Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stresul este, în esență, răspunsul corpului nostru la orice formă de posibilă amenințare. Din
punct de vedere fiziologic, când o posibilă amenințare este percepută, sistemul nervos răspunde prin
eliberarea hormonilor stresului (precum adrenalină și cortizolul), care activează starea de urgență a
corpului. Inima îţi bate mai tare, mușchii se încordează, presiunea arterială crește, respirația se
intensifică și simțurile devin mai ascuțite. Astfel, corpul are mai multă energie și rezistență, are un
timp de răspuns mai scurt.
Așadar, stresul nu este cu necesitate negativ. Ceea ce îl face să fie benefic sau distructiv este
percepția personală asupra unui eveniment. Reacția persoanei la stimuli determină polaritatea.
Stresul este pozitiv atunci când te poate motiva să câștigi. Dar aici am discuta despre ceea ce
se numește ”eustres” în comunitatea oamenilor de știință. Aceștia spun că eustresul este acel tip de
stres pozitiv care te propulsează un pas înainte, fiind de fapt generat de expunerea la o provocare ce
este percepută a nu fi nici foarte grea, dar nici foarte ușoară. Este valabil doar atunci când situațiile
stresante sunt văzute ca provocări cărora le poți face față și nu acelea în care te simți copleșit.
Stresul, însă, este negativ când persoana se simte amenințată și simte că nu are control asupra
unei anumite situații. Aceste sentimente duc la o reacție puternică ce afectează atât creierul, cât și
corpul în moduri ce pot fi distructive la nivel psihic și fizic.
Ce anume îl poate stresa pe copil e mai puţin relevant, fiindcă aşa cum pe noi adulţii ne
stresează diverse lucruri, aşa şi pe copii îi pot stresa anumite lucruri. Pentru un copil, faptul de a
merge la o petrecere poate fi un lucru foarte stresant, pentru altul e prilej de bucurie maximă.
Fiecare copil e diferit şi drept urmare se va stresa în legătură cu lucruri diferite. Ceea ce-l protejează
pe copil de efectele nocive ale stresului e sprijinul, grija, înţelegerea şi exemplul pe care noi, părinţii
și profesorii, îl oferim. Cum îi ajutăm şi îi susţinem – e o chestiune legată de vârsta copilului.
Astfel:
- bebeluşii nu-şi pot regla singuri răspunsul la evenimente stresante, aşa că se bazează aproape
în întregime pe adult pentru a-l ajuta să se calmeze. Asta e şi unul dintre motivele pentru care nu ar
trebui să-i lăsăm să plângă, ci să-i luăm în braţe pentru a-i ajuta să se calmeze. A-i lua în braţe şi a-i
calma îi ajută să–şi dezvolte mecanisme pe care mai târziu le vor putea folosi pentru a se calma
singuri.
- la copiii ceva mai mari se pune altfel problema, fiindcă le putem vorbi. Aşa că … să vorbim,
să-l ajutăm să înţeleagă prin ce trece, să-l ajutăm să spună în cuvinte ce simte şi să-l ascultăm fără a-
l judeca sau a-l certa sunt puncte esențiale ce pot influența calitativ efectele stresului. Dacă ştim că
urmează anumite situaţii stresante inevitabile cum ar fi mutările, schimbarea şcolii, intrarea de la
grădiniţă, la şcoală, controalele medicale, petrecerile şi chiar şi vacanţele e util realizarea unui un
plan care să îl ajute să facă faţă oricăror situaţii ar putea apărea. Sau îl putem atrage în jocuri, jocuri
de rol, ca el să înţeleagă cum e să comunici sentimente, ce înseamnă să te supui regulilor, să
cooperezi, să fii parte a unui grup – toate acestea fiind de mare ajutor în gestionarea stresului pe
viitor.
În cazul unui copil, stresul apare atunci când acesta este incapabil să se adapteze la nou sau este
copleșit de situații sau de responsabilități. Chiar si un copil foarte mic poate resimți stresul la nivel
emoțional, comportamental sau fizic. Ca urmare, el poate sa devină mai agresiv, să se izoleze mai
mult, să își schimbe rutina de mâncare și de somn, să se plângă mereu că are un disconfort fizic sau
să refuze să se despartă de părinți.
De cele mai multe ori, copiii nu inițiază discuții în care să spună ce îi deranjează sau ce ii
neliniștește, motiv pentru care, un prim pas din procesul de rezolvare a problemelor este inițierea
discuției de către adult. Nu este tocmai ușor pentru părinți să accepte că al lor copil poate fi stresat
și, mai ales, să știe cum să acționeze.
Cheia pentru a ajuta copiii să gestioneze stresul este să îi învățăm să rezolve problemele, sa îi
încurajăm să își facă un plan și să știe când să spună „da” sau „nu” unor activități sau angajamente.
Aceasta, desigur, nu înseamnă ca adulții să ușureze totul pentru copii, ci trebuie lăsați să încerce pe
cont propriu.
Iată și câteva sugestii despre cum putem ajuta copiii să gestioneze stresul cu succes, sugestii
care sunt absolut necesare să fie știute și aplicate, atât de părinți, cât și de profesori: