Curs 7.

INVESTIGAȚII DE LABORATOR ÎN ENDOMETRIOZĂ ȘI CANCERUL

OVARIAN

 ENDOMETRIOZA
o Endometrioza reprezintă o afecțiune caracterizată prin prezența țesutului
endometrial activ funțional implantat ectopic în regiuni aberante, localizate în
afara uterului, de obicei la nivelul organelor pelvine și abdominale.
o Endometrioza este o afecțiune dependentă hormonal și întânită la femei aflate în
perioada reproductivă.

 Investigații de laborator
o Nu există nici un marker seric de diagnostic specific pentru endometrioză.
o Analizele de laborator se efectuează frecvent pentru a exclude alte cauze de durere
pelvină.
o Inițial, o hemoleucogramă completă, HCG seric și urinar, examen de urină și
urocultură, culturi vaginale și cervicale pot fi efectuate pentru a exclude o serie de
complicații infecțioase sau gestaționale.
o Cel mai accesibil test diagnostic ar putea fi reprezentat de un biomarker identificat
din sângele periferic, având avantajul de a fi accesibil și ușor de recoltat.
o Astfel de biomarkeri pentru endometrioză ar putea fi: glicoproteine (CA-125, CA-
19-9, VEGF, Anexina V, Glicodelina A, Folistatina), factori de creștere, hormoni,
fragmente proteice de proveniență imună și factorii de angiogeneză.

 CA-125
o Nivelurile de CA-125, un marker aflat pe derivatele epiteliului celomic, frecvent
asociat carcinoamelor epiteliale non-mucinoase ovariene, a fost evidențiat ca fiind
semnificativ crescut la femeile cu endometrioză moderată sau severă.
o Specificitatea ≥ 80% și sensibilitatea de aproximativ 20%-50% a testului îl face să
nu mai fie utilizat pentru diagnostic.
o Valori crescute ale CA-125 pot fi întâlnite și în:
 Fibrom
 Tumori ovariene epiteliale
 Menstruație
 Boală inflamatorie pelvină
 Sarcină precoce
o Valorile CA-125 se corelează atât cu severitatea bolii cât, mai ales, cu raspunsul la
tratament.
o Testul poate fi util în:
 Monitorizarea tratamentului deoarece nivelurile de CA-125 scad după
terapia medicamentoasă și după inervenția chirurgicală.
 Depistarea recurențelor, prin creșterea la 3,4,6 luni post-tratament a
nivelurilor de CA-125.
  Diferențierea chisturilor endometriozice de chistele anexiale benigne, în
asociere cu ecografia transvaginală.

o Folosirea sistematică a CA-125 este limitată de faptul că:

 Nu rareori valorile revin la cele preterapeutice odată cu stoparea terapiei.
 Valorile nu se modifică la terapia cu unele progestative
o Determinările seriate ale CA-125 pot fi utilizate pentru a prezice reapariția
endometriozei după tratament.

 CANCERUL OVARIAN
 Cancerul ovarian este neoplazia cu cel mai rezervat prognostic dintre toate
tumorile maligne din sefera genitală la femeie.
 Cancerul ovarian este cunoscut ca "ucigașul tăcut" prin inducerea diseminării
rapide și a metastazelor asimptomatice.

 Investigații de laborator
o Testele biochimice și hemoleucograma de rutină efectuate în cazul pacientelor
aflate în diverse stadii ale cancerului ovarian relevă o serie de caracteristici utile în
ghidarea tratamentului ulterior.

 Markerii tumorali
a. Markeri antigenici.
o Aceștia sunt antigene aflate fie pe suprafața membranei celulare, fie în interiorul
celulei tumorale, fie în fluidele organismului.
o Markerii tumorali antigenici utilizați in cancerul de ovar sunt:
o CA-125:
 este un antigen de suprafață derivat din tumorile epiteliale
canceroase seroase și este absent în cele mucinoase.
 El este întâlnit la valori crescute la peste 80% din plasma
pacientelor cu cancere de ovar non-mucinoase, putând fi folosit în
explorarea cancerului ovarian.
 Pentru creșterea contribuției acestuia la acuratețea diagnosticului și
monitorizarea terapeutică se recomandă asocierea sa cu
ultrasonografia transabdominală și transvaginală.
 CA-125 este crescut in numai 50% din cazurile de cancer ovarian
in Stadiul I.
 Valori crescute ale acestui marker apar și în perioada menstruală și
în sarcină.
 Valoarea CA 125 este crescută în stadii avansate de evoluție a bolii
(stadii II, III, IV). El este mai puțin util pentru diagnostic, dar este
de mare ajutor în urmarirea evoluției bolii.
 Valorile mari ale antigenului CA 125 se asociază cu invazia
peritoneală (ascita neoplazică), cu adenocarcinomul papilar seros și
cu recidivele locale.
  Răspunsul bun la chimioterapie se asociaza cu valori normale ale
CA 125, ceea ce înseamnă o stabilizare a bolii.
 Lipsa unui răspuns eficient la chimioterapie se asociază cu valori
crescute ale CA 125, ceea ce impune schimbarea tratamentului.
 Pentru creșterea valorii markerului tumoral CA 125 mai ales in
depistarea precoce a cancerului ovarian, se impune asocierea
determinării sale cu examenul ginecologic și sonografia pelvină
dupa un anume algoritm: dupa 35 ani la 3 ani; dupa 40 ani la 2 ani
sau, după alți autori, la 2 ani, dupa vârsta de 25 de ani.
 CA 15-3:
 este marker tumoral pentru cancerul de sân, dar poate fi crescut și
în cel de ovar.
 Nu are specificitate de organ
 CA 19-9:
 este un marker tumoral utilizat predominant în cancerul de
pancreas, dar poate avea valori crescute și în cancerul de ovar.
 CEA (antigenul carcinoembrionar):
 poate avea valori crescute în cancerul de ovar (mai specific fiind
pentru cancerul de colon și cancerul gastric).
 AFP (alfa feto-proteina) :
 poate prezenta valori crescute în teratocarcinoamele ovariene.
 TPA (antigenul polipeptidic tisular):
 este o polipeptidă cu proprietati antigenice specifice produs în
placenta umana, în tumorile maligne umane și în fluidele
pacienților cu cancer.
 Este folosit ca marker mai ales pentru monitorizarea evoluției
pacienților cu cancer mamar sau ovarian în cursul terapiei.
b. Markeri enzimatici

 Fosfataza alcalina (izoenzima Regan):

o Izoenzimele fosfazatei alcaline apar în ser derivând din ficat, os, plămân,
tract intestinal și placentă.
o Izoenzima placentară a fosfatazei alcaline apare în ser la valori crescute în
cazul mai multor tipuri de cancer, printre care și cel ovarian.
 LDH (lactat dehidrogenaza) totală
o este moderat crescută la cele mai multe paciente cu neoplazii extinse la nivel
hepatic (metastaze).
o În cazul neoplaziilor ovariene cu efuziuni pleurale sau peritoneale valorile
LDH sunt mai crescute în aceste produse decât în ser.
c. Markeri hormonali

 HCG:
o este în mod normal secretat de placentă; crește în cursul sarcinii și în
tumorile ovariene.
 β-HCG (hormonul gonadotropic corionic uman fracțiunea β):
 o este folosit ca marker tumoral în tumorile cu celule germinative
(embrionare) de ovar sau tumori testiculare.
 hormonii androgeni (testosteronul)
o sunt crescuți mai ales în tumorile secretante de ovar.
 estrogenii
o nivelul lor urinar crește în tumorile asociate cu hiperestrogenism
(tecoame, tumori de granuloasă).
 HE4- Human Epididymal Protein 4
o s-a constatat ca HE4 se exprimă în cantități reduse la nivelul epiteliului
normal din anumite țesuturi: tract reproductiv (inclusiv ovar), căi
respiratorii superioare și pancreas.
o HE4 are o sensibilitate mai bună decât CA -125 în detectarea cancerului
ovarian epitelial stadiul I (72.9% vs. 43.3% la o specificitate de 95%).
o Dozarea CA-125 și HE4 combinate a avut cea mai mare sensibilitate la
76,4% (specificitate 95%), iar biomarkerii suplimentari nu au influențat
această valoare.
o Valorile HE4 trebuie interpretate întotdeauna în contextul clinic al
pacientelor;
o HE4 nu reprezintă un test de screening al cancerului. HE4 poate înregistra
uneori valori crescute şi în afecţiuni benigne.
o HE4 nu trebuie utilizat în monitorizarea pacientelor cu tumori ovariene de
tip adenocarcinom mucinos sau cu celule germinale.
o Dozarea HE4: Limita de detecție: 15 pmol/L; Valoare de referință: la
femeile adulte ≤ 140 pmol/L

 SCORUL ROMA
 Este un algoritm utilizat pentru estimarea riscului de cancer ovarian epitelial ce ia în
considerare valorile preoperatorii ale HE4 și CA125 și statusul de pre- sau
postmenopauză.
 HE4 și ROMA pot fi markeri de diagnostic independent pentru cancerul ovarian
epitelial, însa ROMA nu este mai performant decat HEA4 dozat ca marker unic.
 ROMA nu reprezintă un test diagnostic, ci un instrument de stratificare a pacientelor
cu o masă pelvină, în grupul cu risc scăzut sau crescut de depistare a cancerului
ovarian epitelial la intervenţia o chirurgicală viitoare.
 Scorul ROMA în evaluarea riscului de cancer ovarian:
o Femei premenopauză:
o Scor ROMA ≥ 11.4% = risc crescut de a depista cancer ovarian
epitelial
o Scor ROMA < 11.4% = risc scazut de a depista cancer ovarian
epitelial
o Femei postmenopauză:
o Scor ROMA ≥ 29.9% = risc crescut de a depista cancer ovarian
epitelial
o Scor ROMA < 29.9% = risc scazut de a depista cancer ovarian
epitelial
  OVA1
 Reprezintă un nou marker sangvin care poate fi folosit preoperator pentru trierea
pacientelor cu formațiuni ovariene în vederea planificării intervenției chirurgicale.
 Acest test este indicat femeilor cu vârsta peste 18 ani, care prezintă o formațiune
tumorală anexială, care urmează să fie supuse unei intervenții chirurgicale, și care încă
nu s-au adresat medicului oncolog.
 Are o sensibilitate crescută față de markerii dozați independent și se folosește în testarea
preoperatorie.
 Nu este un test diagnostic ci indică riscul scăzut sau crescut de malignitate al unei mase
tumorale pelvine, asemenea scorului ROMA.
 Cinci biomarkeri sunt dozați în paralel în aceeași probă serică, rezultând o sensibilitate ridicată
(și o valoare predictivă negativă ridicată), transformând acest test într-unul excelent de triaj.
 Testul utilizează următorii markeri biologici ce pot fi dozați în sânge:

 Prealbumina/transtiretina
 Apolipoproteina A1(Apo1)
 Beta2 - microglobulina
 Transferina
 CA 125
 Acest examen de laborator nu trebuie utilizat singur, fără evaluare clinică și radiologică
și nu trebuie indicat ca test de screening în cancerul de ovar.

Femei premenopauză Femei postmenopauză

OVA 1 ≥ 5 Risc crescut de malignitate OVA 1 ≥ 4.4 Risc crescut de malignitate

OVA 1 ≤ 5 Risc scăzut de malignitate OVA 1 ≤ 4.4 Risc scăzut de malignitate