COMERTUL ELECTRONIC

Intr-un sens foarte larg, comertul electronic este un concept care desemneaza procesul de
cumparare si vanzare sau schimb de produse, servicii, informatii, utilizand o retea de calculatoare,
inclusiv internet-ul. In sens restrans, comertul electronic poate fi privit din patru perspective, si
anume:

 din perspectiva comunicatiilor- reprezinta furnizarea de informatii, produse, servicii, plati,

utilizand linii telefonice, retele de calculatoare sau alte mijloace electronice;
 din perspectiva proceselor de afaceri-reprezinta o aplicatie tehnologica indreptata spre
automatizarea proceselor de afaceri si a fluxului de lucru;
 din perspectiva serviciilor-este un instrument care se adreseaza dorintelor societatilor,
consumatorilor si managementului in vederea reducerii costurilor si cresterii calitatii
bunurilor si a vitezei de servire;
 din perspectiva on-line-reprezinta capacitatea de a cumpara si de a vinde produse,
informatii pe internet sau utilizand alte servicii on-line.

ETAPELE COMERTULUI ELECTRONIC

Similar comertului clasic, realizarea comertului electronic presupune parcurgerea
urmatoarelor etape principale:

 Atragerea cumparatorilor, care poate fi asigurata prin diverse mijloace: reclame(banner-e)

in pagini web, mesaje de e-mail, televiziune etc. Interactiunea cu cumparatorii are ca scop
finalizarea interesului cumparatorilor in comenzi ferme de cumparare. Aceasta faza este
orientata pe continut si presupune furnizarea informatiilor necesare potentialilor
cumparatori cu privire la produsele sau serviciile pe care le ofera comerciantul.
 Derularea comenzii, proces care presupune existenta unor mecanisme pentru crearea
comenzii, transmiterea la comerciant, procesarea platii si alte aspecte ale managementului
unei comenzi.
 Efectuarea platii. Ca si in comertul obisnuit, in cel electronic exista mijloace variate de
plata.Unele dintre ele sunt virtuale(pe internet) si reprezinta analogul celor din lumea
reala: carti de credit, ordine de plata etc. Altele sunt specifice comertului pe internet,
utilizand tehnologii proiectate special pentru aceasta.
 Livrarea bunurilor sau serviciilor, care pot fi fizice sau digitale.In functie de tipul lor,
livrarea poate fi on-line sau off-line.
 Rezolvarea cererilor ulterioare ale cumparatorilor. Dupa ce procesul de vanzare s-a
terminat, cumparatorul poate avea unele intrebari sau probleme privind obiectul
tranzactiei. De asemenea, serviciile care rezulta ca obligatii de garantie si postgarantie pot
fi on-line sau off-line, depinzand, in primul rand, de tipul bunului si serviciului- fizic sau
digital.

AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE COMERTULUI

ELECTRONIC
1.AVANTAJELE COMERTULUI ELECTRONIC

Exista in principal doua motive pentru care o companie doreste sa se lanseze in comertul
electronic pe internet:
  Posibilitatea de a-si largi clientela: pe internet, orice companie poate avea o prezenta
globala, beneficiind de clienti din toata lumea. De exemplu, oricine este conectat la internet
poate vizita paginile web ale unei companii, indiferent de localizarea geografica a
utilizatorului.
 Reducerile costurilor pentru distributie si pentru serviciile asigurate clientilor. Utilizarea
internetului antreneaza scaderi semnificative ale costurilor de distributie a informatiilor,
care au un rol important in orice afacere.

Avantajele utilizarii comertului electronic pot fi evaluate din perspectiva celor trei
participanti implicati: compania, consumatorul si societatea.

Din punctul de vedere al companiei vanzatoare, avantajele utilizarii comertului electronic

sunt:

 Extinderea zonelor de activitate pentru pietele nationale si internationale;

 Cresterea vitezei de comunicare;
 Imbunatatirea eficientei;
 Reducerea efortului de inventariere si al managementului stocurilor;
 Reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului si incasarea contravalorii produselor si
serviciilor;
 Reducerea unor costuri de creatie, procesare, distributie, stocare si regasire a informatiilor
bazate pe hartii;
 Intarirea relatiilor cu furnizorii si clientii;
 Asigurarea unor cai rapide si moderne de furnizare a informatiilor despre companie(prin
paginile web);
 Asigurarea unor canale alternative de vanzare;
 Posibilitatea intreprinderilor mici de a concura cu cele mari. Prin costurile reduse pe care le
implica deschiderea unui magazin virtual, intreprinderile mici pot intra pe pietele dominate
de obicei de companiile mari;
 Facilitatea intrarii pe pietele internationale. Internetul nu este ingradit de granite, nu este
in posesia nimanui, iar accesul si costurile de publicare sunt reduse;
 Scaderea costurilor de functionare prin automatizarea procesului de comanda.

Din punctul de vedere al consumatorului, avantajele sunt:

 Efectuarea rapida a cumparaturilor sau altor tranzactii la orice ora, in orice zi;
 Cautarea rapida a produselor si serviciilor cu posibilitatea compararii tehnice si economice a
ofertelor;
 Transportul rapid al produselor si serviciilor, mai ales ale celor digitale;
 Posibilitatea participarii la licitatii virtuale, unde au loc schimburi de idei si de experiente;
 Facilitatea competitiei , avand ca rezultat reduceri substantiale de preturi.

Avantajele societatii in urma introducerii comertului electronic sunt urmatoarele:

 Permite mai multor persoane sa lucreze si sa faca cumparaturi de acasa, reducandu-se

astfel traficul si poluarea;
 Face posibila vanzarea unor marfuri la preturi mai mici, astfel incat si oamenii cu venituri
mici sa poata cumpara mai mult, ridicandu-le standardul de viata;
 Asigura oamenilor din „lumea a treia” si a celor din zonele rurale accesul la produse si
servicii care altfel nu le-ar fi fost accesibile;
 Faciliteaza furnizarea serviciilor publice la un cost redus si cu o calitate imbunatatita.
2 DEZAVANTAJELE COMERTULUI ELECTRONIC

Limitarile si dezavantajele comertului electronic pot fi grupate in doua mari categorii:

tehnice si nontehnice.

Dintre dezavantajele tehnice se pot distinge:

 Lipsa unor sisteme de securitate ieftine, a unor standarde adecvate si a unor protocoale de
comunicatie de mare eficienta;
 Insuficienta largimii de banda;
 Instrumentele de dezvoltare sunt in transformare si se schimba rapid;
 Dificultatea de integrare a accesului internet si a sistemelor software de comert electronic;
 Vanzatorii au nevoie de servere web speciale si alte infrastructuri;
 Unele sisteme software de comert electronic nu sunt compatibile cu unele sisteme
hardware si sisteme de operare.

In categoria dezavantajelor nontehnice se includ:

 Costul si justificarea. Dezvoltarea unui sistem propriu este destul de scumpa si poate ridica
probleme datorita lipsei de experienta;
 Securitatea si anonimatul. Desi, in ultimul timp, s-au dezvoltat multe sisteme de
securizare, exista dificultati in a-i convinge pe utilizatori ca tranzactiile lor sunt complet
sigure;
 Lipsa increderii si mentalitatea utilizatorului. Clientii nu au incredere in utilizatori, daca nu ii
vad la fata, fapt care determina o incetinire a trecerii de la magazinele obisnuite la cele
virtuale;
 Alti factori: imposibilitatea clientilor de a avea un contact fizic prin simturi(vaz, auz, pipait,
gust, miros etc.) cu obiectele; lipsurile cadrului legal, a reglementarilor si standardelor;
evolutia rapida a domeniului, care devanseaza posibilitatea de adaptare atat a vanzatorilor,
cat si a cumparatorilor; insuficienta suportului de service; inaccesibilitatea unor clienti
potentiali la internet;

Principalele piedici care stau in calea realizarii globalizarii comertului electronic tin de
urmatoarele aspecte:

 Cadrul legal. Problemele din aceasta zona sunt legate de jurisdictiile, reglementarile de
import/export, proprietatile intelectuale, securitatea informatiilor si criptografie,
contractele, legalizarile documentelor, protectia consumatorului, etc.
 Accesul la piata. Se refera la infrastructura de telecomunicatii care trebuie sa ajunga in
toate zonele globului.
 Financiare. Se refera la taxe, reglementari financiare locale si sisteme electronice de plata,
impozitul pe taxele de vanzare, taxele de import/export, integrarea tranzactiilor de comert
electronic cu sistemul informatic intern financiar- contabil al vanzatorilor etc.
 Alte aspecte: rolul si politica guvernelor, identificarea cumparatorului sau vanzatorului,
increderea in tranzactie, securitatea, cursul valutar, acordurile internationale si
multinationale.

IMPACTUL COMERTULUI ELECTRONIC ASUPRA

SOCIETATII
Comertul electronic devine rapid o componenta spectaculoasa a globalizarii, expansiunea
tranzactiilor electronice putand constitui o oportunitate majora pentru comert si dezvoltare.
 Fenomenul comert electronic se prefigureaza sa ramana un important domeniu pe agenda
internationala pentru o buna perioada de timp, datorita implicatiilor profunde macroeconomice si
sociale care incep sa fie mai bine intelese. Comertul electronic a devenit o realitate si pentru multi
o provocare. Increderea este elementul vital care permite comertului electronic sa creasca rapid si
sanatos, devenind adevarat motor pentru dezvoltarea globala.

Tranzactiile in comertul electronic se realizeaza intr-un mod diferit fata de cel „clasic”, ca
urmare a importantelor sale implicatii economice, sociale, culturale, asupra mediului, rolului
guvernelor, vietii personale a cetatenilor etc. Principalele implicatii ale comertului electronic sunt
urmatoarele:

 Permite cresterea conectivitatii din economie. Conectivitatea la internet se realizeaza

incepand de la dispozitivele ieftine si usor de folosit(telefon, TV), pana la calculatoare si
dispozitivele mobile scumpe, care permit comunicarea si efectuarea tranzactiilor de oriunde
si oricand.
 Permite deschiderea comertului. In cadrul comertului electronic deschis, consumatorul are
un rol nou, putand fi partener in crearea si proiectarea produselor.
 Modifica importanta relativa a timpului, prin accelerarea ciclurilor de productie, prin oferirea
posibilitatii organizatiilor de a colabora pentru a produce si vinde, iar consumatorilor de a-si
derula tranzactiile intr-un timp scurt.
 Transforma piata, schimband modul de desfasurare a afacerilor. Astfel, intermediarii
traditionali sunt inlocuiti, apar noi produse si piete, noi legaturi mai apropiate intre
partenerii de afaceri.

MODELELE COMERTULUI ELECTRONIC

Comertul electronic este raspandit astazi in diferite forme, una dintre cele mai semnificative
modalitati de grupare fiind in functie de natura tranzactiei. Corespunzator acestui criteriu, se
disting urmatoarele modele de comert electronic:

 Companie la companie (B2B: business-to-business). Reprezinta cea mai raspandita forma a

comertului electronic si include tranzactiile electronice intre organizatii, numite si de tip
IOS (Inter-organizational Information Systems). Exista mai multe tipuri de sisteme
inter-organizatii: interschimbarea electronica a datelor(EDI- Electronic Data Interchange)
prin retele cu valoare adaugata(VAN- Value Added Network), transferul electronic de
fonduri(EFT), extraneturile conectate securizat prin internet, mesajele integrate care
combina EDI, posta electronica si formularele electronice , bazele de date partajate intre
extraneturi, managementul lantului de aprovizionare.
 Companie la client (B2C: business-to-consumer). Se refera la tranzactiile cu amanuntul
catre cumparatori individuali.
 Consumator la consumator (C2C: consumer-to-consumer). Este un model in care
consumatorii vand direct consumatorilor.
 Consumator la companie (C2B: consumer-to-business). In aceasta categorie sunt incluse
persoanele care vand produse sau servicii unor organizatii, precum si cei care cauta
vanzatori, negociaza cu ei si, in final, are loc o tranzactie.
 Afacerile organizatiilor non-profit (Non-business). Se refera la activitatile organizatiilor non-
profit, institutii academice, religioase, sociale, agentii guvernamentale, care folosesc
diverse forme ale comertului electronic in vederea reducerii cheltuielilor, imbunatatirii
activitatilor sau a serviciilor prestate. Implicarea guvernelor in activitatile economice au
creat modele particulare de, de tip guvern-la-cetatean (G2C), guvern-la-guvern (G2G) etc.
 Afaceri intraorganizationale (Intra-business). Contin activitatile interne, care de obicei au
loc intr-un intranet si care implica schimburi de bunuri, servicii, informatii.
 Colaborativ. Reprezinta un model in plina ascensiune. El se bazeaza pe colaborarea mai
multor societati-chiar concurente-in producerea si vanzarea produselor si serviciilor.

Modelele B2C si B2B sunt cele mai raspandite si regulile lor sunt aplicate, cu usoare
modificari, in celelalte modele. Modelul de piata electronica B2C este asemanator cu B2B, deoarece
companiile pot vinde cu amanuntul unor clienti sau en-gros unor companii.
METODELE DE PLATA IN COMERTUL ELECTRONIC
In majoritatea cazurilor, comertul electronic implica plati on-line, ceea ce a dus la crearea
unor tipuri de bani electronici si a unor sisteme de plata specifice. Modalitatea de plata reprezinta
una dintre cele mai importante probleme ridicate de extinderea comertului in sfera internet-ului. De
la efectuarea cumparaturilor la scara redusa, precum articole de bacanie, pana la afaceri de
anvergura care antreneaza echivalentul a milioane de dolari, sistemele de plati electronice
reprezinta un substituent din ce in ce mai frecvent utilizat al cash-ului, asumandu-si principalele
functii ale banilor: instrument de schimb, furnizor al standardelor aferente compararii diferitelor
plati, instrument al contabilitatii (permitand efectuarea evidentelor operative, in general, si
estimarea datoriilor, in particular), modalitate de estimare a rezervelor de valoare.

1 METODELE TRADITIONALE DE PLATA

Metodele traditionale de plata sunt inca intalnite pe site-urile de comert electronic, in

special in tarile care nu au un sistem electronic bine dezvoltat:

 Numerarul este reprezentat de bancnote si monede, fiind cea mai raspandita metoda
de plata in comertul cu amanuntul. Utilizarea numeralului presupune prezenta fizica
simultana a celor doi parteneri la tranzactie, ceea ce duce la imposibilitatea folosirii in
tranzactiile prin internet.

 Cecul reprezinta un inscris prin care o persoana da ordin unei banci sa plateasca o
suma de bani unui beneficiar.

 Ordinul de plata reprezinta un document emis de platitor, adresat bancii detinatoare a

contului sau, prin care cere acesteia sa plateasca o suma determinata in favoarea unui
beneficiar.

 Biletul la ordin reprezinta un angajament al emitentului de a plati el insusi

beneficiarului o suma de bani, la o data determinata.

 Acreditivul are ca obiectiv inlocuirea creditului acordat unui cumparator cu creditul si cu

renumele bine stabilit al unei banci, care se substituie acestui cumparator in obligatia
de a plati vanzatorului pretul marfii, conditionandu-se plata de aducere a unei dovezi
de livrare a marfii catre cumparator.

 Rambursul reprezinta un sistem de expediere a marfurilor conform caruia destinatarul

este obligat sa achite la primire, expeditorului, contravaloare marfii. Principalele
neajunsuri ale sistemului ramburs sunt valoarea limitata a tranzactiilor, iar pentru
comerciant, lipsa unei garantii ca destinatarul va ridica si plati marfa ( care dupa un
interval de timp este trimisa inapoi expeditorului).

2 SISTEMELE DE PLATA ELECTRONICA

Scopul unui sistem de plata este de a furniza mijloacele prin care o entitate, platitor sau
cumparator, transfera o suma de bani unei alte entitati, platit sau vanzator, in schimbul unor
bunuri sau servicii.
 In afara de cei doi participanti, intr-un sistem de plata apar una sau mai multe institutii
financiare care certifica faptul ca valorile schimbate au asociate valori financiare reale. In cele mai
multe sisteme, aceste institutii sunt reprezentate de banci, numite emitent si colector.

Sistemele de plata pot fi clasificate in functie de urmatoarele caracteristici:

 Proprietatile de securitate. Intrucat scopul sistemelor de plata este de a transfera valori

financiare, securitatea ocupa un rol major. Caracteristicile care trebuie avute in vedere
sunt: integritatea/autorizarea, confidentialitatea, disponibilitatea si increderea. Pentru
asigurarea acestor obiective se utilizeaza sistemele criptografice.

 Valoarea platilor. In functie de valoarea platilor, se disting sisteme pentru plati mici si
mari, fiecare categorie avand necesitati diferite. Regula economica generala este
urmatoarea: costul pentru asigurarea tranzactiei sa nu fie mai mare decat valoarea
tranzactiei insusi.

 Tipul tranzactiei. Tranzactiile pot fi on-line si off-line. Pentru fiecare plata on-line este
necesara stabilirea unei conexiuni intre cumparator si un tert (sau intre un vanzator si
un tert). Tertul poate fi o banca sau o alta entitate cu o legatura on-line la o banca.
Plata off-line presupune numai conexiunea intre cumparator si vanzator.

3 BANII ELECTRONICI

Banii electronici, numiti si „cash electronic” sau „cash digital”, reprezinta tranzactiile
electronice pe retea, provenite ca rezultat al transferulul de fonduri de la un partener la altul. Banii
electronici pot fi considerati ca fiind atat de credit cat si de debit. Cash-ul digital costituie valuta
distincta, iar tranzactiile cu el sunt vizualizate ca o piata de schimb extern. Banii „reali” trebuie
convertiti in cash digital, inainte de a fi cheltuiti. Cash-ul digital poate fi:

 Anonim-cand nu se cunoaste identitatea. Se bazeaza pe semnaturi oarbe si este

echivalentul electronic al numerarului.

 Identificabil-cand se recurge la identificarea clientului. Se utilizeaza diverse scheme de

semnaturi digitale si este echivalentul electronic al cartilor de credit sau de debit.

Conceptul de bani electronici include si sisteme de plata care sunt analoge cecurilor si
cartilor de credit traditionale. Semnatura digitala poate inlocui semnatura manuala sau autorizatia
cartii de credit.

In literatura de specialitate sunt identificate cateva tipuri de bani electronici, dintre care:

 E-cash- reprezinta sume de bani digitale (simboluri monetare) care pot fi verificate
independent de emitent. Acestea pot fi retrase din conturi bancare de pe internet si
stocate in calculator sau pe carti de credit si smard-carduri.

 Cecurile digitale folosesc modelul cecurilor clasice. Pentru validarea lor este necesara
implicarea emitentului. Cecul trebuie marcat cu o semnatura digitala.

 Cecurile bancare digitale functioneaza similar cu banii digitali, cu exceptia anonimatului

lor. Sunt garantate de o banca.
 Smart-cardurile folosesc un sistem de debit. Cartela care este achitata anticipat
stocheaza valoarea pe care posesorul o poate cheltui.

 Cupoanele si simbolurile electronice sunt similare, din punct de vedere functional, cu

facturile casieriilor. Nu pot fi recuperate decat de compania care le-a creat; sunt
folosite pentru plati specifice si nu pot fi utilizate pentru incasarea banilor „lichizi”.

 Cartea de credit/debit reprezinta valoarea unui cont in banca. Banii „lichizi” pot fi scosi
cu ajutorul bancomatelor. Este moneda de schimb care „acopera” majoritatea platilor
on-line din internet. Are trei caracteristici definitorii: este acceptata la nivel mondial,
prezinta incredere, a intrat in uzul curent.