PREDARE v2

Isus te cheamă...
Pe tine, ultimul strop de rouă...
Duios îţi sopteşte: „Te iubesc”
O, ascultă-I chemarea şi
Lasă în urmă pofte, plăceri de-o clipă
Şi aşază-te lângă tronul harul ceresc,
Lângă crucea iubirii....

Astăzi, călător peregrin,

Cerul te vrea acasă!
Tatăl tău ceresc te vrea lângă El,
Căci atât de mult te iubeşte !

Astăzi, tu, inimă schimbată

Îmbrăţişează-ţi Tatăl !
Lasă ca pacea Sa sfântă să îţi inunde sufletul
Iar inima deschide-o pentru a primi
Dragostea Sa nesfârşită !

Astăzi, Tatăl îşi aşteaptă fiul,

Fiul Său, renăscut pe veci !

Spune-I astăzi „DA” lui Isus şi

Oferă-I viaţa ta...
Şi chiar acum, predă-te Lui
PE DEPLIN şi
PENTRU VECIE !

FĂPTURĂ NOUĂ
În lumea plăcerilor deseori te-ai cufundat,
Uitând de speranţă, credinţă...
Înrolat în mreajma viciilor tu deseori te-ai aflat,
Iar prin desfrâuri şi rătăciri viaţa ta s-a perindat...

Însă, o chemare, un strigăt în tăcere

Tu astăzi ai auzit...
Şi, din zi în zi, era tot mai puternică şi mai arzătoare
Căci Cerul voia fiul pierdut să îşi salveze!

La răsăritul soarelui,
La amiază,
Seara-n asfinţit,
Clipă de clipă, neîncetat
Cerul către tine solia-şi trimitea:

„Fiul Meu preaiubit, te iubesc!

Apucă-Mi mâna şi lasă-mă să te salvez!”

Când iarăşi te-afundai în mreajma rătăcirii

Chemarea Divină răsuna tot mai clar în lăuntrul tău:
„Copilul Meu, încă te iubesc...
Te iubesc prea mult încât vreau inima să-ţi înnoieşti
Şi pe altar de rugă, în taină, să mi-o predai!”

Astăzi, chemarea n-ai mai auzit

Căci chiar acum Cuvântul în viaţa ta l-ai primit,
Din mreajma viciilor te-ai desprins,
Speranţa şi credinţa în sufletu-ţi au înviat
Şi de plăcerile lumeşti degrabă ai fugit!

Astăzi, îmbrăcat în alb, aştepţi ca Cerul binecuvântarea să-Şi reverse

Şi Duhul Sfânt din plin să-ţi inunde inima, gândul şi viaţa
Căci azi eşti o făptură nouă,
Renăscut prin credinţă şi evlavie,
Pregătit pentru întâlnirea cu Existenţa!
 Dialog cu Isus...
Cine eşti Tu?
Semeni cu o adiere de primăvară
Venită să topească inima mea îngheţată
De viscolul singurătăţii.
Nu eu Te-am chemat;
Nici nu ştiam că exişti.
Te-am aflat abia atunci când ai coborât
Să alungi durerea din ochii mei trişti.
mi-ai spus atunci
că zăreşti în ei chipul Tău.
Şi eu care credeam că în ei
E doar întuneric şi hău!

De unde vii?
Am întrebat de Tine vântul şi iarba,
Seninul şi norii.
Am stat de vorbă cu negurile şi cu zorii.
Ştiau de Tine, spune-au că Te-au întâlnit.
Dar nu ştiau nici spre unde-ai plecat
Nici de unde-ai venit…
Nu-i aşa că nu o să mai pleci,
Acum dacă tot ne-am întâlnit?
Spui că tu mă cauţi de mult
Că ai plătit un preţ pentru mine?
Dar eu nu valorez nici măcar
Cât praful aşezat peste ruine.
Nu am nimic pentru care Tu să mă preţuieşti.
Mai bine să taci!
O să plâng dacă îmi spui că mă iubeşti!
Şi apoi n-aş putea înţelege cum Tu
Poţi să iubeşti un pumn de ţărână.

Mai bine hai, ia-mă de mână

Şi ţine-mă strâns, să stau lângă Tine mereu.
Ştii, am început să Te iubesc şi eu
Şi-n suflet Te-am botezat cu un nume
Ce parcă e coborât din ceruri, de sus.
Te voi numi, de-acum, căci Te cunosc: Isus!
URMAŞ AL LUI NOE

Aşteptătorule,

urmaş al lui Noe,

aşează-te în prag la arca vieţii tale

şi nu lăsa să intre-n ea

fapte murdare!

Stai la fereastra buzelor

şi nu da drumul porumbelului înţelepciunii

în valurile nebuniei lumii!

Pune străjer

un înger

la poarta spre urechi,

să nu intre nelegiuirile perechi,

să nu intre defel...!

Stai la intrare

şi-asigură-te c-ai luat

suficientă pace pentru timpul de furtună,

că n-ai uitat iertarea,

slujirea, vorba bună

şi experienţe, noi şi vechi...

din fiecare an şapte perechi!

Verifică, 'nainte ca uşa harului să fie zăvorâtă.

dacă-n corabie-I şi El;

şi-ţi mai rămâne să aştepţi

mijit de curcubeu,

care să-ţi urce paşii tot mereu

spre cer.