Ministerul Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Drept

Referat pe tema :

1
 Introducere
Din punct de vedere etimologic, prin proces, se înţelege mers, evoluţie, dezvoltare, desfășurare a
unui eveniment sau fenomen.
Astfel, dreptul procesual civil reprezintă acea ramură de drept care include totalitatea normelor
juridice aranjate într-un sistem strict stabilit, ce reglementează examinarea şi soluţionarea litigiilor civile în
sens larg, în cadrul raportului de drept procesual civil, apărute între subiecţii dreptului procesual civil.
Termenul „proces civil” se foloseşte în mai multe sensuri:
 ca procedură de examinare şi soluţionare a pricinii civile concrete;
 ca denumire a ştiinţei şi a disciplinei de studiu;
 ca denumire succintă a ramurii de drept procesual civil.
În acest sens, procesul civil reprezintă activitatea instanţei de judecată, reglementată de normele
drept procesual civil cu privire la examinarea şi soluţionarea pricinilor civile, executarea hotărîrilor
judecătoreşti, precum şi atacarea acestora pe căile ordinare şi extraordinare.
La baza dreptului procesual civil, ca dealtfel de baza oricărei ramuri de drept, stau normele fundamentale
ale dreptului constituţional, care stabilesc principiile dreptului în ansamblul său.
Constituţia RM, izvorul principal al dreptului constituţional, consacră autorităţii judecătoreşti
întregul capitol IX, precizînd modul de înfăptuire a justiţiei, organizarea instanţelor judecătoreşti, statutul
judecătorului şi principiile care guvernează activitatea de judecată.
În acest sens, caracterul juridic al dreptului procesual civil şi dreptului civil asigură realizarea lor pe
cale judiciară prin folosirea, la nevoie a forţei coercitive a statutului. Dreptul civil ar fi însă ineficient fără
existenţa dreptului procesual civil care să asigure realizarea lui, după cum dreptul procesual civil nu s-ar
justifica fără existenţa dreptului civil pe care să-l apere la nevoie, ceea ce relevă importanța primordială a
acestor tipuri de drept.

2
 1.Noțiunea și tipurile de competență
jurisdicțională

Compeţenţa reprezintă aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti sau unui
alt organ cu activitate jurisdicţională de a judeca o anumită pricină.
Competența jurisdicțională constituie acea instituție procesuală a căror norme juridice
reglementează delimitarea în cadrul sistemului judecătoresc a împuternicirilor stabilite de lege a
instanțelor judecătorești de a examina și soluționa o anumită pricină civilă concretă.
Competența jurisdicțională constituie o garanție procesual civilă în apărarea drepturilor și
intereselor legitime ale persoanei. Cunoscînd instanța judecătorească căreia este în drept să se
adreseze pentru apărarea drepturilor și intereselor sale, persoanele fizice sau juridice pot cere ca
anume această instanță judecătorească să examineze litigiul său.
Astfel, dacă pricina civilă ține de competența instanțelor judecătorești, persoana interesată
trebuie să cunoască la care instanță judiciară din Republica Moldova să se adreseze cu cererea sa.
Acest fapt, se impune deoarece cu excepția Curții Supreme de Justiție care are competență teritorială
pentru înteg teritoriul țării, celelate instanțe de judecată, adică Judecătoriile și Curțile de Apel, sunt
mult mai numeroase și sunt organizate în majoritatea cazurilor după principiul organizării teritorial
administrative, avînd o competență limitată la circumscripția teritorială a unității administrative.
Regulile de delimitare a împuternicirilor instanțelor judecătorești sunt stabilite în raport cu
felurile competenței jurisdicționale. Astfel, criteriile de delimitare a împuternicirilor între diferite
verigi ale sistemului judecătoresc și diferite instanțe judecătorești sunt prevăzute în Codul de
procedură civilă în dependență de felurile competenței jurisdicționale în cadrul Capitolului IV –
Competență Jurisdicțională.
Reieșind din interpretarea legislației în vigoare, competența jurisdicțională poate fi definită ca
totalitatea normelor procesuale care stabilesc regulile de delimitare a competenței instanței de
judecată de soluțioanre a cauzelor vicile în raport cu alte instanțe de judecată. Deosebim 3 tipuri e
competențe jurisdicționale:
 Norme de competență jurisdicțională materială (de gen),
 Norme de competență jurisdicțională teritorială (de loc).
 Norme de competență jurisdicțională funcțională.

2. Competența jurisdicțională funcțională

3
 Competența jurisdicțională funcțională reprezintă totalitatea regulilor care delimitează
competența instanțelor de judecată după funcția acestora în cadrul sistemului judecătoresc (instanță
de fond, de apel, de recurs).
Competenţa funcţională determină funcțiile şi rolul fiecăreia dintre categoriile de instanţe
care fac parte din sistemul judiciar. Ea se referă, în primul rând la ierarhia instanţelor, în sensul
că stabileşte care dintre acesteasunt abilitate să judece cauza în fond, care să exercite controlul
judiciar ordinar sau extraordinar. În al doilea rând, prin competenţă funcţională se determină care
dintre instanţele judecătoreşti pot cumula judecata în fond, cu judecata în apel şi în recurs. Astfel, în
continuare, în descrierea competențelor jurisdicționale teritoriale și materiale vom analiza rolul și
funcțiile instanțelor judecătorești ale Republicii Moldova.

3.Competența jurisdicțională materială

Competenţa jurisdicţională materială reprezintă totalitatea regulilor care delimitează
competența instanțelor de judecată de a judeca în fond cauzele civile în funcție de obiectul și/sau
natura juridică a litigiilor înaintate spre examinare.
Prin normele de competenţă jurisdicţionale materiale se delimitează sfera de activitate a
instanţelor judecătoreşti de grad diferit adică pe linia lor ierarhică. Astfel, competenţa jurisdicţională
materială determină între instanţele de grad diferit, pe linie verticală.
Nimeni nu poate fi lipsit, fără consimţământul său, de dreptul la judecarea cauzei sale de către
o instanţă în a cărei competenţă este dată prin lege pricina respectivă.
Astfel, instanţa ierarhic superioară nu are dreptul să strămute, din oficiu, o pricină de la
instanţa ierarhic inferioară la alta ori să o preia spre judecare, cu excepţia cazului în care completul
de judecată în instanţa respectivă nu poate fi legal constituit.
Instanţele judecătorești judecă toate pricinile civile cu participarea persoanelor fizice,
persoanelor juridice și autorităților publice privind apărarea drepturilor, libertăţilor și intereselor
legitime încălcate sau contestate, pricini pentru care legea nu prevede competența altor organe.
Instanțele judecătorești judecă pricinile cu participarea organizaţiilor şi cetăţenilor din RM, a
cetăţenilor străini, apatrizilor, organizaţiilor străine, organizaţiilor cu capital străin, organismelor
internaţionale, dacă prin lege sau prin tratatele internaţionale la care R. M. este parte, nu este stabilită
competenţa instanţelor judecătoreşti străine sau a altor organe.
Potrivit art. 32 al Codului de procedură civilă, judecătoriile posedă următoarele competențe
materiale:
 examinează şi soluționează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel, ca
instanțe de drept comun.
 judecă litigiile privind nesoluţionarea în termen legal a unei cereri şi privind legalitatea actelor
administrative emise de autorităţile administraţiei publice din sate (comune), raioane şi oraşe,
de funcţionarii publici din cadrul acestora şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv,
care prestează servicii publice, ca instanțe de contencios administrativ.
De asemenea, potrivit art. 33 din Codul de procedură civilă, Curțile de apel posedă
următoarele competențe:
(1) Ca instanţe de drept comun, curţile de apel judecă în primă instanţă pricinile civile privind:

4
 a) apărarea drepturilor de autor şi drepturilor conexe, dreptului asupra invenţiilor, mărcilor de
produs şi mărcilor de serviciu, indicaţiilor geografice (inclusiv a denumirilor de origine),desenelor
şi modelelor industriale, soiurilor de plante, topografiilor circuitelor integrate, numelor
comerciale, reprimării concurenţei neloiale, indiferent de calitatea persoanei;
b) contestarea hotărîrilor Comisiei de Apel a Agenţiei de Stat pentru Protecţia Proprietăţii
Industriale emise în litigiile din domeniul protecţiei proprietăţii industriale.
c) declararea legalităţii unei greve;
d) recunoaşterea şi încuviinţarea executării silite a hotărîrilor judecătoreşti străine;
e) lichidarea şi suspendarea activităţii asociaţiilor obşteşti de nivel republican;
f) încuviinţarea adopţiei copilului de către cetăţeni ai Republicii Moldova domiciliaţi în străinătate
şi de către cetăţeni străini şi apatrizi.
(2) Ca instanţe de contencios administrativ, curţile de apel judecă litigiile privind nesoluţionarea
în termen legal a unei cereri şi legalitatea actelor administrative emise de autorităţile administraţiei
publice din municipii, de consiliile raionale, de consiliul şi primăria municipiului Chişinău, de
funcţionarii publici din cadrul acestora, precum şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv,
asimilate autorităţilor publice, prin care persoana fizică sau persoana juridică este vătămată într-un
drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, în afara celor exceptate prin lege.
(3) Totodată, în afară de litigiile enumerate la alin.(2), Curtea de Apel Chişinău judecă în primă
instanţă litigiile de contencios administrativ privind nesoluţionarea în termen legal a unei cereri,
privind legalitatea actelor administrative emise de autorităţile administraţiei publice centrale de
specialitate, în afara celor exceptate prin lege, privind legalitatea hotărîrilor Comisiei Electorale
Centrale cu privire la încălcarea legislaţiei electorale. Verificarea legalităţii actelor administrative
emise de autorităţile publice ale unităţii teritoriale autonome Găgăuzia ţine de competenţa Curţii de
Apel Comrat.
(4) De asemenea, Curţilor de apel le pot fi atribuite prin lege şi alte categorii de pricini spre
judecare în primă instanţă.
Totodată, conform art. 34 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justișie posedă
este atribuită cu următoarele competențe:
Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de drept comun, judecă în primă instanţă pricinile ce ţin de:
a) păstrarea secretului de stat;
b) lichidarea şi suspendarea activităţii asociaţiilor obşteşti internaţionale.
Curtea Supremă de Justiţie, ca instanţă de contencios administrativ:
a) exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual emise de
Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern, prin care sînt vătămate în drepturi şi
interese legitime persoanele fizice şi juridice, în afara celor exceptate prin lege;
b) verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege.
De asemenea, Curţii Supreme de Justiţie i se pot atribui prin lege şi alte categorii de pricini spre
judecare în primă instanţă.
Ține de menționat și faptul că în cazul în care pretenţii legate între ele sunt examinate de mai
multe instanţe judecătoreşti în acelaşi timp, acestea urmează a fi conexate, la cerere, printr-o încheiere
şi examinate de către prima judecătorie sesizată. Judecătoriile sesizate ulterior vor strămuta pretenţiile
la prima judecătoria mai întâi sesizată printr-o încheiere ce poate fi atacată cu recurs.
De asemenea, în cazul în care cererea de chemare în judecată conţine mai multe pretenţii
conexe, unele dintre ele fiind de competenţa instanţei judecătoreşti de drept comun, iar altele de

5
competenţa unei instanţe specializate, toate pretenţiile se vor examina de către instanţa de drept
comun.
Asftel, competenţa jurisdicţională materială delimitează competenţa dintre diferite verigi ale
instanţelor judecătoreşti cu privire la soluţionarea pricinile civile în calitate de primă instanţă,
răspunzînd la întrebarea ce categorii de pricini civile soluţionează fiecare instanţă de judecată în fond.

3. Competența jurisdicțională teritorială

Competenţa jurisdicţională teritorială reprezintă totalitatea regulilor car delimitează
competența instanțelor de judecată de același grad de a examina și soluționa aceeași categorie de
cauze civile în fond.
aptitudinea recunoscută de lege unei instanțe judecătorești de același grad de a examina şi
soluţiona o anumită cauză civilă. Prin normele de competenţă jurisdicţională teritorială se
delimitează sfera de activitate a instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad.
Competenţa jurisdicţională teritorială stabileşte instanţa competentă din punct de vedere
teritorial să rezolve litigiul în dependenţă de teritoriul pe care se extinde activitatea instanţei.
Competenţa jurisdicţională teritorială este:
 competenţa jurisdicţională teritorială generală (de drept comun. Astfel, art.38 al Codului de
procedură civilă stabileşte regula conform căreia, cererea de chemare în judecată se depune
la instanţa de la domiciliul pârâtului. Cererea de chemare în judecată împotriva unei
organizaţii se înaintează la instanţa judecătorească din raza teritorială a sediului ei sau a
organului de administraţie a acesteia.
 competenţa jurisdicţională teritorială alternativă. Art. 39 al Codului procesual civil conferă
reclamantului posibilitatea de a alege una din mai multe instanţe deopotrivă competente să
soluţioneze pricina în următoarele categorii de cauze:
 acţiunea împotriva pârâtului, al cărui domiciliu nu este cunoscut sau care nu are
domiciliu în Republica Moldova, poate fi intentată la instanţa locului de aflare a
bunurilor lui sau la instanţa ultimului lui domiciliu cunoscut din Republica
Moldova;
 acţiunea împotriva unei persoane juridice sau a unei alte organizaţii poate fi
intentată şi în instanţa de la locul de aflare a bunurilor acestora;
 litigiul care izvorăşte din activitatea unei filiale sau reprezentanţe a persoanei
juridice poate fi intentată de asemenea la instanţa sediului filialei sau
reprezentanţei;
 acţiunile pentru plata pensiei de întreținere, pentru constatarea paternităţii pot fi
depuse şi la instanţa de la domiciliul reclamantului;
 acţiunile de desfacere a căsătoriei reclamantului pe lângă care se află copii minori
sau care nu se poate deplasa la instanţa pârâtului din motive întemeiate pot fi
intentate la instanţa de la domiciliul lui;
 acţiunile de divorţ cu persoanele recunoscute dispărute fără urmă, incapabile din
cauza unei boli psihice, precum şi cu persoane condamnate la privaţiune de
libertate pot fi intentate și la instanța de la locul de trai al reclamantului;

6
  acţiunile pentru restabilirea dreptului la muncă, la pensie, la locuinţă, pentru
restituirea bunurilor sau a valorii lor pot fi intentate și la instanța de la domiciliul
reclamantului;
 acţiunile de reparare a prejudiciului cauzat prin condamnare ilegală, prin tragerea
la răspundere penală ilegală sau aplicării arestului ilegal (ca măsură de reprimare)
sau sub forma impunerii angajamentului scris a obligaţiei de a nu părăsi
localitatea ori prin aplicarea ilegală a sancțiunii administrative a arestului pot fi
intentate şi la instanța de la domiciliul reclamantului;
 acţiunile pentru repararea daunei cauzate prin vătămare a integrităţii corporale sau
prin altă vătămare a sănătăţii sau prin deces pot fi intentate şi la instanţa
domiciliului reclamantului ori la instanţa locului de cauzare a daunei;
 acţiunile pentru repararea daunei cauzate bunurilor unei persoane fizice sau unei
organizații pot fi intentate şi la locul de cauzare a daunei;
 acţiunea în apărarea drepturilor consumatorului poate fi intentată şi în instanţa de
la domiciliul reclamantului sau în instanţa de la locul încheierii sau executării
contractului;
 acțiunea ce ține de încasarea datoriei scadente din contractul încheiat între agenții
economici poate fi intentată și în instanța de la sediul reclamantului;
 acţiunea împotriva pârâtului care este o organizaţie sau un cetăţean al Republicii
Moldova cu sediul ori cu domiciliul pe teritoriul unui altui stat poate fi intentată
şi în instanţa de la sediul ori domiciliul reclamantului sau în instanţa de la locul
de aflare a bunurilor pârâtului pe teritoriul Republicii Moldova;
 acţiunile în materie de asigurare se pot depune în instanţa de la domiciliul
asiguratului, de la locul aflării bunurilor sau de la locul accidentului;
 competenţa jurisdicţională teritorială excepţională. Art. 40 al Codului de procedură civilă
investeşte în exclusivitate instanţele competente de soluţionarea pricinilor enumerate:
 acţiunile privitoare la dreptul asupra terenurilor, subsolurilor, fâșiilor forestiere,
plantațiilor perene, resurselor acvatice izolate, asupra unor case, încăperi,
construcții sau altor obiective fixate de pământ, precum și la ridicarea
sechestrului pus pe bunuri sunt de competenţa instanţei locului unde se află
bunurile. Dacă bunurile ce constituie obiectul acțiunii sunt situate în
circumscripția mai multor instanțe, cererea se depune în orice instanță în a cărei
rază teritorială se află o parte din bunuri;
 acţiunea în reparaţie a prejudiciului cauzat mediului înconjurător se intentează
împotriva proprietarilor (posesorilor) de utilaje la instanța de la locul instalării
utilajului, cu excepţia cazurilor când acesta este instalat în străinătate;
 acţiunea privind tezaurul statului este de competenţa instanţei de la reşedinţa
organului împuternicit să reprezinte vistieria statului în litigiul respective;
 cererile acţionarilor se depun în instanţa de la sediul societăţii lor;
 acţiunile creditorilor defunctului, intentate înainte de acceptarea succesiunii de
către moştenitori, sunt de competenţa instanţei locului unde se află averea
succesorală sau partea ei preponderentă;

7
  acţiunile împotriva cărăuşilor, ce izvorăsc dintr-un contract de transport de
pasageri și bagaje sau de încărcături, se intentează la instanţa sediului cărăuşului
căruia, în modul stabilit de lege, i-a fost înaintată pretenția.
 competenţa jurisdicţională teritorială după existenţa legăturii între cauze. Art.42 al Codului
de procedură civilă dă împuterniciri instanţei de a soluţiona într-un proces mai multe pricini
de diferită competenţă, dacă între ele există o strânsă legătură. Astfel:
 acţiunea civilă care izvorăşte dintr-o pricină penală, dacă nu a fost pornită şi
soluţionată în procesul penal, se intentează potrivit cu normele procedurii civile,
după regulile de competenţă stabilite de Codul de procedură civilă;
 cererea reconvenţională, indiferent de instanţa competentă s-o judece, se depune
la instanţa care judecă cererea principală;
 acţiunea intervenientului principal se intentează în instanţa care judecă acţiunea
iniţială;
 acţiunea împotriva mai multor pârâţi cu diferite domicilii se intentează în instanţa
de la domiciliul unuia dintre ei, la alegerea reclamantului.
Totodată, ține de menționat faptul că încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională poate
produce diverse efecte juridice în funcţie de momentul cînd această încălcare este depistată, astfel,
acestea trebuie aplicate corect, conform legislației și criteriilor de clasificare.

8
 Concluzie

Din cele relatate anterior, rezultă că competențele jurisdicționale ale instanțelor judecătorești
constituie acea instituție procesuală a căror norme juridice reglementează delimitarea în cadrul
sistemului judecătoresc a împuternicirilor stabilite de lege a instanțelor judecătorești de a examina și
soluționa o anumită pricină civilă concretă.
Astfel, competența jurisdicțională constituie o garanție procesual civilă în apărarea drepturilor
și intereselor legitime ale persoanei, iar cunoscînd instanța judecătorească căreia este în drept să se
adreseze pentru apărarea drepturilor și intereselor sale, persoanele fizice sau juridice pot cere ca
anume această instanță judecătorească să examineze litigiul său.
Totodată, ține de menționat faptul că încălcarea normelor de competenţă jurisdicţională poate
produce diverse efecte juridice în funcţie de momentul cînd această încălcare este depistată, astfel,
acestea trebuie aplicate corect, conform legislației și criteriilor de clasificare.

9
 Surse bibliografice
1. http://lex.justice.md/viewdoc.php?id=331818&lang=1
2. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-civil-partea-
generala/competenta-jurisdictionala-a-instantelor-judecatoresti/
3. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-civil-partea-
generala/competenta-generala-a-instantelor-judecatoresti/
4. http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/044_-
_Drept_procesual_civil_I.pdf
5. https://ru.scribd.com/doc/98279115/Competenta-Generala-a-Instantelor-Judecatoresti-
PROCEDURA-CIVILA
6. http://drept.usm.md/public/files/Problemar-200534404.pdf

10