Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Expresia “Drept penal al afacerilor” este tot mai des folosită de oamenii de afaceri, în
general, și de juriști, în special. Nu încape îndoială că ambele categorii menționate – oamenii de
afaceri și juriștii – trebuie să cunoască, în funcție de nevoia domeniului în care activează,
anumite elemente de Drept penal al afacerilor.
Oamenii de afaceri trebuie să posede un minimum de informații referitoare la dispozițiile
legale penale aplicabile în domeniul afacerilor. Îndrăznesc să spun că, deținerea unor cunoștințe
din domeniul legislației penale aplicabile materiei afacerilor, este esențială pentru persoanele
care conduc afaceri sau care sunt implicate la diferite niveluri în activitatea economică, fie în
actul decizional, fie în cel de supraveghere sau control, deoarece există riscul ca activitatea pe
care o derulează să intre în coliziune cu legislația penală. Persoanele care investesc resurse în
afaceri, chiar dacă la momentul realizării investiției nu au fost, în timpul implementării acesteia
ar trebui să fie preocupate atât de cunoașterea realităților economice specifice domeniului în care
activează sau a contextului economic general, cât și de cunoașterea reglementărilor privind
evaziunea fiscală, spălarea banilor, corupția în afaceri, criminalitatea gulerelor albe, concurența
neloială, răspunderea penală a companiilor etc.
Sistemul dreptului romanesc este alcatuit din ansamblul normelor juridice adoptate de
statul nostru, norme grupate sub forma ramurilor de drept care la randul lor sunt structurate in
institutii juridice.
Termenul de drept penal se intrebuinteaza cu doua acceptiuni sau intelesuri ori sensuri.
Intr-un prim sens se desemneaza ramura de drept penal formata din ansamblul normelor
juridice penale care reglementeaza raporturile de aparare sociala.
In al doilea sens se desemneaza stiinta dreptului penal care reprezinta totalitatea
conceptiilor, ideilor si teoriilor referitoare la dreptul penal.
Definim dreptul penal ca fiind acea ramura de drept care reglementeaza raporturile de
aparare sociala care rezulta intre destinatarii legii penale prin incriminarea faptelor periculoase
(infractiuni) pentru valorile sociale aparate de lege si a asnctiunilor care se aplica persoanelor
vinovate in scopul protejarii acestor valori atat prin prevenirea savarsirii faptelor antisociale, cat
si pedepsele aplicate faptuitorilor.
Dreptul penal al afacerilor reglementeaza infractiunile specifice afacerilor, infractiuni
care sunt prevazute fie in Codul penal, fie in diferite legi speciale.
Totalitatea normelor de drept penal este structurata in institutiile fundamentale ale
dreptului penal care sunt: infractiunea, sanctiunile de drept penal si raspunderea penala.
Obiectul dreptului penal al afacerilor este acelasi ca si obiectul dreptului penal si este
format din raporturile de aparare sociala care rezulta intre destinatarii legii penale pentru
respectarea valorilor sociale aparate de legea penala respectiv Romania, suveranitatea,
independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acestora,
proprietatea, precum si intreaga ordine de drept.
In ceea ce priveste dimensiunea raporturilor de aparare sociala care formeaza obiectul
dreptului penal consideram ca aceste raporturi se realizeaza chiar din momentul intrarii in
vigoare a legii penale pentru ca marea majoritate a destinatarilor legii penale se conformeaza
exigentelor acesteia.
In situatia in care unii destintari a legii penale nesocotesc normele juridice ale acesteia
raporturile de conformare stabilite prin normele penale se transforma in raporturi de conflict,
astfel incat pentru restabilirea ordinii de drept incalcate este necesara aplicarea sanctiunii
prevazuta de norma de drept penal care nu a fost respectata.
Astfel se indeplineste rolul dreptului penal care este in prioritar preventiv in ceea ce
priveste apararea valorilor sociale prevazute de legea penala si in cele din urma sanctionator in
situatia in care s-a adus atingere valorilor sociale ocrotite de legea penala.
b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI
b.1.) In mod obligatoriu, raportul juridic de Dreptul Afacerilor contine un element
deextraneitate, care ii imprima un caracter specific de internationalitate, pe cand raportul juridic
comercial intern nu prezinta aceasta caracteristica.
b.2.) Din cauza acestui caracter specific, adica al elementului de extraneitate, raportul juridic de
Dreptul Afacerilor este susceptibil sa cada sub incidenta a doua sau mai multe sisteme de drept
(cel putin doua), aspect asupra caruia vom reveni.
B. DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL CIVIL
a)ASEMANARI
a.1.) Corelatia care exista intre Dreptul Afacerilor si dreptul civilrezulta chiar din primul articol
al Codului comercial roman, care stipuleaza ca „incontract se aplica legea de fata” si, mai
departe, legiuitorul precizeaza ca„unde ea nu dispune se aplica Codul civil”
a.2.) Atat in raporturile de Dreptul Afacerilor, cat siin raporturile de Drept civil, partile sunt,
totdeauna, pe pozitie de egalitate, ceea ceatesta existenta unei metode de reglementare comune.;
a.3.) In sfarsit, evidentiem ca,atat in Dreptul Afacerilor, cat si in Dreptul civil, raporturile juridice
sunt raporturide drept privat, iar contractul este principalul izvor de obligatii pentru ambele
discipline.
b) DEOSEBIRI SI DELIMITARI
b.1.) Subiectele de Dreptul Afacerilor au o capacitate speciala de a efectua operatiuni de comert
exterior, in timp ce subiectele Dreptuluicivil(persoanele fizice si persoanele juridice) nu au o
asemenea calitate ;
b.2.) Raporturile de Dreptul Afacerilor au, in principiu, caracter patrimonial, in timp ce raporturile
de Drept civil se clasifica in patrimoniale si nepatrimoniale.
b.3.) Raporturile de Dreptul Afacerilor aucaractere specifice de comercialitate si internationalitate,
spre deosebire de cele civile care nu prezinta aceste caractere. Dreptul Afacerilor mai are stranse
legaturi cu dreptul procesual civil, cu dreptul international privat, cu dreptul international public.
Raportul juridic de drept al afacerilor poate fi definit ca fiind relatia sociala de afaceri,
tranzactionala si ocupationala de suprastructura, volitionala si ideologica dependenta de
raporturile materiale, care se formeaza pe baza normelor juridice in vigoare si in care persoanele
fizice si juridice titulare de drepturi si obligatii reciproce, apar ca subiecte ale acestei relatii iar
realizarea lor este asigurata la nevoie prin forta coercitiva a statului.
2. Faptele juridice
Faptele juridice, sunt imprejurari care potrivit legii, determina aparitia, modificarea sau
stingerea raporturilor juridice si odata cu aceasta nasterea, modificarea sau incetarea unor
drepturi subiective sau obligatii.
Faptele juridice se impart in doua categorii distincte:
a) Evenimente, care sunt imprejurari ce se produc independent de vointa omului, dar
carora legea le atribuie totusi anumite efecte juridice (de exemplu nasterea unei persoane
semnifica aparitia unui nou subiect de drept, moartea unei persoanecomporta incetarea calitatii
de subiect de drept a defunctului; fenomenele naturale constitutive de forta majora impiedica
savarsirea unor actiuni; scurgerea timpului prevazut de lege are ca efect stingerea dreptului
material in justitie etc.).
b) Actiuni, care sunt fapte voluntare ale persoanelor fizice sau juridice, a caror
savarsire in conditiile prevazute de lege antreneaza consecinte juridice; unele dintre aceste
actiuni sunt savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar genereaza totusi asemenea
efecte in puterea legii si pot fi licite sau ilicite, in altele sunt savarsite cu intentia de a produce
efecte juridice si au indeobste caracter licit. Actiunile din urma formeaza marea categorie a
actelor juridice si produc efecte in puterea celor care le-au facut, precum si in puterea vointei de
stat exprimata in normele de drept.
Orice fapta juridica, indiferent de forma si continut constituie principalul izvor al unui
raport juridic.
Faptele juridice pot fi izvoare de structura simpla sau izvoare de structura
complexa.
Izvoarele de structura simpla, sunt acelea care produc prin ele insele efectele ce legea
sau actul juridic le au in vedere (spre nasterea unei persoane determina prin ea insasi stabilirea
raporturilor juridice intre noul subiect de drept, pe de o parte, si parintii si celelalte rude ale sale
pe de alta parte; moartea unei persoane determina prin ea insasi incetarea existentei unui subiect
de drept si genereaza raporturi succesorale, etc.).
Izvoarele de structura complexa, sunt acelea care, fiind concomitente sau succesive, au
o actiune conjugata ce determina producerea efectelor urmarite, si care luate individual, izolat de
celelalte, nu sunt susceptibile sa produca singure acele efecte. Elementele de complexitate
decurge din pluralitatea de fapte juridice ce nepastrandu-si pluralitatea de actiuni proprii sau
independente, exercita o singura actiune in care se contopesc actiunile individuale (de
dobandirea de drepturi reale imobiliare in sistemul de carte funciara se infaptuieste prin actiunea
conjugata a mai multor fapte juridice; actul - contractul - prin care titularul dreptului real
consimte la transmiterea si intabularea acelui drept in folosul dobanditorului, si incheierea de
intabulare prin care organul de stat competent dispune intabularea.