6.2.

2 Aranjamentul
Canonul secund, cel al aranjamentului, presupune asamblarea
coerentă și potrivită a discursului. În principiu există un
model fundamental de cinci pași ai construcției (de sorginte
greco-romană), cu observația ca discursul retoric se abate
adesea de la strictețea acestei organizări, presupunând
improvizație, deci adaptare la context.
Modelul în cinci pași poate fi organizat în felul următor:
1. Introducere (exordium)
2. Factualizare/narare/declarare a faptelor (narratio)
3. Expunere/confirmare a dovezilor (confirmatio)
4. Respingere a dovezilor contrare (refutatio)
5. Concluzie (peroratio)

Detaliile tehnice, dar și în bună măsură psihologice, ale celor

cinci pași pot fi sintetizate astfel:
1. Găsirea unei modalități de a lega un contact empatic inițial
cu auditoriul. Introducerea subiectului de discuție. Abordarea
transmiterii mesajului: care este acesta și de ce e important
pentru acel auditoriu? de ce e important ca tu să îl transmiți?
Mobilul discursului: ce anume vrei ca auditoriul să facă sau
să gândească?
2. Explicarea faptelor și a conotațiilor acestora.
3. Construirea unei argumentații potrivite momentului,
contextului, cadrului instituțional, mesajului și publicului.
4. Investigarea și demontarea punctelor adverse de vedere,
așadar înțelegerea perspectivei inverse.
5. Concluzionarea mesajului și întărirea mobilului
discursului: ce anume i se cere publicului să facă sau să
gândească.