Umarul este componenta corpului uman ce are cea mai mare amplitudine a miscarii dintre toate

articulatiile corpului. Cu toate acestea insa, aceasta complexitate a miscarii poate reprezenta locul
unor multiple probleme articulare. Intelegerea felului in care sunt interconectate si construite diferitele
structuri ale umarului si a modului in care functioneaza umarul poate ajuta la determinarea modului in
care se pot produc leziunile dar si gradul de dificultate al recuperarii acestuia dupa traumatisme.

Durerea de umar este una dintre cele mai frecvente dureri cu localizare musculo-scheletala, aceasta
rezultand din multiple cauze precum problemele de tipul instabilitatii, compresiei tendoanelor si a
muschilor la nivelul umarului. Exista posibilitatea de resimtire a durerii doar atunci cand acesta este
miscat, sau in permanenta. Indiferent de forma de manifesstare, aceasta durere necesita un
diagnostic si tratament medical.

Osteologia

Discutand aspectul osos, scheletul umarului este format din 2 oase: clavicula si scapula. Acestea
alcatuiesc centura membrului superior ce asigura legatura dintre oasele membrului liber si toracele
osos. Prelungirea osoasa a spinei scapulare ce realizeaza legatura dintre cele 2 oase este numita
acromion.

CLAVICULA este un os lung aflat in oglinda pe ambele parti ale corpului, aflat la limita dintre torace si
gat, orientat transversal, delimitat de manubriul sternului si acromion. Aceasta denota o forma
sinusoidala cu doua curburi inegale, in forma literei ,,S". Din aceste doua curburi una este mediala, cu
concavitatea posterioara, si alta laterala, cu concavitatea anterioara.

Posibilitatea analizarii acesteia prin palpare pe cea mai mare parte a intinderii sale, face ca osul sa fie
un reper important pentru delimitarea anumitor regiuni ale corpului si pentru localizarea eventualelor
afectiuni. Clavicula prezinta o fata superioara si una inferioara, o margine anterioara si una
posterioara si doua extremitati - mediala si laterala.

In portiunea mijlocie, fata superioara este neteda cu posibilitatea palparii sub piele, insa la cele doua
extremitati, aceasta prezinta populare cu fibre musculare.

Pe partea mediala a acestei fete, asperitatile fixeaza muschiul sternocleidomastoidian, iar pe partea
laterala, muschilor deltoid si trapez.

Fata inferioara este asezata in paralel cu prima coasta. Prezinta in portiunea ei mijlocie gaura nutritiva
si santul care ajuta la stabilirea orientarii osu lui. Pe acest sant este fixat muschiul subclavicular. Pe
interiorul santului se afla ligamentul costoclavicular fixat pe impresiunea cu acelasi nume.

,,Marginea anterioara este concava in treimea laterala, unde da insertie muschiului deltoid si convexa
in treimea mediala, unde da insertie muschiului pectoral mare.

Marginea posterioara este si ea concav-convexa, dar in sens invers decat marginea anterioara. "

In portiunea laterala a marginii se insera muschiul trapez. In portiunea mijlocie are raporturi cu
muschiul omohioidian, cu muschii scaleni, cu artera si vena subclavie si cu trunchiurile plexului
brahial. Aceste raporturi sunt deosebit de importante, deoarece in caderile pe umar, clavicula poate fi
fracturata in portiunea ei mijlocie. Fragmentele fracturate pot leza vasele subclavii si trunchiurile
plexului brahial; de asemenea, calusul poate comprima sau chiar include aceste formatiuni,
determinind complicatii vasculare si nervoase.
Extremitatea mediala sau sternala este voluminoasa, prezinta o fata sternala destinata articularii cu
manubriul sternului.

Extremitatea laterala sau acromiala este tesita; prezinta o fata acromiala destinata articularii cu
acromionul.

SCAPULA sau omoplatul este un os lat, de forma triunghiulara, situat la partea postero-superioara a
toracelui. Pe schelet acest os se intinde intre primul spatiu intercostal si coasta a VIII-a. Osul este
aplicat pe torace, pe care-l depaseste insa lateral, luand astfel parte la formarea umarului si la
delimitarea axilei.

Prezinta doua fete, trei margini si trei unghiuri.

Se aseaza posterior fata prevazuta cu o puternica spina, in sus marginea cea mai mica si subtire,
lateral (si putin inainte) unghiul cel mai voluminos (prevazut cu o cavitate articulara).

Fata dorsala, are orientare posterioara si laterala. Din cadrul acesteia se desprinde trans-versal o
puternica lama, numita spina scapulei. Aceasta spina imparte fata dorsala intr-o fosa situata deasupra
si alta situata dedesubtul ei.

1. Spina scapulei

Spina scapulei este delimitata triunghiular, prezentand o fata superioara si alta inferiora. Ca orice
triunghi, aceasta are trei margini, dintre care una anterioara, prin care spina adera de fata dorsala a
scapulei; alta laterala concava; a treia dorsala. Marginea dorsala este groasa si rugoasa si da insertie
prin buza superioara muschiului trapez, iar prin cea inferioara muschiului deltoid.

In portiunea ei laterala este continuata cu o prelungire libera, neaderenta de fata dorsala a scapulei,
numita acromion.