şi în potenţialul altora;
Ţine cont de sugestiile
oamenilor şi mulţumeşte
sincer;
Cere şi oferă ajutor cu
plăcere;
Este receptiv la nevoile
celorlalţi.

Persoana pasivă Persoana agresivă Persoana asertivă

Privirea Evită privirea directă, îşi
fereşte ochii
Poziţia Umerii aplecaţi, se
stăruie să ocupe cât mai
puţin spaţiu, stă la
marginea scaunului.
Gesturile Gesturi mărunte, agitate
sau încetinite, ca şi cum
nefinisate, poate face
darabana cu degetele.
Privire provocatoare, Privire directă, cu
uneori de sub interes.
sprâncene sau de sus
Umerii îndreptaţi, Poziţie naturală,
mâinile puse în corespunzătoare
şolduri, genunchii larg situaţiei.
desfăcuţi, ocupă mult
spaţiu.
Gesturile sunt bruşte, Liniştite, ritmice,
neglijente, ca şi cum lipsesc mişcările de
supra apreciate. Într-o prisos nejustificate.
cameră mică poate
ceva să strice sau
verse.

42
Vocea Înceată, intonaţii
„copilăreşti”
Particularităţile Roagă, se linguşeşte,
vorbirii încearcă să provoace
milă.
Intenţionat tare, cu Calmă, cu intonaţii
intonaţii brutale. binevoitoare.
Ameninţă, e Expune argumente
impertinent, insultă. solide, aduce dovezi.

Anexa 6.29. Fişă „Cum te

simţi?”
Citeşte cu atenţie situaţiile prezentate mai jos şi, în funcţie cât de confortabil te simţi în
fiecare caz, acordă-ţi următorul punctaj: 1 - inconfortabil; 2 - rezonabil; 3 - foarte confortabil:

1) Vorbeşti tare şi pui întrebări în clasă.

2) Atunci când te întrerupe cineva, îţi exprimi dezacordul.
3) Îţi exprimi opiniile în faţa unor persoane cu autoritate.
4) Intri sau ieşi dintr-o încăpere plină cu oameni.
5) Vorbeşti în faţa unui grup.
6) Menţii contactul vizual în timpul unei conversaţii.
7) Îţi foloseşti autoritatea fără să te comporţi nepoliticos sau violent.
8) Soliciţi din nou când nu ai primit ceea ce ai cerut.
9) Deşi cineva aşteaptă să te scuzi, nu o faci pentru că simţi că tu ai dreptate.
10) Ceri să ţi se înapoieze ceva ce ai împrumutat, fără să te scuzi.
11) Primeşti un compliment şi spui ceva prin care eşti de acord.
12) Accepţi o respingere.
13) Nu ai obţinut o aprobare de la o persoană importantă pentru tine.
14) Discuţi deschis cu o persoană care te critică.
15) Îi spui cuiva că ceea ce a făcut te deranjează.
16) Refuzi să faci ce ţi se cere atunci când nu doreşti.
17) Refuzi o cerere de întâlnire cu cineva.
18) Îţi exprimi nemulţumirea când crezi că cineva încearcă să te convingă de ceva cu care
tu nu eşti de acord.
19) Îţi exprimi supărarea când te deranjează ceva.
20) Contrazici pe cineva.
21) Răspunzi cu umor atunci când cineva încearcă să te pună la punct.
22) Faci glume pe seama greşelilor pe care le-ai făcut.

Anexa 6.30. Fişă „Fraze agresive”

Întrebările contactului agresiv Răspunsul asertiv
De ce nu închizi computerul? Nu mai am încredere în tine
Şi la ce carieră tu contezi, cu o aşa înfăţişare?
De ce eşti permanent telefonat seara după 21.00?
Absolut nu ştii cum să te comporţi în prezenţa adulţilor!
Nu-ţi pare că prea des critici pe alţii?
Eşti un adevărat tocilar! Nu e doar părerea mea, ci a
întregii clase!
Nu-ţi pare că trebuie să fii mai selectiv în relaţii
43
 personale?
Eşti total dezorganizat şi nepunctual! E clar că nu eşti în
stare de nimic!
Niciodată nu te ţii de cuvânt, leneşule!
Nu vezi pe unde mergi? Uită-te sub picioare!
Anexa 6.31. Fişă “Cum să exprimăm un refuz”
A refuza înseamnă a ne afirma (şi a ne accepta).
Acest lucru presupune:
 exprimarea unui ”nu”, deci formularea ideii că “Nu, nu vreau” 

 explicaţii (fără justificări) pentru că acela care a făcut solicitarea este frustrat
 justificările ar însemna devalorizarea propriei persoane; 
  recunoaşterea celuilalt şi a sentimentului său (frustrare, furie, nemulţumire); 
 propunerea unei alternative. 
Evitaţi:
 să deviaţi problema (să o evitaţi) fiindcă interlocutorul s-ar putea servi de acest
lucru pentru a obţine ceea ce vrea (şi ar putea părea chiar îndreptăţit să reuşească
 acest lucru). Iată un exemplu: 
- Dragoş: Îmi poţi împrumuta 100 lei?
- Laurenţiu: Păi, ştii… trebuie să plătesc impozitul la sfârşitul lunii.
- Dragoş: Nu-ţi face griji! Ţi-l dau înapoi în trei zile!!!
 să îl atacaţi pe cel ce vă solicită cu fraze care încep “tu”, “Dvs.” sau care conţin
verbe la persoana a II (singular sau plural)… de exemplu: “Tu întotdeauna…”,
“Dvs. mereu îmi cereţi…” 

Etapele refuzului:
I. Formularea ”NU, nu vreau” (afirmaţie)
II. Explicaţii fără justificări, motivul (înţelegere)
III. Recunoaşterea celuilalt (acceptare)
IV. Propunerea unei alternative (soluţie).

Exemplu de formulare a refuzului:

I. Ştiu că ţi-ar plăcea să ieşim împreună astă-seară. (Repetarea solicitării, pentru ca
interlocutorul să fie încredinţat că am înţeles despre ce este vorba);
II. Din păcate, am avut o zi grea şi sunt foarte obosit. (Prezentarea motivelor refuzului);
III. Aşa că aş dori să mă odihnesc. (Exprimarea refuzului);
IV. Am putea alege o altă seară în cursul săptămânii ca să ieşim în oraş. (Propunerea unei
alternative convenabile pentru ambele părţi).

Anexa 6.32. Fişă „Sugestii pentru a spune: "NU"

 Fiţi sigur pe ce poziţii vă aflaţi - DA sau NU; 

 Dacă nu sunteți siguri, spuneţi că mai aveţi nevoie de timp pentru a cugeta şi comunicaţi
 persoanei când îi veţi da un răspuns; 
 Cereţi clarificări în caz dacă nu aţi înţeles bine ce anume se cere de la Dvs.; 

44
  Fiţi concis pe cât posibil, motivaţi-vă legitim refuzul, dar evitaţi să daţi explicaţii şi
justificări; 

 Utilizaţi mai frecvent „Nu” - are mai multă putere şi mai puţină ambiguitate decît „Bine,
 dar nu prea cred că...”; 
 Fiţi siguri că gesturile vă reflectă întocmai mesajul verbal; 
 Folosiţi cuvintele: „Eu nu doresc...”, „Am decis să nu...”, în loc de: „Eu nu pot...”, „N-aş
putea...”, care evidenţiază că ai făcut deja alegerea; 

 Refuzaţi de câteva ori, până când persoana „vă aude”. Nu este necesar să aduceţi noi
explicaţii de fiecare dată, repetaţi doar „NU” şi doar motivul original al refuzului; 

 Dacă persoana insistă şi după ce aţi repetat de câteva ori „NU”, zâmbiți uşor sau
 modificaţi subiectul conversaţiei. Aveţi tot dreptul să finalizaţi o discuţie; 
 Ar fi bine să aflaţi ce simte cealaltă persoană faţă de refuzul tău; 

 “Ştiu că ar putea fi o dezamăgire pentru Dvs., dar n-aş fi apt să...". Nu este necesar să
spuneţi: “Îmi cer scuze" - compromite dreptul de bază, cel de a spune "NU". Evitaţi
 sentimentul de vinovăţie; 
 Nu faceţi o regulă a Dvs. de a rezolva problemele altora sau de a-i face fericiţi; 

 Dacă nu vreţi să fiţi de acord cu rugămintea persoanei, dar doriţi doar să-l ajutaţi, oferiţi-i
un compromis: “Nu am posibilitatea de a scrie pentru tine referatul, dar pot cu plăcere să-
 ţi ofer o parte din cărţi utile"; 
 Nu este bine să vă modificaţi poziţia şi să spuneţi “Nu", după ce iniţial aţi spus "Da". 

Anexa 6.33. Fişă „Drepturile persoanei asertive”

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca
drepturile celorlalţi.
AVEŢI DREPTUL:

 Dreptul de a decide care sunt scopurile şi priorităţile noastre. 

 Dreptul de a avea valori, convingeri, opinii proprii. 

 Dreptul de a nu justifica şi a nu da explicaţii privind viaţa ta. 

 Dreptul de a spune celorlalţi cum să se comporte cu tine. 

 Dreptul de a te exprima fără să-l răneşti pe celălalt. 

 Dreptul de a spune NU, NU ŞTIU, NU ÎNŢELEG, NU MĂ INTERESEAZĂ. 

 Dreptul de a cere informaţii şi ajutor. 

 Dreptul de a face greşeli, de a te răzgândi. 

 Dreptul de a refuza fără a da explicaţii şi fără sentimente de culpabilitate. 

 Dreptul de a fi tratat cu respect. 

 Dreptul de a fi imperfect. 

 Dreptul de a avea uneori performanţe mai scăzute decât potenţialul tău. 

 Dreptul de a fi responsabil de propriile acţiuni. 

 Dreptul de a avea relaţii de prietenie cu persoane cu care te simţi confortabil. 

Dreptul de a te schimba, de a-ţi dezvolta viaţa aşa cum doreşti. 

De asemenea NU SUNTEŢI OBLIGAŢI:


 Să fiţi corecţi sută la sută. 

 Să urmaţi gloata. 

 Să iubiţi oamenii care vă cauzează prejudicii. 

 Să faceţi lucruri plăcute oamenilor care vă sunt neplăcuţi. 

 Să cereţi scuze pentru faptul că aţi fost voi înşivă. 

 Să vă epuizaţi pentru ceilalţi. 
Să vă simţiţi vinovaţi pentru dorinţele Dvs
45
N.B. Învăţaţi să respectaţi drepturile şi obligaţiunile. Învăţaţi să respectaţi drepturile celuilalt aşa
cum aţi dori să fie respectate propriile dvs. drepturi.
ŢINEŢI MINTE: aveţi obligaţiuni faţă de propria persoană. Aveţi obligaţiuni faţă de ceilalţi
oameni.
Anexa 6.34. Fişă „Arta de a critica”

Cum să criticăm (7 reguli de a critica):

1. Critica trebuie făcută între patru ochi. Nu cu uşile deschise, fără să mai audă şi altcineva.
2. Începeţi critica printr-o vorbă frumoasă sau printr-un compliment. Creaţi o atmosferă
prietenoasă – amortizaţi lovitura.
3. Critica trebuie să fie impersonală. Criticaţi fapta, nu persoana.
4. Daţi o soluţie. Atunci când îi spuneţi cuiva că greşeşte, trebuie să-i explicaţi şi cum să
îndrepte lucrurile.
5. Rugaţi-l să fie cooperant, dar nu i-o cereţi imperios. E un lucru cunoscut, că oamenii sunt
mai cooperanţi, atunci când îi rogi frumos, decât atunci când le vorbeşti pe un ton răstit.
6. La o greşeală, o singură critică. Cea mai justificată critică este cu adevărat justificată doar
O DATĂ.
7. Încheiaţi într-o atmosferă prietenească. „Doar suntem prieteni. Hai să continuăm să
lucrăm împreună şi să ne ajutăm reciproc.”
Cum să primeşti o critică (5 paşi pentru acceptarea criticii):
1. Ascultaţi cu atenţie, controlând manifestările neverbale;
2. Concentraţi-vă doar asupra criticii, nu asupra interpretării personale;
3. Descoperiţi valoarea criticii;
4. Evaluaţi, dar nu minimalizaţi sau exageraţi critica;

46